Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
15reconditionare Ppa
15reconditionare Ppa
15. 1. 1. Indicaţii:
- atrofia avansată a zonei de sprijin osteo-mucoase produsă într-un
timp mai îndelungat de la aplicarea protezei; proteza suferă o
înfundare (Fig. 15. 1.);
15. 1. 2. Contraindicaţii:
- migrări ale dinţilor stâlpi către spaţiile edentate cu pierderea
punctelor de contact;
- inflamaţia parodontală avansată cu mobilitatea dinţilor restanţi;
- dezechilibru ocluzal care nu poate fi corectat;
- dinţii laterali montaţi în afara crestei;
- DVO supraevaluată;
- proteze cu reparaţii multiple şi dinţi degradaţi anatomic şi
cromatic (este preferabil să se facă o proteză nouă).
Avantaje:
- se efectuează direct pe mucoasă fără folosirea unui model;
- rapiditate - se realizează într-o singură fază clinică;
- economie – se consumă numai materiale din cabinet.
Dezavantaje:
- există riscul de iritaţii pe mucoasa bucală datorită monomerului
din acrilatul autopolimerizabil şi a reacţiei exoterme. Acrilatele
autopolimerizabile de ultimă generaţie (GC Reline) prin
modificarea compoziţiei chimice, scad acest risc;
- dacă dezinserţia protezei nu se face la timp, acrilatul
polimerizează în spaţiile interdentare care n-au fost obstruate în
prealabil.
Timpi operatori:
- igienizarea câmpului protetic;
- vaselinarea dinţilor artificiali pentru a-I proteja împotriva acţiunii
chimice a acrilatului, în timpul polimerizării;
- acoperirea dinţilor artificiali şi a versantelor şeilor cu o bandă de
leucoplast;
- îndepărtarea prin frezare a unui strat de 0,5-1 mm de pe faţa
internă a şeilor acrilice şi de pe marginile şeilor;
- badijonarea cu monomer a suprafeţei frezate;
- aplicarea pe zona de lucru, a unui strat de acrilat
autopolimerizabil, când acesta ”se trage în fire”; grosimea
materialului trebuie să fie ceva mai mare decât a materialului
îndepărtat;
- introducerea protezei în cavitatea bucală şi aplicarea perfect
adaptată pe câmpul protetic, după care se exercită presiuni
digitale uşoare pe porţiunea supracingulară a protezei. Pacientul
nu închide gura (metoda de căptuşire “cu gura deschisă”);
- urmează mişcările de modelare a marginilor protezei ca la
amprenta funcţională;
Avantaje:
- după căptuşire materialul este omogen, fără porozităţi;
- nu există risc de iritaţie pentru mucoasa bucală;
- faza clinică (amprenta) se poate repeta în caz de nereuşită.
Dezavantaje:
- durează mai mult prin solicitarea laboratorului de tehnică
dentară;
- pacientul rămâne disfuncţionat cât durează fazele de laborator;
- consum mai mare de materiale.
Căptuşirea protezelor care restaurează edentaţii termino-
terminale (clasa I Kennedy)
Timpi operatori în metoda “cu gura închisă” (Ionescu, 1999)
Faza clinică
- se constată necesitatea căptuşirii când testul de rotaţie al
protezei este pozitiv;
- se îndepărtează un strat de 1 mm acrilat de pe faţa mucozală a
protezei;
- se aplică în zona distală un strat de Stent’s sau Kerr, care se
ramoleşte, proteza se introduce în gură şi se aşează pe câmpul
protetic, unde se menţine cu o uşoară presiune executând
mişcările ca pentru amprenta funcţională. După priza materialului
termoplastic, testul de rotaţie trebuie să fie negativ.
- se îndepărtează dizarmoniile ocluzale;
- pentru amprentare se aplică prin pensulare pe faţa radiată a
protezei, un strat de ceară bucoplastică. se introduce proteza în
gură şi după aplicarea corectă se închide în IM;
- timp de 5 minute se fac mişcări de modelare de către medic şi
pacient;
- îndepărtarea protezei cu amprenta în ceară se face numai după
răcire cu apă, apoi se trimite în laborator;
În loc de materiale bucoplastice pot fi utilizaţi şi elastomeri de
sinteză (siliconi de consistenţă medie).
Faza de laborator
Pentru evitarea fracturării protezei, ambalarea în chiuvetă este
înlocuită cu folosirea unei “prese de căptuşire”.
