TEMA 2.

CLIMATUL INVESTIŢIONAL

1. Concepţii privind climatul investiţional

2. Factorii determinanţi ai climatul investiţional
3. Climatul investiţional în diferite state ale lumii (d.s.s.)
4. Climatul investiţional în R.Moldova

Cuvinte –cheie: climat investiţional; factori determinanţi ai climatul investiţional;

atractivitate investiţională; potenţial investiţional; oportunitate investiţională;
rating etc.

1. Concepţii privind climatul investiţional

Noţiunea de climat investiţional reflectă nivelul de atractivitate a unei ţări (ramuri, zone,
regiuni) pentru alocarea investiţiilor.
După cum subliniază economistul rus, S.V.Fomişin, „în ştiinţa economică noţiunea de
„climat investiţional” se află încă în proces de constituire. De obicei, prin climatul investiţional
se subînţelege totalitatea factorilor politici, social-economici, financiari, socio-culturali,
organizatorici, juridici şi geografici, care sunt prezenţi, într-o ţară sau alta, şi care atrag sau
resping capitalul străin”.
Contextul macroeconomic care favorizează atragerea investiţiilor, numit generic „climat
investiţional”, este o noţiune foarte complexă, fiind determinat de un mix de elemente
interdependente, ce includ:
- stabilitatea politică şi cea macroeconomică pe termen lung;
- stabilitatea şi supremaţia legislaţiei;
- independenţa justiţiei pentru a asigura drepturile investitorilor;
- reguli clare şi nediscriminatorii privind activitatea economică (implicit cea
investiţională);
- dezvoltarea infrastructurii de afaceri, inclusiv serviciile financiare, juridice etc.,
precum şi alte elemente, printre care nu mai puţin importante fiind:
- accesul la pieţele de desfacere şi la resurse (umane, naturale, tehnologice, etc.);
- transparenţa în activitatea organelor de stat cu funcţii de reglementare şi control;
- încrederea în mediul de afaceri etc.
 Deci, noţiunea de climat investiţional este abordată ca sistem de factori şi premise
economice, politice, instituţionale şi de drept, precum şi amplitudinea de acţiune a acestora,
capabili să intervină în procesul de realizare a investiţiilor, modificînd comportamentul
investiţional spre stimulare sau destimulare şi reflectînd nivelul de atractivitate al unei ţări
(ramuri, zone, regiuni) pentru alocarea investiţiilor.
În literatura de specialitate şi în publicistica economică nu există o linie de demarcare
clară între conceptul de climat de afaceri (de antreprenoriat) şi cel de climat de investiţii
(investiţional). În majoritatea cazurilor, ele sunt utilizate ca sinonime deşi, aparent, climatul de
investiţii ar trebui să se raporteze la climatul de afaceri ca parte la întreg. Dar, deoarece investiţia
reprezintă esenţa oricărei afaceri, iar scopul final al unui proiect de investiţie ca şi al oricărei
afaceri este obţinerea profitului, vom tinde spre utilizarea cu sens identic al celor două
concepte.
Precizând aceste aspecte, menţionăm că climatul investiţional poate fi tratat ca condiţii
generale, atât cele prezente (favorabile şi nefavorabile), cît şi cele viitoare (riscuri sau
oportunităţi), care încurajează sau descurajează alocarea investiţiilor în afaceri.

2. Factori determinanţi ai climatul investiţional

Climatul investiţional al unei ţări este determinat de valorile unui şir de parametri care
reflectă imaginea integrală a ţării, capacitatea acesteia în vederea asimilării investiţiilor, riscurile
aferente procesului investiţional etc.
Condiţiile date se formează sub incidenţa unor factori de origine:
- economică,
- politică,
- instituţională,
- de infrastructură,
- legislativă,
- culturală etc.
Prezentarea detaliată a acestora ar include: resursele naturale şi starea mediului; calitatea
forţei de muncă; nivelul de dezvoltare a infrastructurii; transparenţa şi previziunea vieţii şi a
deciziilor politice; stabilitatea macroeconomică şi solvabilitatea balanţei de plăţi externe; calitatea
guvernării şi a administraţiei publice locale; stabilitatea şi calitatea cadrului juridic; nivelul de
criminalitate şi corupţie; transparenţa şi democraţia dirijării corporative; calitatea sistemului
financiar bancar, calitatea sistemului fiscal; bazele administrative, informaţionale şi tehnice de
pătrundere pe pieţe, inclusiv reglementarea comerţului extern; nivelul de monopolizare şi de
concurenţă pe piaţa internă; inflaţia etc.
Pentru a sistematiza factorii determinanţi ai climatului investiţional vom prezenta câteva
criterii de clasificare mai semnificative, întâlnite în literatura de specialitate.
Conform nivelului de manifestare:
 Factorii nivelului macroeconomic: factorii stabilităţii economice (situaţia
bugetară, starea balanţei de plăţi, datoria publică, inclusiv cea externă); factorii de
evaluare redaţi prin preţuri (inflaţia, dobânda, cursul valutar); factorii politici şi
sociali (stabilitatea politică, nivelul corupţiei şi a criminalităţii, nivelul de
previziune a situaţiei politice, şomajul, nivelul calităţii vieţii); factorii de natură
fiscală (calitatea sistemului fiscal, presiunea fiscală, politica fiscală), factori
determinanţi ai infrastructurii de piaţă (nivelul de dezvoltare a sistemului bancar şi
a altor instituţii financiare, starea instituţiilor pieţei valorilor mobiliare); factori ce
determină cadrul legislativ (calitatea cadrului legislativ, nivelul de previziune a
modificărilor cadrului juridic, stabilitatea legislaţiei).
 Factorii nivelului microeconomic: factori psihologici (cultura investiţională;
preferinţe individuale ale investitorilor în materie de plasament, bazate pe
cunoaşterea anumitor domenii de activitate, pe existenţa oportunităţilor de investiţii;
aversiunea faţă de risc a investitorilor; instincte); factori economici şi financiari
(situaţia financiară a întreprinderii, rentabilitatea unităţii economice, mobilitatea
întreprinderii, rentabilităţile scontate a investiţiilor reale, existenţa surselor de
finanţare a investiţiilor, accesibilitatea la surse externe de finanţare, posibilitatea de
dezinvestiţii); factorii ce determină conjunctura pieţei (consumatorii, furnizorii,
amplasamentul, concurenţii); factorii administrativi (calitatea managerului şi a
echipei de gestiune: capacitatea de a organiza afaceri, de a evalua perspectivele
investiţionale, existenţa experienţei etc.).
Conform naturii sale:
 Factori de natură economică: politica macroeconomică; strategia comercială; nivelul şi
modul de implicare a statului; modul de formare a preţurilor; priorităţile în investiţii;
instabilitatea economică regională etc.
 Factori de natură politică: factorii situaţiei politice interne (structura socială, cadrul
instituţional, personalităţile, mecanismele de control); factorii situaţiei politice externe
(instabilitatea politicii regionale, importanţa geopolitică, apartenenţa la o grupare
politică).
Conform relaţiei risc-rentabilitate:
  Factorii care caracterizează riscul investiţional (politici, economici, sociali, criminali,
ecologici, financiari, legislativi etc.).
 Factorii care determină potenţialul ţării de asimilare a investiţiilor (resursele materiale,
potenţialul productiv al ţării, infrastructura, calitatea forţei de muncă, calitatea instituţiilor
etc.)
În cazul în care investitorii potenţiali iau decizia de plasare a capitalurilor sale în cadrul
economiei unei ţări este importantă analiza oportunităţilor investiţionale de care vor putea
beneficia în desfăşurarea activităţii sale antreprenoriale. Cunoaşterea oportunităţilor
investiţionale constituie un punct forte pentru planificarea activităţii sale economice şi din start îi
permite investitorului conturarea unor prognoze vis-a-vis de viitorii parteneri de afaceri, despre
posibilităţile de extindere teritorială prin penetrarea pe noi pieţe de desfacere, prin selectarea
ramurii atractive etc.
Oportunităţile investiţionale existente sunt determinate de influenţa factorilor de
contribuţie de natură economică, tehnică, juridică şi financiară (vezi figura).
Componenţa oportunităţilor investiţionale

