UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

SECTIA PEDAGOGIE

MODELE DE FORMARE ALE CADRELOR

DIDACTICE

COMPARATIE INTRE DOUA MODELE DE FORMARE A

PERSONALULUI DIDACTIC

STUDENT : MANCIU
MARIANA CORINA
ANUL IV
CUPRINS :

A. Dimensiunea europeana a educatiei

B. De la dihotomia Europa Occidentala-Europa Orientala la

Uniunea Europeana

C. O civilizatie pluralista si dinamica

D. Formarea cadrelor didactice – componenta fundamentala a

procesului de redefinire culturala a Europei contemporane

E. Formarea continua a cadrelor didactice – comparatie intre

Franta, Germania, Romania
 DIMENSIUNEA EUROPEANA A EDUCATIEI

Incepand din anul 2000, Comisia Europeana a adoptat o serie de

recomandari cu privire la promovarea in interiorul fiecarui stat european a
unei educatii care sa cuprinda, nu numai structural, ci si in planul
continuturilor educationale, elemente de apropiere, de coincidenta.Primele
deziderate comune prevazute in documentele europene erau “educatia pentru
democratie” ,”educatia pe parcursul intregii vieti”,”educatia
multiculturala”.Cu toate acestea, s-a putut observa ca lumea cunoscut, in
special in perioadele mai recente, o inflorire a violentei, o recrudescenta a
rasismului, a intolerantei religioase si etnice, a xenofobiei.
Ca o rezultanta a numeroaselor probleme care apar adesea prin forta
evenimentelor, educatia e nevoita sa accelereze gasirea solutiilor
optime,remediilor prezente, dar si a celor de perspectiva.Se asteapta de la
educatie ca ea sa ofere panacee.Ceea ce trebuie facut insa,pentru inceput,nu
este utilizarea acesteia ca un remediu,ci purificarea educatiei astfel incat sa
nu constituie ea insasi o sursa de dificultati. Adesea, educatia prin sine insasi
devine un instrument, o sursa de inegalitati, de « reproductie socio-
culturala », de « fracturi » sociale, etnice, religioase etc.
Educatia este unul dintre rarele instrumente aflte la dispozitia statului
si a colectivitatii pentru asigurarea unei actiuni de coeziune sociala profunda
si de formarea unei atitudini de deschidere si flexibilitate fata de comunitatea
internationala, fata de celelate popoare.De aceea rolul acesteia trebuie
reconsiderat si forta educatiei regasita.Fara optimism pedagogic si incredere
in puterea educatiei, sansele de reusita se vad mult periclitate.

DE LA DIHOTOMIA EUROPA OCCIDENTALA –EUROPA

ORIENTALA LA UNIUNEA EUROPEANA

Patruzeci si cinci de ani de istorie au separat Europa Occidentala de

celelalte regiuni europene, lasand urme profunde in peisajul scolar si
educativ al tarilor harazite de un destin istoric sa fie situate, de o parte sau de
alta a « busolei ideologice ».
Transformarile geopolitice recente au condus la conturarea unor noi
deziderate economice, social-politice.Unificarea Europei, «Casa comuna
europeana » incearca sa elimine granitele formale dintre diversele culturi
care compun spatiul european. Culturile latine, germanice,britanice ori
slave,pentru a le enumera numai pe cele principale,numai trebuie sa fie
pozitionate in raporturi de rivalitate.Pentru generatiile viitoare,veritabila
problema, din acest punct de vedere, nu va mai trebui sa o constituie
optiunea singulara pentru una dintre culturi, ci elementul educational,acela
care poate permite accesul nestincherit la oricare dintre ele.
Toate realitatile multiculturale sus-mentionate fac referiri implicite la
sistemele scolare si educationale ale Europei intregi.Aceasta realitate
reclama o educatie pentru pluralism cultural, fara a se sustrage insa
idealurilor democratice.
Orice proiect de educatie interculturala integrata trebuie sa tina cont
atat de realitatile sociale existente,cat si de evolutiile previzibile ale
societatilor europene.

O CIVILIZATIE PLURALISTA SI DINAMICA

Pluriculturalitatea, tiparul civilizatiei timpului nostru, constituie un

cadru de referinta care inscrie si problematica identitatii cultural-
europene.Aceasta este rezultanta fenomenelor care au caracterizat evolutia
societatilor industrializate ale Europei Occidentale : democratia,cultura de
masa,societatea de consum,tehnocratiile,dezvoltarea urbanizarii si a culturii
urbane,explozia mediilor de informare si a noilor tehnologii
comunicationale si extinderea scolaritatii obligatorii.
In virtutea interactiunii acestor fenomene,societatile europene si-au
pierdut caracterul lor de omogenitate, devenind, in parte, societati
culturale.Aceasta pluriculturalitate a impregnat radical societatile, a produs
un nou concept de societate.
Sub acest generos aspect al pluriculturalitatii europene,nu poate fi
ignorata diversitatea reprezentarilor si a credintelor religioase.Subiectul
anterior nu trebuie sa devina, printr-o nedorita ignorare,motiv de divergente,
de neintelegeri, de conflicte. Intelegerea si toleranta reciproca vor constitui
dezideratele fundamentale prin intermediul carora va putea fi depasit
scepticismul nostalgicilor traditionalisti.
 FORMAREA CADRELOR DIDACTICE - COMPONENTA
FUNDAMENTALA A PROCESULUI DE REDEFINIRE CULTURALA
A EUROPEI CONTEMPORANE

