Cap.

2 Structura cristalină a materialelor metalice

Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

2.1 Sisteme cristaline şi reţele spaţiale

2.2 Noduri de reţea. Direcţii cristaline. Plane cristaline
2.3 Structura cristalină
2.4 Structura reală a cristalelor. Defecte de reţea

2.1 Sisteme cristaline şi reţele spaţiale

Corpurile solide, din punctul de vedere al aranjamentului atomilor în spaţiu, pot fi de
două tipuri:
1. corpuri cristaline – acestea sunt caracterizate printr-un aranjament ordonat al
atomilor în spaţiu;
2. corpuri amorfe – în care atomii sunt distribuiţi dezordonat, la întâmplare.
Materialele metalice (metalele şi aliajele lor) sunt, de regulă, cristaline. Se pot obţine însă
şi materiale metalice amorfe, dar şi pentru aceasta trebuiesc utilizate procedee speciale, care
implică viteze de răcire foarte mari. Metalele amorfe se mai numesc şi sticle metalice.
Aranjamentul atomilor într-un corp cristalin poate fi descris cu ajutorul unui model
matematic, numit reţea spaţială. Aceasta este o reţea tridimensională de puncte.
Punctele unei reţele spaţiale se numesc noduri. Nodurile sunt identice şi pot fi ocupate fie
de câte un atom, fie de câte o grupare de atomi, numită bază.
Cea mai mică parte a unei reţele spaţiale, care respectă toate simetriile reţelei, se numeşte
celulă elementară. Aceasta este definită de următorii parametrii:

a , b , c = vectori de translaţie fundamentali

z Modulele acestora reprezintă unităţi de măsură

în lungul axelor Ox, Oy, Oz respectiv:

Ox : ‫ ׀‬a ‫ = ׀‬a =1

c Oy : ‫ ׀‬b ‫ = ׀‬b = 1

β α Oz : ‫ ׀‬c ‫ = ׀‬c =1
O b x
a a, b, c şi α, β, γ = parametrii reţelei cristaline
γ

1
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

Nod

O y
Celulă
elementară

Prin translatarea celulei elementare de-a lungul axelor de coordonate se obţine întreaga
reţea spaţială. Celulele elementare diferă prin:
1) raportul existent între a, b, c şi mărimea unghiurilor α, β, γ, respectiv prin FORMĂ.
În funcţie de forma celulelor elementare, se deosebesc 7 tipuri de sisteme cristaline:
 sistemul cubic
 sistemul tetragonal
 sistemul ortorombic
 sistemul romboedral (trigonal)
 sistemul hexagonal
 sistemul monoclinic
 sistemul triclinic.
2) NUMĂRUL DE NODURI aparţinând celulei elementare. Din acest punct de vedere,
celulele elementare pot fi:
2.1) primitive (se notează cu „P”) – N = 1
Aceste celule elementare conţin un singur nod, alcătuit din fracţiuni de noduri amplasate
în colţuri:
Ncoluri 8
N= = = 1 nod/CE
8 8
2
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

CONCLUZIE:
Celulele elementelor primitive conţin un singur nod.

2.2) neprimitive – N ˃ 1
Aceste celule elementare conţin mai mult decât un nod. Numărul de noduri, care aparţin
unei astfel de celule elementare se calculează cu formula:
Ncoluri Nfeţe
N= + + Ninterior
8 2
Ncolţuri – nr. de noduri din colţurile celulei elementare
Nfeţe – nr. de noduri din centrul feţelor celulei elementare
Ninterioare – nr. de noduri situate în interiorul celulei elementare

Celulele elementare neprimitive pot fi de trei feluri:

a) celulă elementară cu volum centrat (se notează cu „I”)

Această celulă conţine noduri în cele 8 colţuri şi un nod în interiorul celulei elementare, la
intersecţia diagonalelor spaţiale:
8
N= + 1 = 2 noduri/CE
8
b) celulă elementară cu feţe centrate (se notează cu “F”)
Această celulă conţine noduri în cele 8 colţuri şi centrul celor 6 feţe:
8 6
N= + = 4 noduri/CE
8 2
c) celulă elementară cu baze centrate (se notează cu „C”)
Această celulă conţine noduri în cele 8 colţuri şi în centrele celor 2 baze:
8 2
N= + = 2 noduri/CE.
8 2

Ţinând cont de numărul de noduri, care revin pe fiecare celulă elementară, cele 7 sisteme
cristaline se subîmpart în 14 subsisteme numite „reţele spaţiale”, „grupuri de translaţie” sau
„reţele BRAVAIS”:

3
 Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

PARAMETRII TIPUL
Nr. SISTEMUL
CELULEI CELULEI REŢEAUA CRISTALINĂ
crt. CRISTALIN
ELEMENTARE ELEMENTARE

1 CUBIC a=b=c P CS (cubică simplă)

2 TETRAGONAL
3 ORTOROMBIC
4 ROMBOEDRAL
(TRIGONAL)
α = β = γ = 90° I CVC (cubică cu volum centrat)
F CFC (cubică cu feţe centrate)
a=b≠c P TS (tetragonală simplă)
α = β = γ = 90° I TVC (tetragonală cu volum centrat)
a≠b≠c P OS (ortorombică simplă)
α = β = γ = 90° I OVC (ortorombică cu volum centrat)
F OFC (ortorombică cu feţe centrate)
C OBC (ortorombică cu baze centrale)
P (R) RS (romboedrală simplă)

5 HEXAGONAL a=b≠c P HS (hexagonală simplă)

α = β = 90°
γ = 120°
6 MONOCLINIC P MS (monoclinică simplă)
C MBC (monoclinică cu baze centrate)
7 TRICLINIC P TRS (triclinică simplă)

Materialele metalice cristalizează, de regulă, după sistemul cubic şi sistemul hexagonal.

Exemple:
1. Sistemul cubic

CS (cubic simplu)

N = 8/8 = 1 nod/CE

CVC (cubic cu volum centrat)

N = 8/8 + 1 = 2 noduri/CE

4
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

CFC (Cubic cu feţe centrate)

N = 8/8 + 6/2 = 4 noduri / CE

2. Sistemul hexagonal

a=b≠c

c
900 900 b
1200 a

2CE + 2 * 1/2 CE = 3CE

Prisma hexagonală, care sugerează simetria sistemului hexagonal, este alcătuită din
3 celule elementare (2 întregi şi 2 jumătăţi).

2.2 Noduri de reţea. Direcţii cristaline. Plane cristaline

2.2.1 Noduri de reţea

Dacă se consideră originea sistemului de coordonate într-unul din nodurile reţelei, poziţia
oricărui alt nod se poate determina cu ajutorul unui vector de poziţie de forma:

r u ,v , w = u •a + v •b + w •c

unde: u, v, w - reprezintă coordonatele nodului respectiv, respectiv distanţele, exprimate în

parametrii de reţea, considerate în direcţia axelor Ox,Oy şi Oz

5
 Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

Exemplu:

z
rA = 1• a + 0 • b + 0 • c  A – 1,0,0
C
rB = 0 • a + 1• b +0 • c  B – 0,1,0
E rC = 0 • a +0 • b + 1• c  C – 0,0,1

rE rD = 1• a + 1• b + 0 • c  D – 1,1,0
rC
rE = 1• a + 1• b + 0 • c  E – 1,1,1
rB B
rA O y
rD
A
D
x

2.2.2 Direcţii cristaline

Direcţiile cristaline reprezintă drepte trasate prin nodurile unei reţele cristaline. Direcţiile
cristaline diferă prin orientare şi densitate în noduri de reţea. Notarea direcţiilor cristaline se
face cu ajutorul a 3 numere scrise între paranteze pătrate:

[u,v,w ]

unde: u,v,w se numesc “indicii direcţiei”

Pentru a determina indicii unei direcţii cristaline se trasează prin originea

sistemului de coordinate o dreaptă paralelă cu direcţia dată. Indicii căutaţi reprezintă
coordonatele unui punct aflat pe această paralelă.

Exemplu:
z

E
Dir. OA: A Є OA  OA [100]
[001] C Dir. OD: D Є OD  OD [010]
Dir. OE: E Є OE  OE [001]
Dir. OB: B Є OB  OB [110]
[111] Dir. OC: C Є OC  OC [111]
Dir. EC: OB || EC  EC [110]
O [010] D
A'' y
[110] A' – 200
A A'' – ½ 00
[100] B
A'

6
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

OBSERVAŢII:
1. Pentru notarea unei direcţii cristaline se preferă drept indici cele mai mici numere întregi

 Dir. OA: [100], [200], [½00]

2. Direcţiile cristaline legate prin relaţii de simetrie alcătuiesc o “familie de direcţii

cristaline”. Familiile se notează prin intermediul indiciilor unei direcţii, care face parte din
familia respectivă, scrişi între paranteze unghiulare

Exemple: laturile cubului [100] [010] [001]

[ 1 00] [0 1 0] [00 1 ]
 şase direcţii dintre care 3 sunt distincte  notarea familiei: <100>

3. Densitatea în noduri de reţea:

3.a) Reţeaua cubică simplă (CS)

z

C
[111]

a 3

O y
a a 2
[100] A [110]
B

x
O A
 Direcţia <100>

OA = a a
1 noduri nod
ρnoduri = 2  =1
2 a a

O B
 Direcţia <110>:

OB = a 2 a 2
1 noduri 1 noduri
ρnoduri = 2  =
2 a 2 2 a

O B
 Direcţia <111>:
OC = a 3
1 noduri 1 noduri a 3
ρnoduri = 2  =
2 a 3 3 a

7
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

CONCLUZIE:
La reţeaua cubică simplă, direcţia cu cea mai mare densitate în noduri de reţea este
direcţia <100> (latura cubului).

