Nume:​ ​Manolescu Anca Smaranda​ ​Dreptul Asigurărilor

Grupa:​ ​405, IF​ 1​ 0 Aprilie 2020

Decizia nr. 29/2020 a ÎCCJ - Completul pentru DCD,

coroborată cu dosarul pendinte nr. 360/2/2017 ÎCCJ - Secția de contencios
administrativ și fiscal

∽ ​SUMAR ​∽

1. Context legislativ - art. 4 (1) lit. a), lit. b) și art. 15 (2) din Legea 213/2015……...…. p. ​2​;
2. Decizia Curții de Apel București Dosar 342/2/2017………………………..….…….. p. ​2​;
3. Decizia 29/02/03/2020 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, din
dosarul nr. 3167/1/2019…………………………………..……..………..……...…… p. ​3​;
4. Comentariul deciziei nr. 29/02/03/2020 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept, din dosarul nr. 3167/1/2019…………………..…..…………….. p. ​3​;
5. Bibliografie.……………………………………………….…..……………………… p. ​5​.

1/5
Nume:​ ​Manolescu Anca Smaranda​ ​Dreptul Asigurărilor
Grupa:​ ​405, IF​ ​10 Aprilie 2020
Context legislativ: Art. 4 (1) lit. a), lit. b) și art. 15 (2) din Legea nr. 213/2015 privind
Fondul de garantare a asiguraților
“​Art. 4 – (1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea
semnificație:
a) ​creanța de asigurări – creanțele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de
asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale
datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări sumele achitate creditorilor
de asigurări din disponibilitățile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizații, precum și
primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit
de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare;
b) ​creditorii de asigurări​ sunt, după caz:
(i) ​persoana a​ sigurată – persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu
asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare;
(ii) ​beneficiarul ​asigurării – terța persoană căreia, în baza legii sau a contractului de
asigurare, asigurătorul debitor urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a producerii
riscului asigurat;
(iii) p​ ersoană ​păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) – persoana îndreptățită să
primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit
printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;”
.
.
.
Art. 15 – (2) Plata de către Fond a creanțelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide și
exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 lei ​pe un creditor de asigurare
al asigurătorului aflat în faliment.”​

I. Curtea de Apel București, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,

Dosar 342/2/2017
A. Situația de fapt
Prin cererea de chemare în judecată din data de 13.01.2017, reclamanta “​Uniqa Asigurări
S.A.”​ a chemat în judecată pe pârâtul “​Fondul de Garantare a Asiguraților”​ - persoană juridică
de drept public, solicitând instanței de fond, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună
anularea actului administrativ emis de pârât privind respingerea de către acesta a sumelor
pretinse de reclamantă în asigurările de tip CASCO; să analizeze cererea de plată depusă de
reclamantă, pe condițiile de fond, dincolo de plafonul de 450.000 lei; să emită un act
administrativ și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
B. Elemente de procedură:
La data de 19.05.2017, Curtea de Apel București, sesizează Curtea Constituțională a
României cu excepția de neconstituționalitate, ridicată din oficiu, privind art. 15 (2) din Legea
nr. 213/2015, raportat la sintagma “​450.000 lei pe un creditor de asigurare al asigurătorului
aflat în faliment​”, iar la cererea pârâtului, prin încheiere, suspendă soluționarea cauzei până la
soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate. În urma sesizării, instanța de contencios
constituțional a considerat că sintagma considerată ca încălcând Constituția este constituțională.

2/5
Nume:​ ​Manolescu Anca Smaranda​ ​ reptul Asigurărilor
D
Grupa:​ ​405, IF​ ​10 Aprilie 2020

