Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
0 - 5. Bazele Generale Ale Gimnasticii PDF
0 - 5. Bazele Generale Ale Gimnasticii PDF
Cuprins
OBIECTIVELE DISCIPLINEI.................................................................................... 5
COMPETENłE ASIGURATE PRIN PARCURGEREA DISCIPLINEI ................... 5
FOND DE TIMP ALOCAT, FORME DE ACTIVITATE, FORME DE
VERIFICARE, CREDITE ........................................................................................... 5
STABILIREA NOTEI FINALE .................................................................................. 6
TIMP MEDIU NECESAR PENTRU ASIMILAREA FIECĂRUI MODUL.............. 6
INSTRUCłIUNI PENTRU PARCURGEREA RESURSEI DE ÎNVĂłĂMÂNT..... 7
Modulul I. GIMNASTICA – REPERE ISTORICE, COMPONENTE
STRUCTURALE........................................................................................................ 8
Unitatea de studiu I.1. REPERE ISTORICE PRIVIND APARIłIA ŞI
EVOLUłIA GIMNASTICII..................................................................................... 9
GIMNASTICA LA POPOARELE ANTICE............................................................... 9
GIMNASTICA ÎN EVUL MEDIU............................................................................ 11
GIMNASTICA ÎN SECOLUL XX............................................................................ 17
GIMNASTICA ÎN ROMÂNIA ................................................................................. 19
Rezumatul unităŃii de studiu....................................................................................... 22
Autoevaluare .............................................................................................................. 22
Unitatea de studiu I.2. GIMNASTICA–COMPONENTE STRUCTURALE .... 23
SCOPUL ŞI OBIECTIVELE GIMNASTICII ........................................................... 23
CARACTERISTICILE GIMNASTICII .................................................................... 24
MIJLOACELE GIMNASTICII ................................................................................. 24
RAMURILE GIMNASTICII .................................................................................... 25
Rezumatul unităŃii de studiu....................................................................................... 28
Autoevaluare .............................................................................................................. 28
Test de autoevaluare a cunoştinŃelor din modulul I ................................................... 29
Modulul II. TERMINOLOGIA GIMNASTICII................................................... 31
Unitatea de studiu II.1. TERMINOLOGIA GIMNASTICII - EVOLUłIE ŞI
TERMENI DE BAZĂ .............................................................................................. 32
TERMINOLOGIA GIMNASTICII - DEFINIłIE ŞI EVOLUłIE 33
CERINłELE CARE STAU LA BAZA TERMINOLOGIEI GIMNASTICII .......... 33
TERMENI DE BAZĂ ÎN TERMINOLOGIA GIMNASTICII .....................................
Rezumatul unităŃii de studiu....................................................................................... 51
Autoevaluare .............................................................................................................. 51
Unitatea de studiu II.2. DESCRIEREA ŞI DESENAREA EXERCIłIILOR
DE GIMNASTICĂ................................................................................................... 52
DESCRIEREA EXERCIłIILOR DE GIMNASTICĂ………………………………
ALCĂTUIREA DESENELOR ÎN GIMNASTICĂ................................................... 53
Rezumatul unităŃii de studiu....................................................................................... 55
Autoevaluare .............................................................................................................. 55
3
TATIANA DOBRESCU
Test de autoevaluare a cunoştinŃelor din modulul II ..................................................56
Tema de control nr. 1:.................................................................................................57
MODULUL III. MIJLOACELE GIMNASTICII DE BAZĂ...................................
Unitatea de studiu III.1. EXERCIłII DE FRONT ŞI FORMAłII.....................59
TERMENI DE BAZĂ ................................................................................................59
ACłIUNI PE LOC .....................................................................................................60
ACłIUNI DIN DEPLASARE....................................................................................62
ALCĂTUIRI ŞI SCHIMBĂRI DE FORMAłII ........................................................63
DEPLASĂRI ÎN FIGURI...........................................................................................69
Rezumatul unităŃii de studiu .......................................................................................71
Autoevaluare...............................................................................................................71
Unitatea de studiu III.2. EXERCIłII DE DEZVOLTARE FIZICĂ
GENERALĂ..............................................................................................................72
CARACTERISTICI, OBIECTIVE, SISTEMATIZARE ...........................................72
EXERCIłII PENTRU EDUCAREA FORłEI MUSCULARE.................................73
EXERCIłII PENTRU EDUCAREA MOBILITĂłII/SUPLEłEI ............................74
EXERCIłII PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂłII DE RELAXARE ...........76
EXERCIłII PENTRU FORMAREA łINUTEI CORECTE .....................................76
EXERCIłII LIBERE (FĂRĂ OBIECTE)..................................................................77
EXERCIłII CU PARTENER.....................................................................................83
EXERCIłII CU OBIECTE ........................................................................................84
EXERCIłII CU APARATE.......................................................................................84
Rezumatul unităŃii de studiu .......................................................................................89
Autoevaluare...............................................................................................................89
Unitatea de curs III 3. EXERCIłII APLICATIVE .............................................90
EXERCIłII APLICATIVE SPECIFICE GIMNASTICII..........................................90
EXERCIłII APLICATIVE NESPECIFICE GIMNASTICII ..................................104
PARCURSURI APLICATIVE.................................................................................106
Rezumatul unităŃii de studiu .....................................................................................108
Autoevaluare.............................................................................................................108
Test de autoevaluare a cunoştinŃelor din modulul III ...............................................109
Tema de control nr. 2:...............................................................................................110
4
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
OBIECTIVELE DISCIPLINEI
1. Abilitarea studenŃilor cu cunoştinŃe teoretice privind conŃinutul gimnasticii de
bază şi de a opera cu terminologia domeniului în vederea formării
competenŃelor generale ale viitorului formator;
2. Formarea unui bogat bagaj de cunoştinŃe teoretice privind folosirea mijloacelor
gimnasticii de bază necesare formării complexe a viitorului specialist în sensul
organizării şi desfăşurării activităŃilor specifice domeniului EducaŃie Fizică şi
Sport.
3. Formarea capacităŃii de a însuşi şi executa corect exerciŃiile de front şi formaŃii,
exerciŃiile aplicative şi de dezvoltare fizică generală.
5
TATIANA DOBRESCU
6
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
7
TATIANA DOBRESCU
Scopul modulului:
Formarea unei viziuni globale asupra problemei gimnasticii.
Cunoaşterea etapelor principale ale dezvoltării gimnasticii.
Obiective operaŃionale:
8
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Termenul „gimnastică” îşi are originea în jurul anului 400 î.Hr. şi provine
din cuvântul grec „gymnos” care înseamnă „gol”, deoarece în Grecia antică
exerciŃiile se practicau fără îmbrăcăminte sau îmbrăcat lejer. Multă vreme cuvântul
gimnastică a înglobat totalitatea exerciŃiilor fizice confundându-se cu noŃiunea de
educaŃie fizică. Astăzi termenul de gimnastică denumeşte o formă de manifestare a
exerciŃiilor fizice.
Gimnastica s-a dezvoltat pe parcursul mai multor secole, în strânsă
legătură cu evoluŃia societăŃii omeneşti.
Egiptenii
ExerciŃiile fizice prezente în numeroase reprezentări artistice erau
practicate în şcoli de copiii claselor dominante. Ele făceau parte şi din educaŃia
principilor. Un loc important îl ocupa gimnastica analitică care cuprindea exerciŃii
de braŃe, trunchi şi picioare.
Picturile murale şi cele de pe diferite vase evidenŃiază multe mişcări
bazate pe mobilitatea coloanei vertebrale ca de pildă podul, mişcări acrobatice ca
răsturnarea în doi şi morişca.
Muzica şi dansul erau prezente în viaŃa egiptenilor. Se jucau dansuri
populare, dansuri acrobatice şi dansuri războinice.
Hinduşii
În poemele redactate în mileniul IV î.e.n. în limba sanscrită “Vedele” se
găsesc şi preocupări pentru educaŃia fizică. Ele sunt “cartea sfântă care formează
baza religiei, filozofiei, moralei şi a instituŃiilor sociale ale hinduşilor.
Legile lui Manu din mileniul II î.e.n. prescriu şi un program de exerciŃii
de respiraŃie care au constituit un sistem naŃional de educaŃie fizică denumit
Pranayama. Tehnica acestor exerciŃii consta dintr-o serie de poziŃii şi mişcări ale
trunchiului şi membrelor combinate cu inspiraŃii şi expiraŃii întretăiate de apnee.
Sistemul Yoga consta atât în exerciŃii fizice cât şi în exerciŃii de
gimnastică respiratorie care ajutau la dezvoltarea fizică şi desăvârşirea trupului. Ele
erau completate de meditaŃie.
9
TATIANA DOBRESCU
Chinezii
Chinezii acordau o mare importanŃă educaŃiei complexe, ea fiind o
educaŃie integrală, morală, intelectuală şi fizică. Această educaŃie se continua până
la 30 de ani şi cuprindea exerciŃii fizice ca tragerea cu arcul, arta conducerii carului
şi dansul.
Cel mai vechi sistem de educaŃie fizică medicală a fost creat de medicul
Kong-Fu care consta din exerciŃii însoŃite de gimnastică respiratorie
corespunzătoare în funcŃie de bolile care trebuiau prevenite sau vindecate. Acest
sistem s-a răspândit în întreaga Chină prin introducerea lui în ritualul religios de
către împăratul Hoan-Ti (2698 î.e.n.).
Pe baza sistemului lui Kong-Fu, generalul Yo-Fei (1102-1142 î.e.n.) a
creat un sistem care s-a practicat până în timpurile moderne şi care cuprindea
exerciŃii de Ńinută şi lupte stilizate cu un caracter de dans.
Grecii
Grecii au acordat exerciŃiilor fizice cea mai mare importanŃă. Ele erau însă
practicate numai de aristocraŃi şi cetăŃenii liberi.
Grecii defineau prin cuvântul gimnastică totalitatea exerciŃiilor fizice
practicate pentru întărirea sănătăŃii, a corpului şi înnobilarea spiritului.
Ideea armoniei fiinŃei umane, a influenŃei asupra sănătăŃii şi importanŃei
lor pentru pregătirea de război sunt caracteristicile exerciŃiilor fizice greceşti.
Gimnastica în Sparta (una din puterile diriguitoare ale Greciei începând
aproximativ din anul 700 î.e.n) se caracteriza într-o primă perioada prin legăturile
sale strânse cu muzica şi dansul. Începând din anul 300 î.e.n. gimnastica devine
unilaterală spre pregătirea militară.
La atenieni, până la mijlocul sec. al V-lea î.e.n. gimnastica avea obiective
militare fiind apoi înlocuită cu o gimnastică care constituia parte integrantă şi
indispensabilă, a unei educaŃii democratice al cărei prim scop era perfecŃionarea
individuală, atât corporală cât şi morală. Gimnaziul (instalaŃie sportivă antică)
devine locul cel mai important de educaŃie şi de pregătire al tineretului grec.
Atenienii considerau perfecŃiunea ca un ideal uman care era concretizat în
formula „Kalos Kai Agatos” care înseamnă om frumos şi bun. Acest ideal de
perfecŃiune putea fi realizat prin perfecŃionarea corporală şi intelectual morală.
Gimnasticii i se adaugă educaŃia în filozofie şi în artele libere care dezvoltă
însuşirile spirituale.
Mari personalităŃi ale Greciei antice ca medici, filozofi, conducători, au
subliniat importanŃa practicării gimnasticii.
Platon mai ales în Republica (Stat, Cartea III-a) arată că gimnastica
înseamnă educaŃia prin corp şi împreună cu educaŃia muzicală constituia formarea
preştiinŃifică de bază a tuturor bărbaŃilor şi femeilor libere. La Aristotel este mai
net pusă în prim plan semnificaŃia igienică şi instrumentală a gimnasticii. La
10
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
sfârşitul sec. al V-lea î.e.n. forma clasică a gimnasticii se modifică conturându-se
două direcŃii:
a) atletismul devine din ce în ce mai autonom şi profesionist
b) restul gimnasticii din ce în ce mai mult o problemă de sănătate şi de
igienă corporală
Romanii
Romanii nu au avut un sistem propriu de educaŃie fizică ci l-au
împrumutat de la greci, dându-i un caracter militar. Ei foloseau calul de lemn
pentru învăŃarea călăriei, scara şi alte construcŃii din lemn pentru învăŃarea cuceririi
cetăŃilor.
Gimnastica a fost folosită şi în scopuri medicale, medici ca Celsus şi
Galenus susŃinând că gimnastica face parte din igienă şi implicit din medicină.
11
TATIANA DOBRESCU
13
TATIANA DOBRESCU
desfăşura lecŃiile în aer liber, pe terenuri amenajate cu instalaŃii şi aparate variate
denumite Turnplatz.
Cartea sa „Die deutsche Turnkunst” (Arta gimnastică germană) scrisă în
anul 1816 împreună cu Eiselen cuprinde patru părŃi; terminologia, exerciŃiile,
jocurile gimnastice şi metodica.
Terminologia folosită era pur germană denumind gimnastica sa Turnen iar
pe elevi turner.
ExerciŃiile gimnice erau sistematic ordonate după forma şi natura lor.
Foloseşte exerciŃii din lucrările predecesorilor săi Guts Muths şi Vieth dar şi
exerciŃii originale ca cele de suspensie şi sprijinire a braŃelor pentru care a
construit aparate noi; bara fixă (Reck) şi paralelele (Barren). Pe lângă aceste
aparate construite de el sunt prezente şi cele întrebuinŃate înaintea lui ca: grinda
oscilantă, capra de sărit, calul de lemn şi accesorii ca prăjini, scări, frânghii. Jahn
poate fi considerat întemeietorul gimnasticii la aparate.