Aspecte economice

Aspecte tehnice şi tehnologice

Oportunităţile investiţionale
Aspecte juridice

Aspecte financiare

Aspectele economice care vor fi analizate de investitor sunt:

• Cucerirea unui segment de piaţă, evitând barierele tarifare şi netarifare;
• Folosirea unor materii prime, a forţei de muncă şi a altor resurse existente în ţara în care
investeşte, fără a face cheltuieli suplimentare de transport, cheltuieli cu pregătirea forţei de
muncă etc.;
• Lărgirea pieţei de desfacere a produsului finit - intrarea cu produse finite nu doar pe piaţa ţării
în care s-a investit ci şi posibilităţile de export pe pieţele cu potenţial de consum mare ale
ţărilor vecine.
• Posibilitate de accesare facilă a pieţei de împrumut şi nivelul ratei dobânzii la credite oferite;
• Tempourile inflaţioniste etc.

Aspectele tehnice şi tehnologice cuprind următoarele:

 Posibilităţi de implantare a noilor întreprinderi, noilor utilaje, soluţiilor tehnologice şi
organizatorice de vârf;
 Amplificarea folosirii capacităţilor de producţie existente;
 Fabricarea noilor produse sub noua marcă, mai cunoscută pe piaţa internaţională;
 Gradul de absorbţie a „know-how”- urilor;
 Posibilitate de individualizare a produsului fabricat;
 Metode manageriale de înaltă eficacitate;
 Posibilitatea de creare a unor zone industriale în regiunile mai slab dezvoltate a ţării etc.

Aspectele juridice includ:

 Stabilitatea sistemului legal;
 Transparenţa legislaţiei;
 Gradul de concordanţă şi complimentare a legilor, regulamentelor şi hotărîrilor luate;
 Posibilităţi de evitare a legislaţiei;
 Gradul de complexitate a practicii de apel şi arbitraj;
 Procedura de expropriere, în cele mai dese cazuri realizată prin metoda naţionalizării;
 Posibilitatea de repatriere a proprietăţii şi a capitalului etc.

Aspectele financiare ce prezintă interes pentru decizia investitorului sunt :

 Avantajele financiare sub forma dividendelor pe care poate să le repartizeze în totalitate sau
în anumite proporţii, conform legislaţiei ţării în care a investit;
 Posibilitatea de a transfera total sau parţial beneficiile obţinute în urma activităţii sale
investiţionale;
 Avantaje fiscale sub forma reducerilor şi scutirilor de impozite, taxe vamale ;
 Avantaje monetare în privinţa schimbului valutar şi lipsa restricţiilor în acest domeniu etc.;

