Falsul în înscrisuri

Falsul material în înscrisuri oficiale

1. Conţinutul legal
Potrivit art. 320 alin. (1) C.pen. infracţiunea constă în falsificarea
unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin
alterarea lui în orice mod ,de natură să producă consecinţe juridice.
Infracţiunea a fost reglementată prin art.123 şi 125 C.pen. 1864,
art. 401 C.pen. 1936 şi art. 288 alin. (1) C.pen. 1968.
Încriminarea face obiectul art. 476 şi 477 C.pen. italian, art. 267
C.pen. german, art. 441-1 C.pen. francez şi art. 392 C.pen. spaniol.
2. Condiţiile prealabile
2.1. Obiectul infracţiunii
2.1.1. Obiectul juridic constă în relaţiile sociale referitoare la
încrederea publică în autenticitatea sau veridicitatea înscrisurilor
oficiale, în adevărul pe care ele au menirea să-l exprime.
2.1.2. Obiectul material este reprezentat, în cazul falsificării prin
contrafacere, de materialul pe care se scrie, iar în cazul falsificării prin
alterare, de înscrisul oficial preexistent. Înscrisul formează obiectul
material al infracţiunii indiferent dacă a fost falsificat în întregime sau
în parte, dacă falsul priveşte conţinutul înscrisului ori semnătura
acestuia sau modul de autentificare, de certificare sau de atestare care
însoţeşte înscrisul.
Înscrisul oficial este, potrivit art. 178 alin. (2) C.pen., orice înscris
care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176
ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) sau care aparţine unor
asemenea persoane. Sunt asimilate înscrisurilor oficiale, în sensul art.
320 alin. (3) C.pen., biletele, tichetele sau orice alte imprimate
producătoare de consecinţe juridice, cum ar fi biletele de spectacole sau
întreceri sportive, biletele de loterie ori alte jocuri de noroc autorizate,
tichetele de masă la cantine sau restaurante, imprimatele pentru
ridicarea alocaţiei de stat etc. Sub acest aspect, în practica judiciară s-a
reţinut că sunt înscrisuri oficiale şi pot forma obiectul material al
infracţiunii de fals material înscrisurile bancare, şi bonurile valorice de
carburant emise de S.C. „Peco” S.A. Instanţa Supremă a decis însă că
înscrisurile care emană de la SNP Petrom nu sunt înscrisuri oficiale
întrucât această societate comercială nu face parte dintre autorităţile
publice, instituţiile publice, şi deci falsificarea lor nu constituie un fals

1
material, însă după intrarea în vigoare a noului Cod penal această
soluţie va trebui reconsiderată în sensul reţinerii unei asemenea
infracţiuni.
În literatura juridică s-a exprimat opinia că înscrisurile care
aparţin unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C.pen. 1968 sunt
înscrisurile depuse şi înregistrate la o asemenea unitate, indiferent dacă
emană de la o altă asemenea unitate sau de la un particular. Unii autori
s-au pronunţat clar în sensul că în această situaţie se află înscrisul care
nu a emanat de la aceste organizaţii, dar care aparţine acestora, sens în
care este şi reglementarea din art. 178 alin. (2) C.pen. 2009.
În practica judiciară s-a considerat că falsificarea unui formular
CEC, după ce acesta a fost înregistrat şi s-au făcut formele de restituire,
constituie infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, deoarece,
deşi partea de formular care a fost falsificată reprezintă cererea de
restituire a deponentului, deci un înscris sub semnătură privată, din
moment ce această cerere s-a înregistrat la CEC şi asupra ei s-au luat
măsuri de verificare a datelor înscrise, ea a devenit un înscris oficial.
Pentru existenţa infracţiunii nu interesează dacă s-a falsificat înscrisul
în formă originală sau copia legalizată a acestuia. În cazul falsificării
unei copii, fapta constituie infracţiune chiar dacă nu există înscrisul
original, din moment ce respectiva copie, dacă ar fi fost adevărată, ar fi
produs consecinţe juridice.
2.2. Subiecţii infracţiunii
2.2.1. Subiect activ poate fi orice persoană. Atunci când fapta este
săvârşită de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu,
infracţiunea este mai gravă potrivit art. 320 alin. (2).
Participaţia penală este posibilă sub toate formele, însă în forma
calificată pentru coautorat este necesar ca toţi inculpaţii să aibă calitatea
de funcţionar public.
2.2.2. Subiect pasiv este persoana juridică dintre cele la care se
referă art. 176 ori persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) C.pen.
Infracţiunea poate avea şi un subiect pasiv secundar în persoana
fizică sau juridică prejudiciată în propriile interese.
Infracţiunea poate avea şi un subiect pasiv secundar în persoana
fizică sau juridică prejudiciată în propriile.