In Comunicare Comisiei Europene, referitoare la « Programul de lucru

detaliat – follow-up al Raportului privind obiectivele sistemelor educationale
si de formare profesionala », a fost mentioata o serie de consideratii generale
privitoare la obiectivele strategice ale Uniunii Europene referitoare la
domeniile anterior descrise.
Consiliul si Comisia au prezentat un raport in cadrul reuniunii din
primavara a Consiliului european din 2002, ce va contine si un program de
lucru detaliat privind obiectivele sistemelor de educatie si formare
profesionala. Consiliul si Comisia au intentionat sa asigure contributia
sistemelor educationale si de formare profesionale la implementarea
efectiva a proceslor de la Luxemburg si Cardiff, precum si stabilirea liniilor
generale de politica economica.
Comisia europeana considera ca aceste obiective trebuie deschise cat
mai mult posibil catre statele candidate.A fost propusa explorarea
posibilitatilor de implicare a acestor state in implinirea obiectivelor.
Obiectivele sistemelor educationale si de formare profesionala
mentionate in documentul anterior sunt :

* Cresterea calitatii si eficientei sistemelor educationale si de

formare profesionala in UE .Imbunatatirea educatiei si formarii cadrelor
didactice si formatorilor

Accesul la cunoastre este un aspect esential al unei societati a

cunosterii.Cadrele didactice si formatorii sunt actori-cheie in orice strategie
ce are in vedere stimularea si dezvoltarea unei societati si economii
Elementele-cheie sunt urmatoarele :
- sprijinirea corespunzatoare a cadrelor didactice si formatorilor
astfel incat ei sa raspunda provocarilor unei societati bazate pe
cunoastere ;
- definirea competentelor,incluzand aici si competentele minime de
TIC,pe care cadrele didactice si fomatorii ar trebui sa le detina
avand in vedere rolul lor in societatea cunoastterii ;
- asigurarea unei calificari adecvate noilor intrati in profesie, la
toate materiile si nivelurile, precum si asigurarea unei mai mari
atractivitati profesiei de cadru didactic sau formator.
 * Dezvoltarea de competenta pentru societatea cunoasterii

Competentele de baza reprezinta pachetul de aptitudini si competente

de care fiecare individ are nevoie pentru a firmarea in societate si care
trebuie dezvoltate pana la sfarsitul perioadei de scolarizare obligatorie si
imbunatatite atunci cand e cazul, pe parcursul vietii.
Elementele-cheie sunt :
- identificarea pachetului de competenta de baza, cum pot aceste
scompetente sa fie mentinute si cum poate fi evitata a
supraincarcare a curriculei in perioada de scolarizare obligatorie ;
- asigurarea acestor competente de baza pentru toti si in particular
pentru cei mai putin avantajati in scoli, pentru cei care parasesc mai
devreme perioada de scolarizare , precum si pentru adulti.

* Asigurarea accesului la TIC pentru toti

Concluziile summit-urilor de la Lisabona si Feira subliniaza

importanta e-learning in societatea cunoasterii, care transforma procesele
educationale si formare profesionala.
Aspectele importante au in vedere :
- cresterea numarului de echipament si software educational astfel
incat TIC sa fie aplicat cu succes in practicile de predare si formare ;

- adaptarea metodelor de predare si rolul cadrelor didactice si

formatorilor de a utiliza la maxim tehnicile de predare si invatare
« reale » si « virtuale ».

* Cresterea recrutarii in studiile stiintifice si tehnice

Dezvoltarea stiintifica si tehnologica este fundamentala pentru o

societate competitiva, bazata pe cunoastere.Toti cetatenii au nevoie sa
inteleaga la nivel de baza matematica, stiinta si tehnologia, care trebuie sa
fie competente de baza.
Elementele importante avute in vedere sunt :
- cresterea numarului de tineri care aleg sa studieze si sa urmeze
cariere in domeniul stiintei si tehnologiei ,in particular in domeniul
cercetarii si al disciplinelor stiintifice unde se inregistreaza o scadere a
numarului de personal calificat ;
- asigurarea unui echilibru intre barbati si femei care studiaza
matematica stiinta si tehnologia ;
 - cresterea numarului de cadre didactice calificate, dezvoltarea unor
metode si materiale mai atractive de predare si cresterea utilizarii
facilitatilor e-learning in aceste discipline.