3. Climatul investiţional în diferite state ale lumii

Studenţii vor elabora d.s.s. referate (pe 3-5 pag., pe care le vor prezenta la seminare).
 Analiza surselor de specialitate, demonstrează că, iniţial, climatul investiţional în diferite
ţări se deosebea considerabil în funcţie de:
- orânduirea economică,
- de nivelul de dezvoltare,
- de scopurile politicii economice.
Ulterior, a apărut tendinţa durabilă de atenuare a deosebirilor în regimurile
investiţionale naţionale, care s-a intensificat, în ultimul sfert al sec. XX şi la începutul secolului
XXI, sub influenţa proceselor de globalizare. Tendinţa respectivă a apărut după stabilirea
„regulilor de joc” unice în sfera activităţii investiţionale din cadrul grupărilor economice deja
existente.
O influenţă esenţială asupra climatului investiţional al ţării o are, de asemenea, politica
economică a statului în domeniul investiţiilor străine; participarea ţării la sistemul de convenţii
internaţionale; gradul şi metodele intervenţiei statului in economie; eficienţa activităţii
aparatului de stat; consecvenţa în promovarea politicii economice.
In ultimul deceniu, marea majoritate a ţărilor lumii au îmbunătăţit climatul investiţional
autohton, făcandu-l mai atractiv pentru investitorii străini. Astfel, numai în anul 2004, un număr
de 102 ţări şi-au modificat regimurile investiţionale, anume pentru a atrage mai multe investiţii
străine (tabelul 2.3.1). Au fost simplificate procedurile de „intrare” în ţară a ISD, au fost
reduse impozitele şi s-au deschis noi sectoare pentru investitorii străini. Ţările lumii s-au
pomenit atrase intr-o concurenţă acerbă în privinţa creării celor mai favorabile condiţii pentru
investiţiile străine. Liberalizarea regimurilor investiţionale a fost deosebit de cuprinzătoare şi
profundă în anii 2003-2005. Este notabil faptul că, în aceşti ani, a crescut, deşi în proporţii mult
mai mici, şi numărul modificărilor mai puţin favorabile pentru ISD, ceea ce vorbeşte despre
accentuarea unor tendinţe protecţioniste în privinţa investitorilor străini (tabelul 2.3.1).
Tabelul 2.3.1
Modificările regimurilor investiţionale ale ţărilor lumii in anii 1992-2005
Indicatorii 199 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
2
Numărul de 43 57 49 64 65 76 60 63 69 71 70 82 102 93
ţări care au
modificat
regimul
investiţional
Numărul de 77 100 110 112 114 150 145 139 150 207 246 242 270 205
modificări
Modificări 77 99 108 106 98 134 136 130 147 193 234 218 234 164
mai
favorabile
pentru ISD
Modificări - 1 2 6 16 16 9 9 3 14 12 24 36 41
mai puţin
favorabile
pentru ISD
 Sursa: UNCTAD, World Investment Reports, 2006
Oricum, actualmente, îmbunătăţirea climatului investiţional rămâne o prioritate pentru
marea majoritate a ţărilor lumii. Experţii în domeniul investiţiilor au calculat că doar în anii
1992-1997, 94% din toate inovaţiile din lume, referitoare la capitalul străin, au fost orientate
asupra ameliorării climatului investiţional.
Experienţa mondială demonstrează că elementele climatului investiţional în ţările în curs
de dezvoltare şi în cele cu economia în tranziţie, în mare măsură, sunt distincte de cele ale
ţărilor dezvoltate.
Dar, în linii mari, în politica de atragere a capitalului străin, marea parte a guvernelor lumii
aplică măsuri speciale de atragere a ISD: fiscale, vamale, financiare şi de altă natură.

Analiza politicilor de atragere a ISD promovate de unele ţări înalt dezvoltate

Mulţi investitori sunt atraşi de astfel de ţări industrial dezvoltate precum sunt SUA, Germania,
Franţa, Marea Britanie, Japonia, în special, din două motive principale: aceste ţări dispun de
cele mai mari pieţe şi de o situaţie politică şi economică stabilă. Ţinînd cont de piaţa lor
voluminoasă, cererea solvabilă, nivelul înalt de dezvoltare al economiei şi nivelul înalt al
competitivităţii, în ultimele decenii, lider în atragerea ISD sunt SUA. Majoritatea ţărilor
industrial-dezvoltate încearcă să plaseze investiţiile lor în SUA, fiindcă aici piaţa internă este
vastă, puterea de cumpărare a populaţiei este în creştere, iar stabilitatea politică este certă.
Japonia atrage investitorii străini prin stabilitatea sa politică şi economică, existenţa
infrastructurii dezvoltate, sistemul monetar şi financiar stabil, posibilitatea de investire în
ramurile tehnologic avansate, dar, mai ales, prin forţă de muncă mai calificată şi mai ieftină, în
comparaţie cu SUA şi Franţa. Analiza politicii investiţionale contemporane a Japoniei arată că
aceasta a fost definitiv elaborată încă în anul 1980 şi este orientată spre atragerea investiţiilor
străine. Japonia este săracă în resurse naturale, de aceea, a pus întotdeauna accentul pe
dezvoltarea ramurilor exportatoare. Pentru producerea mărfurilor competitive pe piaţa mondială,
ea a utilizat tehnologiile avansate, a atras specialişti calificaţi pentru instruirea cadrelor şi a creat
o infrastructură foarte dezvoltată. Un rol deosebit, în dezvoltarea cu succes a Japoniei, revine
capitalului american. Actualmente, toate companiile, create cu participarea investiţiilor străine,
sunt persoane juridice ale Japoniei, cărora li se acordă „regim naţional”. Este necesar de
menţionat, că procedura accesului investiţiilor străine la economia Japoniei este foarte simplă:
prin intermediul Băncii Japoniei se înregistrează informaţia cu privire la conţinutul tranzacţiei
de investire, care, ulterior, este aprobată automat de către Ministerul de Finanţe şi de către un
minister de ramură în decurs de 30 de zile.
Analiza atractivităţii investiţionale a unor ţări în curs de dezvoltare
China este o ţară ce se dezvoltă cu ritmuri înalte şi care are cele mai favorabile condiţii pentru
ISD, îndeosebi după aderarea acesteia la OMC (în 2001). In prezent, din punct de vedere al
atragerii investiţiilor străine directe, China poate fi caracterizată ca având cel mai reuşit
rezultat.
Climatul investiţional din China se caracterizează prin următorii factori pozitivi:
• stabilitatea politică;
• proporţiile vaste ale teritoriului şi ale pieţei interne;
• forţa de muncă calificată (mai cu seamă, pentru necesităţile industriei prelucrătoare),
care acceptă salarii foarte mici;
• imaginea pozitivă (în special, vis-a-vis de producţia şi livrarea mărfurilor industriale pe
pieţele occidentale);
• susţinerea şi interesul deosebit pentru activitatea investiţională din partea statului;
• ritmurile foarte înalte ale modificărilor in toate sferele economiei.
In decursul a două decenii precedente, începând cu anul 1979, guvernul chinez a acordat
întreprinderilor cu capital străin, în comparaţie cu cele autohtone, un regim preferenţial. Pentru
investitorii străini a fost creat un sistem al înlesnirilor fiscale şi vamale, în special în zonele
economice libere (ZEL). In etapele timpurii de funcţionare a ZEL, sistemul a fost deosebit de
eficient. Dar, începând cu anul 1994, când fluxul anual al investiţiilor străine a atins cifra de 2,5
mlrd. dolari, are loc o apropiere treptată a condiţiilor de activitate pentru investitorii străini şi
autohtoni.
Guvernul Chinei a întreprins, de asemenea, şi alte acţiuni, care au activizat procesul
investiţional: liberalizarea treptată a accesului capitalului străin la ramurile şi raioanele închise,
măsuri speciale de stimulare pentru investitorii străini mici şi mijlocii. In prezent, ramurile
prioritare pentru atragerea investiţiilor străine în China sunt: energetica, industria uşoară,
alimentară, textilă, farmaceutică; producerea materialelor de construcţie, chimia şi metalurgia;
construcţia de maşini şi utilaje; producerea utilajului pentru extragerea petrolului de pe fundul
mării; electronica, producerea mijloacelor de telecomunicaţii şi a utilajului medical. Pe lîngă
înlesnirile create investitorilor străini, guvernul chinez pune în faţa acestora şi un şir de condiţii
destul de dure. Astfel, activitatea economică eficientă a întreprinderilor mixte trebuie neapărat să
fie bazată pe aplicarea celor mai avansate tehnici şi tehnologii, pe metodele ştiinţifice de
gestionare a afacerilor, pe diversificarea asortimentului producţiei, creşterea calităţii, economia
de energie, materie primă, materiale, pe sporirea ponderii producţiei destinate exportului şi pe
sporirea veniturilor valutare, pe pregătirea personalului administrativ şi tehnic autohton de înaltă
calificare. In prezent, peste 50% din întreaga producţie fabricată în China este confecţionată la
întreprinderile cu participarea capitalului străin.

