Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metoda unghiului de
contact
Profesor: Conf.Dr.Habil.Ing. Florin Miculescu
Bolea Cristina
Grupa: 1042B
1041B
Obiectiv:
- realizarea imaginilor picaturilor pe aceste probe model, folosind apa, ulei, hidrocarburi - procesarea
imaginilor pentru a obtine valorile unghiului de contact.
Introducere:
Unghiul de contact este unghiul, măsurat în mod convențional prin lichid, unde o interfață de lichid-
vapori are o suprafață solidă. Acesta cuantifică umectabilitatea unei suprafețe solide cu un lichid prin ecuația
Young. Un sistem dat de solid, lichid și vapori la o anumită temperatură și presiune are un unghi de contact
unic de echilibru. Cu toate acestea, în practică se observă histerezis de unghi de contact, variind de la așa-
numitul unghi de contact de avans (maximal) la unghiul de contact de retragere (minimal).
Unghiul de contact al lichidului pe o suprafata solida este determinat de actiunea a trei forte:
-tensiunea superficiala a lichidului aflat in echilibru cu vaporii saturati, aceasta forta impiedica
picatura sa se imprastie pe suprafata lichidului;
-tensiunea superficiala a solidului aflat in echilibru cu vaporii saturati, aceasta forta, daca are valoare
mare, va face ca picatura sa se imprastie pe suprafata;
-tensiunea interfaciala intre solid si lichid, forta ce determina ca lichidul sa evite suprafata de contact.
Unghiul de contact dintre o picătură de lichid și o suprafaţă solidă este un indicator sensibil al
modificărilor energiei superficiale și ale structurii chimice și supramoleculare pe suprafață; cunoaşterea lui
permite estimarea tipului de interacţiune dintre acea suprafaţă și lichid și are multiple aplicaţii în procese de
spălări, vopsiri, tipărire, lipire, laminare sau la producerea de compozite cu rezistență mecanică bună. Mai
mult, studii actuale în nanotehnologie au stimulat dezvoltarea de noi materiale cu suprafeţe hidrofobe și
interfeţe cu adeziune și frecare reduse, unghiul de contact static între picătura de apă și suprafaţă fiind cel
care caracterizează hidrofobicitatea suprafeţei.
Contactul de echilibru se află în acele valori și poate fi calculat de la acestea. Unghiul de contact al
echilibrului reflectă rezistența relativă a interacțiunii moleculare, solide și vapori moleculare. Cu toate
acestea, în practică se observă histerezisul unghiului de contact, variind de la așa-numitul unghi de contact
de avans (maximal) la unghiul de contact de retragere (minimal).
Contactul de echilibru se află în acele valori și poate fi calculat de la acestea. Unghiul de contact al
echilibrului reflectă rezistența relativă a interacțiunii moleculare, solide și vapori moleculare.
Fig. 2 Definiția clasică a unghiului de contact al echilibrului unei picături de lichid pe o suprafață
ca balanța a trei tensiuni superficiale.
Metode de masurare:
Fig. 3 O ilustrare a tehnicii cu picatura sesila cu o picatura lichida care uda partial un substrat
solid. θC este unghiul de contact, iar γSG, γLG, γSL reprezentand situatiile solid-gazos, lichid-gazos, lichid-
solid.
Fig. 4 Masurarea unei picaturi sesile cu ajutorul unul dispoitiv de masurat unghiul de contact
Pentru a determina indirect energia suprafetei cu ajutorul unei picaturi plasate pe suprafata, intervin:
- 2 dintre aceste forte fiind in directii opuse, iar cea de a treia formeaza un unghi particular cu
suprafata
Corelatia dintre unghiul de contact si proprietatea de hidrafobicitate este urmatoarea : cu cat valoarea
unghiului de contact este mai mare cu atat suprafata unui material prezinta o hidrofobicitate mai ridicata.