3.b) Reţeaua cubică cu volum centrat (CVC)

C
[111]

a 3
O y
a a 2
[100] A [110]
B

O A
 Direcţia <100>

OA = a a
1 noduri nod
ρnoduri = 2  =1
2 a a

O B
 Direcţia <110>:

OB = a 2 a 2
1 noduri 1 noduri
ρnoduri = 2  =
2 a 2 2 a

O B
 Direcţia <111>:
OC = a 3
2 noduri a 3
 1  noduri
ρnoduri =  2   1 =
 2  a 3 3 a

CONCLUZIE:
La reţeaua cubică cu volum centrat, direcţia cu cea mai mare densitate în noduri de reţea
este direcţia <111> (diagonala spaţială a cubului).

8
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

3.c) Reţeaua cubică cu feţe centrate (CFC)

C
[111]

a 3

O y
a a 2

[100] A [110]
B

O A
 Direcţia <100>

OA = a a
1 noduri nod
ρnoduri = 2  =1
2 a a

O B
 Direcţia <110>:

OB = a 2 a 2
 1  noduri 2 noduri
ρnoduri =  2   1 =
 2  a 2 2 a

O B
 Direcţia <111>:
OC = a 3
1 noduri 1 noduri a 3
ρnoduri = 2  =
2 a 3 3 a

CONCLUZIE:
La reţeaua cubică cu feţe centrate, direcţia cu cea mai mare densitate în noduri de reţea
este direcţia <110> (diagonala feţei cubului).

CONCLUZIE GENERALĂ:
La sistemul cubic, direcţia cu cea mai mare densitate în noduri de reţea este direcţia
<110> (diagonala feţei cubului) la reţeaua cubică cu feţe centrate.

9
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

2.2.3 Plane cristaline

Planele cristaline reprezintă plane trasate prin nodurile unei reţele cristaline. Ele diferă
prin orientare şi densitate în noduri de reţea. Planele cristaline se notează cu ajutorul a trei
cifre, scrise între paranteze rotunde:

(h k l)

unde: h, k, l se numesc „indici Miller”.

Indicii Miller sunt egali cu valorile inverse ale segmentelor tăiate de planul considerat pe
axele sistemului de coordonate:

Ox : OA = 3a  h = 1/OA = 1/3a = 1/3

z
Oy : OB = 2b  k = 1/OB = 1/2b = 1/2
C Oz : OC = c  l = 1/OC = 1/c = 1
_________________________________

1 1 
c  Palnul ABC:  1
3 2 
O b B
a y

OBSERVAŢII:
1. Indicii MILLER pot fi şi numere fracţionale, dar se preferă pentru notarea unui plan cristalin
cele mai mici numere întregi:
Exemplu:
1 1 
Planul ABC:  1  (2 3 6)  (4 6 12)
3 2 

2. Planele cristaline, legate prin relaţii de simetrie, formează o „familie de plane cristaline”.
Familiile se notează cu ajutorul indicilor unuia dintre aceste plane, scrişi între acolade.

Exemplu:
Laturile cubului: {1 0 0}

3. Indicii unui plan cristalin sunt identici cu indicii direcţiei perpendiculare (  ) pe acel plan:

Exemplu: [1 0 0]  (1 0 0)

4. Densitatea în noduri de reţea:

Planele cu densitatea maximă în noduri de reţea, la cele trei reţele cristaline ale sistemului cubic,
sunt:

4.a) Reţeaua cubică simplă (CS)

10
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

D C
(100)

a a
O y

[100] a
A a B
x

 Planele {100}

S□ABCD = a2
1 noduri nod
ρnoduri = 4  2
=1 2
4 a a

4.b) Reţeaua cubică cu volum centrat (CVC)

z

E (110)

[110]
a
O y
a 2
B

x
 Planele {110}

S□OBEF = a2 2
 1 
 4   1noduri
4  2 noduri
ρnoduri =  = 2
2
a 2 2 a

4.c) Reţeaua cubică cu feţe centrate (CFC)

11
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

C C

a 2
(111)

a 2

O B y
a

A B
A a 2
D
2
x

 Planele {111}

AB  CD
S∆ABC =
2
2
2 2 2
CD = AC – AD = a 2    
a 2
2
  2a 2 

2a 2 6a 2 3a 2
   CD =
a 3
 2  4 4 2 2
________________________________________________________________

a 3
a 2 2
S∆ABC = 2 a 3
2 2
 1 1
 3   3  noduri
6 2 2 noduri 4 noduri noduri
ρnoduri =  = 2
 2
 2,3
2
a 3 3 a 3 a a2
2 2

CONCLUZE:
La sistemul cubic, planul cu cea mai mare densitate în noduri de reţea este planul de
tip {111} la reţeaua cubică cu feţe centrate.