Analiza climatului investiţional in ţările în tranziţie din Europa Centrală şi de Est

Experienţa acestor ţări prezintă o importanţă deosebită pentru Republica Moldova, care şi-a fixat
drept obiectiv strategic prioritar integrarea europeană. Ţările din această categorie sunt atractive
prin faptul că au o piaţă internă în creştere şi prin cheltuieli de producţie mai mici, decât în ţările
occidentale, din contul valorii mai scăzute a resurselor (îndeosebi, a forţei de muncă). Ele
posedă o infrastructură de transport dezvoltată, geografic sunt situate favorabil şi cheltuielile
tranzacţionale sunt mici. Intr-o serie de ţări, sunt create zone vamale libere, fapt care contribuie
la fluxul considerabil al capitalului în producţiile noi.
Polonia, Ungaria, Republica Cehă sunt calificate de către investitori străini drept ţări ale
Europei Centrale, cu o cultură înaltă, care au fost întotdeauna lideri în efectuarea reformelor de
piaţă, mai devreme decât altele au atins stabilitatea financiară şi au depăşit recesiunea provocată
de tranziţie. Ungaria, Republica Cehă şi Polonia sunt apropiate şi teritorial de ţările occidentale –
exportatoare de ISD. Ele sunt utilizate de către investitorii străini în calitate de intermediari ai
relaţiilor economice cu Rusia, deoarece aici este mult mai uşor şi mai puţin riscant să obţii tot
necesarul, decât în Rusia. In perioada interbelică, dar şi anterior, aceste trei ţări s-au manifestat
deja ca state industriale dezvoltate, cu tradiţii bogate în producerea mărfurilor de înaltă calitate,
de exemplu, producerea berii în Republica Cehă ori a vinului în Ungaria. Pe piaţa externă, aceste
state sunt reprezentate, în special, de mărfurile industriei constructoare de maşini, ale industriei
chimice, farmaceutice, cosmetice, poligrafice.
Ţările sus-menţionate sunt atractive pentru investitorii străini datorită următoarelor avantaje:
a) amplasarea strategică, ce asigură accesul atât la pieţele occidentale, cît şi la cele orientale;
b) existenţa forţei de muncă calificate şi ieftine pentru dezvoltarea tehnologiilor avansate;
c) atitudinea pozitivă faţă de investiţiile occidentale;
d) experienţa pozitivă a multor proiecte investiţionale (in ramura automobilelor, alimentară).
Unele din cele mai complicate probleme teoretice şi practice ale ISD sunt: în ce măsură
trebuie admise aceste investiţii în economia ţării; este, oare, raţional ca ISD să fie admise în toate
ramurile sau statul trebuie să limiteze şi poate chiar să interzică accesul acestora în anumite
ramuri?
Din punct de vedere al atractivităţii pentru investitorii străini, ţările din CSI sunt clasificate de
către organizaţiile economice internaţionale în trei grupuri de ţări.
1. Primul grup îl reprezintă ţările exportatoare de resurse energetice: Azerbaidjan, Kazahstan,
Rusia şi Turkmenistan.
2. Grupul al doilea este format din ţările, care nu au rezerve mari de resurse energetice, dar
promovează activ reformele: Armenia, Georgia, Kargazstan, Moldova, Tadjikistan şi
Ucraina.
3. Grupul al treilea cuprinde ţările, care, foarte încet şi „fără entuziasm”, efectuează reformele:
Belarus şi Uzbekistan.