C. Soluție pe fond:
În ședința din data de 13.04.2018, instanța de fond admite în parte cererea reclamantei
“​Uniqa Asigurări S.A.​”, anulează actul administrativ emis de pârâtul “​Fondul de Garantare a
Asiguraților”​ și îl obligă să analizeze cererea de plată depusă de reclamantă, pe condițiile de
fond, dincolo de plafonul de 450.000 lei și să emită un act administrativ. De asemenea obligă
pârâtul la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, în valoare de 300 lei.
D. Căi de atac și elemente de procedură:
Nemulțumit de hotărârea instanței de fond, pârâtul “​Fondul de Garantare a Asiguraților”​
depune recurs la instanța supremă. După amânarea cauzei în cadrul primei ședințe, ÎCCJ decide,
prin încheiere, în cadrul celei de-a doua ședințe, suspendarea cauzei în vederea sesizării ÎCCJ -
completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la interpretarea dispozițiilor art.
4 (1) lit. a), lit. b) și ale art. 15 (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a
asiguraților.
II. Decizia 29/02/03/2020 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,
din dosarul nr. 3167/1/2019

Astfel, Instanța Supremă, admițând sesizarea făcută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 342/2/2017, a ​decis​ că:
- potrivit art. 4 (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015, prin ​creanță de asigurare se
înțelege și creanța izvorâtă din dreptul de regres al societății de asigurare, care a despăgubit pe
asiguratul său, împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment;
- potrivit art. 4 (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a
asiguraților, prin ​creditor ​de ​asigurare se înțelege și societatea de asigurare care a despăgubit
pe asiguratul său, titulară a dreptului de regres izvorât dintr-o poliță CASCO, împotriva
asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment;
- potrivit art. 15 (2) din Legea nr. 213/2015, plafonul de 450.000 lei ​se aplică pe
creanțe de asigurare,​ în situațiile în care se exercită dreptul de regres de către societatea de
asigurare care a efectuat plata indemnizației către propriul asigurat, ca efect al subrogării în
drepturile asiguratului CASCO, pentru fiecare creanță în parte.

III. Comentariu decizie ÎCCJ 29/02/03/2020

Având în vedere actualitatea deciziei definitive și obligatorii a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, și faptul că aceasta nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial al României,
comentariul deciziei se va rezuma strict la soluția de drept a instanței supreme (la dispozitiv),
iar nu și la considerentele și motivarea instanței, acestea nefiind încă publicate.
În urma deciziei definitive și obligatorii a Instanței Supreme, articolele ce au făcut obiectul
sesizării Instanței Supreme au primit o interpretare extensivă, interpretare ce a mărit, cel puțin
la nivel conceptual, câmpul de aplicare a articolelor în cauză (art. 4, lit. a) și b) și articolul 15
(2) din Legea 213/2015). Interpretarea dată de Instanța Supremă a lămurit punctual problema
ridicată în cauza mai sus prezentată - recursul din cadrul ÎCCJ - Secţia de contencios
3/5
Nume:​ ​Manolescu Anca Smaranda​ ​ reptul Asigurărilor
D
Grupa:​ ​405, IF​ ​10 Aprilie 2020

administrativ şi fiscal - referitoare la noțiunea de creditor al asigurării; creanță de asigurare, cât