2
 3. Conţinutul constitutiv
3.1. Latura obiectivă
3.1.1. Elementul material se poate realiza prin trei acţiuni
alternative: contrafacerea scrierii, contrafacerea subscrierii sau
alterarea înscrisului în orice mod. În vechiul Cod penal francez, prin
art. 145-147 erau descrise minuţios procedeele de alterare, însă art. 441-
1 din noul Cod penal, sancţionează alterarea executată prin orice mijloc.
Această formulare evită, după opinia unor autori, inconvenientele
legate de o enumerare totdeauna incompletă şi dezarmantă în faţa
ingeniozităţii delincvenţilor care pun în aplicare cu promptitudine noi
tehnici.
Prin contrafacere se înţelege plăsmuirea înscrisului, imitând un
înscris valabil, preexistent sau crearea din minte a unui înscris. Instanţa
Supremă a statuat că falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea
scrierii înseamnă reproducerea în mod fraudulos, plăsmuirea, ticluirea
unui înscris, atribuindu-i-se aparenţa unui înscris autentic, adevărat.
Dar, contrafacerea scrierii nu înseamnă, după unii autori, o falsificare
prin imitare a scrisului, cu atât mai mult cu cât înscrisurile oficiale sunt,
de regulă, dactilografiate, ce înseamnă o reproducere a conţinutului pe
care îl are în mod obişnuit un asemenea înscris adevărat. În condiţiile
actuale însă, când înscrisurile oficiale se realizează într-o mică măsură
prin scriere liberă cu mâna, care ar putea fi mai uşor sau mai greu
reprodusă, foarte frecvent fiind folosită imprimarea mecanică cu maşina
de scris sau tipografică ori cu mijloace mecanice, mergând până la cele
mai perfecţionate sisteme de imprimare pe calculator, contrafacerea
scrierii trebuie interpretată lato senso, şi anume: contrafacerea scrierii
înseamnă a reproduce conţinutul pe care-l are în mod adevărat,
respectiv, confecţionarea, realizarea unui înscris similar cu cel oficial.
Contrafacerea subscrierii înseamnă a executa pe un înscris oficial,
adevărat sau plăsmuit, semnătura pretins autentică a celui care trebuia
să semneze înscrisul. Nu interesează dacă este vorba de semnătura unei
persoane reale sau imaginare, dacă se reproduce semnătura originală
sau se semnează fictiv. Se admite că există contrafacerea subscrierii şi
atunci când făptuitorul aplică pe un înscris propria sa semnătură, dar cei
care nu cunosc semnătura legitimă acordă credibilitate actului semnat
în acel fel.