Pentru a face aprecieri asupra climatului investiţional dintr-o ţară sau alta investitorii
apelează adesea la ratinguri investiţionale.
RATING este rezultatul clasamentului teritoriilor, corespunzător indicatorilor elaboraţi de
un evaluator concret.
Ratinguri se exprimă în litere (de ex., Aaa), indice (FDI CONFIDENCE INDEX), baluri
etc.
Exemplul ratingurilor, exprimate în forma de litere, este prezentat în tabelul ce urmează.

Moody’s Aaa Aa A Baa Ba B Caa Ca C

S&P AAA AA A BBB BB B CCC CC C D
Plasamente sigure Plasamente speculative

Există o mare diversitate de metode, utilizate pentru stabilirea ratingurilor investiţionale.

Toate însă au o trăsătură comună - au un caracter complex.
Piaţa mondială este dominată în prezent de trei mari agenţii internaţionale de evaluare a
riscului, asociat plasamentelor într-o ţară sau alta (risc rating agencies):
1. Standard & Poor’s Ratings Group;
2. Moody,s Investors Service;
3. Fitch-IBCA.
Ratingul atractivităţii investiţionale ale ţărilor, realizat de agenţia Ernst & Young în 2011
este prezentat în figura 2.4.1.
Drept surse de informare privitor la ratingurile investiţionale, pot servi şi evaluările
efectuate de:
 Experţii Forului Economic Mondial;
 Instituţiile financiare internaţionale (Banca Mondială etc.);
 Reviste (Fortune; The Economist; Forbes etc.).
Fig. 2.4.1.Ratingul atractivităţii investiţionale ale ţărilor,
realizat de Ernst & Young, 2011
 Conform evaluărilor realizate de agenţia Ernst & Young în 2011 şi prezentat în figura
2.4.1., R. Moldova se află pe locul 72, fiind devansată de Ucraina (locul 68); Georgia (locul 69);
Namibia (locul 70); Armenia (locul 71).
În aprecierea complexă a atractivităţii investiţionale (a climatului investiţional) a unei ţări,
investitorii apelează, cel mai frecvent la ratingurile investiţionale stabilite şi prezentate de către
revista "Euromoney". Metodologia de evaluare a acestei reviste se bazează pe rezultatele celor
mai populare agenţii de rating internaţionale sus-menţionate. "Euromoney" publică semestrial
clasamentul riscului ţării, care grupează 180 de state şi este construit după o metodologie
specifică acestei publicaţii.
În evaluarea riscului suveran, care conform opiniei specialiştilor constituie doar o parte a
riscului de ţară, Euromoney atribuie ponderi specifice următorilor indicatori:
 Performanţa economică (ponderea este de 25%), apreciată ca o medie a
previziunilor pentru anul curent şi anul următor realizate de Proiecţiile Economice
globale ale Euromoney; în cazul în care nu există previziuni despre o ţară, scorul
acordat este zero. Variabilele economice pe baza cărora se acordă de către specialiştii
intervievaţi de Euromoney un scor între 0 (cea mai dezastruoasă situaţie economică) şi
100 (economia cea mai puternică) sunt: creşterea economică, stabilitatea monetară,
soldul contului curent şi cel bugetar, şomajul şi dezechilibrele structurale.
 Riscul politic (ponderea este de 25%) este definit ca suma dintre riscul de neplată
sau riscul de a nu deservi datoria externă, care decurge din importuri, împrumuturi,
dividende şi alte relaţii comerciale şi financiare externe, şi riscul nonrepatrierii
capitalului. El este obţinut din media valorilor atribuite de analiştii de risc, agenţii de
asigurări şi inspectorii de credit care lucrează cu ţările supuse evaluării. Fiecare analist
poate acorda maximum 10 puncte (când riscul politic este zero) şi minimum zero
(când şansele de recuperare a datoriei sunt considerate nule).
 Indicatorii datoriei externe (10%) se calculează pe baza informaţiilor publicate în
World Bank „World Debt Tables”. Aceştia sunt: serviciul datoriei externe/exporturi
(A); balanţa contului curent/PNB (B); datoria externă/PNB (C).
Scorul total se calculează astfel: C+(A*2)-(B*10). Cu cât scorul este mai mare, cu atât situaţia
este mai favorabilă ţării.
 Încetări de plăţi sau reeşalonări în serviciul datoriei externe (10%). Se acordă un
scor cuprins între 10, dacă nu s-au înregistrat încetări de plăţi în ultimii trei ani şi 0,
dacă ţara a fost continuu în încetare de plăţi. Informaţiile se bazează tot pe World
Bank “World Debt Tables”.
  Media ratingurilor riscului suveran stabilite de Moody’s, Standard& Poors şi
Fhitch (10%). Dacă astfel de rating-uri nu există, se acordă 0 puncte.
 Accesul la credite bancare (5%) se calculează ca raport între plăţile în contul
împrumuturilor private pe termen lung negarantate şi PNB.
 Accesul la finanţări pe termen scurt (5%).
 Accesul pe pieţele de capital (5%) reflectă analizele Euromoney cu privire la
rapiditatea cu care o ţară poate mobiliza resursele financiare internaţionale din
emisiune de obligaţiuni şi credite sindicalizate. În scopul evaluării acestui indicator,
publicaţia solicită specialiştilor din conducerea sindicatelor creditorilor punctaje
pentru fiecare ţară. Scorurile au următoarea semnificaţie: 5 puncte dacă accesul este
neîngrădit, 4 puncte dacă în 95% din situaţii nu există probleme de acces, 3 dacă în
mod normal nu există probleme, 2 dacă există posibilitatea ca accesul să fie
condiţionat, 1 dacă accesul este posibil doar în anumite condiţii, 0 dacă accesul nu este
posibil.
Pe baza acestor indicatori, fiecare stat primeşte un punctaj pe o scară de la 0 (cel mai mare
risc) la 100 (risc minim), pornind de la care, ţările sunt grupate în nouă clase de risc, acoperind
fiecare câte 10 puncte. Scorul sub 10 puncte nu este încadrat în nici o clasă de risc. Euromoney
publică o dată cu scorul general şi scorurile parţiale pentru a furniza cât mai multe informaţii cu
privire la ţările monitorizate.
Metoda anterior analizată este mai simplă, atât ca concepţie cât şi în aplicare, şi are un grad
mai înalt de obiectivitate în comparaţie cu cel al celorlalte agenţii internaţionale de evaluare a
riscului. Extrema simplificare a caracteristicilor economice, politice şi sociale ale ţărilor
analizate nu permite însă evidenţierea particularităţilor fiecărui stat, de aceea investitorul va
trebui să utilizeze şi metode individuale de apreciere a atractivităţii investiţionale a unei anumite
ţări.

