TIFOPULOROZA

Definiţie: -boală infecţioasă şi contagioasă a păsărilor;

-tulburări digestive şi mortalitate ridicată la embrioni şi pui;
-prin anemie şi tulburări ale ouatului la găinile adulte.
Istoric, răspândire şi importanţă: -1889 –prima descriere la adulte de
Klein - enterita infecţioasă a păsărilor, produsă de Bacillus
gallinarum;
-1889 –Rettger, în SUA , descrie la pui – septicemia fatală
a puilor;
-1909 – denumită diareea albă, iar apoi diareea albă bacilară;
-boala clocitului artificial – transmiterea prin ouă şi pierderi în
timpul incubaţiei;
-în România a fost introdusă odată cu incubaţia artificială
(1925-1930) şi cu importul găinilor de rasă;
-răspândirea bolii s-a limitat datorită măsurilor de asanare a
efectivelor şi excluderea ouălor suspecte de la incubat;
-nu are impotanţă sanitară, deoarece agentul etiologic nu este
patogen pentru om.
Etiologie: - SALMONELLA ENTERICA
serovarietatea GALLINARUM
biovarietăţile GALLINARUM şi PULORUM –
specii imobile;

- până în 1974 – s-au descris două specii distincte –

S. gallinarum şi S. pulorum;
- rezistentă în tuburi deschise, in cultură, timp de 8 luni,
în măduva oaselor 2-3luni, în cadavre îngropate 168 zile, în
cadavre îngheţate 486 zile şi 60 -70 zile în paie şi aşternut;
- biovarietăţile sunt asemănătoare antigenic, ambele având
antigenele O1,O9,O12;
- diferenţe – biov. pulorum produce decarboxilarea ornitinei
şi elaborează o toxină termolabilă ce afectează rozătoarele,
iar biov. gallinarum – o toxină letală ptr. iepuri şi o
endotoxină care, inoculată i.v. la păsări produce
manifestări clinice.
Patogeneza:

Pătrunde în organism (pe cale digestivă, endogenă sau verticală) →localizare în

mucoasa intestinală→ inflamaţie locală → tulburări digestive→ traversează peretele
intestinal→ sânge→ bacteriemie→ localizare în organe (ficat, splină, cord, intestine,
ovare).

-Infecţia prin ou (coajă, sau transovarian) → infectarea

embrionului şi moare în diferite faze ale dezvoltării şi la ecloziune.
-Dacă se produce ecloziunea - puii mor în primele 10 zile de viaţă
cu forme acute;
 - se infectează în puierniţe fac forme
subacute;
- puicuţele la primul ouat şi găinile
adulte fac forme acute şi cronice şi
sunt purtătoare, iar ouăle sunt
infectate în procent de 80-85% şi
circuitul se închide.
Caractere epizootologice:
Receptivitate:- galinaceele – găina, mai rar curca, bibilica,
fazanul, păunul;
- sensibilitate maximă la vârsta de 5-7 zile;
- rasele pentru ouă sunt mai receptive (Leghorn, etc.)
- excepţional – infecţie la raţă, vrabie, canar, prepeliţe.
Surse de infecţie: -păsările bolnave, ouăle provenite de la găini
purtătoare;
- lichide embrionare, embrionii şi coaja ouălor;
- fecalele puilor cu diaree albă şi a găinilor bolnave;
- boală de purtător, cu origine endogenă, avand
rezervoare→ tubul digestiv, vezicula biliară, ovarul.
Căi de contaminare: - vertical - prin ovar şi pe coaja oului;
- orizontal - pe cale respiratorie,
conjunctivală şi mai ales digestivă.
Dinamica: - evoluţie enzootică la pui (b. contagioasă) şi
sporadică la adulte;
- agravarea bolii de factori favorizanţi – carenţe
alimentare, condiţii de întreţinere
Tabloul clinic: -simptome în funcţie de vârstă;

La puii infectaţi prin ou – evol. acut → abatere anorexie, imobilitate, anemie,

diaree albă cretacee, dopuri obstruante ale orif. cloacal, dureri abdominale, ţiuit
permanent, moarte după 1-3 zile în 90-100% din cazuri.

La puii de peste 10 zile, infectaţi în puierniţe evol. subacut – cu semne clinice

asem., dar mai atenuate. Mortalitate până la 90%.
La găinile adulte evol. acut şi cronic.

-Forma acută – abatere, anorexie, horiplumaţie,

diaree galbenă, portocalie, febră, paliditatea crestei
şi bărbiţelor. Moarte după 3-5 zile.

-Forma cronică – mai frecv., tulb. ale ouatului: ouă

moi, aspect al cojii neuniform, cu strii de sânge,
coaja subţire sau moale, sau încetează ouatul.
Peritonite viteline prin ouat intraabdominal şi poziţie
de pinguin.
Tabloul anatomopatologic:
- La embrioni şi la puii morţi în primele zile: focare miliare pe faţa
superioară a pulmonului;
-focare nodulare în miocard;
- rezorbţia incompletă a vitelusului;
- enterita catarală,
- hepatomegalie,friabilitate,
- vezicula biliară dilatată.
La puii infectaţi în puierniţe:
-focare necrotice în ficat,
-pneumonie şi miocardită nodulară,
-noduli în musculatura pipotei şi în mucoasa intestinală.
La găinile adulte:
-în forma acută – anemia crestei şi bărbiţelor, penele din jurul
cloacei aglutinate de fecale diareice;
-enterită catarală, ficat bronzat, friabil, splenomegalie cu
pulpa moale, roşie închis.
La curci: – leziuni mai grave, focare necrotice în miocard.
– în forma cronică – ovarita atrofică (modificări ale foliculilor),
salpingită, peritonită fibrinoasă, pseudoconcremente;
- noduli salmonelici în miocard, pulmon, stomac musculos,
ficat degenerat.