Timpi de lucru:
- turnarea de gips dur în amprentă; după priza gipsului se toarnă
soclul modelului; apoi se fac retenţii pe baza soclului;
- aplicarea de gips moale în jumătatea inferioară a presei de
căptuşire, peste care se aşează modelul cu proteza având soclul
modelului în sus, astfel ca dinţii artificiali să se acopere cu gips
cam 1/3. După priză, soclul modelului se gipsează la braţul
superior al presei şi se strâng şuruburile;
- desfacerea celor două jumătăţi ale presei după priza gipsului;
într-o parte va fi cheia ocluzală, iar în cealaltă - modelul cu
proteza. Se îndepărtează proteza de pe model cu atenţie pentru a
nu fractura modelul;
- se îndepărtează de pe proteză materialul de amprentă şi resturile
de gips. Dacă medicul nu a îndepărtat un strat de 1 mm din
acrilatul şeilor, operaţia va fi făcută în acest moment de către
technician;
- aşezarea protezei în cheia ocluzală şi fixarea ei în poziţie corectă
cu ceară de lipit;
- se izolează crestele modelului cu un material de izolat;
- se prepară pastă de acrilat autopolimerizabil; suprafaţa mucozală
a protezei se pensulează cu monomer după care se aplică pasta
de acrilat atât pe supafaţa mucozală cât şi pe model;
- se practică asamblarea celor două jumătăţi ale presei de căptuşit
şi se strâng şuruburile. Surplusul de acrilat se îndepărtează;
- introducerea presei într-un aparat de polimerizare la temperatura
de 39° C timp de 30 minute, la presiunea de 15-25 psi;
- desfacerea celor două jumătăţi ale presei după polimerizarea
acrilatului; se scoate proteza, se prelucrează şi se lustruieşte;
- în cabinet, proteza va fi echilibrată ocluzal.
Folosirea presei de căptuşire elimină faza de ambalare în chiuvetă,
deci procedeul e mai rapid.
Faţă de metoda directă de căptuşire, polimerizarea acrilatului
autopolimerizabil se face fără porozităţi, fără monomer rezidual şi fără
consecinţele reacţiei exoterme de polimerizare.
15. 2. 1. Indicaţii:
- substratul muco-osos sensibil la presiuni masticatorii;
- leziuni de decubit;
- inflamaţia dureroasă şi mobilitate a mucoasei ce acoperă crestele alveolare;
- masticaţie dificilă.
Căptuşirea cu materiale reziliente poate fi:
- temporară;
- definitivă.
15. 3. 1. 3. Accidentele
- fractura în timpul igienizării;
- eforturile masticatorii nejustificate (spargerea nucilor, roaderea
oaselor);
- oboseala croşetelor de sârmă prin funcţionarea îndelungată, mai
ales pe dinţii cu convexităţi accentuate, determină ruperea acestora
prin pierderea elasticităţii.
În acest caz este vorba de o reparaţie unde s-au extras unul sau mai
mulţi dinţi şi care trebuie înlocuiţi.
Tehnica:
imediat după extracţie sau după câteva zile, medicul va lua o
amprentă cu proteza parţială în gură, care să cuprindă dinţii vecini
dacă există, creasta alveolară proaspăt edentată, fundul de sac
vestibular şi antagoniştii. Amprenta se ia cu materiale elastice
(siliconi). În timpul amprentării se va avea grijă ca proteza să fie
aplicată exact pe câmpul protetic, iar materialul să nu pătrundă între
mucoasă şi proteză pe toată suprafaţa internă a protezei;
modelul se toarnă în două faze. Prima parte a modelului va cuprine
partea internă a protezei şi câmpul protetic proaspăt edentat, iar a
doua parte antagoniştii. Modelul se realizează cu cheie de angrenaj;
proteza se scoate de pe model şi i se creează retenţii în dreptul
dinţior extraşi ca la orice reparaţie;
se aleg sau se confecţionează dinţii de acrilat şi se probează în
spaţiul rămas liber după extracţie, fixându-se cu ceară. Montarea
dinţilor se face ţinând seama de cerinţele fizionomice şi de
angrenarea cu antagoniştii;
se realizează o cheie vestibulo-ocluzală din gips, care va asigura
poziţia corectă a dinţilor şi modelarea corespunzătoare a porţiunii
vestibulare a şeii în momentul îndesării acrilatului;
se izolează modelul şi cheia vestibulo-ocluzală;
se prepară pasta de acrilat şi se aplică în porţiunea dintre dinţi
(poziţionaţi în cheie) şi model, în dreptul extracţiei recente; se
presează cheia de model;
după polimerizare, proteza se prelucrează şi se lustruieşte.