* Utilizarea mai buna a resurselor

Indeplinirea obiectivelor de asigurare a « lifelong learning » intr-o

societate a cunoasteriiva determina o crestere a nevoii de a investi in
educatie si formare.
Elementele importante sunt:
- asigurarea unei echitabile si efetive distribuiri si utilizari a
resurselor financiare in cadrul sistemelor educationale si de
formare ;
- sprijinirea evaluarii si asigurarii calitative a sistemelor prin
utilizarea indicatorilor si benchmarking ;
- exploatarea potentialului parteneriat public-privat;
- dezvoltarea de analize cost-beneficiu in ceea ce priveste investitiile
in educatie si formare.
Viitorul profesiei didactice va sta sub semnul reconsiderarii sistemului
de formare initiala si continua si a tehnicilor specifice de asigurare a calitatii
acestor procese. Modul in care a evoluat in lume piata muncii si-a pus
amprenta si asupra calificarii si competentelor de care au nevoie cadrle
didactice.
Summit-ul de la Lisabona din octombrie 2000 a permis expertilor in
educatie din cadrul Comisiei Europene sa definesca competentele de baza
solicitate de o societate bazta pe cunostere : utilizarea informaticii
(tehnologiei informatiei si comunicarii), cunoasterea limbilor straine, cultura
tehnologica, cultura antreprenoriala,competente sociale interactionale.
Cadrul didactic nu mai este un simplu executant al unor prescriptii sau
retete,ci devine factor activ al procesului de invatamant,invata cu cei pe care
ii invata, se perfectioneaza permanent pentru a putea duce la bun sfarsit
sarcina ce i se incredinteaza. Profesorul si-a depasit conditia, prin
dobandirea autonomiei devnind direct responsabil pentru actiunile sale.
Transformarea educatiei clasice in educatie permanenta, in care se
urmareste integrarea si pregatirea socio-profesionala complexa a
individului,cu scopol realizarii unei continuitati firesti intre formarea initiala
si formare continua, a constituit o deplasare de accent in procesul de
dezvoltare profesionala.Formarea este vazuta ca o actiune sociala vitala care
asigura progresul sistemului de invatamant.A forma cadrul didactic coincide
cu asigurarea celor mai bune conditii pentru intampinarea viitorului socio-
educational.
In societatea postindustriala in care traim, accesul la informatie nu
este numai oprtunitate,ci si o necesitate care asigura reusita in societate a
fiecarui individ.Chiar in aceste conditii, profesiunea de descal nu a
disparut.Profesorul e nevoit acum sa evolueze la fel de rapid cum evalueaza
socoietatea informationala.Tarile din Occident au inteles ca « informatia
inseamna putere » si au inceput sa actioneze in consecinta. « Obiectivul
fundamental al invatamantului va trebui sa fie de a spori capacitatea de
adaptare a individului, pentru ca acesta sa se poata adapta repede si usor la
schimbarea permanenta. »
In pragul noului mileniu,intr-o veritabila era a satelitilor didactici, este
o adevarata glorie sa fii profesor.Si tocmai aceasta « era » formuleaza o serie
de paradoxuri despre cel considerat pana mai ieri factorul care conditioneaza
insasi existenta unui proces de invatamant.
Continutul se mijloceste pe sine insusi si mijloceste la randul sau
antrenarea functiunilor intelectual-cognitive . Chiar si idea lui Bruner, una
dintre marile erezii care a marcat constiinta didactica - unui copil i se poate
preda orice continut la orice varsta, cu o organizare buna a invatarii - ,
inteleasa in mod eronat, fara a-i surprinde sensurile, a putut cultiva asemenea
conotatii inadecvate.Bruner nu preconiza nicidecum eliminarea dascalului
din educatia pedagogica, prevedea o schimbare de optica in ceea ce priveste
statutul si interventia acestuia. Un continut bine selectat, structurat si
organizat nu degreveaza de responsabilitati cadrul didactioc, ci ii
optimizeaza acestuia demersurile.
O optica paralela sustine ca masinile de invatare ale viitorului, prin
multifunctionalitate si complexitate, substituie cu succes factorul uman,
instrumentand elevul cu toate informatiile necesare.Bruner afirma insa : « E
limpede ca masina nu-l va inlocui pe profesor, in realitate, ea poate crea
necesitatea unor profesori mai multi si mai buni, daca partea cea mai
impovaratoare a predarii poate fi incredintata dispozitivelor automate ».
Dupa cum s-a putut observa, cadrul didactic nu poate fi inlocuit, dar