Teme pentru referate:

1. Climatul investiţional în România;
2. Climatul investiţional în Polonia;
3. Climatul investiţional în Irlanda;
4. Climatul investiţional în Kazahstan;
5. Climatul investiţional în Franţa etc.

Este dezirabil, ca în referate sa se facă analize comparative ale climatelor din

ţările analizate cu climatul investiţional din R.Moldova
4. Climatul investiţional în R.Moldova
Activitatea investiţională în Republica Moldova este cel mai important factor, ce determină
dezvoltarea social-economică a ţării. Atît activitatea investiţională desfăşurată, cît şi dezvoltarea
social-economică depind, în mare măsură, de climatul investiţional favorabil. Acesta din urmă
contribuie la menţinerea unui ritm susţinut de investiţii în economia autohtonă.
Republica Moldova nu dispune de resurse financiare suficiente şi, de aceea, este constrânsă
să recurgă la asistenţa externă, să caute noi şi noi credite. Însă, precum arată experienţa
internaţională, o astfel de politică este ineficientă din cauza necesităţii de a achita dobânda şi din
lipsa mecanismelor eficiente de utilizare a fluxurilor băneşti împrumutate. În asemenea condiţii,
economia Republicii Moldova poate fi eficient finanţată din exterior doar prin intermediul
investiţiilor străine.
Conform legislaţiei R.Moldova, investiţie străină este investiţia efectuată de un investitor
străin în activitatea de întreprinzător desfăşurată în Republica Moldova, inclusiv veniturile
provenite din investiţia sa şi reinvestite în Republica Moldova.
Republica Moldova are nevoie de investiţii străine directe din următoarele considerente:
1. potenţialul investiţional propriu este redus, adică persistă o insuficienţă a resurselor interne
ale sectorului privat;
2. necesitatea integrării Republicii Moldova în economia mondială în condiţii avantajoase;
3. crearea mediului concurenţial cu participarea investitorilor străini, sporirea competitivităţii
producţiei naţionale;
4. necesitatea implementării, în economia Republicii Moldova, a tehnologiilor avansate şi a
knowhow-ului în activitatea economică, fapt ce devine posibil odată cu venirea investitorilor
străini etc.
Ca şi în alte ţări, în Republica Moldova, investiţiile străine directe (ISD) sunt considerate
un factor de accelerare a progresului economic şi tehnic; de renovare şi modernizare a
aparatului de producţie; de cunoaştere a metodelor avansate de organizare a producţiei; de
pregătire a cadrelor în corespundere cu necesităţile economiei de piaţă.
Atragerea ISD rămâne a fi o sarcină actuală, de eficienţa soluţionării căreia depind mersul,
ritmurile şi rezultatele reformelor efectuate. Pentru asigurarea reformelor, este necesar un volum
important de investiţii străine. Însă, volumul de ISD atrase încă nu satisface necesităţile reale
ale Republicii Moldova în investiţii străine. Date statistice privind dinamica investiţiilor străine
directe în economia naţională, precum şi dinamică anuală a acestora pe perioada 2007-2009
sunt prezentate în tabelul 2.41 şi figura 2.4.1.
 Tabelul 2.4.1
Investiţiile directe (mil. USD)

Sursă: Raportul Băncii Naţionale a Moldovei

Stocul de investiţii străine directe acumulat la sfârşitul anului 2009 a fost evaluat la 2604,22
mil. USD (figura 2.4.1.), pe cap de locuitor revenind 731 USD.

Figura 2.4.1. Investiţiile străine directe în economia naţională,

dinamică anuală (mil. USD)
Sursă: Raportul Băncii Naţionale a Moldovei, anii 2007-2009

Distribuţia geografică a investiţiilor străine directe, acumulate în economia naţională,

denotă că ponderea majoră (51,7 la sută) aparţine investitorilor din ţările Uniunii Europene, celor
din CSI le revin 13,0 la sută, iar investitorilor din alte ţări – 35,3 la sută.
În ceea ce priveşte investiţiile de portofoliu, se prezintă următoarea informaţie: investitorii
străini au interes faţă de piaţa de capital autohtonă, iar dovada a interesului investitorilor străini
este numărul tranzacţiilor realizate pe piaţa de capital autohtonă cu implicarea acestor investitori.
Investiţiile de portofoliu au înregistrat ieşiri nete în valoare de 5.82 mil. USD, determinate de
serviciul euroobligaţiunilor.
Analizând numărul de tranzacţii pe piaţa de capital cu participarea investitorilor străini
în orizontul de timp 2001-2009 (figura 2), se observă desprinderea câtorva segmente de
ascendenţă: în anii 2001 până în 2004 are loc o creştere a numărului de tranzacţii cu implicarea
investitorilor străini de la 1246 la 1805, adică o creştere foarte modestă cu 559 tranzacţii pe
parcursul a 3 anii. Evoluţia descendentă a fost înregistrată în perioada 2004-2006, volumul
tranzacţiilor cu implicaţia străinilor s-a redus de la 1805 tranzacţii la 437.

