MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ ŞI ELECTRICĂ

TEZĂ DE DOCTORAT
(REZUMAT)

CERCETĂRI PRIVIND MECANIZAREA OPERAŢIILOR

DE STABILIZARE A TALUZURILOR ŞI VERSANŢILOR

STUDIES CONCERNING THE MECHANICAL

OPERATIONS FOR STABILIZATION OF EMBANKMENTS
AND SLOPES

Conducator ştiinţific:
Prof.univ.dr.ing. FLOREA CARMEN
Autor
Ing. Drescher Alexandru Adrian

PETROŞANI, 2013

1
 CUPRINS

INTRODUCERE............................................................................................................... 4

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND STABILITATEA TALUZURILOR

ŞI VERSANŢILOR........................................................................................................... 7
1.1 Elemente de geometrie a taluzurilor şi versanţilor............................................... 7
1.2 Factorul de stabilitate şi moduri de exprimare a acestuia.................................... 8
1.3 Caracteristicile geotehnice ale rocilor necesare în calculele de stabilitate.......... 13
1.4 Concluzii.............................................................................................................. 18

CAPITOLUL II. METODE DE ANALIZĂ A STABILITĂŢII TALUZURILOR ŞI

VERSANŢILOR............................................................................................................... 20
2.1 Considerente privind metodele de analiză a stabilitaţii taluzurilor şi
versanţilor............................................................................................................. 20
2.2 Analiza stabilităţii taluzurilor şi versanţilor după suprafeţe plane şi curbe de
alunecare.............................................................................................................. 22
2.3 Concluzii............................................................................................................... 25

CAPITOLUL III. METODE DE STABILIZARE ŞI CONSOLIDARE A

TALUZURILOR ŞI VERSANŢILOR. POSIBILITĂŢI DE MECANIZARE.....…... 26
3.1 Lucrări de consolidare a versanţilor cu ziduri de sprijin de rambleu şi de
debleu................................................................................................................... 26
3.1.1 Ziduri de sprijin.......................................................................................... 26
3.1.2 Alegerea tipului de zid de sprijin................................................................ 33
3.2 Proiectarea şi dimensionarea zidurilor de sprijin................................................ 36
3.3 Utilizarea gabioanelor la consolidarea malurilor şi taluzurilor........................... 37
3.3.1 Gabioane..................................................................................................... 37
3.3.2 Principii generale de proiectare a zidurilor de sprijin din gabioane........... 39
3.4 Metoda de stabilizare şi consolidare cu ancore................................................... 41
3.5 Metode de stabilizare şi consolidare cu barete din beton armat, coloane, ranforturi în
săpătură, piloni, piloţi şi cu buloane. Posibilităţi de mecanizare….......……….. 42
3.6 Concluzii.............................................................................................................. 48

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ PRIVIND STABILIZAREA ŞI CONSOLIDAREA

CU ZID DE BETON ŞI CU PLĂCI ANCORATE A VERSANŢILOR. POSIBILITĂŢI
DE MECANIZARE A OPERAŢIILOR SPECIFICE................................................... 50
4.1 Stabilizarea şi consolidarea unui versant. Studiu de caz..................................... 50
4.1.1 Stabilizarea şi consolidarea versantului cu zid din beton........................... 52
4.1.1.1 Calculul coeficienţilor de împingere activă (ka) ..................................... 53