12
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

NODURI, DIRECŢII ŞI PLANE CRISTALINE LA REŢEAUA

HEXAGONALĂ
a4

a 1 Oa 2 = 120°
a 2 Oa 3 = 120°
C
a 3 Oa 1 = 120°
a3 D
c

O a
B a a2
a a
a
A
a1

Nodul A: a 1 ,a 2 ,c  1,0,0 Oa 1 : OA=a  h=1/a=1/1=1

Direcția OA : [1 0 0]  [a 1 a 2 c] Oa 2 : OB = -a  k=1/-a=1/-1= 1  Planul ABCD
Planul ABCD: (h k i l)  (h,k,l) Oa 3 : ∞  i=1/∞=0 (1 1 0 0)  (1 1 0)
  Oc : ∞  l=1/∞=0
a1 a 2 a 3 c
i = - (h+k)

2.3 Structura cristalină

Reţeaua spaţială (RS) reprezintă un model matematic, care caracterizează schema de
repetiţie într-un cristal. Numărul reţelelor spaţiale este limitat şi egal cu 14.
Structura cristalină (SC) reprezintă aşezarea reală, efectivă, a atomilor într-un cristal.
Aceasta se obţine prin ataşarea unui atom sau a câte unei baze de atomi (grupare de atomi,
formată din doi sau mai mulţi atomi) la fiecare nod al unei reţele spaţiale. Numărul structurilor
cristaline este nelimitat.

SC = RS + atomi/bază de atomi
Exemple:
1) 1 atom pe nod  rețea cubică simplă: Po 
 cubică cu volum centrat: Fe  ,Mo,Cr,V
 cubică cu feţe centrate: Feγ,Cu,Au,Ag,Al

Structura cristalină a Po  :
13
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

2) Bază formată din 2 atomi - ex: Zn,Cd,Hg  structura hexagonală compactă:

Prisma hexagonală alcătuită din trei celule elementare este:

În prisma hexagonală există trei tipuri de atomi:

 12 atomi poziţionaţi în colţurile celor două baze;

 2 atomi aflaţi în centrele celor două baze;
c  3 atomi aflaţi într-un plan situat la jumătatea
înălţimii prismei (c/2), deasupra mijlocului a trei
c/2 triunghiuri formate de câte trei atomi aflaţi în
a baza inferioară sau superioară.
a
a
a

COMPACTITATEA STRUCTURILOR CRISTALINE

14
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

Compactitatea structurilor cristaline se poate evalua cu ajutorul a doi indicatori:

1. Coordinaţia (Z)
Coordinaţia reprezintă numărul de atomi vecini unui atom dat şi aflaţi la cea mai mică
distanţă faţă de acestea. În continuare, se exemplifică modul de stabilire a coordinaţiei pentru
cele trei reţele spaţiale ale sistemului cubic şi pentru reţeaua hexagonal compactă.

a) Reţeaua cubică simplă (CS)

Z = 6 atomi, aflaţi la distanţa „a”

b) Reţeaua cubică cu volum centrat (CVC)

a 3
Z = 8 atomi, aflaţi la distanţa „ ”
2

c) Reţeaua cubică cu feţe centrate (CFC)

a 2
Z = 12 atomi, aflaţi la distanţa „ ”
2

d) Reţeaua hexagonală compactă (HC)

15
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

6 atomi la distanţa „a”

6 atomi la distanţa „d”

2 2 2
a a a a 3
(AM') = a -   = a 2 -
2 2
=3  AM' = 
2 4 4 2
A
2 2 a 3 a 3 a
AM= AM'= = =
3 3 2 3 3
a __________________________________________________
C
M 2 2 2
c c  a  c2 a 2
d =   + (AM)2 =   + 
2
 = +
2 2  3 4 3
B
M' a/2 c2 a 2
Dacă d=a  a 2 = +  12a 2 = 3c 2 +4a 2  8a 2 =3c 2
4 3
c 8
 = =1,633
a 3

OBSERVAŢII
1. Cu cât coordinaţia Z este mai mare, cu atât structura este mai compactă.
2. Cele mai compacte structuri sunt structurile cu reţea CFC şi structura hexagonală
compactă la care c/a =1,633 (Z=12).