2000
1800 1805
1600 1636
1558
1400
1200 1246
1000
912
800
600 550 618 580
400 437
200
0
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Figura 2.4.2. Numărul de tranzacţii pe piaţa de capital a investitorilor străini.

Sursa: Raportul anula al CNPF, 2009

Astfel, se observă din figura 2.4.2, că în anul 2005, au fost realizate 550 tranzacţii ale
investitorilor străini, în 2006 – 447 tranzacţii, ca în anul 2007 să se înregistreze cel mai mare
număr de tranzacţii cu implicarea investitorilor străini din perioada anilor 2005-2009. Analiza
numărului tranzacţiilor pe piaţa de capital autohtonă cu implicarea investitorilor străini denotă
faptul, că aceste tranzacţii există, doar că numărul lor este mic. Constatăm, că în Republica
Moldova se simte lipsa investitorilor străini şi, respectiv, a investiţiilor, ceea ce duce la scăderea
eficienţei pieţei de capital.
Republica Moldova a fost capabilă să atragă investiţii străine directe doar după relansarea
credibilă a creşterii economice şi atingerea unei relative stabilităţi economice şi politice în ţară.
Dar până în anul 2004 fluxurile de investiţii străine directe nu au urmat un trend bine definit, iar
creşterile mai semnificative se datorau intrării episodice pe piaţa moldovenească a unor companii
mari, de ex: Lukoil (Rusia) în 1995, Union Fenosa (Spania) în 2000. O creştere mai constantă a
investiţiilor străine directe în economia Republicii Moldova a început abia în 2004, însă numai în
anul 2007 fluxurile de ISD au înregistrat o creştere semnificativă, ce a depăşit media regională şi
a atins 10% din PIB (figura 2.4.3). Fluxul neînsemnat al ISD până în 2007 în Republica
Moldova se datorează gradului scăzut de competitivitate a ţării, teoria economică şi măsurările
empirice demonstrând că există o corelaţie puternică între aceşti indicatori. Poziţia nefavorabilă a
Republicii Moldova în clasamentele internaţionale a avut, un anumit impact asupra deciziilor
investitorilor străini, care au preferat să investească în ţări mai îndepărtate geografic, dar mai
stabile din punct de vedere economic şi politic.

Figura 2.4.3. Fluxul de investiţii străine directe şi ponderea

investiţiilor străine directe în PIB, 1995-2009

Sursa: Prohniţchi V., Lupuşor A., Popa A. „Impactul investiţiilor străine directe
asupra economiei Republicii Moldova”, Chişinău 2010

În anul 2009, în contextul crizei economice mondiale, dar şi a instabilităţii politice din
Republica Moldova, fluxurile de ISD s-au diminuat esenţial, de peste opt ori. Aceasta este una
dintre cele mai mari rate de descreştere a ISD în Europa Centrală şi de Est. Iar datorită
pierderilor înregistrate de companiile străine, venitul reinvestit al acestora a înregistrat valori
negative în anul 2009, denotând, în ultimă instanţă, un proces de dezinvestire.
În 2008 pe primele locuri în topul ţărilor de origine ale ISD se plasau ţările cu un regim
fiscal destul de tolerant faţă de capitalurile pe care le adăpostesc: Olanda şi Cipru (tabelul 2.4.2).
Provenienţa investiţiilor în proporţie de 31% din aceste două state denaturează analiza
investiţiilor pe ţări de origine, deoarece capitalul care provine din Olanda şi Cipru de multe ori
este de cu totul altă provenienţă decât olandeză sau cipriotă (inclusiv rusă, românească,
ucraineană sau chiar moldovenească). Un progres considerabil, în acest sens, l-au demonstrat
investiţiile provenite din Italia pe parcursul ultimilor ani, evoluând către 2008 până pe locul trei
în top, iar stocul total de investiţii italiene a crescut de 10 ori (în expresie nominală). Investiţiile
italiene cele mai importante au fost făcute în industria textilă şi de confecţii. Pe locul 4 urmează
Rusia, care a cedat două trepte în top faţă de 2005, dar investiţiile reale provenind de la
investitorii ruşi ar putea fi mai înalte din contul investiţiilor care figurează ca fiind din Olanda
sau Cipru.
Tabelul 2.4.2.
Stocul şi structura ISD, după ţări de origine,
mii lei şi % din total

Sursa: Prohniţchi V.,Lupuşor A.,Popa A. „Impactul investiţiilor străine directe asupra

economiei Republicii Moldova”, Chişinău 2010

În figura 2.4.4 sunt reprezentate ţările investitoare care au înregistrat în perioada 2007–
2009 fluxuri pozitive de investiţii către R.Moldova.
 Figura 2.4.4. Evoluţia investiţiilor provenite din primele 7 ţări investitoare
Sursa: Conferinţa ştiinţifică internaţională ”Rolul investiţiilor în dezvoltarea durabilă a
economiei naţionale în contextul integrării europene”, 29-30 octombrie, 2010, ASEM, Chişinău