isi poate pastra si in continuare rolul si functiile de coordonator si de
catalizator al eforturilor educationale. In epoca pedagogiei informatizate,
invatamantul modern reclama din partea cadrului didactic un dinamism
sporit, o distributivitate extinsa fata de problemele scolii si adaptare rapida
la noile solicitari educationale, fara a le refuza dintr-un spirit dogmatic.
In ecomonia procesului de invatamant, epoca noilor tehnologii
educationale gaseste cadrul didactic intr-o pozitie privilegiata. Si in plan
social statutul acestuia, mai mult cel subiectiv si mai putin cel obiectiv,
ramane totusi acolo unde constiinta social-educationala l-a situat deja,
dincolo de insuficienta renumeratiei si de interesul politic limitat fata de
aceasta profesie : in frunte, in pozitia de formator de spirite,de
constiinte.Cu atat mai mult reforma sistemului de invatamant romanesc, prin
agentii sai, trebuie sa vegheze la o buna pregatire a cadrelor didactice,
asigurand prezenta compartimentului de pregatire si de formare a
profesorilor pe lista prioritatilor demersurilor reformatoare.
Antrenarea si motivarea cadrelor didactice in procesele de reforma, in
tote etapele acesteia, debutand cu proiectarea, continuand cu implementarea
si terminand cu evaluarea, este o conditie a asigurari succesului in schibarile
educatioinale .
Pasii relizati de directia de profil din Ministerul Educatiei si
Cercetarii in directia sus-mentionata, prin analizele de nevoi operate in
sitem, prin proiectarea « Strategiei Nationale pentru formarea initiala
continua a cadrelor dicatice », prin implementarea acesteia la nivelul
sistemului de invatamant, prin elaborarea unor materiale-suport pe aceasta
problema, sunt un semnal pozitiv, absulut necesar.
Cecetarea in jurul unui singur nod de schimbare educationala nu poate
fi eficienta pe termen lung.Efectele si rezultatele unei reforme in domeniul
invatamantului sunt proiectate si vizibile pe termen lung.Numai abordarea
coordonata si interdependenta a tutror componentelor campului de reforma
poate depasi fenemenele de blocaj, de franare venite dinspre zona
concretului educational : clasa de elevi.Nici un decalaj intre acestea nu poate
fi acceptat.
Trebuie sa pregatim noua generatie de profesori sa faca fata
schimbarii, si nu doar sa-i faca fata, ci chiar sa o incujeze.Facxand o
comparatie cu trecutul, cand oamenii cautau sa-si prelungeasca relatiile
interindividuale,cu organizatiile, cu locurile de munca, astazi asistam la o
tendinta sporita de instabilitate.Indivizii cauta sa-si diversifice relatiile in
care sunt implicati, ceea ce conduce la un grad mai mare de instabilitate
sociala. Educatia trebuie sa faca fata acestei instabilitati care caracterizeaza
societatea in care traim.
Sistemul de formare initiala si continua din Romania face eforturi
pentrua se alinia sistemelor de formare din Europa. Reforma (institutioinala,
structurala, curriculara) a inceput deja sa se impuna. Schimbarea cadrului
legislativ s-a impus in primul rand pentru ca a aparut necesitatea ca formarea
initiala a cadrelor didactice sa se realizeze doar in institutii de invatamant
superior.Impartirea curriculum-ului in arii curriculare a condus la
solicitarea unei implicari mai mari din partea profesorilor.Activitatile si
abordarile transcurriculare si interdisciplinare au facut ca dificultatile cu
care se confrunta profesorul sa fie mai mari si pentru ca nu se mai practica,
asa cum se practica si in trecut, o delimitare stricta a obiectivelor de
studiu.Aceasta impune ca programele de formare initiala a profsorilor sa ia
in considerare trecerea de la « informativ la formativ », profesorul va fi cel
care va dezvolta competentele de gandire ale elevului.Invatamantul incepe
sa puna accent pe problemele umane , pe valorile estetice, etice si civice.
O conditie de baza a programelor moderne de formare este aceea de a
permite mobilitatea cursantului atat de verticala, cat si pe
orizontala.Mobilitatea pe orizontala permite parcurgerea de cursuri care nu
sunt disponibile in institutia de origine.Mobilitatea pe verticala se refera la
posibilitatea micsorarii duratei standard de rezidenta universitara cu
conditia cumularii numarului minim de credite transferabile.
Prin aceasta se incurajeaza dezvoltarea institutiilor de cercetare,
dezvoltarea unor sisteme alterantive, cum ar fi invatamantul deschis la
distanta.