Jocurile gimnastice erau de preferinŃă jocuri de echipă, militare. Ultima
parte a lucrării, metodica, se ocupă cu construirea Turnplatzurilor, cu amenajarea
terenurilor şi cu instalarea aparatelor precum şi cu organizarea şedinŃei de lucru.
ŞedinŃa de gimnastică Ńine câteva ore şi era alcătuită din trei părŃi. Prima parte
cuprindea exerciŃii libere alese individual de practicanŃi, urma repausul iar în partea
a treia se executau exerciŃii obligatorii la aparate.
Adolf Spiess (1810 – 1858) adept al lui Jahn crează un sistem al
gimnasticii şcolare germane. LecŃiile sale începeau cu exerciŃii „de ordine” cu
accent după care trecea la exerciŃii libere. Acestea le împarte în exerciŃii libere
simple (poziŃii normale, mers, alergat, sărit) şi activităŃi fundamentale (înălŃare –
aplecare, flexii, extensii, torsiuni – circumducŃii, depărtări, etc). De la aceste
exerciŃii libere trece la cele pe aparate împărŃindu-le în exerciŃii de suspensii şi de
sprijin.
Prima societate de gimanstică a apărut în Germania în anul 1816 la
Hamburg iar în anul 1898 s-a înfiinŃat FederaŃia Germană de Gimnastică.
Popoarele nordice au avut o mare contribuŃie în dezvoltarea gimnasticii
moderne.
Întemeietorul gimnaticii daneze este considerat Franciscus Nachtegall
(1777 – 1847). El a înfiinŃat în anul 1799 primul institut particular de gimanstică
din Europa apoi devine profesor de gimnastică la universitate. Principala sa
activitate a depus-o însă ca director al Institutului pentru gimnastică militară. El a
creat şi o societate de gimnastică.
Pentru răspândirea gimnasticii, Nachtegall a scris o serie de manuale,
instrucŃiuni şi regulamente pentru profesori, elevi şi pentru armată. S-a remarcat
printr-o gândire metodică stabilind câteva procedee metodice valoroase în special
14
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
cel privind gradarea mişcărilor de la cele uşoare la cele grele, de la cele mai simple
la cele complicate.
Peer Harrik Ling (1776-1839), elev al lui Nachtegall este creatorul
gimnasticii suedeze, s-a convins de proprietăŃile curative ale exerciŃiilor fizice prin
autovindecarea unui braŃ paralizat. La şcoala daneză cunoaşte şi studiază
gimnastica lui Guts Muths şi Vieth. Revenind în patrie deschide un curs privat de
gimnastică iar în anul 1814 înfiinŃează Institutul Central de Gimnastică din
Stockholm.
Lucrarea lui rămasă în manuscris se intitulează „Fundamentele generale
ale gimnasticii” şi cuprinde 6 părŃi: legile organismului omenesc, principii
fundamentale, principiile gimnasticii militare, principiile gimnasticii medicale,
principiile gimnasticii estetice, elemente şi mijloace ale gimnasticii.
Sistemul lui Ling are fundamente anatomo-fiziologice, iar scopul
gimnasticii lui era dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc.
El divide gimnastica în patru părŃi sprijinindu-se pe criterii pedagogice,
fiziologice, psihologice şi sociale;
- Gimnastica pedagogică care are ca scop asigurarea sănătăŃii corpului şi
prevenirea bolilor.
- Gimnastica militară cu scopul pregătirii pentru lupta cu adversarul.
- Gimnastica medicală şi ortopedică cu scopul prevenirii şi vindecării
anumitor deformări ale scheletului sau musculaturii.
- Gimnastica estetică cu scopul formării esteticii corporale prin
executarea exerciŃiilor speciale ca cele de Ńinută, graŃie şi dansuri.
La baza alegerii exerciŃiilor a pus principii raŃionale care pornesc de la
cunoaşterea legilor dezvoltării organismului;
a) Principiul dezvoltării armonioase conform căruia trebuie prelucrate
prin exerciŃii toate părŃile corpului. O consecinŃă a acestui principiu este alcătuirea
familiilor de mişcări cu aplicarea simetriei mişcărilor.
b) Principiul selecŃiei exerciŃiilor pe baza căruia trebuie admise numai
exerciŃiile cu cea mai mare eficacitate.
c) Principiul gradării exerciŃiilor care arată că exerciŃiile trebuie să fie
alese şi gradate de la simplu la complex, de la uşor la greu, după posibilităŃile
fizice.
d) Principiul preciziei mişcărilor. Orice mişcare necesită o poziŃie de
plecare precisă, mişcarea propriu-zisă şi poziŃia finală.
Gimnastica suedeză cuprindea exerciŃii libere, fără aparate precum şi
exerciŃii la aparate: bancă, bârnă (bomul), calul, lada, scara fixă, cadrul de
gimnastică la care se adaugă obiecte şi materiale (bastoane, corzi, saltele).
ExerciŃiile la aparate nu depindeau însă de forma aparatelor. Ele numai uşurau, le
complicau sau ajutau la luarea poziŃiei de plecare.
15
TATIANA DOBRESCU
În sistemul lui Ling îşi găseşte locul şi gimnastica feminină.
LecŃia de gimnastică suedeză consta din 16 părŃi a căror ordine nu se putea
schimba, lecŃia era şablon îngrădind iniŃiativa profesorului. Ea cuprindea:
1. Adunarea grupei şi alcătuirea formaŃiei pentru începerea lecŃiei.
2. ExerciŃii pregătitoare pentru picioare.
3. Extensia coloanei vertebrale pentru formarea Ńinutei corpului.
4. ExerciŃii de suspensie.
5. ExerciŃii de echilibru.
6. Mers combinat cu sărituri.
7. ExerciŃii pentru muşchii umerilor, spatelui şi ai cefei.
8. ExerciŃii pentru muşchii abdominali.
9. ExerciŃii pentru părŃile laterale ale trunchiului.
10. ExerciŃii de picioare pentru liniştirea organismului, solicitat în partea
precedentă a lecŃiei.
11. Din nou suspensii.
12. Din nou exerciŃii de picioare.
13. Sărituri.
14. Din nou exerciŃii de picioare.
15. ExerciŃii de respiraŃie.
16. Încheierea lecŃiei.
Gimnastica suedeză s-a răspândit în toată lumea şi a fost considerată mult
timp ca un sistem cu adevărat ştiinŃific. Sistemul lui Ling a fost perfecŃionat de
către fiul său Mjalma Ling împreună cu adepŃi ai tatălui său.
Cele două sisteme ale lui Jahn şi Ling au fost supuse unor critici. Sistemul
german subordonează omul exerciŃiul corpului omenesc fiind o gimnastică pentru
cei slabi.
În urma răspândirii celor două sisteme în afara graniŃelor de origine s-a dat
o luptă aprigă între ele mai ales în Germania şi FranŃa, luptă care a durat mai multe
decenii.
În Anglia. Thomas Arnold este realizatorul spiritului sportiv în educaŃia
tineretului. Crează un sistem bazat pe practicarea exerciŃiilor fiind o educaŃie prin
sport. Se pune accent pe educarea spiritului de echipă care a fost completat „fair-
play” , trăsătură de caracter care consta în onoarea jocului, respectarea regulilor şi
adversarului.
În Rusia prerevoluŃionară. Un rol important în dezvoltarea educaŃiei fizice
l-a avut P.F. Leshaft (1837-1903). El a demonstrat necesitatea fundamentării
ştiinŃifice a sistemului de educaŃie fizică. Leshaft a idealizat gimnastica antică
considerând dezvoltarea armonioasă şi multilaterală a fiinŃei umane, scopul
instrucŃiei fizice. A eliminat gimnastica la aparate.
În Cehia. Miroslav Tyrs (1832-1884) profesor de estetică la Universitatea
16
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
din Praga a iniŃiat mişcarea socolilor din Boemia în vederea luptei pentru eliberarea
naŃională împotriva monarhiei austro-ungare. În această mişcare s-a inspirat din
istoria vechilor greci şi din idealurile biologice ale lui Darwin. Idealul lui în
educaŃie se exprima prin sănătate şi forŃă. Îşi expune sistemul în lucrarea
„Fundamentele gimnasticii” a cărei originalitate constă în modul de prelucrare a
exerciŃiilor, alegerii şi îmbinării diferitelor mişcări urmând în primul rând
rezultatele de ansamblu. Sunt prezentate 4 grupe principale de exerciŃii: exerciŃii
libere şi de ordine, exerciŃii în care se folosesc aparatele, exerciŃii împrumutate din
gimnastica lui Jahn cu şi pe aparate, exerciŃii executate în grup (piramidele şi jocuri
de gimnastică), exerciŃii de luptă. Mai târziu gimnastica socolilor a fost completată
cu exerciŃii sportive, jocuri şi excursii.
GIMNASTICA ÎN SECOLUL XX
În secolul XX din vechile sisteme de gimnastică apar noile forme ale
gimnasticii:
17
TATIANA DOBRESCU
cât şi la aparate iar în cadrul concursurilor organizate de F.I.G. pe lângă cele 4
aparate de bază s-a mai concurat şi la 3 probe de atletism.
3. 1924, Olimpiada de la Paris – 1948 Olimpiada de la Londra. În
această perioadă s-au definitivat probele masculine de concurs, s-au introdus
exerciŃii impuse şi primul cod de punctaj. Jocurile Olimpice de la Amsterdam din
anul 1928 marchează apariŃia gimnasticii feminine.
4. 1952, Olimpiada de la Helsinki – 1962 Campionatele Mondiale de
la Praga. În această perioadă gimnastica începe să cunoască forma pe care o are
acum marcând un salt calitativ în dezvoltarea ei. Un aport deosebit l-au adus Ńările
din estul Europei unde gimnastica sportivă s-a dezvoltat rapid. Apare noul cod de
punctaj şi se precizează aparatele de concurs în gimnastica feminină scoŃându-se
inelele în legănare. De asemenea se introduce acompaniamentul muzical.
5. 1964, Olimpiada de la Tokyo – 1980 Olimpiada de la Moscova.
Este o etapă marcată de creşterea dinamismului dificultăŃii şi complexităŃii
exerciŃiilor. Codul de punctaj se reînnoieşte permanent. După Olimpiada de la
Montreal (1976) apare tendinŃa de scădere a vârstei participanŃilor la marile
competiŃii de gimnastică fapt ce a condus la stabilirea de către FIG a limitei
inferioare de vârstă la seniori de 15 ani pentru fete şi 16 ani pentru băieŃi.
6. 1980, Olimpiada de la Moscova până în prezent. În această perioadă
s-au înregistrat progresii deosebite datorate modernizării aparaturii şi a materialelor
de concurs precum şi de antrenament. S-au fabricat podiumuri elastice pentru
exerciŃiile la sol, covoare cauciucate pentru elanul la sărituri, saltele flexibile pentru
aterizare bârne acoperite cu suprafeŃe elastice, sisteme perfecŃionate de ancorare şi
reglare a aparatelor. Gradul de dificultate creşte (ajungându-se până la elemente de
dificultate superioară - E) şi implicit spectaculozitatea şi riscul în gimnastică.
În anul 1991 la campionatele mondiale de la Indianapolis se schimbă
denumirea gimnasticii sportive în gimnastică artistică. Din anul 1994 s-a hotărât
eliminarea exerciŃiilor impuse din programul Campionatelor Mondiale şi Jocurile
Olimpice şi creşterea vârstei senioarelor de la 15 la 16 ani.
Gimnastica artistică care şi-a schimbat denumirile în gimnastică modernă,
gimnastică ritmică modernă, gimnastică ritmică sportivă şi apoi în gimnastică
ritmică a evoluat rapid devenind sport olimpic în anul 1994.
Gimnastica acrobatică s-a dezvoltat într-un ritm mai lent decât celelalte
două ramuri cuprinzând următoarele forme de practicare: acrobatica liberă,
acrobatica pe perechi, în 3 şi în grup şi acrobatica la aparate speciale (plasa elastică
- trampoline).
Cea mai tânără ramură a gimnasticii de performanŃă este gimnastica
aerobică. Această disciplină sportivă care se desprinde din gimnastica aerobică de
întreŃinere, s-a dezvoltat sub denumirea de gimnastică aerobică sportivă, devenind
în anul 1995 ramură competiŃional, care îşi schimbă denumirea în sport aerobic din
anul 1999. Potrivit noului cod de punctaj (2005-2008), ca ramură a gimnasticii de
performanŃă poartă numele de Gimnastică aerobică, iar modificările de conŃinut şi
18
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
regulament o îndreptăŃeşte să devină un aspirant cu toate şansele pentru includerea în
programul J.O.
Pentru popularizarea gimnasticii, FIG organizează la 4 ani, începând din
anul 1953 „Gymnestrada”. Gymnestrada este o sărbătoare mondială a gimnasticii
de masă la care participă ansambluri din toată lumea. Ea s-a desfăşurat pentru
prima dată în Olanda în anul 1953, la iniŃiativa lui J. H.F. Sommer. Gymnestrada
nu este o competiŃie (nu se fac clasamente) ci constituie un prilej de schimb
cultural internaŃional, deoarece reprezentanŃii fiecărei naŃiuni exprimă prin mişcări
tradiŃiile sale, folclorul său sau diferite alte teme.
GIMNASTICA ÎN ROMÂNIA
19
TATIANA DOBRESCU
Programele prevedeau folosirea exerciŃiilor libere şi la aparate.
