Sunteți pe pagina 1din 1

Sursa dreptului era imparatul, totodata si judecator suprem ale carui sentinte

erau pronuntate in numele sau de catre judecători. Imparatul insusi judeca in


cadrul Consiliului suprem, emitand hotarari sau raspunsuri solicitate de catre
judecatori sau cetateni. In afara tribunalului imperial, compus din inalti demnitari,
care judeca cazurile de inalta tradare si avea si functie de curte de apel, sefii
departamentelor exercitau jurisdictia asupra personalului aflat in subordinea lor.
In urma unor reforme in sistemul judiciar, la inceputul secolului al XIV-lea,
tribunalul imperial a fost inlocuit cu o curte superioara de apel compusa din patru
judecatori generali, doi laici si doi oameni ai Bisericii, ceea ce a dat posibilitatea
institutiei Bisericii de a participa direct la procesul de justitie.

Avocatii, in numar limitat, erau constituiti intr-o corporatie iar pentru exercitarea
profesiei erau necesare studii de drept. Un avocat nu putea pleda decat pe langa
un singur tribunal si nu putea exercita in acelasi timp alta profesie. Aveau o
pozitie sociala importanta in societatea bizantina, detineau titluri si privilegii. Mai
exista corporatia notarilor, din randurile lor si ale avocatilor se recrutau
judecatorii. Corporatiile avocatilor si notarilor erau controlate de catre eparh,
judecatorul principal al Imperiului. Pentru judecarea anumitor cauze existau
tribunale speciale iar in theme strategii aveau si atributii judecatoresti si un
judecator in subordinea lor.

Codul penal bizantin a fost inspirat de cel roman, cu o serie de modificari. Au


existat o serie de coduri, elaborate de diferiti imparati, dintre care cel mai
important a fost cel al lui Iustinian. Acesta a limitat pedeapsa cu moartea la
cazurile de adulter, omucidere si vrajitorie, a suspendat pedepse precum
crucificarea si insemnarea cu fierul rosu a condamnatilor la munca in mine.
Pedepsele maxime obisnuite erau exilarea in regiuni indepartate ale Imperiului
(de regula in Crimeea), confiscarea bunurilor, amenzi, internarea in manastiri.
Pedepsele corporale, introduse in secolul VIII, erau biciuirea si punerea in lanturi.
Uneori pedeapsa cu moartea era inlocuita cu mutilarea, taierea nasului, a limbii, a
mainilor, scoaterea ochilor, pedepse curente in codurile orientale, de unde au fost
adoptate.

S-ar putea să vă placă și