V.

ALIAJE Ni – Ti

Aliajele Ni – Ti fac parte din categoria aliajelor “cu memoria formei”,

după deformare plastică ele putând reveni la forma iniţială printr-o simplă
încălzire. Această caracteristică particulară a aliajelor Ni – Ti a fost observată
pentru prima dată de către americanii Buehler şi Wilez. Aliajul Ni – Ti, denumit
Nitinol, prezintă fenomenul de memorai formei la temperatura camerei: dacă este
deformat plastic la temperatura de transformare martenistică M s, acesta revine la
forma iniţială odată cu creşterea temperaturii.
Fenomenul se explică prin transformarea martensitică ce are loc în
material, transformare care duce la formarea unei martensite termoelastice. În
general, transformarea martenstică termoelastică prezintă următoarele
caracteristici:
1. Formarea martensitei are loc prin răcirea materialului sub temperatura
Ms – temperatura de începuta transformării martensitice. Formarea
martensitei poate fi de asemenea iniţiată prin aplicarea unei tensiuni
mecanice la o temperatură superioară valorii Ms;
2. Ms şi As (temperatura de început a transformării austenitice reversibile
la încălzire) pot fi crescute, aplicând o tensiune mecanică sub punctul
de fluaj al materialului, creşterea find proporţională cu tensiunea;
3. Materialul este mai rezistent decât alte materiale metalice;
4. Transformarea este reversibilă.
Aliajele cu memoria formei prezintă multiple aplicaţii medicale precum:
arcuri ortodontale, cleme pentru anevrisme intracraniene, filtre pentru vena cavă,
muşchi artificiali contractili pentru inima artificială, implanturi ortopedice, alte
dispozitive medicale.
Fenomenul de memorie a formei este caracteristic numai martensitelor
termoelastice a căror structură este formată din macle fine.
Martensita este termoelastică când limitele dintre cristalele sale şi faza
iniţială sunt perfect coerente, precum şi sublimitele generate de macle fine la
nivel de substructură sunt de asemenea coerente.
Astfel, deformarea plastică a martensitei termoelastice se realizează prin
procese reversibile de demaclare a maclelor interne, şi nu prin procesul
ireversibil de alunecare. Ca urmare, prin încălzire are loc transformarea
martensitică inversă, când regiunile demaclate se remaclează, corpul revenind la
forma avută înainte de deformare.
 Cel mai cunoscut aliaj Ni – Ti este aliajul monofazic 55 – Nitinol (între
50 % şi 55 % gr Ni) care, pe lângă “memoria formei”, prezintă şi alte
caracteristici importante: conversia directă a energiei termice în energie
mecanică, rezistenţă ridicată la oboseală, ductilitate la temperaturi scăzute.
Creşterea conţinutului de Ni în cadrul aliajului 55 – Nitinol păstrează
caracterul nemagnetic al materialului, dar creşte capacitatea de durificare prin
tratament termic, fenomen ce se accentuează pentru un conţinut de Ni de aprox.
60 %. Atât 55 – Nitinol, cât şi 60 – Nitinol, au un modul de elasticitate scăzut,
fiind mai dure decât oţelurilinoxidabile, aliajele Ni – Cr sau aliajele Co – Cr.
Eficienţa fenomenului de revenire la forma iniţială a aliajului 55 – Nitinol
poate fi controlată prin variaţia temperaturilor finale de călire în timpul fabricării
piesei din acest material.
După deformarea plastică în domeniul martensitic, materialul revine la
forma iniţială printr-o încălzire realizată în domeniul 482 – 510 0C. Aliajele Ni –
Ti prezintă în plus şi o bună biocompatibilitate şi rezistenţă la coroziune in vivo.
Proprietăţile mecanice ale aliajelor Ni – Ti depind foarte mult de
compoziţie, precum şi de antecedentele termice şi mecanice ale aliajului. În
tabelul 1 este redată compoziţia cea mai larg utilizată a aliajului Ni – Ti.

Tabelul 1

Compoziţia chimică a aliajului 55 – Nitinol

Elementul Compoziţia, % greutate

Ni 54,01
Co 0,64
Cr 0,76
Mn 0,64
Fe 0,66
Ti restul