UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea „Ştiinţe Economice”

Catedra „Marketing, Servicii hoteliere și turism”

Lucru individual
la disciplina ”Finanțe”

Aprecierea generală a climatului investițional al

Republicii Moldova

Chişinău - 2018
Cuprins:
Introducere
Concepte privind climatului investiţional
Factori determinanţi ai climatul investiţional
Climatul investiţional în R.Moldova
Estimarea climatului investiţional din Republica Moldova
Metode de îmbunătățire a climatului investișional din Republica Moldova
Concluzii
Bibliografie
 Introducere

Importanța și actualitatea temei. Climatul investiţonal al unei ţări este determinat de valorile
unui şir de parametri economici, politici, de drept, sociali, dar şi geografici etc., ce determină
condiţiile în care se desfăşoară procesul investiţional şi ce pot interveni în modificarea
comportamentului investiţional al agenţilor economici. Climatul investiţional reflecta atractivitatea
investiţională a unei ţări (ramuri, zone, regiuni), precum şi imaginea ţării pe plan internaţional.
Imaginea investiţională a ţării se formeaza în consecinţa influenţei unor procese şi fenomene reale ce
se desfăşoară în domeniul investiţional al statului respectiv.
Actualmente, îmbunătăţirea climatului investiţional rămîne o prioritate pentru marea
majoritate a ţărilor lumii. Experţii în domeniul investiţiilor au calculat că doar în anii 1992-1997,
94% din toate inovaţiile din lume, referitoare la capitalul străin, au fost orientate asupra ameliorării
climatului investiţional

Problema cercetării. Analiza activității investiționale pe piața Republicii Moldova

Obiectul cercetării. Cuprinde climatul investițional și factorii de influență a accestuia.

Scopul cercetării constă în analiza climatului investițional din Republica Moldova și a

metodelor de Îmbunătățire a acestuia.

Obiectivele investigației. Cuantificarea activității investișionale, determinarea obstacolelor în

mediul de afaceri din Republica Moldova, proiectarea unor metode de îmbunătățire a acestuia.

Termeni-cheie. Climat investițional, investiție,

 Concepte privind climatului investiţional

Noţiunea de climat investiţional reflectă nivelul de atractivitate a unei ţări (ramuri, zone,
regiuni) pentru alocarea investiţiilor.
După cum subliniază economistul rus, S.V.Fomişin, „în ştiinţa economică noţiunea de „climat
investiţional” se află încă în proces de constituire. De obicei, prin climatul investiţional se
subînţelege totalitatea factorilor politici, social-economici, financiari, socio-culturali, organizatorici,
juridici şi geografici, care sunt prezenţi, într-o ţară sau alta, şi care atrag sau resping capitalul
străin”.
Contextul macroeconomic care favorizează atragerea investiţiilor, numit generic „climat
investiţional”, este o noţiune foarte complexă, fiind determinat de un mix de elemente
interdependente, ce includ:
 stabilitatea politică şi cea macroeconomică pe termen lung;
 stabilitatea şi supremaţia legislaţiei;
 independenţa justiţiei pentru a asigura drepturile investitorilor;
 reguli clare şi nediscriminatorii privind activitatea economică (implicit cea
investiţională);
 dezvoltarea infrastructurii de afaceri, inclusiv serviciile financiare, juridice etc.,
precum şi alte elemente, printre care nu mai puţin importante fiind:
 accesul la pieţele de desfacere şi la resurse (umane, naturale, tehnologice, etc.);
 transparenţa în activitatea organelor de stat cu funcţii de reglementare şi control;
 încrederea în mediul de afaceri etc.
Deci, noţiunea de climat investiţional este abordată ca sistem de factori şi
premise economice, politice, instituţionale şi de drept, precum şi amplitudinea de acţiune a acestora,
capabili să intervină în procesul de realizare a investiţiilor, modificînd comportamentul investiţional
spre stimulare sau destimulare şi reflectînd nivelul de atractivitate al unei ţări (ramuri, zone, regiuni)
pentru alocarea investiţiilor.
În literatura de specialitate şi în publicistica economică nu există o linie de demarcare clară
între conceptul de climat de afaceri (de antreprenoriat) şi cel de climat de investiţii (investiţional).
În majoritatea cazurilor, ele sunt utilizate ca sinonime deşi, aparent, climatul de investiţii ar trebui
să se raporteze la climatul de afaceri ca parte la întreg.
 Dar, deoarece investiţia reprezintă esenţa oricărei afaceri, iar scopul final al unui proiect
de investiţie ca şi al oricărei afaceri este obţinerea profitului, vom tinde spre utilizarea cu sens
identic al celor două concepte.
Precizând aceste aspecte, menţionăm că climatul investiţional poate fi tratat ca condiţii
generale, atât cele prezente (favorabile şi nefavorabile), cît şi cele viitoare (riscuri sau oportunităţi),
care încurajează sau descurajează alocarea investiţiilor în afaceri.