Din îndemnul lui Spiru Haret în vacanŃa anului 1909-1910 are loc pentru
prima dată un curs oficial de gimnastică cu profesorii care erau deja în activitate.
Lupta sistemelor de gimnastică suedez şi german pe plan internaŃional s-a
resimŃit şi la noi mai ales în gimnastica şcolară. Disputa celor doi protagonişti,
prof. Dumitru Ionescu adept al gimnasticii germane şi prof. Ion Bucovineanu
adept al gimnasticii suedeze s-a finalizat prin oficializarea celui de-al doilea.
Legea învăŃământului secundar din anul 1928 schimbă termenul de
gimnastică folosit până atunci cu cel de educaŃie fizică şi măreşte numărul de ore
săptămânal afectat acestei discipline. Gimnastica este prezentă cu o pondere
însemnată în toate programele de educaŃie fizică.
SocietăŃile de gimnastică
21
TATIANA DOBRESCU
Autoevaluare
Care sunt etapele cele mai importante în evoluŃia gimnasticii pe plan
mondial?
Care sunt figurile marcante în dezvoltarea gimnasticii în Ńara noastră?
Ce argumente avem pentru a afirma că în Ńara noastră există o şcoală de
gimnastică vestită în întreaga lume?
22
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
CARACTERISTICILE GIMNASTICII
Gimnastica se deosebeşte de alte ramuri sportive prin:
1. bogăŃia şi varietatea mijloacelor sale care pot fi adaptate în funcŃie de
vârstă, sex, nivel de pregătire şi condiŃii materiale;
2. caracterul analitic al multor mişcări care oferă posibilitatea unor
influenŃe precise, selective asupra diferitelor grupe musculare şi articulaŃii în
funcŃie de obiectivele urmărite;
3. forma de execuŃie a mişcărilor cu o maximă corectitudine, precizie,
amplitudine, localizare şi expresivitate;
4. executarea unor exerciŃii în condiŃii de echilibru, orientare în spaŃiu,
fapt care conduce la o stăpânire a aparatului locomotor în condiŃii neobişnuit;.
5. prezenŃa acompaniamentului muzical cu rol deosebit în efectuarea
eficientă a mişcărilor, în dezvoltarea simŃului ritmului şi educarea expresivităŃii. În
acest sens vine în sprijinul profesorilor, înlocuind modalitatea imprimării ritmului
prin numărătoare.
MIJLOACELE GIMNASTICII
Diversitatea mijloacelor de care dispune gimnastica se pot sistematiza în
funcŃie de obiectivele vizate astfel:
1. ExerciŃii de front şi formaŃii prin care se realizează organizarea
colectivului, captarea atenŃiei disciplinarea colectivului şi crearea omogenităŃii lui.
Ele cuprind acŃiuni efectuate pe loc şi din deplasare, formaŃii şi schimbări de
formaŃii.
2. ExerciŃii de dezvoltare fizică generală folosite în scopul pregătirii
organismului pentru efort, influenŃării selective a aparatului locomotor, formării
bazelor generale ale mişcarii dar şi pentru educarea aptitudinilor motrice.
Se pot executa liber, sub formă de exerciŃii simple sau compuse, cu
obiecte portative (bastoane, mingi, gantere, extensoare, sandouri, corzi, măciuci,
cercuri etc.) şi la diferite aparate (scara fixă, banca de gimnastică şi aparate
complexe).
3. ExerciŃii aplicative care contribuie la formarea deprinderilor motrice
de bază şi cu caracter aplicativ, necesare în viaŃa de toate zilele. Ele cuprind
exerciŃii de mers, alergare, sărituri, aruncare şi prindere, echilibru, târâre, căŃărare
şi escaladare, transport de greutăŃi.
24
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
4. ExerciŃii acrobatice care îşi aduc contribuŃia la educarea coordonării şi
orientării în spaŃiu, constau din exerciŃii statice şi dinamice, de mare mobilitate,
echilibru şi forŃă. Se pot executa individual, în doi sau în grup, cu şi fără aparate
speciale.
5. ExerciŃii la aparatele de gimnastică care urmăresc formarea unor
deprinderi şi priceperi de stăpânire a corpului în condiŃii neobişnuite, de atârnare,
sprijin şi echilibru. Aceste mijloace cuprind mişcări cu o tehnică bine determinată
(de forŃă şi de balans), executate la diferite aparate care constituie şi probe de
concurs.
6. ExerciŃii din gimnastica ritmică care contribuie la educarea esteticii
corporale şi motrice, a ritmului coordonării imaginaŃiei creatoare. Caracteristica
principală o constituie simbioza dintre mişcare şi muzică. Ele cuprind o mare
varietate de mişcări sistematizate în elemente corporale (variaŃii de paşi, balansări
şi circumducŃii, întoarceri şi piruete, echilibru, valuri, săltări şi sărituri) şi elemente
obiect (acŃiuni de mânuire a obiectelor portative: minge, cerc, panglică, coardă,
măciuci).
7. ExerciŃii din gimnastica aerobică de performanŃă care îşi are
rădăcinile în fitness şi reprezintă abilitatea de a efectua cu continuitate, complexe
de mare intensitate formate din mişcări după modelul aerobic „patterns” şi
elemente de dificultate, pe un acompaniament muzical adecvat.
RAMURILE GIMNASTICII
GIMNASTICA DE BAZĂ
25
TATIANA DOBRESCU
GIMNASTICA DE PERFORMANłĂ
Gimnastica artistică
Denumită până în anul 1991 (Campionatul Mondial de la Indianapolis),
gimnastică sportivă, gimnastica artistică este un poliatlon care cuprinde exerciŃii
liber alese, pe mai multe categorii de clasificare, la probele de concurs: 6 probe la
masculin (sol, cal cu mânere, inele, sărituri, paralele, bară fixă) şi 4 probe la
feminin (sărituri, paralele, bârnă, sol).
Gimnastica acrobatică
A cunoscut în ultimii ani o dezvoltare rapidă pe plan internaŃional. Ea
solicită gimnastelor, coordonare, orientare în spaŃiu şi mult curaj. În prezent sunt
cunoscute următoarele forme de practicare:
a) Gimnastica acrobatică individuală (tumbling)
Constă în efectuarea unei înlănŃuiri de răsturnări şi salturi fără paşi
intermediari şi fără rupturi de ritm pe linia marcată pe mijlocul unei piste. Pista este
lungă de 40 metri şi lată de 1,5 - 2 metri şi are delimitată o zonă de elan lungă de
10 metri şi o zonă de recepŃie tot de 10 metri.
b) Gimnastica acrobatică în doi (2 băieŃi, 2 fete, 1 băiat şi 1 fată), în trei
(3 băieŃi, 3 fete) şi în grup.
ExerciŃiul liber ales este alcătuit din elemente statice, dinamice şi gimnice
şi se execută pe covorul de gimnastică cu suprafaŃa de 12/12 metri.
c) Gimnastica la aparate speciale: plasa elastică, roata acrobatică, bascula.
CompetiŃiile internaŃionale la plasa elastică cuprind probele de individual
şi sincron.
Mijloacele gimnasticii acrobatice sunt incluse în conŃinutul exerciŃiilor la
sol, bârnă, sărituri, bară fixă, paralele.
Gimnastica ritmică
Are conŃinutul cel mai potrivit caracteristicilor organismului feminin.
Programul competiŃional cuprinde:
1. exerciŃii individuale, liber alese cu obiecte portative: coardă, cerc,
minge, panglică, măciuci.
2. ansambluri: un ansamblu cu acelaşi obiect şi un ansamblu cu două
obiecte diferite.
Concursurile de individual şi ansambluri sunt distincte.
26
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Autoevaluare
Ce obiective realizează gimnastica?
Care sunt caracteristicile esenŃiale ale gimnasticii?
Care sunt mijloacele ci caracteristicile acestora?
Ce ramuri şi subramuri distincte se deosebesc în cadrul gimnasticii?
28
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
30
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Scopul modulului:
Realizarea unei imagini clare asupra termenilor folosiŃi în domeniul
EducaŃie Fizică şi Sport.
Obiective operaŃionale:
să cunoască poziŃiile şi mişcările segmentelor corpului;
să opereze cu termeni specifici;
să descrie corect un exerciŃiu de gimnastică;
să deseneze un exerciŃiu de gimnastică.
31
TATIANA DOBRESCU
PoziŃia
PoziŃia este situaŃia statică a corpului sau a segmentelor acestuia. FaŃă de
sol ea poate fi verticală, orizontală sau înclinată.
PoziŃiile sunt de mai multe tipuri:
PoziŃie iniŃială este poziŃia din care începe mişcarea.
PoziŃie finală este poziŃia corpului la terminarea mişcării.
PoziŃiile iniŃiale sau finale sunt reprezentate de o poziŃie fundamentală sau
derivate ale acesteia.
PoziŃie fundamentală este o poziŃie a corpului stabilită în mod
convenŃional după natura reazemului acestuia faŃă de sol sau aparat.
PoziŃiile fundamentale sunt: stând, aşezat, culcat, sprijin şi atârnat.
Stând. - PoziŃie ortostatică bipedă şi plantigradă cu călcâiele apropiate,
vârfurile depărtate (o lungime de talpă), genunchii întinşi, pieptul uşor ridicat,
braŃele jos cu palmele orientate spre coapsă, capul drept, privirea înainte.
Aşezat. - Corpul se sprijină pe şezută, cu picioarele întinse pe sol sau pe
un aparat. La unele aparate corpul se sprijină numai cu şezuta şi partea superioară a
coapsei, cu genunchii întinşi sau îndoiŃi.
Culcat. - Corpul se găseşte în totalitate cu partea dorsală în contact cu
suprafaŃa de reazem, axa lui longitudinală fiind paralelă cu această suprafaŃă.
Sprijin. - Corpul este întins pe verticală, se sprijină pe mâini iar axa
umerilor se află deasupra punctelor de sprijin.
Atârnat. - Corpul întins se menŃine suspendat de un aparat, apucat cu
mâinile iar axa umerilor este sub nivelul apucării.
PoziŃiile fundamentale se pot combina între ele, astfel: sprijin stând, sprijin
aşezat, sprijin culcat, atârnat culcat.
Dintr-o poziŃie fundamentală, prin modificarea poziŃiei segmentelor
corpului unele faŃă de altele rezultă poziŃii derivate.
Din punct de vedere structural poziŃia derivată poate fi:
PoziŃie simplă rezultată din modificarea poziŃiei unui segment sau a două
segmente care se află într-un singur plan şi o singură direcŃie. De exemplu: stând
depărtat, stând cu braŃele lateral, etc.
PoziŃia compusă însumează mai multe poziŃii ale segmentelor corpului
34
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
situate în planuri sau direcŃii diferite. De exemplu: stând depărtat, cu trunchiul
aplecat înainte, braŃele lateral.
35
TATIANA DOBRESCU
a b c d
e f g h
i j k l
Fig. 1
36
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
a b
c d
e f g
Fig. 2
37
TATIANA DOBRESCU
a b c
c d e
Fig. 3
a b c d
e f g h
Fig. 4
38
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
a b
c d
e f
Fig. 5
39
TATIANA DOBRESCU
a b
c d e f
Fig. 6
40
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
a b c
d e f g
Fig. 7
41
TATIANA DOBRESCU
a b c
d e
f g h i
Fig. 8
42
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
a b c d
e f
g h i
Fig. 9
43
TATIANA DOBRESCU
a b c d
Fig. 10
e f g h i j k l
Fig. 11
44
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
a b c d e f g
Fig. 12
45
TATIANA DOBRESCU
a b c d e
f g h
Fig. 13
a b c d
Fig. 14
46
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Mişcarea
Mişcarea este acŃiunea de deplasare a corpului sau segmentelor acestuia în
spaŃiu, faŃă de un punct de referinŃă. Termenul este sinonim cu act motric, element
(tehnic), exerciŃiu (fizic).
Traiectoria mişcării este reprezentată de drumul parcurs de corp cu
segmentele sale între poziŃia iniŃială şi cea finală. Ea se exprimă prin formă,
amplitudine şi direcŃie.
Forma mişcării poate fi rectilinie sau curbilinie
Amplitudinea mişcării este reprezentată de mărimea deplasării corpului
sau segmentelor sale între anumite repere alese arbitrar, Se exprimă în grade şi
unităŃi de măsură liniare.
DirecŃia reprezintă sensul de deplasare a corpului sau segmentalor sale.
DirecŃiile principale sunt: înainte, înapoi, lateral, jos.
DirecŃiile intermediare (se referă în special la braŃe): înainte – jos, înainte
– sus, lateral – jos, lateral – sus, oblic – jos, oblic –sus, oblic- înapoi, diagonal.
Planurile (Fig.15.) în care se desfăşoară mişcările segmentelor corpului
corespund planurilor anatomice:
- frontal dispus vertical paralel cu fruntea (a);
- sagital dispus vertical (b);
- transversal dispus orizontal. (c)
a b c
Fig. 15
47
TATIANA DOBRESCU
48
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
- îndoire
- întindere
- ridicare
- coborâre
BRAłE - ducere
- balansare
- rotare
- răsucire
- îndoire
- întindere
- depărtare
- apropiere
PICIOARE - ridicare pe vârfuri
- coborâre
- balansare
- rotare
- răsucire
- ridicare
- ducere
- îndoire
- îndreptare
- aplecare
TRUNCHI - răsucire
- aplecare răsucită
- îndoire răsucită
- rotare
- aplecare
CAP - răsucire
- rotare
49
TATIANA DOBRESCU
ExerciŃiul
50
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Autoevaluare
Ce este terminologia?