2
 4.1.1.2 Stabilirea distribuţiei presiunilor şi a rezultantelor de împingere ce acţionează
asupra zidului de sprijin........................................................................... 54
4.1.1.3 Verificarea la răsturnare şi alunecare a zidului de sprijin........................ 56
4.1.2 Posibilităţi de mecanizare a operaţiilor de stabilizare a versanţilor cu zid din
beton........................................................................................................... 57
4.1.2.1 Mecanizarea operaţiei de săpare.............................................................. 58
4.1.2.2 Mecanizarea operaţiei de turnare a fundaţiei.......................................... 64
4.2 Stabilizarea şi consolidarea versanţilor cu plăci ancorate. Studiu de caz........... 66
4.2.1 Alegerea tiranţilor plăcilor ancorate........................................................... 72
4.3 Posibilităţi de mecanizarea a operaţiilor de stabilizare şi consolidare a versanţilor cu
plăci ancorate....................................................................................................... 74
4.3.1 Executarea mecanizată a săpăturilor pentru taluzarea versantului.............. 75
4.3.2 Perforarea mecanizată a găurilor................................................................. 75
4.3.3 Pozarea mecanizată a plăcilor prefabricate................................................. 80
4.4 Concluzii.............................................................................................................. 84

CAPITOLUL V. REZULTATELE ANALIZEI ECONOMICE PRIVIND SOLUŢIILE

DE STABILIZARE ŞI CONSOLIDARE MECANIZATĂ A TALUZURILOR ŞI
VERSANŢILOR............................................................................................................... 86
5.1 Calculul comparativ al costurilor lucrărilor de stabilizare şi consolidare mecanizată a
taluzurilor şi versanţilor....................................................................................... 86
5.2 Concluzii.............................................................................................................. 88

CAPITOLUL VI. CONCLUZII GENERALE, CONTRIBUŢII PROPRII ŞI DIRECŢII

VIITOARE DE CERCETARE........................................................................................ 89
6.1 Concluzii generale............................................................................................... 89
6.2 Contribuţii proprii................................................................................................ 90
6.3 Direcţii viitoare de cercetare................................................................................ 91

ANEXE............................................................................................................................... 92

BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................. 106

3
 Cuvinte cheie: stabilitate, taluzuri, versanţi, mecanizare, consolidare, ziduri de sprijin,
plăci ancorate, buldozere, săpare, încărcătoare, perforare, foreze.
Introducere
Teza de doctorat reprezintă activitatea de cercetare a autorului între anii 2009 – 2012.
Majoritatea rezultatelor prezentate în teză au fost diseminate în reviste şi la conferinţe de
specialitate.
Problema stabilităţii taluzurilor şi versanţilor, sau a diferitelor construcţii de pământ, în
ansamblul ei, depinde de posibilitatea cedării rocilor ce intră în componenţa acestora. Datorită
neomogenităţii formaţiunilor geologice, a variaţiei pronunţate a caracteristicilor fizico-
mecanice şi a gradului de fisuraţie a rocilor, a morfologiei suprafeţei terenului, precum şi
datorită variaţiei factorilor externi, problema realizării taluzurilor în condiţii de stabilitate şi
economicitate, este deosebit de complexă.
În România, se execută în prezent, numeroase consolidări ale versanţilor şi ale
taluzurilor, inclusiv, la lucrările de construcţii de drumuri sau reabilitări şi lărgiri ale
carosabilului. În acest context, lucrările de consolidare sunt corelate atât cu necesităţile
impuse de îmbunătăţirea elementelor geometrice ale traseului căii rutiere, cât şi cu necesitatea
eliminării pericolelor ce apar în zonele instabile ale versanţilor.
Plecând de la aceste considerente lucrarea de faţă se constituie într-o analiză a
posibilităţilor de mecanizare a operaţiilor de stabilizare şi consolidare a taluzurilor şi
versanţilor iar prin studiul de caz realizat, stabileşte soluţiile adecvate acestui scop.
Rezumatul conţinutului fiecărui capitol este următorul:
CAPITOLUL I: ’’ASPECTE GENERALE PRIVIND STABILITATEA
TALUZURILOR ŞI VERSANŢILOR’’ (pag.7).
În acest capitol sunt analizate elementele de geometrie ale taluzurilor şi versanţilor,
factorul de stabilitate şi caracteristicile geotehnice ale rocilor necesare într-un calcul de
stabilitate. Câteva din concluziile analizei sunt următoarele:
-În prezent stabilitatea taluzurilor şi a versanţilor este estimată teoretic, folosind
diferite metode şi procedee de calcul din mecanica pământurilor, pentru diferite tipuri de roci
şi ipoteze de calcul, sau practic, prin măsurarea deformaţiilor de teren.
-Caracteristicile geotehnice ale rocilor determinate corect, permit interpretarea
proceselor de deformare care pot fi întâlnite în teren, iar calculele de rezistenţă şi stabilitate ale
taluzurilor şi versanţilor, permit adoptarea soluţiilor de proiectare, de asigurare a stabilităţii
lor, ca şi de conducere efectivă a proceselor tehnologice de excavare, haldare şi rambleiere.
-Coeziunea şi unghiul de frecare interioară sunt principalele caracteristici mecanice ale
rocilor slab coezive şi necoezive de care depinde rezistenţa lor la forfecare sau tăiere deci şi
stabilitatea taluzurilor şi a versanţilor.
-Înălţimea şi unghiul de taluz sunt elementele geometrice de bază care depind de
tipurile de roci ce formează zona studiată.
-Gradul de asigurare al stabilităţii taluzurilor şi versanţilor este exprimat matematic
printr-un "coeficient de siguranţa", sau "factor de stabilitate" , care ilustrează diferenţa dintre
condiţiile reale în care se află rocile şi condiţiile limită, corespunzătoare ruperii acestora.
Alegerea şi aplicabilitatea uneia din metodele de determinare a factorului de stabilitate
depinde mai ales, de gradul de omogenenitate a masivelor de roci.
Haldele amplasate pe versanţi se pot executa în una, două sau mai multe trepte, în
funcţie de necesităţi, de condiţiile geotehnice şi de asigurarea securităţii lucrărilor. Indiferent
de modul de construire a haldelor, trebuiesc respectate următoarele cerinţe: depozitarea