Factori determinanţi ai climatul investiţional

Climatul investiţional al unei ţări este determinat de valorile unui şir de parametri care
reflectă imaginea integrală a ţării, capacitatea acesteia în vederea asimilării investiţiilor, riscurile
aferente procesului investiţional etc.
Condiţiile date se formează sub incidenţa unor factori de origine:
 economică,
 politică,
 instituţională,
 de infrastructură,
 legislativă,
 culturală etc.
Estimarea climatului investiţional dintr-o anumită ţară sau regiune se realizează în baza
analizei complexe şi riguroase a factorilor anterior menţionaţi.
Crearea sau menţinerea climatului investiţional al ţării constituie obiectivul strategic al
politicii investiţionale a oricărui stat animat de raţionalitate.
La rândul său, politica investiţională constituie o parte componentă a politicii economice
promovată de către stat. După caracterul orientării sale, politica investiţională a ţării poate fi
agresivă şi conservativă.
Politica investiţională agresivă este politica orientată spre atingerea unei profitabilităţi
maxime în condiţii de risc accentuat, adică, realizându-se, preponderent, plasamente în obiective
riscante. De regulă, la acestea se referă ramurile şi domeniile inovaţionale.
Politica investiţională conservativă este politica orientată spre minimizarea riscurilor
investiţionale în condiţiile obţinerii unor venituri moderate. O astfel de politică vizează, în special
favorizarea plasamentelor în ramurile şi domeniile economice tradiţionale.
 Actualmente, majoritatea ţărilor dezvoltate din Occident, precum şi unele ţări în tranziţie
promovează o politică investiţională agresivă, inovaţională, care are ca obiectiv asigurarea creşterii
economice pe calea social-inovaţională, adică acumulând capital uman.
În funcţie de politica investiţională promovată (agresivă sau conservativă, orientată
preponderent spre mobilizarea investiţiilor interne sau a celor externe, etc.), statul va favoriza unele
tipuri de investiţii, prin asigurarea unui climat investiţional respectiv.
Pentru a face aprecieri asupra climatului investiţional dintr-o ţară sau alta investitorii apelează
adesea la ratinguri investiţionale. Există o mare diversitate de metode, utilizate pentru stabilirea
ratingurilor investiţionale. Toate însă au o trăsătură comună de a purta un caracter complex. Piaţa
mondială este dominată în prezent de trei mari agenţii internaţionale de evaluare a riscului, asociat
plasamentelor într-o ţară sau alta (risc rating agencies): Standard & Poor’s Ratings Group, Moody,s
Investors Service şi Fitch-IBCA.
Pentru aprecierea climatului investițional și evaluarea riscului suveran, care conform opiniei
specialiştilor se analizează ponderea următoriatrilor indicatori la nivel de țară:
 Performanţa economică, Ponderea 25 %)
 Riscul politic (ponderea este de 25%).
 Indicatorii datoriei externe (10%)
 Încetări de plăţi sau reeşalonări în serviciul datoriei externe (10%)
 Media ratingurilor riscului suveran stabilite de Moody’s, Standard& Poors şi IBCA
(10%). Dacă astfel de rating-uri nu există, se acordă 0 puncte.
 Accesul la credite bancare (5%)
 Accesul la finanţări pe termen scurt (5%).
 Accesul pe pieţele de capital (5%) reflectă analizele Euromoney cu privire la rapiditatea
cu care o ţară poate mobiliza resursele financiare internaţionale din emisiune de obligaţiuni şi
credite sindicalizate. În scopul evaluării acestui indicator, publicaţia solicită specialiştilor din
conducerea sindicatelor creditorilor punctaje pentru fiecare ţară. Scorurile au următoarea
semnificaţie: 5 puncte dacă accesul este neîngrădit, 4 puncte dacă în 95% din situaţii nu există
probleme de acces, 3 dacă în mod normal nu există probleme, 2 dacă există posibilitatea ca accesul
să fie condiţionat, 1dacă accesul este posibil doar în anumite condiţii, 0 dacă accesul nu este posibil.
 Discountul la forfetare (5%) reflectă media maturităţilor împrumuturilor disponibile şi
marja de risc (forfaiting spread) a obligaţiunilor statului evaluat peste riscul celui mai sigur stat ( de
regulă SUA).
 Pe baza acestor indicatori, fiecare stat primeşte un punctaj pe o scară de la 0 (cel mai mare
risc) la 100 ( risc minim), pornind de la care ţările sunt grupate în nouă clase de risc, acoperind
fiecare câte 10 puncte. Scorul sub 10 puncte nu este încadrat în nici o clasă de risc.
Metoda anterior analizată este mai simplă, atât în concepţie cât şi în aplicare, şi are un grad
înalt de obiectivitate,însă nu permite evidențierea anumitor particularități a fiecărui stat, de aceea
investitorul va trebui să utilizeze şi metode individuale de apreciere a atractivităţii investiţionale a
unei anumite ţări.