3
 Alterarea înseamnă că cineva intervine pe un suport - înscrisul –
şi produce modificări în conţinut prin alterarea adevărului pe care-l
exprimă, în diferite moduri: adăugiri, ştersături, înlocuiri de text, chiar
şi prin modificarea punctuaţiei. Dacă modificările făcute în cuprinsul
unui înscris oficial nu constituie o alterare a adevărului pe care înscrisul
era destinat să-l exprime, fapta nu va constitui un fals material în
înscrisuri oficiale. În acest sens, în practica judiciară s-a decis că
semnarea unui stat de plată cu numele propriu în rubrica rezervată unei
alte persoane, urmată de încasarea sumei de bani cuvenită acesteia, nu
constituie infracţiunea de fals material, deoarece, prin activitatea sa,
inculpatul nu a alterat cu nimic înscrisul oficial. S-a reţinut alterarea
unui înscris în cazul în care inculpatul a aplicat propria fotografie pe
actul de stare civilă eliberat de autoritate publică altei persoane.
Fapta constituie infracţiune numai dacă priveşte un înscris care
are putere probatorie şi conţine o relevanţă juridică, iar, pe de altă parte,
înscrisul oficial are aparenta unui înscris oficial adevărat, autentic. În
literatura juridică s-a considerat că un înscris oficial lovit de nulitate
absolută sau perimat nu este în măsură a produce consecinţe juridice,
însă cel lovit de nulitate relativă poate constitui infracţiunea examinată
cât timp nu s-a pronunţat anularea lui şi pentru că aparent are însuşirile
unui înscris oficial adevărat.
3.1.2. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol
pentru încrederea publică în autenticitatea şi realitatea înscrisurilor
oficiale. Un înscris oficial falsificat aduce atingere încrederii publice
prin simplul fapt că este fals.
3.1.3. Legătura de cauzalitate dintre activitatea infracţională şi
urmarea imediată trebuie să existe.
3.2. Latura subiectivă presupune vinovăţia făptuitorului sub
forma intenţiei, care poate fi directă sau indirectă. Pentru existenţa
infracţiunii nu interesează mobilul şi nici scopul urmărit de făptuitor.
Fapta constituie infracţiune chiar dacă înscrisul a fost falsificat în
vederea unui scop legitim, cum ar fi pentru a dovedi un fapt adevărat
pentru care nu există probe, sau pentru acoperirea unei cheltuieli făcute
pentru nevoile unităţii.

4
 4. Forme. Sancţiune
Tentativa se pedepseşte, potrivit art. 320 alin. (4) C.pen. Tentativa
există în ambele forme, întreruptă când acţiunea de falsificare nu a fost
finalizată şi terminată când, deşi aceasta a fost dusă până la final, nu a
produs efecte, ca în cazul în care falsul fiind nereuşit, a fost uşor de
constatat.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care acţiunea a
fost dusă până la capăt, când se produce urmarea imediată, prin crearea
unui înscris oficial fals, cu aparenţă de autenticitate şi aptitudinea de a
produce consecinţe juridice. În cazul în care înscrisul fals a fost folosit
de făptuitor, va exista un concurs între infracţiunea de fals material în
înscrisuri oficiale şi uz de fals.
Sancţiunea constă în închisoare de la 6 luni la 3 ani.
5. Conţinutul calificat
Potrivit art. 320 alin. (2) C.pen., infracţiunea este mai gravă dacă
falsul prevăzut în alin. (1) este săvârşit de un funcţionar public în
exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Agravantă priveşte calitatea de
funcţionar public în sensul art. 175 C.pen., care trebuie să săvârşească
fapta în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Aceste dispoziţii sunt
aplicabile indiferent dacă sarcina respectivă făcea parte din atribuţiile
funcţiei ori i-a fost fixată făptuitorului prin dispoziţiile conducerii.
Sancţiunea constă în închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.