16
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

2. Gradul de umplere ( )
Gradul de umplere reprezintă raportul dintre volumul ocupat de atomii ce revin unei
celule elementare şi volumul celulei elementare:

Vat/CE
=  100% [%]
VCE

Atomii din structura cristalină sunt tangenţi de-a lungul direcţiei cu cea mai mare
densitate în noduri de reţea.

a) Reţeaua cubică simplă (CS)

Direcţia cu cea mai mare densitate în noduri de reţea este direcţia <100> (latura cubului).

a = 2r
N = 1 atom/CE
a
4
1  π  r3
 = 3 3  100 = 52%
2r 
r r

b) Reţeaua cubică cu volum centrat (CVC)

Direcţia cu cea mai mare densitate în noduri de reţea este direcţia <111> (diagonala
spaţială a cubului cubului).

4r
a 3 = 4r  a=
3
r N = 2 atomi/CE
r a
4
2   π  r3
r 3
= 3
 100 = 68%
 4r 
r  
 3

c) Reţeaua cubică cu feţe centrate (CFC)

17
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

Direcţia cu cea mai mare densitate în noduri de reţea este direcţia <110> (diagonala feţei
cubului).

4r
a 2 = 4r  a=
2
N = 4 atomi/CE
r a
4
r 4   π  r3
= 3  100 = 74%
r 3
 4r 
r  
 2

d) Structura hexagonal compactă

 =74%, dacă c/a=1,633

Polimorfismul reprezintă proprietatea elementelor de a cristaliza sub mai multe forme

cristaline.
Ex: C, Sn, Fe
Fe  911 C
 Fe  1392 C C
  
   Feδ 1536
  TOPITURĂ
CVC CFC CVC

2.4 Structura reală a cristalelor. Defecte de reţea

Cristalele cu structură perfectă, care nu prezintă nici un fel de abateri de la distribuţia

ordonată a atomilor în reţea, se numesc cristale ideale sau perfecte. Astfel de cristale nu se
întâlnesc în mod curent în practică, pentru obţinerea lor fiind necesară aplicarea unor procedee
de preparare speciale. Se pot astfel obţine cristale filiforme sau „whiskers“, lipsite practic de
defecte.
Cristalele obişnuite (cristalele reale) prezintă, de regulă, numeroase abateri de la
aranjamentul perfect ordonat al atomilor în spaţiu: deplasări de atomi din poziţiile normale,
modificări ale distanţei medii dintre atomi, modificări ale coordinaţiei, etc. Aceste abateri se
numesc defecte sau imperfecţiuni de reţea şi se împart în:

1) defecte dinamice;
2) defecte statice: punctuale, liniare şi de suprafaţă.

1) Defectele dinamice:
Defectele dinamice constau în deplasări variabile în timp ale atomilor din poziţia lor de
echilibru. Exemplul clasic îl constituie agitaţia termică a ionilor din corpurile solide. Astfel,
18
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

deşi până în prezent s-a considerat că ionii ocupă poziţii fixe reţeaua ionică, aceştia de fapt
exercită vibraţii în jurul poziţiilor de echilibru. Întrucât amplitudinea acestor vibraţii este direct
dependentă de temperatură, această mişcare se numeşte agitaţie termică.

Agitaţia termică explică proprietăţi cum sunt:

 capacitatea de absorbţie a energiei termice (căldurii), exprimată cantitativ prin
căldura specifică;
 rezistivitatea electrică – dacă ionii ar ocupa poziţii fixe în reţeaua ionică, în
momentul aplicării unui câmp electric, electronii ar întâmpina în deplasarea lor o
rezistenţă destul de mică din partea acestora; vibraţia termică a ionilor din reţeaua
cristalină se află la originea creşterii interacţiunii dintre gazul de electroni şi
reţeaua ionică la creşterea temperaturii, determinând astfel creşterea rezistivităţii
electrice.

2) Defectele statice:
Defectele statice constau în deplasări relativ stabile în timp ale atomilor din poziţia lor
de echilibru, producând astfel distrugeri în structura cristalelor. Din punct de vedere geometric
ele se clasifică în:
2.a) defecte punctuale (cele trei dimensiuni sunt de ordinul parametrului de reţea);
2.b) defecte liniare (două dimensiuni sunt de ordinul parametrului de reţea, iar cea de-a
treia dimensiune este mult mai mare (mii de diametre atomice));
2.c) defecte de suprafaţă (se întind în două dimensiuni, o dimensiune este de ordinul
parametrului de reţea).

2.a) Defectele punctuale:

Defectele punctuale pot fi simple sau complexe.

Defectele simple sunt de trei tipuri:
 vacanţe;
 atomi interstiţiali;
 atomi de impurităţi.

Vacanţele sunt locuri atomice din reţea neocupate de atomi (locuri libere sau “vacante”
din reţea).

V 19
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

Atomii interstiţiali sunt atomi de aceeaşi natură cu cei ai reţelei, care nu ocupă locuri
normale în reţea, ci poziţii interstiţiale.