Care sunt cerinŃele fundamentale ale terminologiei gimnasticii?
Care sunt termenii de bază ai gimnasticii?
51
TATIANA DOBRESCU
52
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Exemple:
a b c
Fig. 16
Capul (Fig. 17): privit din faŃă (a), lateral dreapta (b), stânga (c), din spate
(d) şi capul aplecat înainte (e).
a b c d e
Fig. 17
53
TATIANA DOBRESCU
a
g
b
c d e f h
Fig. 18
a b c d e
Fig. 19
54
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
6. Desenarea exerciŃiilor:
- primul desen arată poziŃia iniŃială
- desenele se fac în ordinea cronologică iar timpii se notează sub linia
solului şi sub figura respectivă
- repetarea poziŃiei iniŃiale sau a oricărei poziŃii nu necesită un desen nou.
Cifra care reprezintă timpul respectiv se scrie sub poziŃa repetată.
Autoevaluare
Care sunt principalele elemente în descrierea exerciŃiilor în
gimnastică?
Care sunt semnele convenŃionale în alcătuirea desenelor în
gimnastică?
55
TATIANA DOBRESCU
56
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
7. Arcuirea este o mişcare? La ce segmente o întâlnim?
DA
NU..................................................................
8. EnumeraŃi care sunt poziŃiile braŃelor îndoite complet:
…1……………………………………………………………………………………
…2…………………………………………………………………………………..
…3………………………………………………………………………………….
…4……………………………………………………………………………………
…5……………………………………………………………………………………
9. „Mişcarea” este acŃiunea de deplasare a corpului sau a segmentelor acestuia
în spaŃiu şi este sinonimă cu:
act motric,
element tehnic,
procedeu
exerciŃiu fizic
tehnică
10. MarcaŃi în căsuŃele de mai jos mişcările specifice trunchiului:
îndoire
întindere
ridicare
îndreptare
aplecare răsucită
coborâre
ducere
îndoire răsucită
balansare
rotare
răsucire
11. MarcaŃi în ordine cronologică principalele elemente necesare descrierii
exerciŃiilor de gimnastică:
direcŃia mişcării
denumirea mişcării
poziŃia iniŃială
segmentul
12. Care este primul element care trebuie ilustrat în cazul reprezentării unui
exerciŃiu în gimnastică:
Reprezentarea solului
Reprezentarea aparatelor
Desenarea gimnastului
Scopul modulului:
Obiective operaŃionale:
58
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
TERMENI DE BAZĂ
Pentru exerciŃiile de front şi formaŃii utilizăm următorii termeni:
1. Comanda este o formulare scurtă, clară şi precisă, realizată de profesor
în vederea executării diferitelor acŃiuni. Ea trebuie să fie energică, mobilizatoare,
dar plăcută, adaptată condiŃiilor în care se lucrează pentru a fi auzită de întregul
colectiv. De asemenea, modulaŃiile vorbirii vor nuanŃa mişcările şi vor evita
monotonia.
Ea poate fi exprimată printr-un singur cuvânt sau mai multe şi are două
părŃi:
a) prevestitoare prin care se atenŃionează colectivul sau i se indică acŃiunea
ce urmeză a fi executată;
b) săvârşitoare (executivă), care se dă după o scurtă pauză pentru a preciza
începerea acŃiunii anunŃate.
Pentru a anula sau înceta executarea unei acŃiuni folosim expresia „la loc -
comanda”, executanŃii reluând poziŃia iniŃială.
2. FormaŃia este dispunerea executanŃilor în vederea executării acŃiunilor
în colectiv. FormaŃia este de trei feluri: de adunare, de deplasare şi de lucru.
3. Frontul este un termen care indică partea formaŃiei în care executanŃii
sunt aşezaŃi cu faŃa în direcŃia celui care comandă.
4. Rândul este formaŃia în care executanŃii sunt dispuşi unul lângă altul în
linie.
5. Şirul este formaŃia în care executanŃii sunt dispuşi unul după altul.
59
TATIANA DOBRESCU
6. Flancul este extremitatea dreaptă sau stângă a unei formaŃii.
7. LăŃimea formaŃiei este depărtarea dintre flancul drept şi cel stâng.
8. Adâncimea formaŃiei este depărtarea dintre primul şi ultimul rând al
unei formaŃiei.
9. Intervalul este depărtarea (spaŃiul) dintre executanŃi pe linia frontului.
10. DistanŃa este depărtarea (spaŃiul) dintre executanŃii dispuşi în coloană.
11. FormaŃie în ordine strânsă. ExecutanŃii sunt dispuşi pe linia frontului,
unul lângă altul, cu interval de 6-8 cm între ei.
12. FormaŃie în ordine rărită. ExecutanŃii din rânduri sunt dispuşi pe linia
frontului la un interval egal fie cu lungimea unui braŃ întins lateral, fie la un pas sau
mai mulŃi paşi în funcŃie de indicaŃia comenzii.
ExerciŃiile de front şi formaŃii se sistematizează în trei grupe:
- acŃiuni pe loc,
- acŃiuni din deplasare,
- alcătuiri şi schimbări de formaŃii.
ACłIUNI PE LOC
1. PoziŃia de drepŃi se execută la comanda "DrepŃi" şi este folosită
pentru executarea poziŃiei fundamentale stând în care executantului i se cere
atenŃie. Această poziŃie se execută cu călcâiele lipite şi vârfurile picioarelor
depărtate pe linia frontului la o lăŃime de o talpă, genunchii întinşi, pieptul uşor
ridicat, palmele cu degetele apropiate şi întinse se găsesc la mijlocul coapselor,
capul drept, privirea înainte. Musculatura întregului corp intră într-o contracŃie mai
accentuată, ceea ce face ca poziŃia să fie obositoare, deci nu trebuie să abuzăm în
păstrarea ei.
Ea se foloseşte în două scopuri:
- pentru disciplinare şi concentrarea atenŃiei. ExecutanŃii nu au voie să
vorbească sau să se mişte şi trebuie să fie atenŃi.
- pentru a controla şi forma o Ńinută frumoasă şi corectă.
2. PoziŃia de repaus se foloseşte pentru luarea poziŃiei de odihnă în
timpul lecŃiei. Există mai multe feluri de repaus:
a) Repausul pe loc în formaŃie strânsă se execută la comanda „pe loc-
repaus”. Executantul duce energic piciorul stâng înainte şi uşor lateral cu braŃele
libere pe lângă corp fără a mai face alte mişcări sau a vorbi, continuând să fie atent.
b) Repausul în formaŃie rărită se execută la comanda „depărtat-pe
loc-repaus”. Din stând executantul face un pas lateral cu piciorul stâng la o
distanŃă egală cu lăŃimea umerilor, greutatea corpului repartizată pe ambele
60
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
picioare, braŃele la spate îndoite cu apucarea încheieturii mâinii.
c) Repausul de voie la comanda „de voie-pe loc repaus”, executanŃii
fără a părăsi formaŃia îşi pot aranja echipamentul sau pot vorbi încet.
d) Repausul cu părăsirea formaŃiei se ia la comanda „în repaus rupeŃi
rândurile - marş”. La această comandă executanŃii părăsesc formaŃia fiind liberi
până se comandă din nou adunarea.
Este recomandabil ca repausul să alterneze cu lucrul, în felul acesta
organismul poate să facă bine faŃă efortului.
3. Adunarea este gruparea executanŃilor într-o anumită formaŃie.
4. Alinierea este dispunerea executanŃilor în linie dreaptă în cadrul unei
formaŃii. La comanda „V-aliniaŃi” se măreşte intervalul prin îndoirea cotului drept,
se întoarce capul spre dreapta şi se execută astfel încât fiecare să vadă pieptul celui
de-al patrulea executant. Dacă vrem să se execute spre stânga se dă comanda „spre
stânga v-aliniaŃi”. Primul executant rămâne în poziŃia drepŃi.
5. Numărătoarea se foloseşte pentru controlul efectivului şi pentru
alcătuirea diferitelor formaŃii.
La comanda „în continuare-număraŃi” începând din flancul drept
executanŃii întorc capul spre stânga odată cu pronunŃarea numărului de ordine
corespunzător şi revin în poziŃia iniŃială. Dacă numărătoarea începe din stânga se
specifică prin comanda „grupă din stânga în continuare număraŃi”. Ultimul
executant rosteşte numărul fără a mai întoarce capul.
La comanda „câte 2,3,4-număraŃi” începând din flancul drept executanŃii
efectuează numărătoarea după indicaŃia comenzii date. Ultimul executant rosteşte
numărul fără a mai întoarce capul.
Numărătoarea se poate efectua şi de la stânga la dreapta sau din centru
spre extremităŃi.
6. Raportul este o scurtă prezentare orală la începutul lecŃiei.
Înainte de raport sunt necesare unele comenzi premergătoare. În primul
rând se precizează formaŃia de adunare după care urmează comanda „drepŃi” şi „v-
aliniaŃi”. Apoi urmează „drepŃi”, în continuare-număraŃi”, „drepŃi” şi „pentru
raport-înainte”. După această comandă dată colectivului de elevul de serviciu,
acesta în poziŃia de drepŃi se adresează profesorului cu următoarea formulă:”
Domnule profesor (antrenor, lector) clasa (grupa)… cu un efectiv control de…
elevi (studenŃi),prezenŃi la lecŃie… scutiŃi… este gata pentru lecŃia de educaŃie
fizică (de gimnastică). Raportează elevul (studentul)… Urmează salutul după
care elevul de serviciu trece în front, la locul lui.
7. Întoarceri pe loc reprezintă schimbări de direcŃie pe linia frontului
fiind folosite şi în scopul captării atenŃiei.
Ele se pot efectua prin săritură, în direcŃia specificată şi în doi timpi.
61
TATIANA DOBRESCU
Prima formă este folosită îndeosebi la ciclul primar indicându-se întâi
locul spre care trebuie să se facă întoarcerea şi apoi treptat direcŃiile. Ex.: „spre
geam-săriŃi”; „spre mine – săriŃi”.
Întoarcerile în doi timpi se execută la comenzile „la dreap-ta”, „la stân-
ga”, „jumătate la dreap-ta” , „jumătate la stân-ga” , „la stânga împre-jur”.
Pentru întoarcerea la stânga, pe timpul 1 se efectuează întoarcere 90O pe
călcâiul piciorului stâng şi vârful piciorului drept iar pe timpul 2 piciorul drept se
apropie de cel stâng. În timpul întoarcerilor pe loc braŃele nu se mişcă, sunt lipite
de corp.
63
TATIANA DOBRESCU
din 1,2 sau mai multe şiruri (Fig.21.), respectiv coloane în funcŃie de numărul
executanŃilor, locul de desfăşurare şi a
sarcinilor urmărite. Se execută în ordine rărită.
Comanda este „În coloană câte 1,2,3,etc. –
adunarea”.
Se va preciza şi locul de adunare.
FormaŃia de lucru este o dispunere a
executanŃilor în vederea efectuării exerciŃiilor
de dezvoltare fizică generală. Aceasta poate fi Fig. 21
pe două, trei sau mai multe linii cu intervale şi
distanŃe între executanŃi precizate de comandă: în trepte, în şah, în cocor, în cerc
(unul, două sau trei cercuri) în grup.
Ea se alege în funcŃie de numărul elevilor, de spaŃiu şi de caracteristica
mişcărilor ce se execută. ExecutanŃii sunt dispuşi în ordine rărită pentru asigurarea
spaŃiului necesar exerciŃiilor.
66
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
comanda „în cocor – marş” fiecare executant se deplasează înainte cu numărul de
paşi indicaŃi prin numărătoare.
Fig. 36
68
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Încrucişarea. (Fig. 37.) Reprezintă trecerea coloanelor care vin din
direcŃii opuse printr-un anumit punct. Trecerea prin încrucişare se face alternativ,
respectiv un executant dintr-o coloană iar altul din cealaltă coloană. Comanda este
„prin încrucişare la centrul sălii-marş”.
Întrepătrunderea. (Fig. 37) Două
coloane formate din mai multe şiruri care vin
din direcŃii opuse trec prin intervalele dintre
coloane. Comanda este „prin
întrepătrundere-marş”.
DEPLASĂRI ÎN FIGURI
Fig. 37
Sunt folosite în lecŃia de educaŃie fizică pentru captarea atenŃiei şi
perfecŃionarea deprinderilor de deplasare în diferite moduri şi folosirea raŃională a
spaŃiului. Are un efect deosebit când sunt folosite în cadrul demonstraŃiilor
sportive.
Deplasarea se face în mod obişnuit în coloană câte unu în pas de mers, pas
cu diferite variaŃii de paşi.
Pentru realizarea lor corectă executanŃii trebuie să cunoască diferite repere
atât în sală cât şi pe stadion (pom, steguleŃ, linie, etc.)
Figurile pe care le realizăm în timpul deplasării pot avea diferite mărimi;
mari, mijlocii şi mici, în raport cu lungimea sau lăŃimea sălii.
1. Bucla se realizează prin ocolire la stânga (dreapta) împrejur pe o latură
a sălii sau pe diagonală. Ea poate fi deschisă şi închisă.
a) Bucla deschisă se execută la comanda „în buclă deschisă-marş” şi se
realizează prin ocolire la stânga (dreapta) împrejur continuându-se deplasarea pe
direcŃia dată.
b) Bucla închisă se execută la comanda „în buclă închisă-marş” iar
închiderea buclei se face cu trecerea prin încrucişare.
