Sunteți pe pagina 1din 3

Pregătirea fizică pentru masaj

Un bun practician al masajului trebuie să aibă o bună condiţie fizică, pentru a


putea aplica corect procedeul necesar în cursul tratamentului, pe lângă buna stăpânire
a unei tehnici corecte de tratament. Pregătirea mâinii terapeutului pentru masaj este
necesară atât pentru începători cât şi pentru avansaţi, aceasta având rolul de a facilita
pe lângă crearea unor deprinderi corecte de masaj şi obţinerea condiţiei fizice necesare
efectuării unui masaj corespunzător. Este astfel necesar asigurarea atât a rezistenţei cât
şi a forţei fizice minime care să poată permite efectuarea corectă a şedinţei de masaj.
Lipsa forţei şi rezistenţei musculare a mâinilor va duce la oboseală precoce, cu apariţia
unor deficienţe de tehnică, care vor scădea calitatea masajului. De asemenea este
necesar ca mâna terapeutului să fie suplă, relaxată şi elastică ca să poată să se adapteze
bine formei regiunii de tratat, foarte mobilă şi sensibilă, pentru a putea uşor să se
acomodeze necesarului de tehnică şi să deceleze imediat reacţia tisulară la tehnica de
masaj aplicată. Crearea acestor calităţi dar şi menţinerea lor necesită aplicarea unor
exerciţii kinetice specifice pentru mână.
Tehnica kinetoterapeutică necesară este prezentată exhaustiv de către prof. Adrian
Ionescu (38), ea fiind completată şi de alţi autori (54), fără a fi un capitol obligator în
toate scrierile de masaj.
După prof. Adrian Ionescu exerciţiile pentru mână constau în mişcări active şi
pasive ale mâinilor în special, dar şi a articulaţiilor radiocarpiene, a coatelor, a
umărului. De principiu, în fiecare regiune de antrenat se vor practica toate tipurile de
mişcări pe care segmentul respectiv le face în mod obişnuit: flexia şi extensia degetelor
şi articulaţiilor radiocarpiene, a cotului, lateralitatea şi circumducţia degetelor şi
articulaţiilor radiocarpiene, pronaţia şi supinaţia antebraţului. Aceste exerciţii se vor
face atât pentru a crea o rezistenţă corespunzătoare mâinii terapeutului dar şi ca
metodă pregătitoare pentru masaj.
Principalele exerciţii pentru degete (38), sunt:
- mişcări active, urmate de mişcări pasive ale degetelor în toate axele de mişcare, în
final cu tensiune crescută, în aşa fel ca să creştem amplitudinea de mişcare;
- flexii ale fiecărui deget în parte, în palmă, urmate de extensii ale fiecărui deget cu
tensiune pasivă finală;
flexia concomitentă a degetelor în palmă urmată de extensia lor şi completată cu
mişcarea de îndepărtare a lor, cu tensiune finală activă. Exerciţiul se repetă de mai
multe ori, la început mai lent, apoi din ce în ce mai repede;
aplicăm palma cu degetele întinse şi îndepărtate pe o faţă plană, urmată de ridicarea
degetelor pe rând, apoi toate odată; - întrepătrundem degetele, după care ducem
mâinile cu faţa palmară înainte şi întindem coatele;
se execută cu policele mişcările de flexie, extensie, adducţie, abducţie, circumducţie,
mişcarea de opozabilitate pentru police. exerciţii de strângere şi relaxare cu degetele şi
mâna a unui obiect moale, elastic (inel de cauciuc sau plastelină), exerciţiu recomandat
de alţi autori (54) ca exerciţiu pentru tonifierea mâinii, cu o minge elastică de
dimensiuni mici.
Exerciţii pentru articulaţia radiocarpiană şi pumn, se execută în continuarea celor
pentru degete şi mână. După prof. Adrian Ionescu (38), ele constau în:
cu degetele întinse sau uşor flectate, se execută flexii şi extensii active ale pumnului şi
articulaţiilor radiocarpiene, în ritm tot mai viu, cu tensiuni finale, simultan sau
alternativ.
se aşează palmele faţă în faţă cu degetele lipite, orientate în sus, urmat de flexii laterale
stânga - dreapta şi îndepărtarea coatelor. se lipesc mâinile pe faţa lor dorsală, aşezate
în plan orizontal, cu degetele înainte, coatele se îndepărtează la maximum, se duc apoi
înainte şi înapoi, la dreapta şi stânga, în cerc dinainte înapoi şi invers, mâinile se întind
înainte, coatele uşor îndoite şi ţinute lângă corp, urmat de îndoirea laterală a palmelor.
Se continuă cu mişcări în sens radial şi cubital, simultan sau alternativ, din ce în ce mai
viu, cu tensiune finală, se aşează mâinile în sus, cu articulaţiile radiocarpiene la
nouăzeci de grade, degetele îndoite sau întinse, după care se execută o mişcare de
ducere în cerc a mâinilor în ambele sensuri, cu o mână sau cu ambele, simultan sau
alternativ sau cu mişcarea asemănătoare cifrei opt. se aşează mâinile înainte, cu
articulaţiile radiocarpiene îndoite la nouăzeci de grade, vârful degetelor în jos, după
care se fac mişcări de ducere a lor în afară şi înăuntru, cu tensiune finală. Exerciţii
pentru antebraţ şi cot se execută în continuarea celor pentru mână şi articulaţia
radiocarpiană (38). Ele constau din:
pentru antebraţ se execută mişcări de pronaţie şi supinaţie active, efectuate cu una sau
ambele antebraţe, simultan sau succesiv, cu degetele întinse sau flectate în pumn.
pentru coate se execută flexii şi extensii, în ritm viu, simultane sau succesive. Degetele
pot fi întinse sau strânse.
mişcări combinate de pronosupinaţie cu cele de flexie si extensie, flexia cu pronaţie iar
extensia cu supinaţie.
După (54), citând cercetări ale Universităţii din Koln, se subliniază faptul că
exerciţiile pentru mână încarcă circulaţia sanguină, îmbunătăţeşte funcţionalitatea
creierului şi memoria. Moca Olimpia grupează exerciţiile pentru mână insistând pe
faptul că este necesară o bună relaxare pentru un bun masaj. Ea recomandă exerciţii
pentru creşterea forţei şi elasticităţii prin percuţii cu degetele pe antebraţ circa 30
secunde; tot pentru forţă şi elasticitate se lipesc palmele una de alta ca la o rugăciune,
se ridică coatele tot mai sus până palmele se desprind iar degetele se împing, circa 10
secunde; tonifierea mâinii cu ajutorul unei mingi elastice, 30 secunde pentru fiecare
mână; elasticizarea mâinii răsucind spre exterior un cot, aşezând pumnul peste celălalt
şi descriind cercuri cât mai mari, dosul mâinii se rostogoleşte peste cealaltă, 10
secunde; pentru reeducarea sensibilităţii se apropie mâinile una de alta fără să se
atingă, după care se îndepărtează încet, un minut.
Exerciţiile pentru mâini se pot face simplu sau cu încărcare, fie prin autorezistenţă,
fie prin utilizarea unor dispozitive (38): haltere, inele de cauciuc, arcuri metalice cu
mânere de lemn, bastoane etc, astfel ca să crească eficienţa exercitiilor.