Atomii de impurităţi sunt atomi străini care pătrund în reţeaua unui metal. Ei pot ocupa
locuri în reţea, formând impurităţi de substituţie sau substituţionale sau pot pătrunde în
interstiţii, devenind impurităţi interstiţiale.

Impsubstituţională

Impinterstiţială

Prin asocierea a 2 sau mai multe defecte punctuale simple rezultă defecte punctuale complexe,
cum sunt: bivacanţele, trivacanţele, asociaţii foarte mari de vacanţe numite colonii sau clustere
de vacanţe. Se pot întâlni de asemenea şi colonii de interstiţiali.

Proprietăţile defectelor punctuale:

1) Formarea unui defect în reţeaua cristalină necesită un consum de energie pentru deformarea
elastică a reţelei în vecinătatea defectului. Această energie se numeşte energie de formare a
defectului. Pentru vacanţe valoarea acesteia este de 1 eV / vacanţă, iar pentru interstiţiali este
de 2,5 – 3,5 eV / interstiţial. Exemple:

a) deformaţii produse de formarea unei vacanţe:

20
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

b) deformaţii produse de formarea unui interstiţial:

c) deformaţii produse la apariţia atomilor de impurităţi:

dimp < dat met dimp > dat met

2) Defectele punctuale sunt stabile din punct de vedere termodinamic. La orice temperatură
există un număr bine definit de defecte punctuale stabile într-un cristal:

Uf
n  N  e kT unde: n = nr. de defecte punctuale
N = nr. de locuri în reţea
Uf = energia de formare a defectului

Aşa cum se observă din expresia formulei, cu cât temperatura este mai ridicată, cu atât numărul
de defecte punctuale este mai mare.

3) Numărul de defecte punctuale din reţeaua unui material metalic creşte în urma unor operaţii
cum sunt: călire, deformare plastică la rece, iradiere cu radiaţii de mare energie.
21
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

4) Prezenţa defectelor punctuale în structura materialelor metalice influenţează asupra

proprietăţilor acestora. Astfel, creşterea numărului de defecte punctuale conduce la creşterea
durităţii, reducerea plasticităţii şi a rezistenţei la coroziune, fragilizarea materialului etc.

5) Importanţa defectelor punctuale:

Multe dintre fenomenele care au loc în materialele metalice se explică prin prezenţa defectelor
punctuale. Printre acestea, un loc de frunte îl ocupă difuzia, care se realizează în principal prin
intermediul vacanţelor.

2.b) Defectele liniare:

Cele mai importante defecte liniare sunt dislocaţiile. Acestea pot fi:
 marginale;
 elicoidale:
 mixte.

a) Dislocaţiile marginale:

Dislocaţiile marginale sunt linii de atomi care delimitează spre interiorul cristalului
plane de atomi incomplete, numite extraplane sau semiplane atomice suplimentare. După
poziţia extraplanului, dislocaţiile marginale pot fi:
a.1) pozitive – extraplanul se găseşte în partea superioară a cristalului (  );
a.2) negative – extraplanul se găseşte în partea inferioară a cristalului (  ).

Astfel de extraplane atomice suplimentare apar în procesele de deformare plastică, în

urma unor alunecări asincrone.

Alunecarea este mecanismul principal prin care se realizează deformarea plastică şi

constă în mişcarea unor pachete de material pe plane cu densitate mare în atomi, numite plane
de alunecare. Această mişcare (alunecare) se poate realiza:
- sincron, respectiv dintr-o dată pe întreg planul de alunecare. Alunecarea sincronă
sau completă necesită energii deosebit de mari pentru a învinge forţele de
coeziune dintre toţi atomii aflaţi pe planul de alunecare:

τ
Q’
P Q P’ Q
P
τ

- înainte de alunecare - după alunecare

22
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

S R S’ S R’
= = R
P Q P’ P Q Q
=
’
=

- asincron, în cazul în care alunecarea se face treptat, cuprinzând la început o mică

parte din planul de alunecare, după care se propagă din aproape în aproape, pe
întreg planul. Alunecarea asincronă sau incompletă necesită forţe mult mai
reduse decât alunecarea sincronă şi constituie calea pe care se realizează de fapt
alunecarea în materialele metalice.
1 2

τ
P Q Q’
P Q
A
τ

1 – porţiune nealunecată;
2 – porţiune alunecată.

Presupunând că alunecarea s-a produs pe o distanţă atomică (QQ), în partea superioară a

cristalului a apărut un extraplan (semiplan atomic suplimentar).
F
E 2
1
S R D R
R
P Q P A Q Q

În concluzie, dislocaţia este acea linie din planul de alunecare, care separă regiunea
alunecată de cea pe care alunecarea nu s-a produs.