2. Şerpuirea (Fig. 38.) este formată din două sau mai multe deplasări în
sens opus efectuate prin ocolire la dreapta sau la stânga împrejur.
Se dă mai întâi comanda „prin ocolire la stânga (dreapta)
împrejur-marş” iar după descrierea primei bucle se dă din nou
comanda „în şerpuire mică (mare, mijlocie)-marş”. DistanŃa
dintre şirurile care se deplasează în direcŃii opuse nu trebuie să
fie mai mare de un pas. Pentru întreruperea ei se dă comanda „cu
ocolire spre stânga (dreapta)-marş” .
Fig. 38
3. Zig-zagul presupune o deplasare în zig-zag la
comanda „în zig-zag-marş”.
69
TATIANA DOBRESCU
4. Spirala (Fig. 39.) este înfăşurarea coloanei sub formă de melc. El poate
fi deschis au închis. La comanda „în melc deschis-marş” capul coloanei înfăşoară
coloana până la centru de apoi cu ocolire dreapta
(stânga) împrejur desfăşoară coloana fără altă
comandă primită. Culoarul este de 1-2 paşi pentru a
asigura spaŃiul de întoarcere pentru capul coloanei.
Melcul închis se execută la comanda „în
melc închis-marş”. Când capul coloanei ajunge în
centrul spiralei se dă comanda „la stânga împrejur-
stai” apoi „înainte-marş” pentru desfăşurarea ei. Fig. 39
70
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Autoevaluare
71
TATIANA DOBRESCU
72
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
f. Formarea Ńinutei corecte.
g. Prevenirea şi corectarea deficienŃelor fizice.
h. Formarea capacităŃii de practicare independentă a acestor exerciŃii.
Sistematizare:
1. După criteriul anatomic: - exerciŃii pentru gât;
- exerciŃii pentru braŃe;
- exerciŃii pentru trunchi;
- exerciŃii pentru picioare.
2. După formele de practicare:
- exerciŃii libere;
- exerciŃii cu partener;
- exerciŃii cu obiecte (bastonul, mingea, măciuci, coardă, mingi
medicinale, gantere)
- exerciŃii la aparate (banca la gimnastică, scara fixă, cablu elastic, la
scripeŃi, helcometre, aparate complexe).
3. După caracterul activităŃii musculare:
- exerciŃii de forŃă sau viteză;
- exerciŃii de mobilitate/supleŃe denumite şi exerciŃii de întindere;
- exerciŃii de relaxare.
73
TATIANA DOBRESCU
Aceste exerciŃii constau în deplasări ale segmentului cu opriri în anumite poziŃii şi
continuarea mişcării.
Pentru a dezvolta forŃa, exerciŃiile trebuie să îndeplinească anumite
condiŃii:
a) să fie executate sistematic;
b) să depăşească în intensitate activitatea obişnuită a muşchilor;
c) intensitatea lor trebuie să crească treptat pe măsura adaptării.
Creşterea dificultăŃii exerciŃiilor pentru dezvoltarea forŃei se realizează
prin următoarele procedee:
a) schimbarea poziŃiei iniŃiale cu altele mai grele;
b) creşterea numărului de repetări şi implicit a duratei de execuŃie;
c) mărirea vitezei şi ritmului de execuŃie;
d) creşterea treptată a complexităŃii exerciŃiilor.
e) intensificarea efortului de voinŃă prin autodepăşire.
74
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
corect efectul mişcării, îl accentuează prin intervenŃiile sale iar musculatura
antagonistă e relaxată.
Educarea supleŃei se realizează printr-un antrenament sistematic
(continuitate şi insistenŃa în executarea exerciŃiilor de întindere şi se vor executa
serii de exerciŃii cu 10-15 repetări fiecare, zilnic sau chiar de două ori pe zi, după o
bună încălzire. Amplitudinea mişcărilor trebuie să crească de la o serie la alta.
Pentru educarea mobilităŃii/supleŃei se foloseşte cu succes metoda
stretching. Ea oferă prilejul dezvoltării acestei amplitudini în funcŃie de
posibilităŃile individuale.
Stretchingul constă în menŃinerea unei poziŃii care prin structura ei,
solicită anumite grupe musculare şi articulaŃii.
Principiul de bază al metodei lui Sven Solveborn (1983) este: contracŃia
statică a muşchiului timp de 10-30 secunde; relaxare 2-3 secunde apoi întindere
lentă şi menŃinerea poziŃiei 10-30 secunde.
ContracŃia izometrică a muşchiului crează senzaŃia de căldură în fibrele
musculare, absolut necesară următoarelor faze. Urmează relaxarea care realizează
reducerea tonusului muscular. Întinderea din faza treia este favorizată de căldura
produsă în muşchi ceea ce previne traumatizarea fibrelor musculare. Întinderea se
face lent, gradat şi fără apariŃia senzaŃiei de durere. Ea se realizează în condiŃii de
relaxare, atenŃia fiind orientată asupra musculaturii şi articulaŃiilor care lucrează.
Metoda lui Bob Anderson constă dintr-o întindere simplă până când se
simte o tensiune uşoară, 10-30 sec., apoi se execută relaxarea cu menŃinerea
poziŃiei. Urmează întinderea completă, treptat, fără să se forŃeze, până la simŃirea
unei noi tensiuni. Se menŃine poziŃia 10-30 sec.
Este de preferat ca după stretchingul unei anumite grupe musculare să se
acŃioneze şi asupra grupei antagoniste.
În aplicarea stretchingului trebuie respectate câteva reguli:
1. plasarea corectă a segmentelor pentru ca efectul să fie cel dorit
2. relaxarea zonelor întinse, simŃirea stretchingului
3. adaptarea exerciŃiilor la posibilităŃile individuale şi la condiŃia fizică
care se modifică de la un antrenament la altul
4. adaptarea, reglarea respiraŃiei (lentă, bine ritmată şi controlată)
5. să nu apară scuzaŃia de durere. Durerea este rezultatul unor rupturi
microscopice ale fibrelor musculare. Aceste rupturi provoacă formarea unui Ńesut
cicatrizat în muşchi care, în mod progresiv, îşi pierd elasticitatea şi devin dureroşi.
În SUA se folosesc două forme de stretching: static şi dinamic. Cel static
constă în întinderea lentă şi succesivă a grupelor musculare şi articulaŃiei până la
situaŃia extremă care se păstrează 5-10 sec. Forma dinamică are un elan „balistic” şi
este mai puŃin eficientă.
75
TATIANA DOBRESCU
Stretchingul are rol în prevenirea leziunilor cauzate de uzură, în prevenirea
inflamaŃiilor Ńesutului osos (periostite), înlocuieşte chiar încălzirea prealabilă a
organismului pentru efort şi realizează relaxarea.
Cu tot respectul pentru gimnastica lui Ling, adepŃii stretchingului nu o
recomand. Mişcările bruşte de arcuire, susŃin aceştia, duc la dezvoltarea mobilităŃii
şi pot avea un efect negativ. Prin executarea bruscă a mişcării se declanşează un
reflex nervos care comandă muşchiului să se contracte. Acest reflex de întindere
este de fapt un mecanism de protecŃie care împiedică suprasolicitarea şi lezarea
articulaŃiei. Orice mişcare bruscă activează reflexul de întindere.
O condiŃie importantă pentru dezvoltarea mobilităŃii/supleŃei este
continuitatea (zilnică) şi insistenŃa în executarea exerciŃiilor de întindere.
Întreruperea lor înseamnă pierderi importante deoarece se ştie că
mobilitatea/supleŃea se câştigă greu şi se pierde uşor.
Se va avea în vedere ca între nivelul de dezvoltare al forŃei şi
mobilităŃii/supleŃei să existe un echilibru permanent.
Mobilitatea/supleŃea se dezvoltă relativ uşor până la 15 ani acest lucru
necesitând acŃionare sistematică în timpul acestei vârste şi menŃinerea ei după
aceea.
ExerciŃiile libere sunt folosite cel mai des în lecŃiile de educaŃie fizică. Ele
se pot executa în aer liber, sală, coridoare, clasă, etc. cu respectarea bazelor
generale ale mişcărilor.
Modele operaŃionale:
ExerciŃii de forŃă
a) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri şi trunchiul aplecat: aplecări ale
capului înainte şi înapoi. Efectul este mai mare prin executarea lentă a exerciŃiului,
în doi timpi mişcarea.
b) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri, trunchiul aplecat: răsuciri ale
capului spre dreapta şi spre stânga.
c) Din aceeaşi poziŃie: rotări ale capului spre stânga şi spre dreapta.
d) Pe genunchi depărtat, mâinile pe şolduri capul sprijinit pe sol: aplecări
ale capului înainte şi înapoi.
ExerciŃii de mobilitate/supleŃe
a) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri: aplecări ale capului înainte şi
înapoi.
b) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri: aplecări ale capului lateral
stânga şi spre dreapta.
c) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri: răsuciri ale capuluispre
stânga şi spre dreapta.
d) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri: rotări ale capului spre stânga
şi spre dreapta.
Toate aceste exerciŃii se pot combina între ele. PoziŃiile iniŃiale pot fi din
stând, pe genunchi, aşezat, culcat, ele uşurând sau îngreuind execuŃia.
Modele operaŃionale:
ExerciŃii de forŃă
Toate exerciŃiile pentru dezvoltare fizică pentru braŃe executate în ritm lent
şi cu încordarea musculaturii pot deveni şi exerciŃii de forŃă.
78
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
a) Din stând pe genunchi sau aşezat cu braŃele înainte, închiderea şi
deschiderea pumnilor.
b) Din stând sau aşezat cu braŃele înainte, îndoirea degetelor în val
începând alternativ dinspre police, apoi dinspre degetul mic.
c) Din aceeaşi poziŃie depărtarea şi apropierea degetelor.
d) Din stând depărtat cu braŃele lateral, palmele orientate în sus: îndoiri
ale braŃelor.
e) Din stând depărtat cu braŃele înainte: îndoiri ale braŃelor cu ducerea
mâinilor la piept alternând cu întinderea lor lateral şi înainte.
f) Din stând depărtat: ridicări ale braŃelor sus în ritm lent şi coborârea
lor.
g) Din sprijin pe genunchi cu gambele încrucişate: îndoiri şi întinderi ale
braŃelor.
h) Din sprijin culcat facial: îndoiri şi întinderi de braŃe (flotări);
i) Din sprijin culcat facial: îndoiri alternative ale braŃelor;
j) Din sprijin culcat dorsal: flotări;
k) Din sprijin culcat facial: fotări cu lovirea palmelor.
ExerciŃii de mobilitate/supleŃe
a) Din stând depărtat: ridicări ale braŃelor sus cu arcuire şi coborâri ale
acestora tot cu arcuire.
b) Din stând depărtat cu braŃele înainte: duceri ale braŃelor lateral cu
arcuire şi revenire.
c) Din stând depărtat: duceri ale braŃului stâng sus şi a celui drept jos cu
arcuire şi invers.
d) Din stând depărtat cu apucarea mâinilor înapoi: ridicări ale braŃelor
spre înapoi şi revenire.
e) Din stând depărtat cu braŃele înainte: rotări ale braŃelor în plan sagital
simultan sau alternativ.
f) Din stând depărtat cu braŃele lateral: rotări ale braŃelor în plan frontal
simultan sau alternativ;
g) Din stând: balansări ale braŃelor în plan sagital şi frontal, simultan sau
alternativ.
ExerciŃii de relaxare
a) Din stând depărtat sau culcat dorsal, cu braŃele sus: Închiderea
pumnilor, încordarea musculaturii braŃelor braŃelor timp de 4-6 secunde urmată de
căderea relaxată a lor;
b) Acelaşi exerciŃiu executat alternativ cu câte un braŃ;
c) Din stând depărtat cu spatele uşor rotunjit sau aplecat: scuturări ale
braŃelor;
d) Din stând: balansarea liberă a braŃelor în plan sagital sau frontal,
79
TATIANA DOBRESCU
simultan sau alternativ.
Modele operaŃionale:
ExerciŃii de mobilitate/supleŃe
a) Din stând: îndoiri ale trunchiului înainte cu ducerea braŃelor înapoi;
b) Din stând: îndoiri ale trunchiului înainte cu apucarea gleznelor şi
menŃinere;
c) Pe un genunchi cu celălalt sprijinit îndoit înainte; braŃele sus: aşezarea
pe călcâi cu îndoirea trunchiului înainte, întinderea piciorului dinainte şi ducerea
braŃelor înapoi.
ExerciŃii de relaxare
a) Din stând depărtat: îndoirea relaxată a trunchiului înainte;
b) Acelaşi exerciŃiu din stând cu braŃele sus;
c) Din culcat facial sau dorsal – relaxare.
80
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Modele operaŃionale:
ExerciŃii de mobilitate/supleŃe
a) Din stând depărtat: îndoiri ale trunchiului lateral cu alunecarea palmei
pe coapsă;
b) Din stând depărtat cu mâinile pe umări: îndoiri laterale ale trunchiului
cu întinderea braŃelor sus şi uşoare arcuiri.
c) Pe un genunchi cu celălalt picior sprijinit lateral, braŃele lateral:
Îndoirea trunchiului spre piciorul întins cu alunecarea braŃului pe acelaşi picior şi
ridicarea celuilalt braŃ sus;
d) Sprijin pe genunchi: Răsucirea trunchiului cu ducerea braŃului de
aceeaşi parte sus.