întregului volum de rocă sterilă, securitatea deplină a lucrului, productivitate ridicată şi preţ de
cost redus al lucrărilor de haldare.
4
 În cazul căilor de comunicaţie, pentru stabilirea valorilor de calcul ale caracteristicilor
mecanice ale rocilor versanţilor, trebuie avut în vedere că, acestea se situează în zona de
suprafaţă a masivelor de roci, spre deosebire de excavaţiile miniere la zi, care pătrund în
profunzimea acestora.
CAPITOLUL II:’’METODE DE ANALIZĂ A STABILITĂŢII TALUZURILOR
ŞI VERSANŢILOR’’ (pag.20).
În acest capitol sunt prezentate şi comparate posibilităţile de estimare a
stabilităţii pe baza stării de eforturi şi deformaţii din masiv, ceea ce permite punerea în evidenţă
a zonelor periculoase în care apar procese de cedare plastică a rocilor, ce conduc la
redistribuiri de eforturi şi deformaţii. Procesele de cedare plastică pot avea caracter progresiv
sau amortizat, ceea ce determină ruperea masivului sau modificarea stabilităţii lui.
În prezent, stabilitatea taluzurilor şi versanţilor se estimează teoretic, folosind diferite
metode de calcul, sau practic prin înregistrarea deformaţiilor de teren. Rezultatele calculelor
de stabilitate, pentru diferite situaţii concrete, indică o bună concordanţă între valorile
factorilor de stabilitate obţinuţi prin diferite metode, în special prin metoda Bishop, metoda
cercului de fricţiune şi metoda parametrilor adimensionali.
În general alegerea metodei de calcul se face în funcţie de: elementele şi condiţiile
oferite de teren, conturul exterior al taluzurilor şi versanţiilor, natura şi caracteristicile
geotehnice ale rocilor, structura masivului, prezenţa şi felul sarcinilor exterioare.
CAPITOLUL III: ’’METODE DE STABILIZARE ŞI CONSOLIDARE A
TALUZURILOR ŞI VERSANŢILOR. POSIBILITĂŢI DE MECANIZARE’’ (pag.26).
Metodele de stabilizare şi consolidare ale versanţilor, aplicabile, în special,în cazurile
de construcţii de drumuri şi de reabilitări sau lărgiri ale părţii carosabile, cuprind lucrări care,
trebuiesc corelate atât cu condiţiile impuse de elementele geometrice ale traseului cât şi cu
necesitatea eliminării pericolelor ce apar în zonele instabile ale versanţilor. În acest capitol
sunt prezentate unele din aceste lucrări şi posibilităţile de mecanizare a operaţiei de săpare, în
cadrul metodei cu ramforţi.
Aplicarea diferitelor metode de consolidare a taluzurilor şi versanţiilor, necesită o
analiză detailată a fenomenelor de instabilitate, a cauzelor şi factorilor definitorii, a efectelor
fenomenelor de instabilitate din punct de vedere tehnic, economic şi de securitate, precum şi
implicaţiile costurilor de execuţie.
Comparând soluţiile descrise, se remarcă, în mod special, metoda ancorării care se
poate folosi la lucrările în debleu pentru construcţia de căi rutiere sau feroviare şi în practica
minieră, pentru exploatările la zi. Această metodă oferă posibilitatea de mecanizare a
activităţilor de săpare cu excavatoare performante dar şi a celor de perforare a găurilor pentru
ancore cu ajutorul forezelor. Se obţine, astfel, o reducere a volumului excavaţiilor şi în multe
cazuri, o diminuare a cheltuielilor de execuţie şi întreţinere a lucrărilor de excavare.
Susţinerea cu plăci ancorate se poate aplica şi în combinaţie cu zidurile de sprijin din beton
monolit sau din casete prefabricate şi respectiv cu stâlpi sau grinzi ranfort din beton
prefabricat.
În cadrul metodei cu ranforturi există posibilităţi de mecanizare a lucrărilor de săpare,
cu ajutorul unor excavatoare performante cum este tipul Volvo EW180D-EW210D, care
poate executa şi alte operaţii cum ar fi încărcarea camioanelor, etc. Adâncimea maximă de
săpare a utilajului este de 6100 mm, pentru o lungime a braţului de 2,6m.