FORMAREA CONTINUA A CADRELOR DIDACTICE

Cateva exemple ilustrative privitoare la sistemele de formare continua

europene pot fi oferite de sistemel francez si german. In Franta, cadul
didactic este vazut ca functionar al statului, iar statul are o politica ce
impune dezvoltarea profesionala a functionarului sau.Cadrul didactic este
dator sa-si largesca permanent cultura in disciplina pe care o preda si in
pedagogie pentru a putea promova in plan social.In conformitate cu aceasta
politica, participarea la programele de formare este cel mai adesea bazata pe
voluntariat, chiar exista criterii de selectie pentru cei ce vor sa urmeze aceste
programe. Parcurgerea programelor de formare continua asigura
posibilitatea dobandirii unor posturi de raspundere mai mare.Exista si stagii
de formare obligatorie, dar acestea au mai mult scop administrativ.
Autoritatile organizatoare ale programele de formare se impart in doua
categorii : autoritati centrale, reprentate de MEN prin Directia Scolii si
Directia Liceelor si Colegiilor, care elaboreaza anual Planul National de
Formare. Tot prin minister se asigura formarea formatorilor academici si
stagiile de inititiva nationala in cadrul universitatiilor de vara ; autoritati
regionale, reprezentate de academii si rectorate, iar pentru invatamantul
primar de inspectorate academice regionale.
Ca modalitati de formare, se disting :
1. actiuni din proprie initiativa ale administraiei in vederea formarii
profesionale a administratorilor, realizate prin universitati de vara,
stagii in cadrul Programului National de Formare, sejururi
 lingvistice de formare prin burse in cadrul Programului european
LINGUA ;
2. actiuni agreate de administratie in vederea pregatirii examenelor
sau concursurilor administrative ;
3. actiuni alese de catre formati si formatori in vederea dezvoltarii
personale, in cadrul carora se acorda concedii de formare sau
concedii speciale.
Toate aceste actiuni de formare au ca scopuri dezvoltarea legaturii
intre cercetare si formare, dezvoltarea de schimburi in interiorul sistemului
educational.
Evaluarea cadrelor didactice se face diferit in functie de
caracteristicile programului de formare si are consecinte diferite asupra
celor interesati.Stagiile oferite de universitatile de vara nu se termina printr-
un examen de verificare a cunostiintelor acumulate si , prin urmare, aceste
stagii nu au repercursiuni direct asupra carierei. Chiar daca formarea
continua are un caracter de voluntariat, cadrele didactice sunt motivate sa
participe deoarece acest lucru are consecinte asupra evolutiei lor in
cariera.Sustinerea inovatiilor pedagogice se realizeaza in cadrul scolilor
care au o autonomie si pot implementa usor diverse programe alternative.
In Germania, formarea continua neste si drept, si obligatie, educatorii
particulari au obligatiasa participe la programe de formare continua .Toti
cere satisfac criteriile de acces pot participa la programe de formare daca se
considera ca ele sunt util si daca nu impiedica indeplinirea sarcinilor de
serviciu.In cazul in care programul de formare se suprapune activitatii
cadrului didactic, acesta va face o cerere de punere in disponibilitate sau de
restrangere a unor atributii, fara ca aceasta sa aiba repercursiuni asupra
drepturilor salariale. Cadrul didactic se poate inscrie la programele de
formare continua fie direct, fie indirect, prin directorul scolii in care isi
desfasoara activitatea. O situatie mai speciala o reprezinta cei care activeaza
in cadrul sistemului prescolar, deoarece educatia prescolara nu face parte
din sistemul educational, acestia avand statut de ducator recunoscut de stat.
Formarea continua are doua componente :
Formarea continua, care se ocupa cu aducerea la zi a aptitudinilor
achizitionate pe parcursului studiilor, tyransmiterea de noi competente
didactice si largirea studiilor psihopedagogice .
Formarea complementara a cadrelor didactice, care consta in
aprofundarea materiei pe care o preda cadrul didactic, adaugarea de noi
domenii ariei de cunoastere a cadrului didactic, posibilitatea de a se califica
pentru o sarcina complementara. Este o activitate mai lunga, organizata in
module cu mai multe ore saptamanal, completate cu sesiuni grupate.Daca
programul nu este finalizat prin examen, participatii vor obtine titluri ce vor
fi mentionate in dosarele acestora.Cursurile sunt oferite de institutii de
invatamant superior, dar se pot desfasura si in institutii abilitate de
Ministerul Educatiei.
Dat fiind faptul ca Germania este un stat federal, exista trei niveluri de
autoritati responsabile cu programele de formare : nivelul central, nivelul
regional si nivelul local.
Formarea initiala,formarea continua si formarea complementara intra
in atributiile ministerelor educatiei ale fiecarui land,fiecare avand legi
speciale care privesc formarea educatorilor. Ministerul Educatiei are
obligatia de a furniza permanent o oferta de formare continua .O forma
particulara de formare continua este “ formarea continua interna”, care cade
in sarcina scolilor si se realizeaza pe propia lor raspundere.
In ceea ce priveste formarea continua in Romania, a fost elaborat
documentul cadru privind “ sistemul creditelor transferabile “ in scopul
dinamizarii activitatii profesionale, precum si al utilizarii unor criterii
profesionale autentice. Au fost completate programele de perfectionare in
sensul implementarii unor activitati specifice si au fost reconsiderate
programele de specialitate pentru obtinerea gradelor didactice si a
exemenelor de definitivat.MEC in colaborare cu universitatile acreditate, a
pus la dispozitie invatamantului preuniversitar programele de definitivat
pentru disciplinele tehnice in vederea desfasurarii concursului de ocuparea
posturilor didactice si a examenului de definitivare in invatamant.
Activitati precum actualizarea informatiilor privitoare la DPPD si
colegiile universitare pedagogice, elaborarea metodologiei de autorizare a
DPPD-urilor din institutiile de invatamant superior particulare
acreditate,organizarea de intalniri si dezbateri cu inspectorii,cu prorectorii si
cu directorii, dar si formarea continua prin infiintarea CNFP, au contribuit la
constituirea unei « piete educationale a programelor de formare continua »
bazate pe un sistem de concurenta loiala organizat si monitorizat de CNFP.
Problematica referitoare la progresia in cariera didactica, prin
utilizarea creditelor profesionale transferabile a fost reglementata .Au fost
initiate demersurile de prelungire a rutei de formare initiala a cadrelor
didactice pana la sustinerea / promovarea examenului de definitivat.
Un domeniu de reglementat in care s-a inceput dezbaterea si se
impune a fi materializat il reprezinta analiza corespondente din
nomenclatorul de specializari al invatamantului superior si planul de
invatamant din invatamantul preuniversitar si mobilitatea personalului in
acest domeniu.
 Specialistii ministerului au elaborat programe-pilot de formare de tip
postuniversitar pentru cadrele didactice necalificate cu studii superioare in
vederea dobandirii competentelor profesionale pentru exercitarea functiilor
didactice.
MEC a colaborat in permanenta cu responsabilii pe problemele de
formare initiala si continua din universitati si colegii de institutori, cu
inspectorii pe probleme de perfectionare, precum si cu directorii de unitati
de invatamant si de CCD. Se poate mentiona buna colaborare cu
reprezentanti ai Serviciului Cultural Francez, ai Consiliul Britanic, ai
Institutului « Goethe », UNICEF si ai Centrului Educatia 2000+.
BIBLIOGRAFIE