ExerciŃii de relaxare
a) Stând depărtat: relaxarea trunchiului cu spatele rotunjit;
b) Stând depărtat: balansări libere de trunchi în plan frontal;
c) Culcat dorsal: relaxare
Modele operaŃionale:
ExerciŃii de forŃă
a) Din culcat dorsal: ridicări ale picioarelor alternativ sau simultan la
diferite unghiuri faŃă de sol în diferite tempouri, cu opriri şi menŃineri;
b) Din culcat dorsal cu picioarele la 45O: depărtări şi apropieri ale
picioarelor, forfecarea lor în plan frontal şi vertical, pendulări ca bicicleta,
81
TATIANA DOBRESCU
descrierea unor cercuri, cifre, figuri diferite, scrierea numelui, a diferitelor cuvinte,
etc.
c) Din culcat dorsal: ridicări de trunchi la 30O în tempouri variate şi cu
opriri;
d) Din culcat dorsal: ridicări simultane de trunchi şi picioare;
e) Din culcat dorsal cu picioarele îndoite şi depărtate, mâinile la ceafă:
ridicări ale trunchiului la 30O cu răsuciri;
ExerciŃii de mobilitate
Din culcat facial cu picioarele depărtate şi îndoite, extensia trunchiului şi
apucarea gleznelor cu mâinile – menŃinere.
ExerciŃii de relaxare
a) Din stând depărtat cu spatele rotunjit: relaxarea musculaturii
abdomenului;
b) Din culcat dorsal: relaxarea musculaturii abdomenului.
Modele operaŃionale:
82
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Modele operaŃionale:
ExerciŃii de mobilitate/supleŃe
a) Executarea celor 5 poziŃii din baletul clasic;
b) Sprijin pe genunchi pe călcâie aşezat ridicări ale genunchilor de pe sol
şi menŃinere;
c) Sprijin pe genunchi pe călcâie aşezat: ridicări ale şezutei cu întinderea
genunchilor ajungând în sprijin pe vârful întors al picioarelor;
d) Balansări de picioare pe toate direcŃiile;
e) Fandări mari cu uşoare arcuiri pe toate direcŃiile;
f) Din fandare laterală joasă, schimbări ale greutăŃii de pe un picior pe
celălalt fără ridicarea bazinului;
g) Aşezat cu picioarele încrucişate sau îndoite talpă în talpă: apăsarea
genunchilor spre exterior cu uşoare arcuiri;
h) Sfori înainte sau laterale cu menŃinere 15-20 secunde;
i) Stând depărtat sau aşezat cu picioarele apropiate sau depărtate: îndoiri
ale trunchiului şi îndoiri răsucite ale acestuia cu arcuire. MenŃinerea poziŃiilor.
ExerciŃii de relaxare
Din stând, aşezat, aşezat cu picioarele depărtate şi îndoite, scuturarea
picioarelor.
EXERCIłII CU PARTENER
83
TATIANA DOBRESCU
IndicaŃii metodice:
a) Partenerii care formează perechea trebuie să fie apropiaŃi ca talie şi
greutate.
b) ExerciŃiile vor fi concepute sau selecŃionate în funcŃie de vârstă şi
nivel de pregătire.
c) În cazul unor sarcini diferite ale partenerilor acestea vor fi clar
precizate.
d) Rolurile se vor schimba după un număr de repetări prin comandă
centralizată.
e) Se vor stabili partenerii cu numărul „1” şi numărul „2” .
f) Sensul mişcării poate fi indicat prin repere.
EXERCIłII CU OBIECTE
ExerciŃiile cu obiecte sunt mai atractive decât cele fără obiecte ceea ce
face să crească interesul pentru mişcare al celor care le practică şi ridică starea
emoŃională a lor.
Ele se pot executa cu bastoane, mingi medicinale, cu mingi de cauciuc,
măciuci, cercuri, corzi, greutăŃi mici şi cu obiecte neconvenŃionale.
Contribuie în mod substanŃial la creşterea randamentului în comparaŃie cu
exerciŃiile fără obiect prin angajarea în lucru a întregului sistem muscular şi
articular obŃinând astfel efecte fiziologice crescute.
Folosirea obiectului realizează o localizare mai precisă a efectului,
executanŃii fiind obligaŃi de cele mai multe ori a se lăsa prelucraŃi în sensul dorit de
profesor prin simple execuŃii a sarcinilor trasate.
Greutatea obiectului contribuie la creşterea contracŃiei musculare iar
dimensiunea sa la mărirea amplitudinii mişcării.
Folosirea unui singur obiect în cadrul unui complex de exerciŃii poate
dezvolta mai multe deprinderi în acelaşi timp: aruncarea, prindere, echilibru.
În predarea exerciŃiilor cu obiecte se va specifica poziŃia iniŃială şi modul
de apucare a obiectului (poziŃia lui faŃă de corp).
EXERCIłII CU APARATE
84
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
ExerciŃiile la aparate se execută la banca de gimnastică, scara fixă,
helcometru, scripeŃi, benzi elastice (sandouri), căruciorul mobil montat pe banca de
gimnastică înclinată, băncuŃa curbată şi la aparate complexe.
Ele se folosesc în lecŃie în veriga influenŃării selective a aparatului
locomotor şi în veriga de dezvoltare a aptitudinilor motrice, în special pentru
educarea forŃei diferitelor grupe musculare şi a rezistenŃei generale şi specifice.
Banca de gimnastică este cel mai frecvent aparat prezent în sălile de sport
şi are un mare grad de funcŃionalitate. Este folosit ca aparat pentru executarea
exerciŃiilor de dezvoltare fizică generală, a exerciŃiilor utilitar-aplicative, ca aparat
ajutător pentru însuşirea unor elemente de tehnică specifică unor ramuri de sport şi
ca aparat de odihnă şi relaxare în procesul de educaŃie fizică şi sport.
Ca aparat ajutător poate fi folosit ca auxiliar sau înlocuitor al unor aparate
de gimnastică cum ar fi bârna, capra, lada, calul.
ExerciŃiile cu banca de gimnastică sunt folosite cu succes în gimnastica
medicală prin selecŃionarea exerciŃiilor în funcŃie de afecŃiunea care se tratează
urmărindu-se obŃinerea unui tonus global normal, a unei mobilităŃi în limite
fiziologice normale, o atitudine corectă a corpului şi segmentelor sale precum şi
corectarea unor deficienŃe, deviaŃii şi deformaŃii precum cifozele, lordozele, cifo-
lordozele, scoliozele, piciorul plat.
ExerciŃiile de dezvoltare generală cu banca de gimnastică sunt foarte
variate şi pot fi sistematizate în:
a) individuale;
b) pe perechi;
c) în grup;
d) exerciŃii cu îngreuiere folosite frecvent pentru educarea aptitudinilor
motrice de bază şi se pot efectua cu mingi medicinale, bastoane, greutăŃi, saci de
nisip, manşete umplute, pantofi cu greutăŃi, vestă îngreuiată şi alte obiecte.
Aceste exerciŃii urmăresc dezvoltarea armonioasă a organismului, dezvoltă
forŃa, măresc mobilitatea articulară, coordonarea, contribuie la formarea unei Ńinute
corecte şi pregătesc organismul pentru efort.
Ele se execută la, pe, cu şi peste banca de gimnastică iar cele peste bancă
folosesc aparatul ca obstacol.
ExerciŃiile la bancă presupun situarea executantului lângă bancă şi
folosirea aparatului pentru sprijinirea unor segmente ale corpului în timpul
exerciŃiului.
În cadrul exerciŃiilor pe bancă punctul de sprijin al corpului este ridicat
(poziŃii: stând, pe genunchi, aşezat, culcat) iar cele cu banca presupun ridicarea
aparatului.
IndicaŃii metodice:
- SelecŃionarea exerciŃiilor se va face în aşa fel încât să se angreneze în
85
TATIANA DOBRESCU
efort alternativ grupele musculare în raport cu masa lor.
- Se va alterna caracterul activităŃii musculare: de încordare, întindere şi
relaxare.
- Alegerea lor se va face în funcŃie de vârstă, sex şi nivel de pregătire.
- Se va insista asupra executării lor corecte privind bazele generale ale
mişcării (direcŃie, amplitudine, ritm, grad de încordare, coordonare) precum şi
Ńinuta corectă.
- La exerciŃiile în grup este mai bine ca executanŃii de la aceeaşi bancă să
fie de aceeaşi înălŃime. DiferenŃa de înălŃime diminuează efectul exerciŃiilor şi
crează inegalitate şi dificultate în executarea mişcării.
- Băncile trebuie să fie stabile şi în bună stare pentru a nu se produce
accidente. De aceea trebuie verificate înainte de utilizare.
ExerciŃii cu scripeŃi
Acest aparat este alcătuit dintr-o scândură lungă de circa 100 centimetri cu
aceeaşi lăŃime ca banca de gimnastică (23-25 centimetri) prevăzute cu 2 şipci late
de 5-6 centimetri care îmbracă banca pe cele 2 părŃi laterale şi asigură stabilitatea şi
direcŃia de alunecare a căruciorului pe bancă. (Fig. 42) Placa de scândură este
prevăzută cu un sistem de rulmenŃi care asigură culisarea căruciorului pe bancă.
Căruciorul este montat pe o
bancă de gimnastică sprijinită cu capătul
opus pe scara fixă, pe perete, pe bara
fixă, pe scheletul unui cadru metalic sau
pe un alt aparat care permite fixarea
băncii şi ancorarea a două frânghii.
Pentru efectuarea exerciŃiilor la
căruciorul mobil se recurge la ajutorul a
două frânghii sau cabluri cu 2 mânere
având o lungime de până la 3-3,5 metri Fig. 42 (după Grigore V.)
care se montează în apropierea capătului
ridicat al băncii.
Se pot executa exerciŃii din poziŃiile stând, aşezat, culcat cu faŃa sau cu
spatele la scara fixă.
Îngreuierea exerciŃiilor se poate face prin schimbarea gradului de înclinare
al băncii şi prin aşezarea unor greutăŃi (saci cu nisip, plăci de plumb) pe căruciorul
mobil.
Aparatul se foloseşte în special în antrenamentul gimnaştilor de
performanŃă în scopul dezvoltării forŃei musculare a braŃelor şi centurii scapulare,
trunchiului şi abdomenului, prin exerciŃii dinamice dar şi izometrice asigurând
dezvoltarea rapidă a acestor grupe musculare.
87
TATIANA DOBRESCU
IndicaŃii motrice:
a) ExerciŃiile la căruciorul mobil se execută la sfârşitul antrenamentelor
în serii cu alternarea grupelor musculare solicitate, intercalate cu pauze pentru
revenire şi cu mişcări de respiraŃie;
b) Se vor individualiza: numărul de repetări, de serii, tempoul şi gradul
de îngreuiere, înclinaŃia băncii şi poziŃia de lucru.
ExerciŃii cu helcometru
88
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
ExerciŃii cu banca curbată
Autoevaluare
Care sunt tipurile şi caracteristicile exerciŃiilor de dezvoltare fizică
generală?
Care sunt aparatele la care se pot executa astfel de exerciŃii ?
Ce indicaŃiile metodice se recomandă pentru folosirea exerciŃiilor de
dezvoltare fizică generală?
89
TATIANA DOBRESCU
ExerciŃii de echilibru
91
TATIANA DOBRESCU
Modele operaŃionale:
Fig. 45
92
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Fig. 46
Fig. 47
93
TATIANA DOBRESCU
IndicaŃii metodice:
a) Gradarea exerciŃiilor de echilibru se realizează prin: (Stroescu A.,
1968, p.88, MEN FranŃa, 1988, p.22, Grimalschi T. Şi colab., 1993, pp.166-167,
Solomon şi colab., 1996, p.67, Luca A., 1998, p.143, Grigore V., 2003, p.148)
- reducerea bazei de susŃinere;
- modificarea suprafeŃei de sprijin (mai îngustă, înclinată);
- modificarea înălŃimii aparatului (bârna de concurs, paralele egale, banca
suspendată pe 2 lăzi)
- schimbarea poziŃiei braŃelor în timpul deplasării;
- modificarea procedeelor de deplasare;
- modificarea direcŃiei de deplasare;
- modificarea vitezei de deplasare;
- combinarea cu treceri peste obstacole;
- eliminarea văzului;
- deplasare cu transport de greutăŃi;
- mânuire de obiecte portative;
- executarea exerciŃiilor cu partener;
- echilibru pe suprafeŃe alunecoase (parchet, gheaŃă)
- echilibru pe suprafeŃe mobile (suspendarea unui capăt al băncii pe o
frânghie, aşezarea unei bănci întoarse pe bastoane, deplasare pe mingi
medicinale aflate în serie, deplasare pe un cilindru, butoi, Ńeavă groasă,
stând în picioare pe un cărucior sau sanie trasă de un alt elev, planşă pe
apă, etc.)
- deplasare pe accesorii care modifică echilibrul corporal (picioroange,
patine cu rotile şi de gheaŃă, schi, bicicletă, etc)
b) Însuşirea exerciŃiilor de echilibru începe pe sol prin executarea
diferitelor poziŃii pe toată talpa, pe un picior, pe ambele picioare, pe vârfuri, pe
vârful unui picior cu braŃele şi trunchiul în diferite poziŃii. Urmează deplasări
executate pe sol, pe toată talpa apoi pe vârfuri, schimbându-se direcŃia de
deplasare, apoi pe diferite linii trasate pe sol, după care se vor executa exerciŃii la
banca de gimnastică pe partea lată şi apoi pe cea îngustă şi apoi se trece la
executarea exerciŃiilor de echilibru pe două bănci suprapuse, la bârnă, etc .
c) Pentru însuşirea corectă a exerciŃiilor de echilibru şi evitarea
accidentelor o mare însemnătate o au asigurarea şi autoasigurarea.