Climatul investiţional în R.Moldova

Activitatea investiţională în Republica Moldova este cel mai important factor, ce determină
dezvoltarea social-economică a ţării. Ca şi în alte ţări, în R.Moldova, investiţiile străine directe sunt
considerate un factor de accelerare a progresului economic şi tehnic; de renovare şi modernizare a
aparatului de producţie; de cunoaştere a metodelor avansate de organizare a producţiei; de pregătire
a cadrelor în corespundere cu necesităţile economiei de piaţă.
În prezent, una dintre sarcinile primordiale ale Guvernului este atragerea investiţiilor şi crearea
unui climat antreprenorial favorabil pentru investitorii – atît străini, cît şi autohtoni.
În legătură cu aceasta, se iau măsuri necesare pentru stimularea activităţii de întreprinzător şi
ameliorarea climatului investiţional, accentuîndu-se amplasarea geografică a ţării, forţa de muncă
calificată, solurile fertile şi participarea republicii în cadrul zonelor de comerţ liber cu ţările CSI şi
cele din Sud-Estul Europei.
Pentru Republica Moldova, evaluarea şi ameliorarea climatului investiţional dispun de valenţe
deosebite asupra volumului de investiţii atras în dezvoltarea economiei naţionale.
Politica investiţională în Republica Moldova se bazează pe Strategia Investiţională a
Republicii Moldova adoptată la 27 februarie 2002. Ea este elaborată în conformitate cu cerinţele de
activitate a Guvernului pe perioada 2001-2005.
Scopul principal al acestei strategii este accelerarea dezvoltării economice a Republicii
Moldova cu ajutorul atragerii investiţiilor. Acest plan se efectuează cu scopul ridicării nivelului de
trai al populaţiei şi creşterii numărului de locuri de muncă.
 Sarcinile principale ale strategiei investiţionale constau în atragerea investiţiilor străine directe
cu scopul creării de noi locuri de muncă, creşterea volumului de investiţii în tehnologiile
inovaţionale, atragerea investiţiilor în regiuni social-vulnerabile, creşterea numărului de investiţii ce
au ca scop protecţia mediului, atragerea investiţiilor cu scopul creării mărfurilor pentru export,
consolidarea tuturor instituţiilor ce sunt implicate în procesul investiţional.
Scăderea continuă a producţiei reprezintă un fenomen caracteristic economiei Republicii
Moldova în ultimii ani. Această diminuare continuă şi considerabilă a început o dată cu iniţierea
reformelor economice în republică şi tranziţia la economia de piaţă., pivotul cărora era realizarea şi
chiar accelerarea reformelor economice.
În politica investiţională a Republicii Moldova se evidenţiază trei tendinţe. Prima constă în
reducerea ponderii investiţiilor alocate din bugetul republican şi în creşterea ponderii investiţiilor
finanţate din bugetele locale. Această tendinţă pozitivă corespunde cerinţelor economiei de piaţă, în
care creşte rolul administraţiei locale şi se reduce rolul organelor de stat centrale. A doua tendinţă
este negativă, deoarece exprimă reducerea rolului populaţiei în finanţarea investiţiilor. Ponderea
investiţiilor în capital fix, finanţate de populaţie, s-a redus, ceea ce demonstrează înrăutăţirea
situaţiei sociale în ţară. A treia tendinţă, evidenţiază creşterea continuă a ponderii investitorilor
străini în finanţarea şi formarea capitalului fix al economiei republicii. Dacă în repartizarea
investiţiilor în capital fix în Republica Moldova, pe surse de finanţare, în anul 1996 investitorilor
străini le reveneau numai 6,2%, apoi în anul 2001 deja 19,4% din volumul total de finanţare a
acestor investiţii.
Chiar de la iniţierea tranziţiei la economia de piaţă politica economică promovată în ţară s-a