5
 CAPITOLUL IV. ’’STUDIU DE CAZ PRIVIND STABILIZAREA ŞI
CONSOLIDAREA CU ZID DE BETON ŞI CU PLĂCI ANCORATE A
VERSANŢILOR. POSIBILITĂŢI DE MECANIZARE A OPERAȚIILOR
SPECIFICE’’ (pag.50).
Studiul de caz se referă la soluţia de stabilizare şi consolidare a versantului de pe
partea dreaptă a drumului DN 66, pe o lungime de 150m.
Investigaţia geotehnică a terenului, din zonă a arătat că acesta se compune din nisipuri
prăfoase slab cimentate şi argile nisipoase care au în masă fragmente de rocă calcaroasă, adică
roci moi, cu dimensiuni foarte variate. Se impune adoptarea unor pante de taluz de 1:1 pentru
înălţimi maxime de 5.0m. Datorită configuraţiei terenului excavaţia necesară execuţiei unui
zid de sprijin din beton necesită la rândul ei excavaţii suplimentare către vârful versantului.
Adoptarea acestei geometrii pentru excavaţiile suplimentare, cu berme de 3.0m între taluzuri,
ar conduce la un volum de excavaţii totale de cca. 450 m3/ml. Daca s-ar adopta pante de taluz
de 2:1, considerându-se caracterul provizoriu al excavaţiilor, volumul lor total, s-ar reduce la
cca. 300 m3/ml. Pe lângă aceste volume mari de excavaţii rămâne realizarea şi asigurarea
excavaţiilor din amplasamentul zidului. Aceste excavaţii ating înălţimi de peste 10.0m şi
sprijinirile acestora, în condiţiile păstrării condiţiilor de trafic din zonă, reprezintă ele însele o
problemă dificilă. Ca urmare, pe o anumită porţiune a versantului, zidul de sprijin din beton,
trebuie completat cu plăci ancorate (zona cu înălţimi mari, de peste 4.0 m ). În acest context
s-au analizat două variante de consolidare a versantului: I.cu zid de sprijin din beton ; II.cu zid
de sprijin din beton,completat, pe o porţiune, cu plăci ancorate.
Zidul de sprijin din beton armat, a fost verificat la răsturnare, rezultând că factorul de
stabilitate FSR , respectă condiţia impusă valorii sale minime, adică:
F = 3,93 > 1,5
Condiţia suplimentară, de verificare la alunecare a zidului de sprijin, a fost
demonstrată, deoarece Fsl =1,41 ≥ 1,1 … 1,5.
Soluţiile de consolidare a taluzurilor şi versanţiilor cu elemente de susţinere (plăci)
ancorate sunt mai avantajoase din punct de vedere tehnic şi economic dacât zidurile de sprijin
de greutate, care reclamă un consum mare de manoperă şi materiale. Spre deosebire de
construcţiile de susţinere obişnuite cu ziduri, piloţi sau coloane, ancorele dau posibilitatea
presării masei de pământ instabile, pe roca de bază, formând o prisma de reazem ce preia
împingerea terenului alunecator din amonte.
În varianta consolidării versantului cu plăci ancorate s-a adoptat soluţia dispunerii pe
şapte rânduri a plăcilor ancorate , la o distanţă interaxială de 175cm. Tiranţii ancorelor sunt
formaţi din 12 bare de oţel SBP, cu diametrul de 5mm, în primele două rânduri de la partea
superioară a sistemului de consolidare, respectiv, cu diametrul de 7 mm, în următoarele
rânduri de plăci (într-un bulb de ancorare de minim 6.0m lungime). Această soluţie reduce
volumul de săpătură la cca. 26 m3/ml şi uşurează execuţia, în trepte de sus în jos, fără
implicaţii importante asupra asigurării traficului.
Mecanizarea activităţilor corespunzătoare consolidării versanţilor, în cele două
variante tratate în teză, se referă la lucrările de săpare, încărcare, turnare a betonului, forare de
găuri pentru ancore şi de pozare a plăcilor, cu următoarele utilaje:
-buldoexcavatoarele KOMATSU WB93R şi SAA4D104E-1, cu braţul curbat, care
pot executa operaţia de săpare dar şi de încărcare facilă în camioane, precum şi ocolirea
eventualelor obstacole;
-încărcătoarele frontale pe pneuri Komatsu, cu o capacitate a cupei de la 1,5 m³ pâna
la 20 m³, care prezintă o remarcabilă multifuncţionalitate în lucrările de realizare a
terasamentelor, sau ca utilaje de transport în cariere;