Asigurarea se referă la măsurile organizatorice (saltele în locuri
riscante, aparate corespunzătoare, spaŃiu de siguranŃă) şi la prezenŃa unor persoane
care pot interveni dacă este nevoie.
Autoasigurarea constă în capacitatea de a găsi spontan căile de evitare
a pericolelor posibile (cădere de pe sau pe aparat) şi să ia următoarele măsuri:
- balansări de braŃe lateral sau înainte pentru păstrarea echilibrului;
- trecere din poziŃie înaltă într-o poziŃie joasă;
94
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
- sărituri de pe aparat;
PerfecŃionarea exerciŃiilor de echilibru se va realiza prin introducerea lor
în parcursuri aplicative.
ExerciŃii de târâre
2. Târâre pe genunchi
- numai pe genunchi;
- în sprijin pe genunchi - cu braŃ şi picior opus
- cu braŃ şi picior de aceeaşi parte
- pe antebraŃe şi genunchi.
3. Târâre în aşezat
în sprijin aşezat cu braŃ şi picior opus;
în sprijin aşezat prin săltări;
în aşezat cu braŃele în diferite poziŃii, numai cu picioarele.
4. Târâre în culcat facial (joasă)
cu braŃ şi picior opus;
cu braŃ şi picior de aceeaşi parte;
95
TATIANA DOBRESCU
numai pe abdomen (ca şarpele);
numai pe antebraŃe.
5. Târâre în culcat costal – târâre laterală
cu antebraŃul şi piciorul opus
6. Târâre în culcat dorsal
cu ajutorul braŃelor (rularea umerilor) şi picioarelor;
numai cu ajutorul braŃelor.
7. Târâre cu transport de obiecte sau partener, cu împingere sau tracŃiune
8. Târâre pe sub obstacole, cu ocoliri de obstacole.
În afara târârii pe sol (saltele sau covor), unele procedee se pot executa şi
la banca de gimnastică cu apucarea marginii. Exemple:
a) târâre în sprijin pe genunchi, în aşezat;
b) târâre din culcat facial cu tracŃiune simultană sau succesivă;
c) târâre din culcat dorsal cu braŃele sus, cu tracŃiune simultană sau
succesivă, cu picioarele ridicate întinse sau îndoite
d) variante de târâre cu transport de greutăŃi.
IndicaŃii metodice:
a) Folosirea lor impune condiŃii igienice la locul în care se desfăşoară
activitatea şi o stare foarte bună a aparatelor pe care sau sub care se execută.
b) De asemenea se va acorda o mare atenŃie dozării lor în funcŃie de
vârstă, sex şi nivel de pregătire.
c) PerfecŃionarea lor se realizează în cadrul parcursurilor aplicative.
96
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
-
-
-
-
-
-
- Fig. 49 (după Bedo C.)
97
TATIANA DOBRESCU
C. CăŃărare la frânghie
1. CăŃărare verticală la frânghie
a) CăŃărare în atârnat mixt:
- căŃărare în trei timpi (Fig. 52.a): din atârnat la timpul unu se ridică
picioarele şi se apucă frânghia încrucişat. La timpul 2 împingere cu picioarele prin
98
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
întinderea lor simultan cu îndoirea braŃelor şi tracŃiune. Iar la timpul 3 întinderea
alternativă a braŃelor şi apucarea frânghiei;
- căŃărare în doi timpi (Fig. 52.b): din atârnat cu un braŃ întins, celălalt
îndoit la nivelul pieptului, la timpul 1 se ridică genunchii şi se apucă frânghia
încrucişat. La timpul 2 împingere cu picioarele prin întinderea lor simultan cu
îndoire şi tracŃiune a braŃului întins şi întinderea braŃului îndoit cu apucarea
frânghiei;
- căŃărare cu mâinile pe frânghie iar cu picioarele pe perete sau scara
fixă.
a b
Fig. 52
99
TATIANA DOBRESCU
Se mai pot efectua:
- căŃărare pe partea laterală a scării, cu mâna dreaptă şi piciorul
drept de o parte a scării iar cu mâna stângă şi piciorul stâng de
cealaltă parte;
- căŃărare în spirală;
- căŃărare cu şerpuire printre treptele scării.
La scara oblică şi orizontală se pot executa variantele de la banca de
gimnastică oblică.
CăŃărările la scara de frânghie (marinărească) sunt simultane cu cele de la
scara fixă şi scara de gimnastică. Scara de frânghie poate fi verticală, oblică şi
orizontală.
E. CăŃărare la cadrul de gimnastică
Acesta poate fi vertical sau oblic.
La cadrul vertical se pot executa:
- variantele de la scara fixă;
- căŃărare şerpuită;
- căŃărare orizontală, oblică, în zigzag.
- la cadrul oblic se pot executa căŃărări în sprijin mixt şi în atârnat mixt
şi în atârnat.
În sălile de sport unde există bârnă sau paralele se pot executa căŃărări în
atârnat mixt.
Escaladarea reprezintă trecerea peste aparate cu ajutorul braŃelor şi
picioarelor, numai a braŃelor, numai a picioarelor, cu ajutorul unui partener, etc. Ea
se poate realiza la aparatele care exista în sala de sport sau în aer liber pe gard,
trunchi de copac, etc.
Lada de gimnastică poate fi escaladată prin mai multe procedee:
- săritură în culcat facial pe ladă şi
coborâre în partea cealaltă prin alunecare pe
abdomen;
- săritură în sprijin cu ambele picioare sau
cu un picior pe ladă şi coborâre (Fig. 53);
- escaladare cu sprijin numai pe braŃe.
La bârnă se poate efectua:
- escaladare cu ambele braŃe şi un picior;
- săritură în sprijin, trecerea unui picior Fig. 53 (după Grigore V.)
călare apoi a celuilalt şi săritură.
Calul cu mânere ne oferă posibilitatea de a efectua escaladarea în
următoarele moduri:
100
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
- săritură cu apucarea mânerelor şi sprijinul unui picior pe capătul calului
şi trecere în partea opusă;
- săritură cu apucarea mânerelor şi trecere prin ghemuire.
Foarte atractive sunt trecerile peste aparatele dispuse în serie la înălŃimi
egale, crescânde, descrescânde sau diferite. Procedeele de escaladare pot fi impuse
sau la liberă alegere.
IndicaŃii metodice:
a) De regulă aceste exerciŃii se execută combinat dar şi separat.
b) SelecŃionarea şi dozarea lor se va face în funcŃie de vârstă, sex şi nivel
de pregătire. Executarea căŃărărilor presupune însuşirea modului de apucare cu
mâinile, aşezarea picioarelor şi succesiunea mişcărilor.
c) Pentru evitarea accidentelor, este necesară luarea unor măsuri de
asigurare: controlul aparatelor, saltele sub aparatele înalte, prezenŃa altor persoane
în cazul efectuării unor procedee mai dificile. De asemenea nu se vor permite
sărituri de la înălŃimi sau alunecarea la coborârea de pe frânghie care conduce la
rănirea palmelor.
d) PerfecŃionarea exerciŃiilor de căŃărare şi escaladare se realizează prin
introducerea lor în parcursuri aplicative.
101
TATIANA DOBRESCU
102
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Modele operaŃionale:
- stând faŃă-n faŃă de mâini sau de o mână apucat, tracŃiune peste o linie
trasată între ei (Fig. 56. a);
- aceeaşi tracŃiune dar din fandat, spate-n spate de mâini apucat, umăr
lângă umăr de o mână apucat;
- aceleaşi variante dar apucat de un baston cu două mâini sau cu o
mână.
- pe două şiruri faŃă-n faŃă despărŃite de o linie. Fiecare elev din şir
apucă mijlocul colegului din faŃă. Primii din şir se apucă de mâini. TracŃiune între
cele două grupe peste linia trasată pe sol;
- acelaşi lucru dar primii din şir apucă un baston, (Fig. 56.b);
- tracŃiune la frânghie pe două grupe.
b) Transport de greutăŃi prin împingere:
- o minge medicinală prin rostogolire;
- împingerea lăzii, paralelelor etc.
c) Transport prin tracŃiune a saltelelor, lăzi, altor aparate
a b
Fig. 56
IndicaŃii metodice:
a) Trebuie acordată o mare atenŃie dozării efortului în funcŃie de sex,
vârstă şi nivel de pregătire.
b) ExerciŃiile de ridicare şi transport de obiecte pot fi folosite şi ca
mijloace pentru educarea Ńinutei corecte (transport pe cap) sau redresare a coloanei
vertebrale (transportul obiectelor sub braŃ, pe umăr etc.)
c) La exerciŃiile de tracŃiuni şi împingeri se va asigura spaŃiul necesar
pentru evitarea accidentelor.
d) PerfecŃionarea exerciŃiilor de ridicare şi transport de greutăŃi se va
realiza prin introducerea lor în parcursuri aplicative.
103
TATIANA DOBRESCU
Mersul
Este o deprindere motrică naturală folosită de om în viaŃa de zi cu zi, fiind
cea mai simplă şi eficace modalitate de deplasare a omului. Este o deprindere cu
caracter ciclic care contribuie substanŃial la antrenarea aparatelor circulator,
respirator, locomotor şi nervos. Mersul angrenează toate grupele musculare, dar are
efect predominant asupra musculaturii membrelor inferioare.
Diversitatea variantelor de mers oferă posibilitatea exercitării unei game
largi de influenŃe asupra organismului.
Mersul vioi solicită mai mult aparatul locomotor intensificând respiraŃia şi
circulaŃia iar mersul lent contribuie la liniştirea organismului după efort, mai ales
dacă este asociat cu mişcări de relaxare.
Mersul poate fi asociat cu diferite mişcări de braŃe, săltări, întoarceri,
exerciŃii de atenŃie.
Mersul poate contribui şi la educarea calităŃilor motrice. Mersul ghemuit,
fandat, cu ridicarea unui picior îndoit, mersul cu transport de greutăŃi, cu
împingerea sau tracŃiunea unui obiect, mersul cu urcare pe banca înclinată sau pe o
pantă înclinată are caracter de forŃă influenŃând această calitate motrică. Mersul în
echilibru pe o suprafaŃă îngustă şi înaltă contribuie la educarea coordonării.
Variantele de mers executate în ritm accelerat au caracter de viteză: mers accelerat
cu mişcarea activă de braŃe şi trecere în marş forŃat rapid cu urmărirea celui din
faŃă, etc. RezistenŃa poate fi influenŃată prin variante ca: mers mai multe ture de
sală, mers cu treceri peste, pe sub şi cu ocolire de obstacole, etc.
Alergarea
Alergarea este modalitatea rapidă de deplasare a omului reprezentată prin
trecerea greutăŃii de pe un picior pe celălalt prin intermediul fazei de zbor. Ea
influenŃează în mod serios aparatul cardiovascular şi respirator.
Ca şi variantele de mers cele de alergare pot fi utilizate pentru influenŃarea
calităŃilor motrice. Dintre variantele cu caracter de forŃă enumerăm: alergare cu
genunchii sus, alergare cu pendularea gambei înapoi, alergare cu picioarele întinse
înainte sau înapoi, alergare cu transport de greutăŃi, alergare cu urcare a unei pante,
etc. Alergarea pe suprafeŃe înguste şi înalte contribuie la educarea echilibrului
dinamic. Sprinturile, alergarea cu urmărirea celui din faŃă, etc., influenŃează viteza.
RezistenŃa poate fi educată prin alergare pe distanŃe mari, de durată: alergare mai
multe ture de sală, pe teren variat, cu trecere peste/pe sub şi cu ocolire de obstacole,
etc.
104
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Săritura
Săriturile sunt mijloace valoroase deoarece contribuie la stimularea
marilor funcŃiuni, la întărirea sistemului osteo-ligamentar, la tonificarea
musculaturii (angrenează în lucru un mare număr de grupe musculare) la educarea
percepŃiilor spaŃio-temporale.
Contribuie la educarea forŃei, vitezei şi coordonării dar şi a unor trăsături
pozitive de caracter ca: încredere în forŃele proprii, curaj, hotărâre şi altele.
Săriturile aplicative se pot clasifica în următoarele grupe:
1. Sărituri simple, executate pe loc, din deplasare, fără şi cu întoarceri ca:
sărituri pe ambele picioare, cu depărtarea şi apropierea picioarelor, cu încrucişarea
picioarelor, pe un picior cu piciorul liber în diferite poziŃii, cu balansarea piciorului
înainte sau lateral, etc.
2. Sărituri în înălŃime, executate de pe loc sau cu elan peste o sfoară,
benzi elastice, ştachetă, bancă de gimnastică, etc. Bătaia se poate realiza pe ambele
picioare sau pe un picior.
3. Sărituri în adâncime, se realizează de pe suprafeŃe mai înalte prin
diverse procedee: cu corpul drept, cu îndoirea, depărtarea picioarelor, etc. Gradarea
lor se face prin creşterea înălŃimii.
4. Sărituri în lungime, se pot executa de pe loc şi din deplasare, de pe
ambele picioare şi de pe un picior, peste o zonă marcată pe sol cu cretă, bastoane,
etc. Dificultatea lor creşte prin mărirea zonei care trebuie trecută.
5. Sărituri prin fereastră. Aceste sărituri se execută printr-un spaŃiu
delimitat de două sfori, benzi elastice sau ştachete, de un cerc sau cutii de ladă. Ele
se pot executa cu ghemuire, în echer sau prin rostogolire.
