Somatizarea - boala emoțiilor ascunse

Cuvântul *somatizare* a apărut pentru a descrie anumite boli fizice ce păreau a necesita o
explicație emoțională, pe lângă cea fizică.

Emoțiile și gândurile noastre sunt in continuă interacțiune cu corpul nostru.Roșim când ne este
rușine, transpirăm și tremurăm când suntem anxioși, nu putem dormi și suntem obosiți fizic în
depresie. Ne bate inima tare când suntem entuziasmați.

Psihosomatica este știința care se ocupă cu înțelegerea influenței evenimentelor mentale și

emoționale asupra corpului.

Deseori pacienții cu tulburări somatice au dificultăți în exprimarea emoțiilor și, de aceea, au

tendința de a-și folosi corpul in acest scop. De aceea eu o numesc boala emoțiilor nerostite,
fiindcă mulți dintre pacienți își ascund până și de ei înșiși trăirile afective pe care le consideră
indezirabile, inadecvate, rele sau deviante.

Eu spun că psihicul nu ne poate trage de mânecuță, așa că trage semnale de alarmă prin corp.

Freud a ajuns la concluzia că fiecare simptom fizic poate fi înțeles ca o reprezentare simbolică, în
limbaj fizic, a unui conflict inconștient nerezolvat. Conflictul produce emoții dureroase, iar
pacientul trebuie să îl nege, să-l refuleze și să îl convertească într-un simptom.

Și pentru că am discutat sâmbătă la conferință despre tulburările de alimentație, vreau să aduc

un exemplu citat în cartea Medicina psihosomatică al cărei autor este Franz Alexander, care
prezintă aceste mecanisme din spatele somatizării și ce se întâmplă când ne adresăm direct
cauzei emoționale care o provoacă.

Este vorba despre o fetiță de 8 ani care dezvoltă o anorexie puternică în timpul unei vacanțe de
vară, refuzând orice fel de mâncare și care ajunge în scurt timp să prezinte semnele clinice ale
subnutriției. Franz Alexander descrie "Avea o soră mai mică, la acel moment în vârstă de 2 ani,
care era hrănită de o doică, de obicei în prezența mamei, atunci când mânca pacienta. Interviul
psihiatric a arătat că pacienta resimțea o gelozie intensă la adresa surorii mai mici. Această
micuță intrusă primea întreaga atenție a părinților a devenit clar că refuzul fetiței de a mânca era
motivat în principal de dorința acesteia de a capta atenția atâta doici cât și a mamei și de aude
de la surioara ei iar reușea acest lucru folosim nu se dă simptomul a recalcitrant a doua
motivație era reacția la vinovăție pacienta dorea să primească ea întreaga dragoste să ia totul
surorii sale și din acest motiv trebuia să se pedepsească pentru această invidie prin a nu mânca."

Practic copilul nu își dădea voie să simtă plăcerea pe care orice om o obține în mod natural prin
alimentare, iar această practică a sporit atenția adulților îngrijorați, devenind și un mecanism
funcțional de captare a atenției.

Franz Alexander continuă "câteva interviul psihiatri în care toate aceste emoții sau revărsat în
mod dramatic și o modificare în organizare a rutinei zilnice au eliminat la timp acest simptom
periculos pacienta a fost scoasă la restaurant de către părinți fără sora ei în acest mod îi era
acordată iei o recompensă pentru a faptul faptul de a fi sora mai mare Iar acest lucru a ajutat o
să tolereze mai bine atenția acordată de către părinți surioarei sale găsind plăcere în AFI copilul
mai mare a putut mai ușor să renunțe la dorința de a se bucura de privilegiile acordate unui
bebeluș."

Vedem cum aflarea cauzei și dezvoltarea unei strategii , pornind de la cauza psihologică, duce la
remiterea simptomatologiei și la reechilibrarea proceselor din corp.

Boala nu vine astfel ca un ghinion sau un rău, ci ca o șansă de vindecare a ceva ce nu poate fi
exprimat, dar care tulbură ființa, întrerupe dezvoltarea ei sau produce suferință.