Daca lichidul utilizat este apa atunci :
Între metodele de măsurare ale unghiului de contact, metoda picăturii aşezate este foarte mult
utilizată, date fiind avantajele pe care aceasta le reprezintă. Astfel, se analizează forma meniscului unei
picături puse pe suprafaţa care urmează a fi examinată: este vorba despre o cantitate foarte mică de lichid,
a cărei observare se realizează cu un sistem adecvat de iluminare şi camere de luat vederi. Incertitudinile în
estimarea unghiului provin de la localizarea liniei de bază, de la identificarea punctului triplu de contact
solid-lichid-aer şi de la trasarea tangenței în acest punct. Există un procedeu numeric (model axisimetric de
analiză a formei sau abreviat ADSA) care permite erori de numai 0.1°.
Exemplu experimental:
Capacitatea de absorbtie si cedare a umiditatii este un indicator important pentru materialele textile.
Aceasta capacitate exprima capacitatea de a absorbi umiditatea de pe corp si a o ceda mediului. Viteza
schimbului depinde de natura fibrei(repriza), legatura, finisaj si conditiile mediului exterior. Se poate aprecia
prin capilaritate (inaltimea la care se ridica apa in capilarele tesaturii, in mm, timp de 30 min) si prin durata
de absorbtie a picaturilor de apa (secunde).
Cu ajutorul unui program special realizat in laborator se alege o zona din imaginea picaturii care va
intra in fitarea profilului picaturii. Profilul picaturii(dreapta si stanga) a fost fitat cu un polinom de gradul
doi. Derivatele de ordinul intai ale conturului picaturii la stanga si la dreapta furnizeaza valorile unghiurilor
de contact. Valoarea maxima a unghiului de contact, obtinut imediat dupa ce picatura incepe sa avanseze, a
fost considerata ca fiind unghiul de contact de avans.
- Hexan (hidrocarbura)
a) Apa:
Mai jos sunt redate cateva imagini reprezentative, pentru unghiul de contact, masurat prin diferite
moduri, mentionate in figuri, pentru proba V2-06 si V2-11.
b)Ulei siliconic:
Mai jos sunt redate cateva imagini reprezentative, pentru unghiul de contact, masurat prin diferite
moduri, mentionate in figuri, pentru proba V2-06.
c)Hexan:
Hexanul nu formeaza picaturi care sa permita estimarea unghiului de contact, ci uda practic instantaneu
suprafata.
Concluzii
1. Evaluarea unghiului de contact si a tensiunii superficiale este o analiza extrem de utila pentru tipuri de
suprafete solide ce vin in contact cu un lichid sau pentru 2 lichide aflate in contact.
2. Acest tip de analiza depinde foarte mult de tipul de material si tehnica de lucru/metoda trebuie aleasa in
functie de necesitatile fiecarui cercetator. In functie de tipul de material analizat se solicita producatorului
instrumentul corect pentru masuratorile dorite.
3. Aplicatiile ce deriva din aceasta tehnica acopera materiale si domenii largi cu importanta mare: lacuri,
vopsele, polimeri, materiale ceramice, metale, fibre – constructii, industria aeronautica, acoperiri
anti(bio)fouling, aplicatii biomedicale, industria detergentilor si agentilor tensioactivi in general.
Bibliografie:
3. D.W. Van Krevelen, Properties of Polymers, 2nd revised edition, Elsevier Scientific
Publishing Company, Amsterdam-Oxford-New York (1976)
6. Friș, S.E. și Timoreva, A.V. : Curs de Fizică Generală, vol. I. (traducere din limba
rusă) Editura Tehnică, București, 1964, capitolul IX: Fenomene moleculare în
lichide (pag.389-407)
7. Murgulescu, I.G și Segal, E.: Introducere în chimia fizică, vol.II.1, Teoria molecular
cinetică a materiei, Editura Academiei RSR, București, 1979, secțiunea a V-a: Starea
Lichidă, capitolul XXVIII: Proprietăți de echilibru, (pag.723-739)