23
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

OBSERVAŢIE:
Atât în cazul alunecării sincrone, cât şi al celei asincrone, s-a considerat alunecarea
atomilor pe un număr întreg de distanţe interatomice, deoarece câmpul de potenţial al atomilor
din reţeaua cristalină este periodic, iar atomii pot ocupa numai poziţii ce corespund unor minime
energetice:

Pentru a defini cantitativ deformaţia reţelei produsă la apariţia unei dislocaţii marginale
se foloseşte vectorul Bürgers “b” sau vectorul de alunecare, care se poate defini cu ajutorul
circuitului Bürgers.
Circuitul Bürgers reprezintă un ochi de reţea considerat într-un plan al unei reţele
cristaline. În cazul unei reţele cristaline fără dislocaţii circuitul Bürgers este închis. Astfel,
pornind dintr-un nod oarecare (O) şi parcurgând „m” distanţe interatomice pe verticală şi „n”
distanţe interatomice pe orizontală se revine în punctul de plecare:

Ex.: m=3
n=3
O n

m m

În cazul unui cristal ce conţine o dislocaţie (spre ex. o dislocaţie marginală pozitivă),
circuitul Bürgers nu se mai închide. Vectorul necesar închiderii este „b“. El indică atât
mărimea, cât şi direcţia alunecării în urma căreia a rezultat dislocaţia:

E
O b

24
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

Aşa cum rezultă din figura de mai sus: b  AD.

Mărimea vectorului Bürgers caracterizează cantitativ energia de formare a dislocaţiei,

respectiv cantitatea de energie consumată pentru deformarea elastică a cristalului la apariţia
dislocaţiei. Astfel:
UD  G  b2 , unde: G = modulul de elasticitate transversal

b) Dislocaţiile elicoidale (în şurub):

Dislocaţiile elicoidale sunt dislocaţii care au vectorul Bürgers paralel cu linia dislocaţiei:
b  AD
Atomii sunt distribuiţi în jurul liniei dislocaţiei după o spirală, care poate fi spre dreapta ( ) sau
spre stânga ( ).
Dislocaţiile marginale rezultă prin forfecarea a 2 porţiuni de cristal una în raport cu cealaltă. În
acest caz, alunecarea nu se mai face în mod obligatoriu cu un număr întreg de distanţe
interatomice:

O
D

b AD

Proprietăţile dislocaţiilor:

25
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

1) Dislocaţiile marginale şi elicoidale nu există independent unele de celelalte în cristal, ci ele

se compun, formând dislocaţii mixte sub formă de curbe sau chiar bucle de dislocaţii:

Curbă de Buclă de
dislocații dislocații

2) Dislocaţiile din materialele metalice au diferite orientări. Ele se intersectează, formând reţele
tridimensionale de dilocaţii.

3) Dislocaţiile sunt foarte mobile, ele putându-se deplasa cu uşurinţă, atât în planul de alunecare
(deplasare prin alunecare), cât şi perpendicular pe acesta (deplasare prin difuzie sau căţărare).
Prin mişcarea dislocaţiilor se realizează deformarea plastică a materialelor metalice.

4) Apariţia dislocaţiilor într-un cristal deformează elastic reţeaua cristalină, în jurul fiecărei
dislocaţii formându-se un câmp de tensiuni. Datorită acestuia, dislocaţiile de acelaşi tip
(marginale sau elicoidale) interacţionează unele cu altele, atrăgându-se sau respingân- du-
se. Dislocaţiile de tipuri diferite nu interacţionează.

5) Cantitativ, dislocaţiile dintr-un material metalic sunt apreciate cu ajutorul densităţii în

dislocaţii ( D ), care reprezintă lungimea totală a dislocaţiilor în unitatea de volum de
material:
l
ρ   m-2 
D V

Dislocaţiile se formează iniţial în cursul solidificării cristalelor. Densitatea în dislocaţii

rezultată prin solidificare este de ordinul 108 – 1012  m-2 . În materialele deformate plastic,
îndeosebi în cele deformate plastic la rece, densitatea în dislocaţii este de 10 14 – 1016  m-2 .
Aceste valori ridicate nu pot fi explicate decât prin existenţa unor surse de dislocaţii, care sunt
activate chiar în procesul de deformare plastică. Aceste surse se numesc surse Frank – Read şi
reprezintă dislocaţii care au capetele blocate de precipitate, incluziuni sau alte defecte de
structură.
Pentru exemplificare, fie o dislocaţie AD, având ambele capete blocate. În planul de
alunecare (format de vectorul Bürgers b şi dislocaţia AD) acţionează o tensiune . Sub acţiunea
acesteia, dislocaţia începe să se curbeze. Pe măsura curbării, raza de curbură scade de la  la
valoarea L/2. Din acest moment începe rotirea cu viteză mare a celor două capete ale dislocaţiei
până când se ating în punctul C. Întrucât cele două ramuri tangente în C reprezintă dislocaţii de
semn opus, ele se anulează reciproc, rezultând:
- o nouă dislocaţie AD şi
- o buclă de dislocaţii.