5
Falsul intelectual
1. Conţinutul legal
Potrivit art. 321 alin. (1) C.pen. infracţiunea constă în falsificarea
unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar
public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor
fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea
cu ştiinţă de a însera unele date sau împrejurări.
Prin art. 43 din Legea nr. 81/1991 privind contabilitatea s-a
încriminat infracţiunea de fals în domeniul contabilităţii, însă prin art.
41 din Legea nr. 187/2012, textul va fi abrogat la intrarea în vigoare a
noului Cod penal.
Infracţiunea a fost reglementată prin art. 124 C.pen. 1864, art. 402
şi 403 C.pen. 1936 şi art. 289 C.pen. 1968. Fapta este încriminată prin
art. 441-1 C.pen. francez şi art. 390 C.pen. spaniol.
2. Condiţiile prealabile
2.1. Obiectul infracţiunii
2.1.1. Obiectul juridic este identic cu cel al infracţiunii de fals
material în înscrisuri oficiale şi constă în relaţiile sociale referitoare la
încrederea publică în realitatea şi autenticitatea înscrisurilor oficiale.
Infracţiunea are şi un obiect juridic secundar care constă în relaţiile
sociale privind buna desfăşurare a atribuţiilor de serviciu.
2.1.2. Obiectul material constă în înscrisul oficial al cărui conţinut
este alterat în momentul întocmirii, care devine în parte şi produsul
infracţiunii.
2.2. Subiecţii infracţiunii
2.2.1. Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcţionar
public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, care face afirmaţii
neconforme adevărului în timp ce întocmeşte înscrisul oficial sau
menţionează împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin
omisiunea cu ştiinţă de a însera unele date sau împrejurări.
Participaţia penală este posibilă sub toate formele, însă pentru
existenţa coautoratului este necesar ca făptuitorii să aibă calitatea de
funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Dar, în
opinia unor autori, coautoratul este posibil doar atunci când întocmirea
înscrisului este de competenţa mai multor persoane care au calitatea de
funcţionar public şi acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie pentru
falsificarea înscrisului oficial, cum ar fi o comisie de expertiză, o

6
comisie de avizare, o comise de examen, o comise de inventariere etc.
Sub acest aspect, în practica judiciară s-a reţinut infracţiunea de fals
intelectual comisă în coautorat de doi agenţi de poliţie, care au întocmit
mai multe înscrisuri oficiale, respectiv procese-verbale de reconstituire,
de cercetare la faţa locului, de confruntare ş.a., în care, cu bună ştiinţă,
au atestat anumite împrejurări neadevărate, în scopul de a încerca să
dovedească săvârşirea unei anumite infracţiuni. În ce priveşte notarul
public, în literatura juridică se susţine, într-o opinie, că acesta poate fi
subiect activ al infracţiunii de fals intelectual, iar în altă opinie, se
argumentează că actul notarial nu este un înscris oficial în sensul legii
penale şi deci întocmirea lui nu constituie infracţiunea de fals
intelectual. Faţă de prevederile art. 175 alin. (2) C.pen., s-a exprimat
opinia că va fi funcţionar public asimilat notarului public.
2.2.2. Subiect pasiv principal, este autoritatea publică sau
instituţia publică ori persoana juridică de la care emană înscrisul.
2.2.3. Subiect pasiv secundar poate fi numai persoana fizică sau
juridică ale cărei interese au fost prejudiciate ca urmare a săvârşirii
infracţiunii de fals intelectual.
3. Conţinutul constitutiv
3.1. Latura obiectivă
3.1.1. Elementul material al laturii obiective se poate realiza
printr-o acţiune sau inacţiune, având ca urmare falsificarea unui înscris
oficial în conţinutul său, adică alterarea adevărului cu privire la faptele
sau împrejurările despre care înscrisul este destinat să facă dovada.
Autorii francezi susţin că, în acest caz recurge la procedee mai subtile
de alterare a adevărului care lasă intact scrisul sub aspectul material şi
al formei sale.
Acţiunea constă în atestarea unor fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului. În practica judiciară s-a reţinut
săvârşirea infracţiunii, în această modalitate, fapta notarului public de
a autentifica un act de vânzare-cumpărare în care semnăturile nu aparţin
vânzătorilor, cea a funcţionarului public care înscrie date nereale în
contractul de muncă, a medicului care a eliberat un certificat de deces,
fără a fi constatat personal cauzele morţii. S-a reţinut numai
infracţiunea de fals intelectual, iar nu şi cea de fals material în
înscrisurile oficiale într-o cauză în care inculpata cu prilejul completării
mandatului poştal, a atestat că suma de bani a fost înmânată destinatarei