bazat pe liberalizarea totală a activităţilor economice. Liberalizarea totală a activităţii economice,
inclusiv a comerţului, într-un timp scurt a lipsit majoritatea întreprinderilor autohtone de piaţa
internă. De asemenea, a dus la invadarea pieţei interne cu produse de import care, deseori, se
comercializează la preţuri mai reduse faţă de produsele similare autohtone. Astfel, producţia
autohtonă a devenit incapabilă de a suporta concurenţa cu produsele de import. Multe întreprinderi,
care înainte de începerea tranziţiei funcţionau normal, din cauza pierderii pieţei interne, au staţionat.
Staţionarea şi falimentarea întreprinderilor a dus, pe de o parte, la creşterea datoriilor creditoare
care, pe de altă parte, a determinat disponibilizarea salariaţilor şi a veniturilor populaţiei. Reducerea
veniturilor populaţiei a frânat şi mai mult desfacerea producţiei fabricate, pentru că populaţia a fost
lipsită de puterea de cumpărare. Acesta este unul din factorii esenţiali ai acutizării treptate a
blocajului financiar – frâna principală a activităţii investiţionale.
 Lichidarea blocajului financiar al agenţilor economici şi înviorarea activităţii investiţionale în
republică pot fi asigurate numai prin promovarea unei politici economice adecvate, în primul rând,
trebuie modificată politica fiscală. Povara impozitelor directe care cade asupra agenţilor economici
trebuie micşorată. Reducerea fiscalităţii impozitare nicidecum nu va scădea volumul încasărilor
bugetare. Dimpotrivă, va fi resortul creşterii considerabile a activităţii economice, ceea ce va duce la
creşterea substanţială a bazei impozabile şi deci la creşterea veniturilor acumulate în bugetul de stat
(experienţa Rusiei).
În al doilea rând, este necesar de a elabora şi a aplica urgent măsuri concrete de protejare a
agenţilor economici; în acest scop, ar fi justificată stabilirea unor taxe vamale la produsele de
import, astfel încât comercializarea lor pe piaţa internă să devină neconvenabilă. Astfel de restricţii
pot fi aplicate faţă de mărfurile de import similare cu cele care se pot produce în R. Moldova.
Producătorilor autohtoni li s-ar crea unele condiţii favorabile pentru comercializarea produselor,
ceea ce ar duce la înviorarea în scurt timp a activităţii lor economice, la acumularea mijloacelor
financiare necesare pentru lichidarea datoriilor creditoare şi chiar pentru desfăşurarea activităţii
investiţionale.
La rândul său, activitatea investiţională ar asigura modernizarea şi retehnologizarea producţiei
– baza reducerii preţurilor de cost ale producţiei fabricate şi a îmbunătăţirii calităţii lor. Astfel,
producţia agenţilor economici autohtoni ar deveni competitivă şi ar putea liber concura cu produsele
similare de import. După 2 – 3 ani de la dinamizarea şi încurajarea activităţii economice în ţară,
măsurile de protejare a producătorilor autohtoni pot fi anulate. Asemenea măsuri, aplicate într-un
timp limitat, ar contribui considerabil la ameliorarea activităţii economice şi la lichidarea blocajului
financiar.
În al treilea rând, desfăşurarea vastă a activităţii investiţionale – resortul creşterii economice –
trebuie să fie bazată pe o politică investiţională bine argumentată.
Una din sursele principale ale finanţării investiţiilor pot fi creditele bancare. Dar datorită
politicii bancare promovate în anii tranziţiei în republică, această sursă n-a avut o influenţă decisivă
asupra activităţii economice.
 Estimarea climatului investiţional din Republica Moldova

Factorii determinanţi ai climatului investiţional cu manifestare pozitivă includ:

Amplasarea geografică favorabilă. Moldova este unica ţară din regiunea de Sud-Est a
Europei care are acces liber la piaţa C.S.I. şi a României. Numai piaţa de desfacere regională, a
Ucrainei şi României, presupune 80 mil. de consumatori. Pentru ţară există posibilitatea de a juca
rolul unui „coridor de tranzit: luând în considerare planificarea investiţiilor în cadrul Sistemului
Transeuropean („Coridorul A-9”, ce uneşte statele Baltice cu Balcanii) şi oportunităţile
investiţionale ce reies din calitatea Moldovei de membru al Pactului de Stabilitate în Europa de Sud-
Est;
Calitatea excepţională a solurilor cu cea mai înaltă productivitate naturală, care determină
componenţe chimice şi calităţi gustative excepţionale ale plantelor agricole;
Deprinderi industriale Personalul care activa în sfera industrială, precum şi unele capacităţi
tehnico-materiale, cel puţin încăperile, în cazul unor investiţii adecvate, pot fi întoarse în circuitul
industrial;
Existenţa forţei de muncă relativ calificată şi mai ieftină decât în ţările membre ale Uniunii
Europene.
Cererea la unele produse de origine moldovenească pe piaţa C.S.I. Stereotipul încă existent
privind produsele ecologic pure de origine moldovenească la un preţ accesibil, care se menţine pe
piaţa C.S.I., merită a fi luat în considerare, deoarece producând produsele respective de calitate
superioară nu vor fi necesare cheltuieli mari la promovarea lor pe aceste pieţe;
Existenţa multor spaţii de producţie care staţionează, precum şi terenuri aferente cu suprafeţe
mari.
Spre regret, lista factorilor determinanţi ai climatului cu manifestare nesatisfăcătoare sau
negativă care generează riscuri investiţionale sporite în Republica Moldova este mult mai mare:
Factorii stabilităţii economice (situaţia bugetară, datoria publică, inclusiv cea externă)
economia este instabilă, fapt ce creează bariere de prognozare a anumitor indicatori și duce la
apariția blocajelor investișionale.
Datoria publică externă, a adus un prejudiciu încrederii investiționale.
O situaţie alarmantă pentru investitori este starea deficitară a bugetului. Deficitul bugetar se
formează atunci când cheltuielile statului depăşesc veniturile încasate de la contribuabili sau din alte
surse. Din acest motiv, investitorii consideră starea deficitară a bugetului o stare de incertitudine
pentru ei, fapt ce se va reflecta asupra comportamentului investiţional. Orice redresare în acest sens
poate contribui la sporirea încrederii şi a motivaţiilor de a investi.
Situaţia balanţei de plăţi reflectă capacitatea unei ţări de a obţine valuta necesară acoperirii
datoriei externe şi vulnerabilitatea respectivei ţări la şocurile externe. Astfel, deficitul balanţei de
plăţi determină o restrângere a comportamentului investiţional, iar excedentul acesteia va genera
încrederea investitorilor în politica economică a statului.
Factorii politici şi sociali (stabilitatea politică, nivelul corupţiei şi a criminalităţii, nivelul de
previziune a situaţiei politice.)
Starea de instabilitate politică este un impediment serios prin lipsa de siguranţă de a obţine