1. IUCU, R. (2004) Formarea cadrelor didactice-sisteme,

politici,strtegii; Editura Humanitas, Bucuresti;

2. IUCU, R. , PANISOARA, I. (2000) Formarea personalui

didactic, Editura UMC, Bucuresti;

3. IUCU, R.(2001) Instruire scolara. Perespective teoretice si

aplicative, Editura Polirom, Iasi;

4. GEOROCEANU,B. (2002) Formarea continua a cadrelor

didactice prin invatamant deschis la distanta, Universitatea
din Bucuresti;
FORMAREA CONTINUA A EDUCATOARELOR

Formarea continua, in general, si cea la nivelul descentralizat al

unitatilor, in special, a personalului didactic ramane inca o problema
deschisa, in contextul reformei invatamantului. Desi se manifesta intentii de
reconcepere, reorganizare, deschidere, desfasurare, valorificare, totusi
rezultatele sunt timide, mai ales in planul finalitatilor concrete, al
continuturilor,metodologiei, evaluarii, ca elemente ale unui curriculum
constient explicit, supus unui management de succes.
Pregatirea prin cursuri de formare se realizeaza bine in invatamantul
prescolar si primar.Cadrele didactice sunt bine informate de schimbarile
intervenite in domeniul de specialitate, de metodici, de tehnici si directii de
aplicare, multe dintre ele impuse prin prevderile Reformei invatamantului
preuniversitar.Mai putin putem vorbi, sub acest aspect, despre cei care ii
pregatesc. Sistemul se cere in asa fel articulat incat ceea ce este nou in
invatamantul presocolar si primar sa ajunga si la cei care formeaza initial si
continuu cadrele didactice respective, cum ar fi porgfesorii liceelor
pedagogice si colegiile universitare. Desigur ca acesti formatori ai viitorelor
cadre didactice trebuia sa dovedeasca capacitate autodidactica , fiind ei
insisi intr-o continua dorinta si activitate de autoperfectionare .Aceasta stare
de fapt se regaseste si se desprinde prin prevederile unora dintre masurile
Reformei invatamantului. Numai constientizand noua pozitie in care se
afla, ei pot surmonta o mare parte din dificultatile cu care se confrunta.
In legatura cu formarea continua exista inscrustiuni clare.Este de
vazut cum se aplica aceasrta pentru a asigura o pregatire corespunzatoare
Mileniului Trei. Consideram ca se impune ca fiecare institutie formatoare de
cadre didactice sa le prezinte aspirantilor la perfectionare oferte clare de
formare si specializare, diferentiate atat sub aspectul continutului, cat si sub
aspectul formei de prezentare, din care ei sa poata selecta pe cele
corespunzatoare domeniului de interes, de preocupare, asa propriilor lor
convingeri sau aspiratii, astfel incat sa existe un consens intern intre
determinarea lor psiho-intelectuala si valorile stiintifice ce le vor prelua .
Pentru a face fata cerintelor Mileniului Trei, cadrele de la liceele
pedagogice si de la colegiile universitare trebuia sa cunoasca atat
schimbarile actuale din invatamantul prescolar si primar, cat si tendintele si
proiectele ce se au in vedere, pentru ca, la randul lor, aceste cadre formeaza
copiii pentru o etapa viitoare.De aceea se insista asupra autoperfectionarii
cadrelor didactice, ca o caracteristica principala a viitorilor specialisti sica
insusire specifica a intelectualului Mileniului Trei.
In scolile normale si in colegiile universitare pedagogice trebuie sa se
adune experienta didactica pozitiva si sa se gandesca procedeele moderne
de lucru pentru gradinita si pentru invatamantul primar, astfel incat sa
corespunda Mileniului Trei. Este clr pentru toti ca viitorii institutori nu sunt
doar educatoare si invatatori cu studii superioare, ci si pormotori ai
procesului de predare- invatare modern, care sa-i pregatesca pe toti copii sa
raspunda cerintelor sociale, altele decat cele din aceste timpuri.Fie ca se
pregateste prin invatamant de zi sau prin invatamant la distanta, institutorul
Mileniului Trei trebuie sa posede vointa si putere intelectuala pentru a
schimba in mai bine invatamantul prescolar si primar.
Pregatirea profesionala initiala a educatoarelor trebuie sa fie
permanent sustinuta si actualizata de o formare continua ce se raporteaza
atat la schimbarile rapide din viata cotidiana cat, mai ales, la schimbarile de
comportament ale copilului in raport cu societatea actuala, la cerintele
