DOINA

Inclusă în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO, doina reprezintă o specie lirică inclusă în
folclorul muzical românesc. Textul unei doine transmite întotdeauna sentimente intense şi sincere (dor, jale,
amărăciune, înstrăinare de sat, revoltă socială) și este interpretat pe o melodie lentă și tristă (ceea ce
evidențiază caractarul ei sincretic). Deseori, incipitul doinei utilizează o formulă specifică („Frunză
verde...”) care marchează comuniunea omului cu natura, iar ca mijloace artistice se recurge la hiperbolă, la
antiteză, la repetiţia de tip simetrie (paralelism sintactic).
Aceste particularități ale doinei se regăsesc și în textul ...., o doină de ... cătănie, de dor, de jale, haiducească, voinicească,
în care se insistă pe ideea .................................... .
Astfel, subiectivitatea textului este evidentă, sentimentul cel mai puternic resimțit de eul liric aflat în
ipostaza de .... flăcău (îndrăgostit), de voinic, de haiduc, de cătană, om amărât fiind sentimentul de ..... . De aceea, ...........se explică sentimentul și
se dă citat
. Aceste trăiri sunt augmentate, deoarece confesiunea se bazează pe hiperbola ......., pe antiteza
dintre .... și ......... . Se observă și repetiția termenului ......, devenit laitmotiv, exclamația .... și interogația
retorică ............ care potențează starea de ............. . ± Mărcile lexico-gramaticale ale prezenței vocii
auctoriale sunt numeroase, precum persoana I la formele verbale şi/sau pronominale (....) sau persoana a II-a
(..............) prin care se construieşte dialogul liric cu ............... .
Totodată, textul aparţine folclorului, deoarece se observă caracterul anonim: nu se cunoaşte autorul ±
este cules de.... din ..../ este inclus în antologia ..... . Pe lângă caracterul sincretic, apare cel colectiv: există
mai multe variante de doine care dezvăluie ideea/sentimentul ..... . Se identifică şi caracterul oral prin
formulări arhaice, populare, regionale, colocviale precum ..... . Caracterul tradiţional sau formalizant al
doinei se evidenţiază atât prin formula iniţială „....”, cât şi prin paralelismul sintactic din versurile..., dar şi
prin versificaţia consacrată. Astfel, discursul astrofic se construieşte pe baza a .... versuri concise, cu măsura
constantă de 7-8 silabe, cu ritm trohaic, (±monorima alternând) cu rima împerecheată.
Aşadar, textul ............ respectă particularităţile unei doine de .............. şi transmite sentimentul intens
de ......................, caracterul confesiv fiind evident şi discursul liric păstrând tiparul folcloric.