L
A B
26

τ
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

r0 = ∞

A B r1 < r0

A B r = L/2

A B

A B

A B 27

C
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

A B

În continuare fenomenul se repetă.

6) Odată cu creşterea densităţii în dislocaţii se produce şi creşterea rezistenţei mecanice a

materialului.

2.c) Defectele de suprafaţă

Defectele de suprafaţă reprezintă suprafeţe din interiorul corpului metalic, care separă
porţiuni de material diferite dintr-un oarecare punct de vedere:
1) din punct de vedere al structurii cristaline – suprafeţe de separare între faze;
2) din punct de vedere al orientării cristalografice:
a) limite de grăunte
b) suprafeţe de macle (separă regiuni de grăunte diferite ca orientare)
c) limite de subgrăunte (sublimite).
Dintre acestea, cele mai importante sunt limitele de grăunte şi sublimitele.

Limitele de grăunte reprezintă zonele de trecere dintre grăunţii cristalini ai unui material
policristalin. Structura lor este determinată de structura şi orientarea celor doi grăunţi vecini.
În corpurile policristaline grăunţii cristalini sunt distribuiţi, de regulă, la întâmplare,
prezentând orientări cristalografice diferite:

[111] θ1

[111]

Unghiul , format de 2 direcţii cristaline identice din 2 grăunţi vecini, se numeşte unghi
de dezorientare , întrucât exprimă gradul de dezordine din distribuţia grăunţilor. Cazul ideal, al
grăunţilor cu orientare preferată, corespunde la  = 0:

[111]

[111] 28
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

În funcţie de mărimea lui , limitele de grăunte se împart în:

- limite la unghiuri mari (   300 );
- limite la unghiuri mici (  300 ).

Limitele la unghiuri mari

Teoretic, trecerea de la grăuntele A la grăuntele B se poate realiza în trei moduri:

1) pe un singur plan atomic:

2) printr-o zonă de tranziţie, în care atomii ocupă poziţii intermediare celor pe care le-ar ocupa
dacă ar aparţine pe rând celor doi grăunţi vecini:

3) printr-un strat amorf, în care atomii ocupă poziţii absolut la întâmplare:

Cercetările în domeniu au demonstrat că limitele la unghiuri mari prezintă o structură de

tip 2). Structura de tip 1) ar fi presupus existenţa unor relaţii de orientare cristalografică între
grăunţii vecini. Ea se întâlneşte în cazul limitei dintre macle. Structura de tip 3) nu poate explica
29
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

dependenţa energiei superficiale a limitei de unghiul de dezorientare , dependenţă constatată

experimental.

Proprietăţile limitelor la unghiuri mari:

1) Atomii din limită, neocupând poziţii de echilibru, prezintă energii mai mari decât cei din
interiorul grăunţilor. În consecinţă, limitele prezintă o energie superficială mare, constituind
locuri preferate pentru acumularea impurităţilor şi locuri pentru amorsarea transformărilor
structurale (transformări de fază în stare solidă, topire etc.).
2) Limitele constituie zone preferate pentru difuzia atomică, întrucât interstiţiile din limite sunt
ceva mai mari decât cele din interiorul grăunţilor.
3) Limitele influenţează foarte puternic asupra proprietăţilor fizice şi mecanice. Cu cât
lungimea totală a limitelor este mai mare (deci grăunţii cristalini sunt mai mici), cu atât
proprietăţile de rezistenţă sunt mai mari, cele de plasticitate mai mici, iar conductibilitatea
termică şi electrică mai reduse.

Limitele la unghiuri mici

În cazul în care   300, trecerea între doi grăunţi vecini se face prin intermediul unor
configuraţii de dislocaţii, numite pereţi de dislocaţii.
În funcţie de tipul dislocaţiilor ce le formează, limitele la unghiuri mici pot fi:
- limite înclinate, formate din dislocaţii marginale;

- limite răsucite, formate din dislocaţii elicoidale:

Exemplu: limită înclinată, formată din mai multe dislocaţii marginale pozitive, aşezate una sub
alta:

Sublimitele reprezintă limite la unghiuri mici, alcătuite din pereţi de dislocaţii, care
delimitează porţiuni cu reţea cristalină perfectă din interiorul aceluiaşi grăunte cristalin. Aceste

30
Cap.2 Structura cristalină a materialelor metalice

porţiuni, numite blocuri în mozaic, au dimensiuni reduse (10-8 – 10-12 m) şi formează între ele
unghiuri de ordinul minutelor.

31