BUJORUL DE MUNTE

Bujorul de munte este una din cele mai rare plante ale munților. Originar din zonă Balcanilor, în
România se întâlnește în zonă Carpaților, la altitudini înalte, în tufe dese cu înălțimea de 20 -25 cm.
Bujorul de munte mai este numit și smârdar, cocozar sau a€˜smardara și face parte din genul botanic
Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă și se
extind din Himalaia, Caucaz, Carpați până în Munții Alpi și Pirinei.

În prezent bujorul de munte este una din plantele aflate pe cale de dispariție și este protejat d elege.
Culegrea, rupera sau deteriorarea tufelor se pedepsește cu amendă piperată. Planta crește foarte greu,
ramurile deteriorate de cele mai multe ori mor sau s eregenerează foarte greu. Tufele de pe crestele
Carpaților au vârste de 30-40 de ani, timp în care abia ating înălțimea maximă. Smârdarul este peren și
își păstrează frunzele verzi tot timpul anului. Planta este foarte delicată și are nevoie de sumă de condiții
pentru a se dezvoltaȘ lumină dimineața, umiditate, sol bogat și o altitudine foarte precisă.

Bujorul de munte are ramuri lungi, puțin ramificate și frunzele alternante îngrămădite spre vârful
lujerului, tari și persistente, lungi de unu-doi centimetri și late. Planta a fost culeasă abuziv, florile fiind
căutate pentru ceaiuri și dulceața, dar și pentru unele proprietăți medicinale.

Bujorul de munte nu tolerează transplantări sau mutări, lucru care face imposibilă plantarea lui în
grădini. Deci nu trebuie cules, sau smuls cu rădăcină pentru ca moare în doar cîteva ore și nu se poate
adapta la altitudini mai mici.

Bujorul de munte înflorește spre sfârșitul lunii iunie și are o aromă asemănătpare cu a vișinelor. Florile,
conțin aminoacizi esențiali organismului, și în general, se adninistreaza sub formă de infuzie, dar există
risc crescut de a produce intoxicații grave, dacă este câte de puțin supradozat.

Bujorul de munte apare pe pantele înalte stâncoase ale Bucegilor și este una din florile spontane din

Parcului Național Bucegi, în Făgăraș pe versantul nordic și în Retezat. Petalele bujorului de munte
seamănă cu cele de trandafir, iar vârful sezonului ţine de regulă cam două săptămâni, în intervalul 1
iunie – 1 iulie, și variază de la un masiv muntos la altul. Prima dată înflorește în Bucegi, la finele luni iunie
în Retezat.

Smârdarul a fost pus in evidență și clasificat pentru prima oara de botanistul austriac Theodor Kotschy
(1813-1866), și de asemenea de maghiarul Lájos von Simonkai (1851-1910).