7
şi a semnat-o în fals, cu motivarea că nu a contrafăcut semnătura
destinatarei, ci a semnat-o cu prilejul întocmirii înscrisului, atestând că
acea semnătura aparţine destinatarei.
Inacţiunea constă în omisiunea de a însera unele date sau
împrejurări, fiind suficient ca înscrisul să conţină o singură omisiune în
legătură cu asemenea menţiuni despre care este chemat să facă dovada.
Instanţa Supremă a decis că sunt întrunite elementele infracţiunii, în
această modalitate, într-o cauză în care oficiantul poştal a omis să
înregistreze în registrul de evidenţe mandatul poştal a cărui valoare şi-
a însuşit-o. În Franţa, Curtea de Casaţie a admis, după ezitări, că
omiterea unor menţiuni într-un înscris comercial constituie o formă de
alterare a adevărului.
Acţiunea sau inacţiunea trebuie realizată cu ocazia întocmirii
înscrisului de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor
de serviciu, în caz contrar fapta va constitui infracţiunea de fals material
în înscrisuri oficiale şi nu cea de fals intelectual. Atunci când falsul
intelectual se săvârşeşte de un funcţionar public aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, nu se poate reţine şi infracţiunea de abuz în
serviciu.
Legiuitorul nu a prevăzut în norma de încriminare cerinţa ca
falsificarea înscrisului oficial să fie de natură a produce consecinţe
juridice, ca în cazul falsului material în înscrisuri oficiale. Această
cerinţă rezultă în mod indirect din menţiunea că falsificarea înscrisului
oficial este realizat de un funcţionar public aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu.
3.1.2. Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru
încrederea publică în autenticitatea şi realitatea conţinutului
înscrisurilor oficiale.
3.1.3. Legătura de cauzalitate între activitatea infracţională şi
urmarea imediată trebuie să existe.
3.2. Latura subiectivă presupune vinovăţia făptuitorului sub
forma intenţiei, care poate fi directă sau indirectă. Nu interesează scopul
sau mobilul faptei.
4. Forme. Sancţiune
Tentativa este pedepsită, potrivit art. 321 alin. (2) C.pen.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care înscrisul a
fost redactat în totalitate şi s-a produs urmarea imediată.Nu interesează

8
dacă înscrisul oficial falsificat a fost folosit sau nu, iar în primul caz,
uzul de fals constituie o infracţiune distinctă.
Sancţiunea constă în închisoare de la unu la 5 ani, fără a se
interzice exercitarea unor drepturi, aşa cum se prevede în art. 320 alin.
(2) C.pen., pentru falsul material săvârşit de un funcţionar public în
exercitarea atribuţiilor de serviciu.Considerăm că este vorba de o
omisiune, întrucât nu este de conceput ca unui funcţionar public care a
săvârşit un fals material în înscrisuri oficiale să i se interzică exercitarea
unor drepturi, iar în cazul unui fals intelectual să nu existe această
posibilitate.

9
Falsul în înscrisurile sub semnătură privată
1. Conţinutul legal
Potrivit art. 322 alin. (1) C.pen. infracţiunea constă în falsificarea
unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile
prevăzute în art. 320 sau 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul
falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea
producerii unei consecinţe juridice.
Infracţiunea a fost prevăzută de art. 127 C.pen. 1864, art. 406
C.pen. 1936 şi art. 290 C.pen. 1968, fiind reglementată prin art. 484,
485 şi 491 C.pen. italian, art. 441-1 C.pen. francez şi art. 395 C.pen.
spaniol.
2. Condiţiile prealabile
2.1. Obiectul infracţiunii
2.1.1. Obiectul juridic constă în relaţiile sociale privind încrederea
publică în înscrisurile sub semnătură privată.
2.1.2. Obiectul material constă în înscrisul sub semnătură privată
falsificat, care constituie şi produsul infracţiunii. Prin înscris sub
semnătură privată se înţelege orice înscris producător de consecinţe
juridice care poartă semnătura unei persoane şi care se referă la
raporturi private. Pentru a constitui obiectul material al falsului în
înscrisuri sub semnătură privată un înscris trebuie să îndeplinească două
condiţii:
- să emane de la o persoană particulară, condiţie care este
îndeplinită dacă înscrisul întocmit de o asemenea persoană este semnat
şi datat de aceasta;
- să fie producător de consecinţe juridică, condiţie care este
îndeplinită dacă înscrisul, având un conţinut cu relevanţă juridică, poate
servi ca dovadă a conţinutului său, chiar dacă nu a fost întocmit în acest
scop. Sub acest aspect, în practica judiciară s-a decis că falsificarea unor
acte contabile ale unei societăţi private, prin modificări, ştersături sau
adăugări şi folosirea lor la întocmirea evidenţelor contabile constituie
infracţiunea în înscrisuri sub semnătură privată. În literatura juridică s-
a exprimat opinia că înscrisul poate constitui obiectul material al acestei
infracţiuni, dacă a fost autentificat, deoarece, prin autentificare,
înscrisul devine înscris oficial, iar falsificarea acestuia realizează
conţinutul infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