profiturile scontate de către investitori în Republica Moldova.
O trăsătură distinctivă a climatului investiţional autohton o constituie şi criminalizarea
puternică a economiei.
Vom menţiona, în acest context, şi factorii sociali care determină atitudinea negativă faţă de
investiţii în Republica Moldova, printre aceştia enumerând-se numărul considerabil al şomerilor etc.
Factorii de evaluare redaţi prin preţuri (inflaţia, dobânda, cursul valutar)
Inflație și rata a dobînzii ridicate și schimb valutar instabil, la fel sunt privite de investitori
ca pericole.
Factorii de natură fiscală (calitatea sistemului fiscal, presiunea fiscală, politica fiscală,
disciplină fiscală)
Factori ce determină nivelul de dezvoltare al sistemului bancar şi al altor instituţii
financiare, instituţiilor pieţei de valori mobiliare
O semnificaţie deosebită în stimularea comportamentului investiţional constituie nivelul de
dezvoltare a pieţei de valori mobiliare, care prin mecanismele sale oferă oportunităţi noi de
finanţare a investiţiilor capitale. Totodată, prin instrumentele sale, aceasta oferă posibilităţi de
diminuare a riscurilor investiţionale.
Trebuie de menţionat, că Piaţa valorilor mobiliare este încă în starea sa incipientă de
dezvoltare şi se caracterizează prin instabilitate, caracterul speculativ al operaţiunilor, rating creditar
redus al titlurilor financiare, nivel scăzut de capitalizare etc. În aceste condiţii, credem că pentru
următorii 5-10 ani, piaţa valorilor mobiliare va avea o importanţă secundară în vederea stimulării
comportamentului investiţional din sectorul real al economiei.
Factori ce determină cadrul legislativ (calitatea cadrului legislativ, nivelul de previziune a
modificărilor cadrului juridic, stabilitatea legislaţiei )
 Orice ţară care îşi propune crearea unui climat investiţional favorabil trebuie să-şi asigure ca
nivel minim de pornire un cadru juridic general adecvat, inclusiv şi un cadru legislativ investiţional.
De-a lungul ultimilor ani, în ţara noastră s-au făcut progrese substanţiale în adoptarea legislaţiei
specifice întru reglementarea activităţii investiţionale. Totodată, existenţa unor disfuncţionalităţi ale
cadrului juridic, precum şi caracterul instabil al acestuia, care este oarecum firească pentru perioada
de tranziţie, generează efecte negative asupra comportamentului investiţional al unităţilor economice
din Republica Moldova, împiedicând efectuarea unor estimări investiţionale corecte. Un exemplu, în
acest sens, este legislaţia fiscală din Republica Moldova, despre al cărei caracter nedesăvârşit şi
deosebit de instabil ne putem da seama din anexa N a lucrării.
Factorii ce determină infrastructura
Se poate aprecia infrastructura în Republica Moldova ca fiind slab dezvoltată. Reţelele
naţionale de drumuri auto şi feroviare sunt deteriorate, la sistemul aerian internaţional este conectată
doar capitala ţării – mun. Chişinău; serviciile prestate de sistemul hotelier sunt la un nivel jos. În
capitală nu există nici un hotel de cinci stele; practic lipseşte infrastructura de turism intern şi de
agrement.