și aplicarea plafonului de 450.000 lei. În același timp, conform scopului completului pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept, dezlegarea dată în speță de către ÎCCJ previne o posibilă
viitoare practică neunitară a instanțelor și a altor autorități specializate în materia supusă
interpretării de către Instanța Supremă, față de scopul recursului în interesul legii (RIL) care
stinge o practică neunitară deja existentă la momentul sesizării Instanței Supreme.
Conform deciziei ÎCCJ din speță, noțiunea de creditor al asigurării a fost extinsă. Astfel,
pe lângă asigurat; beneficiarul asigurării sau persoana păgubită în cazul asigurării de răspundere
civilă, Instanța Supremă introduce, în cadrul noțiunii de ​creditor al asigurării​, și societatea de
asigurare care are un drept de regres, izvorât dintr-o poliță CASCO, împotriva asigurătorului de
răspundere civilă obligatorie aflat în faliment, dacă societatea regresantă și-a despăgubit
asiguratul. Acest lucru trebuie citit și interpretat în corelație cu litera anterioară a alineatului 1
din articolul 4, așa cum a fost “dezlegată” de Instanța Supremă.
Litera a) din alin. 1, art. 4 din Legea 213/2015, vorbește despre noțiunea de ​creanță de
asigurare​, pe care Instanța o interpretează și în sensul de “​creanță izvorâtă dintr-un drept de
regres al societății de asigurare​”, societate care și-a despăgubit propriul asigurat, deși
asigurătorul de răspundere civilă falimentar trebuia să o facă.
Această interpretare dată de Instanță este și una normală în raport cu realitățile din
domeniul asigurărilor facultative și obligatorii de răspundere civilă, întrucât dacă nu ar fi
interpretate astfel articolele puse în discuție, s-ar ajunge la adevărate “îmbogățiri fără justă
cauză” în favoarea societăților de asigurare de răspundere civilă obligatorie în detrimentul
asigurătorilor de răspundere civilă facultativă.
Pentru a înțelege mai bine susținerea acestui argument este necesar un exemplu. Astfel, să
zicem că, în cadrul unui eveniment în trafic, A intră în coliziune cu autoturismul lui B, culpa
aparținând lui A. Se încheie formalitățile “amiabile” între cei doi posesori ai autoturismelor,
următorul pas fiind ca asigurătorul obligatoriu al lui A să îl despăgubească pe B, fie prin
repararea autovehiculului, fie prin plata unei indemnizații proporționale cu paguba suferită.
Însă, dacă B este asigurat și facultativ printr-o poliță de tip CASCO, și asigurătorul obligatoriu
al lui A se află în faliment, B își va repara autovehiculul în baza asigurării facultative tip
CASCO. Dar, ținând cont că societatea de asigurări pentru răspundere civilă obligatorie a lui A
este falimentară, aceasta din urmă nu ar avea cum să plătească despăgubirile către societatea de
asigurare facultativă tip CASCO a lui B. Dacă nu ar plăti această despăgubire FGA pe seama
societății falimentare, această obligație de plată a creanței față de asigurătorul lui B nu ar mai
reveni nimănui, iar acesta din urmă ar rămâne cu o sărăcire în patrimoniu. De aceea, decizia
Instanței Supreme de a adăuga în cadrul noțiunii de creditor al asigurării și societățile cu drept
de regres, ca în exemplul evidențiat, este una total necesară. Pentru că, dacă nu se subînțelegea
deja acest aspect din practică sau chiar din lege, această “dezlegare” este mai mult decât

4/5
Nume:​ ​Manolescu Anca Smaranda​ ​ reptul Asigurărilor
D
Grupa:​ 4​ 05, IF​ ​10 Aprilie 2020

binevenită pentru societățile de asigurare pentru răspundere civilă facultativă, dacă se regăsesc
într-o atare situație.
Ultima interpretare dată de Instanța Supremă se referă la articolul 15, alin. 2 din Legea
213/2015, articol ce se raportează la plafonul de garantare a plății creanței de asigurare făcute
de FGA, plafon limitat la suma de 450.000 lei ​per creditor de asigurare​. Astfel, în
interpretarea dată, Instanța Supremă reglementează aplicarea plafonului în materia dreptului de
regres al societății de asigurare tip CASCO. Prin urmare, în cazul exercitării dreptului de regres,
în temeiul subrogației, al societății de asigurări care și-a despăgubit propriul asigurat, plafonul
de 450.000 lei se aplică ​pe creanțe de asigurare​, iar nu pe creditor de asigurare așa cum este
prevăzut în lege. Această interpretare derivă din completarea noțiunii de creditor de asigurare,
cât și a noțiunii de creanță de asigurare, explicate mai sus. Interpretarea dată astfel era una
necesară având în vedere completarea noțiunilor de creditor de asigurare și creanță de asigurare.
Ca o consecință practică a acestei dezlegări, Fondul de garantare a asiguraților nu va mai
aplica plafonul de 450.000 pe întreg portofoliul de creanțe al unui asigurător tip CASCO, ci pe
fiecare creanță în parte. Astfel, din punct de vedere pecuniar, FGA va trebui să despăgubească
sume mai mari de bani decât până acum, în cazul falimentelor societăților de asigurări.

BIBLIOGRAFIE:
1. www.scj.ro​;
2. www.monitoruloficial.ro​;
3. www.economica.net​;
4. www.wall-street.ro​;
5. www.1asig.ro​;
6. Noul Cod Civil;
7. Legea 213/2015.
5/5