10
 2.2. Subiecţii infracţiunii
2.2.1. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală
este posibilă sub toate formele.
2.2.2. Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică prejudiciată
prin folosirea înscrisului sub semnătură privată care a fost falsificat.
3. Conţinutul constitutiv
3.1. Latura obiectivă.
3.1.1. Elementul material al laturii obiective este format din două
acţiuni, una de falsificare a unui înscris sub semnătură privată şi alta de
folosire a înscrisului falsificat de autorul falsului ori de încredinţare a
înscrisului falsificat altei persoane pentru folosire.
Acţiunea de falsificare trebuie să se realizeze prin vreunul dintre
modurile prevăzute în art. 320 sau 321C.pen., respectiv prin
contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea înscrisului în
orice mod, precum şi prin atestarea unor fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea de a însera unele date
sau împrejurări. În practica judiciară s-a decis că falsificarea de
borderouri de achiziţie şi de facturi fiscale de către administratorul unei
societăţi întruneşte elementele constituie ale infracţiuni de fals în
înscrisuri sub semnătură privită, precum şi falsificarea unei adeverinţe
eliberate de o cooperativă meşteşugărească privind vechimea în muncă
şi veniturile unor cooperatori.
A doua acţiune poate consta în folosirea înscrisului fals de cel care
l-a falsificat ori încredinţarea înscrisului altei persoane.
În prima ipoteză, se are în vedere folosirea înscrisului falsificat de
către autorul falsului, situaţie în care uzul de fals este absorbit în
conţinutul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În
acest sens s-a pronunţat Instanţa Supremă, într-o cauză în care un
angajat al unei societăţi a întocmit facturi fictive pe care le-a folosit în
vederea însuşirii unei sume de bani din gestiune, reţinându-se
infracţiunea de care ne ocupăm.
În cea de a doua ipoteză înscrisul falsificat este încredinţat spre
folosire, în caz contrar fapta nu va constitui infracţiune.
3.1.2. Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru
încrederea publică şi realitatea înscrisurilor sub semnătură privată.
3.1.3. Legătura de cauzalitate trebuie să existe.

11
 3.2. Latura subiectivă presupune vinovăţia făptuitorului sub
forma intenţiei directe, întrucât prin săvârşirea faptei acesta urmăreşte
producerea unei consecinţe juridice . Intenţia priveşte atât acţiunea de
falsificare, cât şi acţiunea de folosire sau de încredinţare a înscrisului
falsificat altei persoane spre folosirea în vederea producerii unei
consecinţe juridice. Latura subiectivă a infracţiunii este realizată şi
atunci când înscrisul falsificat a fost folosit pentru dovedirea unei fapte
adevărate, deoarece un înscris falsificat creează întotdeauna o stare de
pericol pentru încrederea publică pe care legiuitorul a urmărit să o apere
prin încriminarea falsului în înscrisuri.
4. Forme. Sancţiune
Tentativa este pedepsită, potrivit art. 322 alin. (2) C.pen.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care autorul
falsului foloseşte înscrisul falsificat sau îl încredinţează altei persoane
spre folosire în vederea producerii unei consecinţe juridice, moment în
care se produce şi urmarea imediată.
Infracţiunea are forma consumată indiferent dacă s-a produs sau
nu consecinţa juridică urmărită de făptuitor.
Sancţiunea constă în închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