Factorii cu manifestare la micronivel

Factori psihologici (cultura investiţională; preferinţe individuale ale investitorilor în
materie de plasament, bazate pe cunoaşterea anumitor domenii de activitate, pe existenţa
oportunităţilor de investiţii; aversiunea faţă de risc, instincte)
Cred că problema principală constă în lipsa unei culturi şi a unor tradiţii investiţionale
existente în Moldova, căci după o jumătate de secol de autoritarism politic, de centralism excesiv s-a
indus un efect foarte grav prin crearea unei atitudini psihologice negative faţă de investiţii.
În economia moldovenească, numeroasele întreprinderi încearcă să-şi depăşească anumite
dificultăţi financiare prin reducerea cheltuielilor, pornind de la sacrificarea investiţiilor. Persistă,
după cum am adus deja argumente în acest sens, tendinţa de a consuma beneficiile şi nu de a le plasa
pentru dezvoltare.
Factori economici şi financiari la nivelul întreprinderilor concrete (situaţia financiară a
întreprinderii, rentabilitatea unităţii economice, mobilitatea întreprinderii, rentabilităţile scontate a
investiţiilor reale, existenţa surselor de finanţare a investiţiilor, accesibilitatea la surse externe de
finanţare, posibilitatea de dezinvestiţii)
O condiţie primordială în determinarea comportamentului investiţional o constituie existenţa
surselor de finanţare a investiţiilor. Se ştie, că investiţiile pot fi finanţate atât din surse proprii: profit,
fond de amortizare, resurse provenite din dezinvestiţii, precum şi din surse atrase, credite bancare,
împrumuturi obligatare, emisiuni de acţiuni etc.
În măsura, în care câştigurile eventuale ale întreprinderii vin să majoreze potenţialul său
financiar, rezultatele financiare ale întreprinderii pot constitui sursa principală de finanţare a
investiţiilor.
Disponibilităţile băneşti ale unităţilor economice, provenite din amortismente, sunt destinate,
în principiu investiţiilor. Însă în realitatea noastră ele au preponderent alte destinaţii: unităţile
economice fiind în stare financiară dificilă, utilizează fondurile de amortizare pentru finanţarea
cheltuielilor curente, majorarea salariilor, premiilor etc.
O altă disfuncţionalitate majoră a procesului investiţional din ţara noastră o constituie lipsa
practicării activităţii de dezinvestiţii, care presupune o transformare şi o adaptare necontenită la
cerinţele pieţei prin lichidarea sau vânzarea unor active pentru a se obţine lichidităţi în acele domenii
în care afacerile nu mai merg şi reinvestirea lor în alte afaceri agreate de piaţă. Dezinvestiţiile sunt
vitale pentru restructurarea multor unităţi economice din Moldova, totodată, în pofida acestui fapt,
acestui proces i se pun obstacole, prin faptul că încă nu s-a lămurit definitiv problema proprietăţii
asupra multor întreprinderi de producţie.
Factorii ce determină conjunctura pieţei (consumatorii, ,furnizorii, amplasamentul,
concurenţii)
Acest gen de factori, la părerea noastră, determină, în principal, oportunităţile de investiţii ale
unităţilor economice. În acest context, comportamentul investiţional va fi influenţat, în primul rând,
de cererea solvabilă la produsele şi serviciile oferite sau care se planifică a fi oferite de către unitatea
economică pe piaţă. Existenţa consumatorului şi capacitatea sporită de cumpărare a acestuia este o
condiţie necesară în activitatea de investiţii. O problemă distinctă în acest sens o constituie
posibilităţile de menţinere sau de lărgire a poziţiilor pe piaţa de desfacere. În acest sens capacităţile
joase de cumpărare a consumatorilor din ţară, concurenţa neloială, existenţa monopolurilor pe
pieţele autohtone de desfacere a mărfurilor, precum şi accesul dificil la pieţele de desfacere
internaţionale, din cauza multor factori subiectivi precum şi obiectivi, înrăutăţesc climatul
investiţional.
Factorii administrativi (calitatea managerului şi a echipei de gestiune: capacitatea de a
organiza afaceri, de a evalua perspectivele investiţionale, existenţa experienţei)
Competenţa managerială a conducătorilor se reflectă în oportunitatea deciziilor luate, inclusiv
a celor legate de investiţii. Soluţionarea dilemei de a consuma sau de a investi în scopul dezvoltării
ulterioare ţine, în mare parte, de calitatea conducerii şi a gestiunii unităţilor economice.
 În rezultatul primei etape a privatizării, proprietari au devenit mii de acţionari, asociaţi, prin
intermediul diferitor fonduri învestiţionale de privatizare şi companii fiduciare. Procesul de
schimbare a proprietăţii la noi în republică a avut loc fără a ţine seama de forma de control asupra
managementului întreprinderilor sau de mediul economic în care acestea îşi desfăşurau activitatea.
Noii "stăpâni" (ne referim la fondurile învestiţionale şi companiile fiduciare) n-au practica necesară
de dirijare cu întreprinderile mari industriale. Ei nu poartă răspunderea reală şi, în esenţa, sunt
aceiaşi manageri angajaţi cu toate neajunsurile caracteristice. Situaţia creată necesită rezolvare cât
mai urgentă pe calea concentrării capitalului şi acţionarilor pentru a deveni proprietari reali, la fel şi
activizarea învesţitională a capitalului antreprenorial şi bancar.
Acestea fiind expuse şi analizate, vom aprecia climatul investiţional din Republica Moldova
ca fiind deosebit de riscant şi chiar incert.

Metode de îmbunătățire a climatului investișional din Republica Moldova

Analiza efectuată permite să concluzionăm că la etapa actuală, când posibilităţile

