Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată că prin încheierea penală din data de

20.01.2016, pronunţată în dosarul nr. 2169/289/2015 al Judecătoriei Reghin, a fost disjunsă

acţiunea civilă formulată de părţile civile P M şi P E S şi s-a format dosarul nr. 152/289/2016.
Prin cererea de constituire de parte civilă aşa cum a fost modificată (f. 266), părţile civile
au solicitat acordarea pentru fiecare în parte a sumei de 200.000 de lei cu titlu de daune
morale.
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză instanţa reţine următoarea stare
de fapt:
Prin sentinţa penală nr. 13/04.02.2016 pronunţată în dosarul nr. 2169/289/2015 al
Judecătoriei Reghin, inculpata a fost condamnată, întrucât s-a reţinut că la data de
06.12.2009, între orele 00,30 – 07,15, în calitate de medic de gardă, aceasta nu a recunoscut,
deşi putea şi trebuia să recunoască, un infarct miocardic acut declanşat la pacientul P A pus în
evidenţă în special de EKG-urile efectuate la orele 00,35, 02,00 şi 07,00, iar pe cale de
consecinţă nu a aplicat procedura ce se impunea în astfel de cazuri conform Ordinului
Ministrului Sănătăţii nr. 1059/2009 şi anume transportarea pacientului la unitatea medicală
competentă a acorda tratamentul specific, cu consecinţa decesului pacientului.
Aşa cum am arătat mai sus, faţă de inculpată şi faţă de partea responsabilă civilmente,
persoanele vătămate s-au constituit părţi civile în cauză.
Analizând pretenţiile părţilor civile, instanţa constată că deşi nu poate fi contestat că în
urma decesului numitului P A, părţile civile au fost afectate emoţional şi material, apreciem
că suma solicitată nu este justificată. În acest context subliniem că deşi pierderea unei
persoane dragi şi întreţinătoare de familie şi că deşi solicitarea de acordare a daunelor morale
pentru trauma suferită este întemeiată, prin cuantumul ce urmează a fi acordat nu trebuie să se
tindă la o îmbogăţire fără justă cauză, astfel că între suferinţele suferite şi cuantumul daunelor
morale este necesar să existe un raport de proporţionalitate.
Pe de altă parte trebuie reţinut că totuşi culpa inculpatei nu este absolută, ci este
concurată de cea a părţii responsabile civilmente. Chiar dacă inculpata nu a recunoscut la
timp infarctul miocardic şi chiar dacă aceasta avea obligaţia de a transfera pacientul într-o
unitate de specialitate în cazul existenţei unei suspiciuni de infarct miocardic, instanţa
constată că nerecunoaşterea acestei suspiciuni şi diagnosticul greşit stabilit se datorează şi
culpei părţii responsabile civilmente care nu desemnase un medic cardiolog în timpul orelor
de gardă, medic ce, având în vedere propria specialitate, ar fi putut recunoaşte mai devreme
infarctul miocardic suferit de defunct şi astfel acesta ar fi putut fi transferat mai repede într-o
unitate spitalicească specializată.
Revenind la prejudiciul suferit de părţile civile şi apreciind asupra declaraţiilor
martorilor audiaţi în cauză (f. 331-332), instanţa constată că în urma decesului numitului P A,
partea civilă P M a devenit mai retrasă, nu a mai interacţionat la fel de frecvent cu persoanele
cunoscute, iar partea civilă P E S şi-a încetat studiile superioare din lipsa resurselor
financiare.
Având în vedere consecinţele negative suferite de părţile civile în plan psihic, dar şi
material, importanţa valorilor morale lezate prin decesul numitului P A, respectiv viaţa de
familie, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute
consecinţele vătămării şi măsura în care a fost afectată viaţa părţilor civile, instanţa apreciază
că acordarea sumei de 100.000 de lei pentru fiecare parte civilă, cu titlu de daune morale
reprezintă o satisfacţie echitabilă pentru acestea.
Din contractul de asigurare privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă
profesională a medicilor, a farmaciştilor şi a altor persoane din domeniul asistenţei medicale
nr. 0386443/23.01.2009 (f. 110) reiese că la data decesului numitului P A inculpata era
asigurată pentru malpraxis în limita unei sume de 37.000 de euro, adică echivalentul sumei de
166.577,77 de lei la cursul BNR din data pronunţării prezentei. Având în vedere acest aspect,
în limita sumei asigurate, prejudiciul produs de inculpată va fi suportat de către asigurătorul
acesteia, respectiv de către SC Asigurarea Românească - Asirom VIG SA.
Având în vedere că în cauză există două părţi civile, se impune a se stabili cât din suma
asigurată acoperă pretenţiile fiecărei părţi civile. Prin urmare, se constată că pentru fiecare
parte civilă din cauză suma asigurată acoperă pretenţii în valoare de 83.288,85 de lei (suma
totală asigurată de 166.577,77 de lei, de împărţită la numărul de părţi civile - 2). În consecinţă
diferenţa (16.711,15 lei) dintre suma acordată de instanţă pentru fiecare parte civilă (100.000
de lei) şi cea acoperită de asigurătorul inculpatei (83.288,85 de lei) va fi suportată de către
inculpată în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal „Dr. Eugen
Nicoară” Reghin.
Partea responsabilă civilmente a solicitat ca suma cu care ar cădea în pretenţii să fie
achitată de propriul asigurător de răspundere civilă, invocând în acest sens Contractul de
asigurare de malpraxis nr. 0129091/04.02.2009 în valoarea de 250.000 de euro (f. 189)
încheiat între partea responsabilă civilmente şi SC Asigurare Reasigurare Astra SA.
Lecturând acest contract, instanţa constată că în capitolul IV – Excluderi - alin. 1 lit. q este
inserată o clauză care stabileşte că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru prejudicii
rezultând din daune morale. Având în vedere că pretenţiile părţilor civile au la origine doar
prejudiciul moral, instanţa constată că această clauză se activează şi înlătură dreptul părţii
responsabile civilmente de a beneficia de acoperirea riscului asigurat.
Prin urmare, instanţa va consta că SC Asigurare Reasigurare Astra SA (în faliment),
reprezentată prin lichidator KPMG Restructuring SPRL nu are în cauză calitatea de asigurător
pentru partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal „Dr. Eugen Nicoară” Reghin şi va
respinge cererea formulată de partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal „Dr. Eugen
Nicoară” Reghin privind obligarea SC Asigurare Reasigurare Astra SA la achitarea sumei cu
care partea responsabilă civilmente sus-menţionată a căzut în pretenţii.
Văzând că societatea de asigurări SC Asigurare Reasigurare Astra SA care se află în
procedura falimentului nu a căzut în pretenţii, instanţa va consta că nu a intervenit nici
răspunderea în locul acesteia a Fondului de Garantare a Asiguraţilor şi că astfel, acesta nu are
calitate procesuală în cauză
În baza art. 276 alin. 1 C.p.p. instanţa va obliga inculpata la plata către părţile civile a
sumei de 2.000 de lei (f. 330), ce reprezintă onorariu avocaţial.
În temeiul art. 274 alin. 3 C.p.p., instanţa va obliga inculpata, în solidar cu partea
responsabilă civilmente la plata sumei de 200 de lei, reprezentând cheltuielile judiciare
avansate de stat.