100 de ani de la moartea botanistului Dimitrie Grecescu

Dimitrie Grecescu se năştea la 15 iunie 1841, la Cerneţi, în judeţul Mehedinţi. Rămas orfan,
este nevoit să se întreţină, lucrând ca zugrav.
Fondatorul ştiinţei botanice din România
Este descoperit de Carol Davila, care îl va ajuta să-şi continuie studiile la Turnu Severin,
Bucureşti şi Paris (obţine titlul de doctor în Medicină - 1868). A predat ani îndelungaţi (1869
—1903) botanica medicală la Facultatea de Medicină din Bucureşti, apoi este numit director
al Grădinii Botanice de la Cotroceni, pe care a dezvoltat-o prin colectiile de plante si
schimburile cu alte gradini botanice din Europa. Sub conducerea sa a fost publicat si primul
catalog, care numara 3700 de plante din sectoarele in aer liber si din sere. In 1870 dezvoltarea
grădinii a fost întreruptă, amplasamentul fiind destinat amenajării unui parc pentru familia
regală. In 1874 grădina botanică a fost mutată în centrul oraşului pe terenul Palatului Şuţu de
lângă Universitate. De asemenea, a fost membru al Academiei Române (din 1907), membru
fondator al Societăţii Ştiinţelor Medicale din Bucureşti, şi membru al Societăţii Naturaliştilor
din Moscova şi al Societăţii de Botanică din Franţa. În acelaşi timp, a activat ca medic militar,
distingîndu-se în cursul Războiului pentru independenţă (1877).
„O eroare aflată şi îndreptată valorează aproape cît o descoperire”
Dimitrie Grecescu spunea că în ştiinţă buna credinţă şi adevărul constituie bunurile cele mai
de preţ, iar pentru a combate pe cei care se încăpăţînau să susţină idei greşite chiar atunci cînd
rătăcirea lor era evidentă, a adăugat: „O eroare aflată şi îndreptată valorează aproape cît o
descoperire". El însuşi era o făptură modestă, de o mare integritate şi de o cultură vastă, care
cuprindea nu numai ştiinţa, dar şi literatura, arta, muzica. Activitatea sa profesională s-a
concentrat în special pe două direcţii, pe care le-a îmbinat în mod fericit: medicina şi botanica,
fiind unul dintre fondatorii botanicii româneşti moderne.

Botanist de excepţie
Adunînd şi determinînd, cu sprijinul studenţilor săi, plante din toate zonele ţării, a alcătuit cel
mai complet ierbar de la noi — Ierbarul florei României —, iar ulterior relaţiile cu botaniştii
de peste hotare i-au prilejuit alcătuirea unui exemplar Ierbar european. Anul 1898 marchează
apariţia lucrării sale cele mai importante, carte fundamentală a ştiinţei româneşti:”Conspectul
Florei României”, în cuprinsul căreia a enumerat aproximativ 2000 specii şi 550 varietăţi,
indicând aria lor de răspândire, condiţiile de vegetaţie, denumirea ştiinţifică şi românească;
plantele sînt aici clasificate riguros şi într-un mod profesionist, iar alături de denumirea lor
ştiinţifică figurează şi cea populară
Sunt totodată prezentate particularităţile vegetaţiei din diferite zone. O completare a acestei
lucrări monumentale a apărut în 1909.
Un mare interes prezintă teoria lui D. Grecescu asupra „florei dacice", în care subliniază
unitatea florei României pe întreg spaţiul vechii Dacii. . Are contributii valoroase şi în studiul
comparat al florei din Balcani.

In discursul său de recepţie la Academia Română a schiţat istoria botanicii româneşti,

contribuţie de mare interes pentru începuturile ştiinţelor naturale din ţara noastră.
Dimitrie Grecescu se mută la cele veşnice în dimineaţa zilei de 2 octombrie 1910, la vârsta de
71 de ani. Astăzi este considerat unul dintre cei mai importanţi etnobotanişti români, cu
lucrări de referinţă în domeniu : „Flora Bucegilor”, „Flora Ceahlăului", „Contribuţii la flora
Macedoniei”, ”Conspectul Florei României”.
Simbolul cinstirii omului de ştiinţă Dr. Dimitrie Grecescu a fost amplasat în Grădina
Botanică, în ziua de 6 iunie 1935 la împlinirea unei jumătăţi de veac de la înfiinţarea Grădinei
Botanice. Este o realizare a sculptorului Ioan C. Dimitriu – Bârlad.