investiţionale ale agenţilor economici autohtoni sunt destul de limitate, sursa principală în
modernizarea şi retehnologizarea economiei naţionale reprezintă investiţiile străine. Deci este
necesar elaborarea unui mecanism bine argumentat şi atractiv pentru atragerea investiţiilor străine în
economia naţională. Fără asigurarea creşterii investiţiilor în acest domeniu nu poate fi garantată nici
creşterea economică.
Cel mai mare investitor străin pentru Republica Moldova până în prezent rămâne compania
spaniolă „Union Fenosa”. Investitori străini considerabili sunt, de asemenea, S.A. „Gazprom" din
Federaţia Rusă, compania germană „Sudzucker", care a procurat acţiunile a patru fabrici de zahăr:
Alexandreni, Făleşti, Donduşeni şi Drochia. Capitalul statutar al acestor fabrici constituie 94 mil. lei,
49% de acţiuni ale acestora aparţin companiei „Sudzucker". Compania franceză „France Telecom"
prima a organizat şi a desfăşurat pe larg în republica noastră serviciile de telefonie mobilă. Cu
participarea acestei companii, a fost organizată S.A. mixtă moldo-franceză „Voxtel". Compania
franceză a plasat investiţii în sumă de 115,5 mil. lei. Ei îi aparţine 92,3% din numărul total de
acţiuni ale S.A. „Voxtel". Printre investitorii străini importanţi este şi compania rusă „LUKOIL" din
Federaţia Rusă, care a investit în economia republicii peste 50 mil. dolari S.U.A.
 În opinia mea, cauzele şi factorii determinanţi ai crizei investiţionale în RM sunt: distorsiunile
şi dezechilibrele structurale moştenite de la economia de comandă, în care cererea şi oferta nu erau
în relaţie compatibilă nemijlocită; lipsa unei corelaţii dintre politica investiţională şi cea fiscală,
monetar-creditară, bugetară, industrială; riscurile înalte economice, politice, sociale, caracterul
nedesăvărşit, instabil , imprevizibil şi cu inadvertenţe al legislaţiei, care face imposibilă realizarea
unor estimări investiţionale corecte; lipsa unei culturi investiţionale a antreprenorilor; activitatea
nesatisfăcătoare a pieţii de capital; rezultatele insuficiente ale privatizării, care în multe cazuri s-a
petrecut formal; lipsa practicării activităţii de dezinvestiţii; nivelul înalt al corupţiei şi a
criminalităţii; lipsa unei transparenţe informaţionale.

În conformitate cu politica investiţională a Republicii Moldova pentru atragerea investiţiilor

este necesar:
1. crearea unui mediu favorabil pentru activitatea economică;
2. stabilirea priorităţilor şi acţiunilor pentru promovarea investiţiilor;
3. creşterea fluxului de investiţii străine directe.
Pentru crearea unui mediu favorabil pentru activitatea economică este necesar de întreprins:
 îmbunătăţirea legislaţiei în domeniu;
 adaptarea infrastructurii de transport şi telecomunicaţii la cerinţele economiei
moderne;
 înnoirea şi adaptarea infrastructurii sectorului energetic la cerinţele economiei
de piaţă;
 crearea sistemei de facilităţi pentru investitori.
Stabilirea priorităţilor şi acţiunilor pentru promovarea investiţiilor se va efectua în contextul:
* creării noilor locuri de muncă şi creşterea exportului;
* elaborarea, implementarea şi dezvoltarea tehnologiilor informaţionale,
inovaţionale şi "know-how";
* creşterea fluxului de investiţii în regiuni;
* creşterea numărului de investiţii având ca scop protecţia mediului;
* creşterea investiţiilor în sectoarele cu necesitate vitală; apă potabilă,
neutralizarea deşeurilor etc.
Pentru intensificarea procesului investiţional sunt necesare următoarele măsuri:
 restructurizarea sistemei şi optimizarea legăturilor între elementele
componente;
 stabilirea direcţiilor de activitate şi principiile de funcţionare a acestui sistem;
 organizarea procesului de prestare a serviciilor investitorilor.
 Concluzii
Necesitatea de investiţii este net superioară posibilităţilor economice naţionale, ceea ce
impune necesitatea apelării la capitalul străin. Procesele de globalizare deschid orizonturi reale ale
cooperării internaţionale. Volumul investiţiilor străine a influenţat în mod determinant economia
mondială prin atingerea unui nivel foarte ridicat, iar ritmul de creştere a investiţiilor străine directe
este superior ritmului de creştere al PIB la nivel naţional.
Pentru Republica Moldova atragerea investiţiilor directe este un imperativ absolut, ceea ce îi
va crea posibilităţi sporite de revitalizare economică, va crea condiţii de utilizare mai intensă a
resurselor umane, va crea condiţiile necesare procesului de integrare economică şi politică regională
şi internaţională etc.
 Bibliografie
https://conspecte.com/Bazele-activitatii-investitionale/climatul-investitional.html (18,03,18)
https://biblioteca.regielive.ro/referate/finante/climatul-investitional-in-republica-moldova-
336678.html (05,12,18)
Cartea Albă: „Propuneri pentru îmbunătăţirea climatului investiţional în Moldova“, Asociaţia
Investitorilor Străini din RM (FIA), 2009, p. 28.