Managementul educațional este știința și arta de a pregăti resursele umane, de a forma
personalități potrivit unor finalități solicitate de societate și acceptate de individ. Acesta poate fi analizat în sens, operațional, practic, tactic, procesual, teoretic, global, general, strategic, științific. Managementul educațional presupune o abordare interdisciplinară, care studiază evenimentele ce intervin în decizia organizării unei activități pedagogice determinate și în gestiunea programelor educative. Conducerea managerială implica și accente pe idei, pe abordare sistematică, pe schimbare, pe strategie, pe inovare. Managementul educațional reprezintă o metodologie de abordare globală, optimă, strategică a activității de educație, ansamblul de principii și funcții, de norme și metode de conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ (în ansamblu sau la nivelul elementelor componente). Managementul educațional are obiective clare și ierarhizate, principii de eficienta și calitate, funcții specifice, elemente strategice, afirmarea creativității în soluționarea situațiilor, abordare interdisciplinară și sistematică, cercetări fundamentale. Se diferențiază de managementul general prin raportare specifică la finalitățile educației, la conținut, la resursele umane antrenate, la activitățile centrate pe informare, comunicare și participare prin strategii educaționale specifice la comportamentele actorilor implicați (bazate pe motivație, responsabilitate, cooperare, logică, afectivitate). Managementul educațional implica stăpânirea teoriei, metodologiei, a principiilor, o anumită mentalitate, o maniera proprie, o artă de dirijare, antrenare a resurselor. Managementul educațional este o disciplină, necesară pentru a fi eficienți și productivi în relațiile educaționale, în stimularea transformării la nivelul personalităților, atât a elevilor, cât și a cadrelor didactice. Managementul educațional este, din acest punct de vedere, arta de a lucra cu idei (obiectivele educaționale, programele analitice și strategiile didactice), relații (structura organizatorică, legături între elemente și acțiuni, sarcini, echilibrul autoritate/libertate, centralizarea/descentralizare), oameni (formare, motivare, delegare de autoritate, stimulare, evaluare), resurse (precizare, diversificare, preocupare, adaptare, integrare). Managementul educațional este într-un punct de inflexiune și intră într-o nouă eră a inovării, transformării și creșterii globale în cadrul căreia trebuie să descoperim noi metode de a face lucruri în schimbul identificării unor căi de a obține un grad sporit de eficiență. Managementul educațional trebuie să se concentreze asupra punctelor critice esențiale pentru dezvoltare, antreprenoriat, inovare, cooperare instituțională precum și dezvoltarea prin intermediul schimbului liber și al globalizării. În final, există un subiect care are de-a face cu managementul dar și cu lumea corporatistă în general, ceea ce reprezintă modul în care privim rolul companiilor și a directorilor în societate. Nu trebuie să ne gândim la perspectivele funcționale ale rolului liderilor din afaceri ci despre cum acei oameni creează respectul și despre cum funcțiile lor sunt mai mult decât crearea de valoare și acumularea de bogăție și are un fel de scop social care merge mai departe de a face pe cineva bogat. BIBLIOGRAFIE: 1.Carianopol, M., Tîrcă, A., .Alionte, A., Faur, C.: Managementul evenimentelor educaționale, British Council, 2004 2.Tîrcă, A.: Management educațional. Inovație și performanță în dezvoltarea profesională a cadrelor didactice în mediul urban, București 2011 3.Gavrilovici, O., Iosifescu S., Prodan, A.: Management educațional, volumul II, Iași, 2003