- forezele hidraulice pe şenile M9-1 care pot executa lucrări de forare a micropiloţilor
sau a găurilor pentru ancore şi sunt dotate cu transportor cu şenile.
6
 CAPITOLUL V. ’’REZULTATELE ANALIZEI ECONOMICE PRIVIND
SOLUŢIILE DE STABILIZARE ŞI CONSOLIDARE MECANIZATĂ A
TALUZURILOR ŞI VERSANŢILOR’’ (pag.86).
În acest capitol sunt calculate şi comparate costurile lucrărilor de stabilizare şi
consolidare a versanţilor în două variante, pentru situaţia concretă din studiul de caz (cap.4),
analizat, adică:
Varianta I-a- cu zid de sprijin din beton;
Varianta a-II- a,cu zid de sprijin din beton completat, pe o porţiune, cu plăci ancorate.
În varianta I-a zidul se execută din beton monolit, în tronsoane alternante de 5m
lungime, folosind ca utilaje excavatoarele şi încărcătoarele frontale.
Săpăturile pentru execuţia zidului se realizează cu taluz înclinat, fără sprijiniri, pentru
descărcarea versantului la partea superioară, şi cu sprijiniri în partea inferioară.
În varianta a-II-a utilajele necesare lucrărilor de conslidare a versanţilor sunt
excavatoarele, forezele, şi încărcătoarele frontale.
Din compararea costurilor, a rezultat că varianta a-II-a, combinată - cu zid de sprijin şi
cu plăci din beton armat, ancorate, este mai rentabilă deoarece permite obţinerea unui preţ mai
mic, de 12960.6 lei/ml faţă de 14615.38 lei/ml, care este costul pentru varianta consolidării
cu zid de beton simplu.
CAPITOLUL VI.’’CONCLUZII GENERALE, CONTIBRUŢII PROPRII ŞI
DIRECŢII VIITOARE DE CERCETARE’’ (pag.89).
Lucrarea reprezintă o modalitate de analiză şi rezolvare a problematicii stabilizării şi
consolidării taluzurilor şi versanţilor, precum şi a mecanizării lucrărilor ce trebuie realizate în
acest scop, în funcţie de caracteristicile şi configuraţia rocilor din teren.
Tehnologiile de haldare, întrebuinţate în exploatările la zi, trebuie să fie acompaniate
de măsuri de ordin constructiv privind consolidarea, dar şi de întreţinerea acestor depozite de
steril, pentru mărirea stabilităţii lor, pe toată durata exploatării şi în anumite cazuri, chiar şi
după epuizarea acesteia.
În cazul căilor de comunicaţie, pentru stabilirea valorilor de calcul ale caracteristicilor
mecanice ale rocilor versanţilor, trebuie avut în vedere că, acestea se situează în zona de
suprafaţă a masivelor de roci, spre deosebire de excavaţiile miniere la zi, care pătrund în
profunzimea acestora. Proiectarea unui debleu obişnuit, cu înălţimi până la 20-25 m trebuie să
se efectueze printr-o metodă care să asigure în timp şi stabilitatea acestuia..
Aplicarea diferitelor soluţii de consolidare a taluzurilor şi versanţiilor, necesită o
analiză detailată a fenomenelor de instabilitate, evidenţiindu-se amploarea acestora, cauzele şi
factorii definitorii, efectele fenomenelor de instabilitate din punct de vedere tehnic, economic
şi de securitate, precum şi implicaţiile costurilor de execuţie.
Soluţiile de consolidare a taluzurilor şi versanţiilor cu elemente de susţinere ancorate
sunt mai avantajoase din punct de vedere tehnic şi economic dacât zidurile de sprijin de
greutate, care reclamă un consum mare de manoperă şi materiale. Spre deosebire de
construcţiile de susţinere obişnuite cu ziduri, piloţi sau coloane, ancorele dau posibilitatea
presării masei de pământ instabile, pe roca de bază, formând o prismă de reazem ce preia
împingerea terenului alunecator din amonte.
În cadrul metodei cu ramforţuri există posibilităţi de mecanizare a lucrărilor de sapare,
cu ajutorul unor excavatoare performante cum este tipul Volvo EW180D-EW210D, care
poate executa, diverse, alte operaţii cum ar fi realizarea şanţurilor, încărcarea camioanelor,
anumite lucrări în pantă, etc. Adâncimea maximă de săpare a utilajului este de 6100 mm,
pentru o lungime a braţului de 2,6m.

