Tema si viziunea despre lume in opera

literara “Riga Crypto si lapona Enigel” de

Ion Barbu
Modernismul este o miscare culturala, artistica si ideateca, aparuta ca o reactie impotriva
traditiilor academice si istorice caracterizata prin introducerea unor idei si conceptii noi asupra expresiei
artistice. In literatura romana, Eugen Lovinescu este cel care a teoretizeaza modernismul ca doctrina
estetica si manifestare artistica.

Publicata in anul 1924, integrata apoi in volumul “Joc secund”, balada “Riga Crypto si lapona
Enigel” face parte din a doua etapa a creatiei lui Ion Barbu, baladic-orientala, care indica orientarea
poetului spre conceptul lumii.

Elementele moderniste care se regasesc in poezie sunt: promovarea poeziei ca act de

cunoastere, intelectualizarea emotiei, cultivarea ambiguitatii, specifica limbajului poetic modern, dar si
folosirea unor motive in contexte inedite.

Tema principala a poeziei o reprezinta iubirea ca modalitate de cunoastere a lumii, alaturi

de tema naturii. Universul poetic este construit cu ajutorul motivelor literare cum ar fi cel al fantanii, al
somnului, al trecerii timpului, ce ajuta la dezvoltarea existentei celor doua tipuri de oameni: de geniu si
de rand.

Titlul este alcatuit din numele celor doua fiinte din lumi opuse: riga(rege), Crypto(ascuns),
lapona( locuitoare a tarii gheturilor), Enigel(nume cu rezonanta Nordica). Acest titlu indica o tema a
iubirii imposibile, un personaj facand parte din lumea izolata, este un rege al ciupercilor, iar celalalt, o
fiinta care aspira sa-si indeplineasca limitele, parasind lumea rece si indrepatandu-se spre soare.

Din punct de vedere structural, poezia este alcatuita din doua parti, fiecare dintre ele
prezentand cate o nunta: una implinita, in cadrul careia menestrelul este rugat sa cante despre cea de-a
doua nunta, dorita, dar neimplinita, modificata in final prin casatoria lui Crypto cu maselarita. Formula
compozitionala este cea a povestirii in rama.

Primele patru strofe constituie prologul. Au rolul de a contura atmosfera si constituie rama
viitoarei povesti. Apare motivul menestrelului care indeplineste rolul initiatorului prin cantec. Retrairea
povestii previne mirii asupra nuntilor dilematice si incompatibile.

Partea a doua, nunta povestita, este alcatuita din mai multe tablouri poetice, ce prezinta:
portretele celor doi, intalnirea acestora, chemarile rigai si refuzurile laponei, incheierea intalnirii si
pedepsirea rigai la finalul baladei.
 Riga Crypto este stapanul lumii vegetale, dar conditia lui e tragica, deoarece nu poate inflori
“Sterp il faceau si naravas/ Ca nu voia sa infloreasca”.

Enigel este o fiinta umana echilibrata, calda, linistita, care isi conduce turmele de reni spre
sud. Aspiratia ei spre lumina, spre soare, se inscrie intr-un proces de cautare perpetua, spre deosebire
de riga, ce ramane vesnic in acelasi loc.

Cele doua personaje sunt conturate in antiteza in functie de aspiratia fiecaruia. Crypto
iubeste umbra si racoarea, in timp ce lapona lupta pentru a-si indeplini aspiratia spre absolut “Ma-nclin
la soarele-ntelept”, desi tendinta de iubire exista.

In incercarea de a-si depasi conditia, ciuperca este pedepsita, soarele transformandu-l in

ciuperca otravitoare. Finalul este trist, deoarece riga Crypto este obligat sa nunteasca cu o fiinta din
propriul regn “Cu masalarita mireasa/ Sa-i tie de imparateasa”.

La nivel stilistic, modernismul este ilustrat de abundenta metaforelor “Ca sufletul nu e

fantana/ Decat la om, fiara batrana/ Iar la faptura mai firava/ Pahar e gandul, cu otrava”. In
portretizarea celor doua personaje ale baladei sunt utilizate epitete si antiteze: soare/umbra,
intuneric/lumina, umed/uscat.

In concluzie, opera lui Ion Barbu este un poem pe tema conditiei umane conturate printr-o
antinteza romanica intre spirit si materie.