6. Sărituri cu coarda, aceste sărituri se pot efectua la coarda scurtă sau la
coarda lungă.
Săriturile la coarda lungă Coarda lungă este învârtită de doi elevi, iar al
treilea sare prin diferite variante: pe două picioare, de pe un picior pe celălalt sau pe
un picior.
Săriturile la coarda scurtă se pot executa individual şi pe perechi. Coarda
poate fi învârtită spre înainte, spre înapoi, lateral. De asemenea ea poate fi
încrucişată. Se pot executa sărituri pe două picioare, de pe un picior pe celălalt, pe
un picior, fără şi cu săltări intermediare, pe loc şi din deplasare.
Aruncarea şi prinderea
Aruncarea reprezintă acŃiunea de proiectare în spaŃiu a diferitelor obiecte
iar prinderea, recuperarea acestora.
Prinderea este mai dificilă decât aruncarea, deoarece la prindere trebuie să
se Ńină seama de viteza cu care se apropie obiectul, traiectoria sa, distanŃa, volumul
şi forma.
ExerciŃiile de aruncare şi prindere contribuie la educarea forŃei şi centurii
scapulo-humerale, coordonării vitezei de reacŃie, simŃului de apreciere a distanŃei şi
preciziei, mişcărilor.
105
TATIANA DOBRESCU
Aruncarea şi prinderea se pot face cu mingi mici (de oină sau cauciuc),
mingi de handbal, baschet, mingi medicinale, bastoane, cercuri, măciuci, pietre,
bulgări de zăpadă.
Aruncările se pot realiza prin azvârlire, împingere şi lansare, cu una şi
două mâini, din diferite poziŃii: stând, pe genunchi, aşezat. Se pot efectua de pe loc
şi din deplasare. De asemenea pot fi la distanŃă, la partener sau perete, la Ńintă fixă
sau mobilă.
Prinderea se poate realiza cu o mână sau două mâini, de jos, din lateral, de
sus, etc.
PARCURSURI APLICATIVE
106
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
repetări.
Modele operaŃionale
IndicaŃii metodice
Parcursurile aplicative se alcătuiesc în funcŃie de obiectivul urmărit
Ńinându-se cont de vârstă, sex şi nivelul de pregătire al executanŃilor.
Combinarea deprinderilor motrice trebuie realizată în aşa fel încât să se
107
TATIANA DOBRESCU
alterneze grupele musculare angrenate în efort.
În ceea ce priveşte succesiunea aparatelor, se recomandă ca obstacolele
mai dificile să nu fie plasate la începutul sau sfârşitul parcursului.
Folosirea parcursurilor aplicative impune luarea unor măsuri pentru
prevenirea accidentelor: aşezarea lor la o distanŃă optimă între ele sau faŃă de
pereŃii sălii; folosirea saltelelor în punctele traseului care solicită aterizări sau
suprafeŃele sunt la înălŃime asigurarea sau ajutorul executanŃilor în punctele mai
dificile ale traseului; oprirea execuŃiei în cazul devierii sau defectării unui aparat.
Parcursurile aplicative se pot desfăşura cu impunerea procedeelor sau prin
parcurgere liberă.
Cea mai frecventă formă de exersare a parcursurilor aplicative este ştafeta.
Gradarea dificultăŃii parcursurilor aplicative se realizează prin următoarele
procedee:
- creşterea numărului de repetări;
- modificarea lungimii traseului prin creşterea numărului de aparate;
- număr maxim de repetări într-un timp stabilit;
- schimbarea procedeelor sau introducerea unor mişcări suplimentare în
cadrul aceluiaşi parcurs;
- creşterea înălŃimii aparatelor;
- instabilitatea aparatelor.
Parcursurile aplicative se pot folosi cu succes în aer liber, mediul natural
oferind multiple posibilităŃi pentru organizarea lor.
Autoevaluare
Care sunt exerciŃiile aplicative specifice gimnasticii?
Care sunt exerciŃiile aplicative nespecifice gimnasticii?
Care sunt formele de exersare ale parcursurilor aplicative?
108
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
110
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
BIBLIOGRAFIE
1. Albu I, Luca A., Fidler G., 1968, ExerciŃii şi jocuri în doi, Ed. CNEFS,
Bucureşti;
2. Anderson B., 1988, Stretching, Ed. CNEFS, Bucureşti;
3. Baciu C., 1977, Analiza funcŃională şi biomecanica aparatului locomotor,
Ed. Sport – Turism, Bucureşti;
4. Barthe, J., Duboz, S., Heraud, A., Policarpo, D., 1993, Acro-gym. Un projet
d’innovation pédagogique a l’AS, Rev. EPS, nr. 240, pp. 19-22 ;
5. BănăŃan O., 1983, Banca de gimnastică, Ed. Sp.-Turism, Bucureşti;
6. Bedö C. şi colab., 1968, ExerciŃii cu partener, Ed. CNEFS, Bucureşti;
7. Beyer E., 1987, Wırterbuch der sport wissenschaft, Ed. Verlag Karl
Hofmann, Schorndorf;
8. Bignasca N., 1993, L’ imitation des enfants à l'échauffement musculaire,
Rev. Macolin nr. 10/1993;
9. Bivic le J., 1998., Le stretching postural, Rev EPS, nr 269;
10. Cârstea Gh., 1997, EducaŃia fizică. Teoria şi bazele metodice, Ed. ANEFS,
Bucureşti;
11. Cârstea, Gh., 2000, Teoria şi metodica educaŃiei fizice şi sportului pentru
examenele de definitivat şi gradul didactic II, Editura AN-DA, Bucureşti;
12. Cerghit I., 1983, PerfecŃionarea lecŃiei în şcoala modernă, EDP, Bucureşti;
13. Constantinescu E., Stan I., 1994, Parcursul aplicativ, mijloc şi metodă
pentru dezvoltarea calităŃilor motrice în lecŃia de educaŃie fizică, Rev. Nr. 1,
Univ Bacău, p. 56;
14. Constantinescu E., Bibire M., Dobrescu T., Măgirescu P., 1997,
Optimizarea predării gimnasticii în învăŃământul universitar, Rev. De
specialitate, Studii şi cercetări ştiinŃifice în educaŃie fizică şi sport nr. 1
Universitatea Bacău, p. 62;
15. Constantinescu E., Dobrescu T., 2000, Curs Gimnastica de bază, ID, EFS,
Universitatea Bacău;
16. Constantinescu E., Dobrescu T., 1999, Indrumar Gimnastică I, ID, EFS,
Universitatea Bacău;
17. Constantinescu E., Dobrescu T., 2000, Indrumar Gimnastică II, ID, EFS,
Universitatea Bacău;
18. Constantinescu E., Dobrescu T., 2002, Indrumar Gimnastică III, ID, EFS,
Universitatea Bacău;
19. Constantinescu E., Dobrescu T., 2003, Indrumar Gimnastică IV, ID, EFS,
Universitatea Bacău;
20. Coston, A., 2002, Être compétent, un exemple en saut de cheval, Rev. EPS,
nr. 297, pp. 63-67 ;
21. Coteanu I., Seche L., Seche M., 1996, DicŃionarul explicativ al limbii
române, EdiŃia a II-a, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti;
111
TATIANA DOBRESCU
22. Demeter A., 1981, Bazele fiziologice şi biochimice ale calităŃilor fizice, Ed.
Sport-turism, Bucureşti. p. 43-67.
23. Dobrescu T., Constantinescu E, 2006, Bazele teoretice şi metodice ale
gimnasticii, curs de bază, Ed. Tehnopress, Iaşi;
24. Dobrescu T., Constantinescu E, 2006, Gimnastica – concepte teoretice şi
aplicaŃii practice, Ed. Tehnopress, Iaşi;
25. Dragnea A., 2002, Teoria educaŃiei fizice şi sportului, FEST, Bucureşti;
26. Dragnea A., Bota A., 1999, Teoria activităŃilor motrice, Ed. Didactică şi
Pedagogică, R.A., Bucureşti;
27. Dragomir Al., Barta A., 1993, EducaŃie fizică. Manual pentru clasa a IX-a
şcoli normale, EDP R.A. Bucureşti Dumitrescu L – România în lumea
sportului, Ed. Editis, Bucureşti;
28. Dungaciu P., Gimnastica de bază, Universitatea Ecologică, Facultatea de
EducaŃie fizică, sport şi kinetoterapie, Bucureşti, p. 39-46;
29. Ghibu, E., Todan I., 1970, Sportul românesc de-a lungul anilor, Editura
Stadion, Bucureşti;
30. Grimalschi, T., Filipenco, E., Tolmaciov, P., 1993, Gimnastica, Editura
Lumina, Chişinău,;
31. Gönczi Raicu M.şi colab., 1995, Gimnastica acrobatică în şcoală la vârsta
de 7-12 ani, Ed. Mirton, Timişoara;
32. Gönczi Raicu M., 1995, Gimnastica, Ed. Tipografia Universitatea de Vest,
Timişoara;
33. Gönczi Raicu M.şi Nicolin M., 2002, Gimnastică, Ed. Mirton, Timişoara;
34. Grigore V., 2003, Gimnastica - manual pentru cursul de bază, Ed. Bren,
Bucureşti;
35. Hidi şi col., 1991, Gimnastică - note de curs, ANEFS, Bucureşti;
36. Hout - Moneta C., Socie M., 1997, Acrosport: porter et voltiger, Rev. EPS
nr 173. p. 58;
37. Hubley-kozei C., 1997, testarea flexibilităŃii, SDP 391-394, vol. II, CCPS,
Bucureşti. p 139-181;
38. Ionescu I., 1970, Gimnastica de bază în şcoala generală, Culegere de
exerciŃii, EDP, Bucureşti;
39. Keim V., 2003, Ľ echilibre á plusieurs visages, Rev. Mobile nr. 1, p. 12-13;
40. Keim V., Battanta P., 2004, Acrobatie avec les jeunes. Architectures en
mouvement, Rev. Mobile nr. 2, pp. 28-31;
41. KiriŃescu C , 1964, Palestrica, Ed. UCFS, Bucureşti;
42. Luca A, 1993, Curs de gimnastică Vol. I şi II, Ed. UniversităŃii „Al. I.
Cuza” Iaşi;
43. Major J., 1996, Strength, Trening Fundamentals in Gymnastics
Conditioning, Human Kinetics.
44. Manno R., 1987 CalităŃile de coordonare, SDP nr. 267, CCPS, Bucureşti.
45. Marolicaru M, 1992, Abordarea sistematică în educaŃia fizică, Universitatea
Cluj;
112
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
46. Menhin I., 1972, Pregătirea de forŃă în gimnastică, Ed. Stadion, Bucureşti.
47. Nicu A. şi colab., 1974, Terminologia educaŃiei fizice şi sportului, ,
Bucureşti;
48. Niculescu G., 2001, Gimnastica de bază, Ed. Printech, Bucureşti, p. 50-54;
49. Pineau, C., Hébrard, A., 1993, L’éducation physique et sportive, Rev. EPS,
nr. 240, mars – avril pp. 16-17;
50. Popa Gh., 1975, Piramide, Ed. Sport – Turism, Bucureşti;
51. Radovici I. şi colab., 1977, Gimnastica abdominală, Ed. Sport – Turism,
Bucureşti;
52. RaŃă G., 2004, Didactica educaŃiei fizice şi sportului, Ed. Alma Mater,
Bacău;
53. RaŃă G., 2004, Didactica educaŃiei fizice şcolare (Metodica educaŃiei fizice
şcolare), Ed. Alma Mater, Bacău;
54. Rusu I. C. şi col., 1996, Gimnastica, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj
Napoca, p. 25-26;
55. Scarlat E., Scarlat M.G., 2002, EducaŃie fizică şi sport, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti;
56. Solomon M, Grigore V., Bedö I., 1996, Gimnastica, Bucureşti, p. 37-40;
57. Solveborn S, 1998, Stretching. Antrenament pentru dezvoltarea mobilităŃii
şi de întindere, Bucureşti;
58. Todan I., 1968, Din istoricul educaŃiei fizice şcolare, Rev. EFS nr. 8;
59. Thomas L., 1961, ExerciŃii la scară fixă, Ed. UCFS,. Bucureşti;
60. Travaillot, Y., 1997, Gymnastique et recherche de la forme dans la première
moitié des années 80, Rev. Staps, nr. 42, pp. 19-31 ;
61. Tudusciuc I., Bîrlida V., 1973, Parcursuri de obstacole, Ed. Stadion,
Bucureşti;
62. Stroescu A., 1968, Gimnastica, EDP Bucureşti;
63. Stroescu A., Podlaha R., 1994, Terminologia gimnasticii, Ed. Stadion,
Bucureşti;
64. Vigarello, G., 1993, La science et la spécificité de l’éducation physique et
sportive autour de quelques illusions, în Psychopédagogie des APS sub
direcŃia lui Arnaud, P., Brayer, G., Toulouse, Privat, pp.17-22;
65. M.E.N., 1999, Programe de educaŃie fizică ciclurile primar, gimnazial,
liceal, Bucureşti;
66. MEN, CNPC, 1999; Programe şcolare pentru clasele a V-a – a VIII-a, Aria
curriculară educaŃie fizică şi sport, Bucureşti,
67. MEN, CNPC, 2001, Programe şcolare, Seria Liceu, Aria curriculară
educaŃie fizică şi sport, Bucureşti;
68. M.E.C., 2001, Ghid metodologic de aplicare a programelor de educaŃie
fizică şi sport; Bucureşti;
69. http://gymnet.org/histoire.htm, La gymnastique féminine a travers les
siècles.
113