7
 Studiul de caz se referă la soluţia de stabilizare şi consolidare a versantului de pe
partea dreaptă a drumului DN 66, pe o lungime de 150m.
Mecanizarea activităţilor corespunzătoare consolidării versanţilor, în cele două
variante tratate în teză, se referă la lucrările de săpare, încărcare, turnare a betonului, forare de
găuri pentru ancore şi de pozare a plăcilor. Alegerea utilajelor şi a instalaţiilor,de ultimă
generaţie, s-a realizat în funcţie de tipul operaţiei .
Din compararea costurilor, in cazul celor două soluţii de stabilizare şi consolidare a
taluzurilor şi versanţilor, a rezultat că varianta combinată - cu zid de sprijin şi cu plăci din
beton armat ancorate- este mai rentabilă deoarece permite obţinerea unui preţ de 12960.6
lei/ml faţă de 14615.38 lei/ml, în cazul consolidării cu zid de beton .
În urma elaborării prezentei lucrări s-au desprins o serie de contribuţii personale şi
anume:
1. Documentarea pe baza literaturii de specialitate a permis evidenţierea
factorilor ce influenţează stabilitatea taluzurilor şi versanţilor, dintre acestea remarcându-se,
în mod special, varietatea rocilor şi a structurilor geologice. Înălţimile şi unghiurile de taluz,
atât pentru taluzurile artificiale cât şi pentru cele naturale, pot să varieze în limite foarte mari,
de la 25-350 pentru roci sedimentare neconsolidate, până la 600 -700 pentru roci metamorfice.
2. Selectarea şi compararea metodelor de stabilizare şi consolidare a taluzurilor
şi versanţiilor, precum şi a lucărilor care se pretează la mecanizare şi pot contribui la
reducerea cheltuielilor de execuţie. Se evidenţiază, în mod special, procedeul ancorării care se
poate folosi la lucrările în debleu, pentru construcţia de căi rutiere sau feroviare şi în practica
minieră, pentru exploatările la zi. .
3. S-au verificat şi confirmat prin calcul condiţiile de răsturnare respectiv, de
alunecare, pentru un zid din beton în varianta de sprijinire a unui versant.
4. În cazul unui teren(studiul de caz),în componenţa căruia intră nisipuri prăfoase
slab cimentate şi argile nisipoase care au în masă fragmente de rocă calcaroasă, adică roci moi
cu dimensiuni foarte variate, stabilizarea şi consolidarea versantului se propune a se realiza
mecanizat, într-o variantă combinată, respectiv, cu zid de sprijin din beton, completat cu
plăci ancorate. Astfel, pentru lucrări cu lungime de 150m, realizate mecanizat,în varianta
combinată, se poate reduce volumul de săpătură la cca. 26 m3/ml şi se facilitează execuţia în
trepte, de sus în jos.
5. Alegerea utilajelor şi a instalaţiilor necesare mecanizării diferitelor lucrări de
săpare, încărcare, turnare a betonului, forare de găuri pentru ancore şi de pozare a plăcilor din
beton armat ancorate şi anume: buldoexcavatoare KOMATSU WB93R şi SAA4D104E-1
încărcătoare frontale pe pneuri Komatsu şi foreze hidraulice, pe şenile tip M9-1.
6. S-a întocmit calculul costurilor ce revin pe metrul liniar de lucrare, pentru două
variante de stabilizare şi consolidare a unui versant, pe o lungime de 150m, în funcţie de
operaţiile specifice. Compararea costurilor a scos în evidenţă că varianta combinată, realizată
mecanizat, pentru sprijinirea versantului cu zid din beton şi cu plăci din beton armat
ancorate, este mai rentabilă, permiţând reducerea volumului de excavaţii şi a duratei de
execuţie.
Rezultatele obţinute in prezenta teză crează posibilitatea lărgirii domeniului de
aplicare a unor metode combinate de stabilizare şi consolidare a versanţilor pentru diferite
situaţii care impun construcţii de pamânt, lucrări în roci de diverse structuri,ş.a. În bazinul
minier Oltenia şi nu numai, unde au apărut frecvente alunecări de teren în zonele învecinate
exploatărilor la zi, pot fi utilizate sprijinirile taluzurilor şi versanţilor, cu metode realizabile
mecanizat, care pot reduce cheltuielile viitoare de întreţinere, de asigurare a securităţii şi de
protejare a mediului.

8
 Bibliografie (pag. 106).
În realizarea acestei lucrări m-am folosit de bibliografia care m-a ajutat să-mi
fundamentez şi să-mi edific soluţiile şi calculele, în aşa fel încât propunerile şi contribuţiile
cu privire la mecanizarea operaţiilor de stabilizare a taluzurilor şi versanţilor să poată fi luate
în considerare ca fiind de un real folos.