12
Uzul de fals
1. Conţinutul legal
Potrivit art. 323 C.pen. infracţiunea constă în folosirea unui înscris
oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea
producerii unei consecinţe juridice.
Infracţiunea a fost reglementată prin art. 412 şi 413 C.pen. 1936
şi art. 291 C.pen. 1968. Reglementarea face obiectul art. 489 C.pen.
italian, art. 267 C.pen. german, art. 441-1 alin. (2), 441-2 alin. (2), 441-
4 alin. 2 C.pen. francez, art. 393 şi 396 C.pen. spaniol.
2. Condiţiile prealabile
2.1. Obiectul infracţiunii
2.1.1. Obiectul juridic este identic cu cel al falsului material în
înscrisuri oficiale, atunci când înscrisul fals folosit este un înscris
oficial, respectiv este identic cu cel al falsului în înscrisuri sub
semnătură privată, dacă înscrisul fals folosit este un înscris sub
semnătură privată.
2.1.2. Obiectul material este reprezentat de înscrisul falsificat
folosit în vederea producerii unei consecinţe juridice. Înscrisul fals
constituie şi mijlocul de săvârşire a infracţiunii, indiferent dacă este un
înscris oficial sau sub semnătură privată.
2.2. Subiecţii infracţiunii
2.2.1. Subiect activ poate fi orice persoană. În cazul infracţiunii
de fals sub semnătură privată, calitatea de subiect activ al uzului de fals
o poate avea numai o altă persoană. În practica judiciară s-a decis că
fapta inculpatului de a întocmi în fals şapte avize de însoţire a mărfii,
în calitate de administrator al unei societăţi agricole şi a le depune la
direcţia agricolă în scopul de a obţine subvenţii constituie infracţiunea
de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi nu cea de uz de fals.
Participaţia penală este posibilă sub toate formele.
2.2.2. Subiect pasiv al uzului de fals este persoana fizică sau
juridică care a fost prejudiciată sau care ar fi putut fi lezată prin folosirea
înscrisului falsificat.
Conţinutul constitutiv
3.1. Latura obiectivă
3.1.1. Elementul material al laturii obiective constă în acţiunea de
folosire a unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că
este fals.În practica judiciară s-a reţinut săvârşirea acestei infracţiuni,

13
folosirea unui înscris oficial ori a unui înscris sub semnătură privată,
folosirea de acte vamale false la R.A.R. pentru înmatricularea unui
autoturism adus din străinătate şi depunerea unui act de studii fals
pentru ocuparea unui post .
Nu constituie folosire, în accepţiunea textului încriminator,
simpla arătare a înscrisului fals unei alte persoane pentru a-l examina şi
a-şi exprima părerea asupra valorii sale sau supunerea neoficială a
înscrisului la o expertiză pentru verificare.
Acţiunea de folosirea trebuie să privească un act fals. Dacă însă
înscrisul nu este fals, ci folosit fără drept, fapta nu constituie
infracţiunea de uz de fals, aşa cum s-a decis într-o cauză în care s-a
prezentat, în justificarea unei activităţi ilicite, un înscris cu conţinut real,
eliberat de unitatea competentă altei persoane.
Înscrisul fals folosit trebuie să aibă aptitudinea de a produse
consecinţe juridice, adică a servi ca dovadă a conţinutului său aparent,
fără a fi necesar ca o atare consecinţă să se producă efectiv.
3.1.2. Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru
încrederea publică în înscrisurile oficiale sau sub semnătură privată.
3.1.3. Legătura de cauzalitate trebuie să existe.
3.2. Latura subiectivă constă numai în intenţie directă, întrucât
fapta se săvârşeşte cu un scop special, respectiv în vederea producerii
unei consecinţe juridice.
4. Forme. Sancţiune
Tentativa nu se pedepseşte
Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care înscrisul fals,
oficial sau sub semnătură privată, este folosit în mod efectiv ,uzul de
fals fiind o infracţiune instantanee.
Sancţiunea constă în închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă,
când înscrisul este oficial, şi în închisoare de la 3 luni la 2 ani sau
amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.

14