psihopedagogice ale acestuia in prezent.
Se pot formula cateva exemple care determina punctul meu de
vedere :
-imaginati-va un copil de trei ani care vine la gradinita stiind deja sa
utilijeze calculatorul si doreste sa-si demonstreze abilitatile in rezolvarea
unor jocuri ;
-imaginati-va un copil de aceeasi varsta care va cere explicatii despre
animalele vazute pe canalul TV « Animal Planet » ;
-imaginati-va un copil care va cere detalii despre ciclonul « Marta »
pe care tocmai l-a vazut intr-un docomentar pe « Discovery » ;
-imaginati-va un copil care se plictiseste ascultand povestiri dupa
imagini si doreste sa spuna el o poveste fantastica ;
-imaginati-va un copil care nu doreste sa cante despre albinute si
fluturasi, ci prefera fragmente din repertoriul formatiilor de muzica usoara in
voga ;
-imaginati-va un copil care deseneaza masini de lux atunci cand
dumneavoastra ii cereti sa deseneze flori etc .
In fata acestor siutuatii din ce in ce mai des intalnite in gradinite , in
special in mediul urban, educatoarea trebuie sa dovedesca mult tact si
maiestrie pedagogica.
 “Elaborarea programei prefigureaza doua mari tendinte de schimbare,
prezente in comportamentul educatoarei, care pune in centrul atentiei copilul
de astazi :
-crearea unui mediu educational adecvat, pentru o stimulare continua
a invatarii spontane a copilului;
-introducerea copilului in ambianta culturala a spatiului social caruia
ii apartine, in ideea formarii lui ca o personalitate autonoma si constienta de
sine » . ( Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii).
Din punctul meu de vedere, educatoarea ar trebui sa beneficieze de
stagii de formare continua care sa acopere cele sapte domenii de
competenta : « Comunicare », « Relatia scoala – familie », « Cooperare si
contributie intr-un grup », « Curriculum », « Formarea copiilor »,
« Evaluare » si « Dezvoltare profesionala ». Proiectarea si realizarea unor
astfel de stagii de perfectionare ar permite achizitia unor competente
masurabile tocmai prin efectele pe care le-ar produce in redimensionarea
actului educativ.
Propun in continuare un proiect de formare continua pentru
educatoarele din gradinitele de copii, care se poate realiza in stagii flexibile
pentru fiecare unitate specifica domeniilor de competenta.Moderatorii –
organizatorii acestor stagii de perfectionare trebuie sa cunoasca foarte bine
domeniul de activitate al nivelului preprimar, psihologia copilului, programa
adecvata gradinitelor de copii, precum si sa dispuna de metode si mijloace
de invatamant moderne. Un astfel de program complet de perfectionare ar
cuprinde, in final minimum 51-maximum 60 de ore.(Anexa l).
Depasind formele traditionale de perfectionare, caracterizate prin
acumularea de cunostinte teoretice, programul de formare continua pe care
il propun se caracterizeaza prin implicarea educatoarelor in
autoperfectionare prin contexte diferite, de pilda cel in care sunt invitati
parintii sa participe.Acest element de noutate nu presupune alegerea unor
parinti « profesionisti », ci invitarea acelor parinti care s-au implicat in
viata unitatii de –a lungul perioadei in care au avut copiii in gradinita.Prin
acest mod specific de cooperare cu parintii luam in consideratie opiniile
acestora sau cream cadrul in care le putem explica detaliat si concret ce
atitudini sau comportamente se pot adopta in situatiile in care copilul
prezinta dificultati de invatare sau de acomodare cu programul.
Cu sprijinul unor parinti cooperanti, dispusi sa se implice in
rezolvarea practica a unor sarcini de lucru (de exemplu, analiza unui studiu
de caz), putem crea precedentul necesar in vederea organizarii unei
veritabile « scoli a parintilor ». De la nivelul preprimar al copiilor lor
parintii inteleg ca trebuie sa fie si sunt parteneri in procesul instructiv-
educativ, se poate asigura o continuitate a acestui mod constructiv de
cooperare.
Formarea continua a educatoarelor nu ar putea fi completa daca nu
se iau in calcul toate unitatile specifice domeniilor de competenta.Este de
asteptat ca performantele copiilor in privinta achizitiilor lor fundamentale
sa cresca ,iar demersul didactic al educatoarei sa fie facilitat de noile
competente dobandite dupa un stagiu de formare de acest gen.
Riscurile pe care le luam in calcul intr-o astfel de formare sunt cele
legate de faptul ca asteptarile educatoarelor nu pot fi implinite imediat.
Schimbarea mentalitatii este un proces destul de indelungat, iar abordarea
moderna a formarii nu poate produce schimbari imediate sau
spectaculoase.Rolul acestui tip de formare este sa dezvaluie oportunitatea
deschiderii spre alt gen de activitate cu copiii, o activitate in care
educatoarea sa coopereze cu prescolarii, sa le stimuleze permanent
dezvoltarea creativitatii. Impasul creat de lipsa unei baze materiale adecvate
poate fi depasit tocmai de modul in care gradinita de copii poate atrage ca
partener veritabil comitetul de parinti,poate atrage fonduri extrabugetare,prin
proiecte de dezvoltare institutioinala.
Formarea continua implica si componentele acestui profil de
competente ale educatoarei.Insumand ceea ce se asteapta de la o astfel de
formare, am putea aprecia ca dupa parcursul stagiului,educatoarea din
gradinita de copii ar trebui :
- sa comunice fara nici o problema cu orice prescolar din grupa,
indiferent de atitudinea acestuia fata de activitatile a
obligatorii ;
- sa stabileasca relatii de cooperare cu toata echipa de
educatoare din unitate, bazate pe profesionalism ;
- sa cultive cu atentie relatia cu parintii, indiferent de nivelul
socio-cultural al acestora ;
- sa elaboreze proiecte de dezvoltare institutionala pentru
unitate ;
- sa proiecteze eficient si modern continuturile activitatilor de
invatare ;
- sa elaboreze material didactic folosind resurse extrabugetare ;
- sa organizeze climatul ambietal al grupei pentru a favoriza
jocul si invatarea copiilor;
- sa coordoneze cu competenta jocurile si activitatile libere ale
copiilor ;
- sa aplice tehnici moderne de stimulare a creativitatii
prescolarilor ;
- sa gasesca modalitati practice de evaluare a progreselor
copiilor ;
- sa formeze deprinderi de autonomie a prescolarilor.
 DOMENIUL DE UNITATI
COMPETENTA
Comunicare (6 ore) 1.Comunicarea interpersonala
educatoare-copil;
2.Comunicarea intre cadrele
didactice.
Relatia scoala-familie 1.Cultivarea relatiei familie-
(9 ore) unitatea prescolara
2.Implicarea familiei in
activitatile formativ-educative
3.Coordonarea activitatilor
extrascolare
Cooperare si 1.Activitatea si lucrul in
contributie intr-un echipa
grup (6 ore)
Curriculum(proiectare 1.Proiectarea anuala a
didactica) (2l ore) continuturilor de invatare;
2.Elaborarea planificarii
anuale si a planificarilor
calendaristice;
3.Elaborarea proiectului de
activitate ;
4.Elaborarea materialului
didactic ;
5.Organizarea si amenajarea
spatiului de joc si invatare.
Formarea copiilor (l2 1.Coordonarea jocurilor si
ore) activitatilor liber-creative ;
2.Coordonarea jocurilor
didactice;
3.Desfasurarea activitatilor de
predare- invatare;
4.Formarea deprinderilor.
Evaluarea copiilor l.Metode si procedee de
evaluare a prescolarilor
Dezvoltare l.Directii de dezvoltare
profesionala (3 ore) profesionala a educatoarei
ANEXA NR. 1
NR. CONTINUTURI
ORE
3 -expunere :”Rolul si functiile
comunicarii”(2 ore)
3 -aplicatii practice: comunicare si tipurile de
comunicare (3 ore);
-evaluare activitatii (1 ora).
3 -expunere : « Rolul familiei in unitatea
scolara » (2 ore) ;
3 -aplicatii practice:invitati,parinti,chestionare
pentru parinti,activitati demostrative cu
3 implicarea parintilor (6 ore);
-evaluarea activitatii (1 ora).
6 -demostrarea unor tehnici de munca in
echipa, exersarea unor tehnici de munca in
echipa,pe teme si centre de inters diferite;
3 -analiza continuturilor adaptate obiectivelor
generale ale invatarii la ciclul
3 preprimar,modalitati de elaborare a
planificarilor anuale ;
-modele de elaborare a proiectului de
3 activitate ;
-materiale didactice create de educatoare cu
6 aplicabilitate in procesul
invatarii,demonstratii practice,analize de
6 pret,utilitate si eficienta ;
3 -antrenamentul creativ al prescolarilor si
participarea educatoarei la coordonarea
3 jocurilor;
-noi dimensiuni ale activitatii de predare-
3 invatare in gradinite;
-cum si ce deprinderi esentiale sunt
3 necesare;
6 -texte psihologice aplicate copiilor,analiza
produselor lor ;
3 -noi tehnologii ale informatiei si alternative
ale formarii profesionale continue.