Unul din indicatorii de bază, care denotă încrederea investitorilor străini faţă de o economia
unei ţari, este reinvestirea venitului obţinut. Astfel, cota-parte a venitului reinvestit în economia
naţională deocamdată nu s-a redus şi pe parcursul ultimilor trei ani s-a majorat treptat de la 6,9%,
din volumul total al investiţiilor străine în anul 2006, pînă la 12,5% (la situaţia din 1 octombrie
2009).
Potrivit STRATEGIEI de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii
2006-2015, creşterea volumului investiţiilor străine directe trebuie să fie nu mai mică de 10%
anual. Dinamica acestui indicator este prezentată în tabelul 2.4.3.
Tabelul 2.4.3
Fluxul net al investiţiilor străine directe,
mil. dolari SUA
9 luni 9 luni
Indicatorii 2004 2005 2006 2007 2008 2008 2009
Investiţiile străine
directe în economia
naţională – total 146,2 190,7 233,2 539,3 707,6 556,7 90,8
Ritmul de creştere a
investiţiilor străine
directe, în % faţă de
anul precedent 198,2 130,4 122,3 de 2,3 ori 131,2 174,0 16,3
Sursa: Banca Naţională a Moldovei
 Este evident faptul, că volumul real de investiţii străine atrase în economia naţională pe
parcursul ultimilor ani a depăşit esenţial indicele de 10%, stabilit în Strategie, cu excepţia anului
2009.
Concomitent cu sporirea fluxului de investiţii, s-a majorat treptat şi volumul investiţiilor
străine directe acumulat în economia naţională (tabelul 2.4.4).
Tabelul 2.4.4
Volumul investiţiilor străine directe acumulat în economia naţională,
mil. dolari SUA
la 1.10.
Indicatorii 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Investiţiile străine directe acumulate
în economia naţională – total 846,6 1022,9 1256,5 1847,7 2565,7 2608,7
Ritmul de creştere a investiţiilor
străine directe acumulate, în % faţă de 147,1 108,1
anul precedent 118,2 120,8 122,8 138,9
Sursa: Banca Naţională a Moldovei

Cele mai atractive pentru investitorii străini în anul 2010 (vezi figura 2.4.5), conform
datelor statistice, au fost activităţile financiare – 22,0% din volumul investiţiilor străine atrase în
Moldova (la situaţia din 01.01.2009 – 22,7%), comerţul cu ridicată şi cu amănuntul – 19,0%
(20,5%), industria prelucrătoare – 18,0% (18,8%), tranzacţii imobiliare –17,5% (13,5%),
transporturi şi comunicaţii – 8,9% (13%) şi energie electrică, gaz şi apă – 7,9% (6,4%). În
ansamblu, investiţiile în aceste sectoare au constituit circa 95% din volumul total al mijloacelor
depuse de către investitorii străini.

Energie electrică,
gaz şi apă Industria
Alte activităţi
Tranzacţii 7,9% prelucrătoare
1,8%
imobiliare 18,0%
17,5%

Transporturi şi
comunicaţii
8,9%
Hoteluri şi Activităţi financiare
restaurante 22,0%
1,2%
Construcţii Comerţ cu ridicată
Agricultură şi cu amănuntul
2,8%
0,9% 19,0%

Figura 2.4.5. Investiţii străine directe pe genuri de activitate 2010

Sursa: Raportul privind realizarea strategie de atragere a investiţiilor şi promovare a

exporturilor pentru anii 2006-2015.
 Strategia de Atragere a Investițiilor pentru Promovarea Exporturilor pentru anii
2016-2020 își propune ca, în perioada 2016-2020 să fie atras un influx net de investiţii străine
directe (ISD) de circa 380 milioane dolari. Conform estimărilor, efectul proiectelor va aduce la
buget circa 232 milioane dolari SUA sub formă de venituri fiscale (61%). De asemenea, se
urmăreşte crearea a cel puţin 10 mii locuri de muncă, creşterea volumului exporturilor de bunuri
până la 3 miliarde dolari, iar exporturile de servicii până la 1,2 miliarde dolari, reducerea
deficitului comercial din PIB cu 4 %, scăderea ratei şomajului cu 1,4%, creşterea ponderii ISD în
PIB până la 3,9 %. De asemenea, efectele fiscale ale locurilor de muncă create în rezultatul
implementării cu succes a Strategiei vor depăşi de câteva ori costurile totale. Potrivit estimărilor,
ar putea fi aduse la buget circa 455 milioane lei sub forma încasărilor din impozitul pe venit, iar
alte 1,4 miliarde lei ar putea intra, până în 2020 în bugetele CNAS şi CNAM sub forma
contribuţiilor de asigurări sociale şi medicale.

Este necesar de menţionat, că nivelul investiţiilor străine directe în sectorul real al

economiei rămâne a fi insuficient, în special în domeniile generatoare de valoare adăugată
înaltă (producere şi prestare a serviciilor), care ar asigura competiţie şi ar trezi interes pe pieţele
de desfacere externe. În afară de aceasta, dezvoltarea businessului este împovărată de nivelul
insuficient de dezvoltare a pieţei financiare (asigurările, piaţa valorilor mobiliare, instrumente de
finanţare, titluri de credit etc.), de rata dobânzii înaltă la creditele bancare, precum şi existenţa
disproporţiilor regionale majore etc.
Analiza structurii investiţiilor în capital fix pe zone şi localităţi în dinamică, permite să
se concluzioneze că activitatea investiţională este distribuită neuniform pe teritoriul
R.Moldova, fiind puternic concentrată într-un singur centru - mun. Chişinău, unde volumul
investiţiilor pe parcursul ultimilor ani variază între 52–60% din totalul pentru Republica
Moldova. Al doilea centru din ţară atractiv pentru investiţii este oraşul Bălţi cu aproximativ
306,1 mil. lei investiţii alocate în 9 luni 2010 sau 4,8% din total. Totodată, la moment sunt în
realizare o serie de proiecte investiţionale majore, inclusiv în cadrul zonelor economice libere
care vor duce la creşterea cotei-părţi a regiunilor ţării, printre care mun. Bălţi, raioanele Ungheni,
Cahul, Ocniţa ş.a.
“Revenirea creșterii economice la scară globală și regională în 2010 au tras și Republica
Moldova de pe marginea prăpastiei economice. Canalele prin intermediul cărora criza financiară
s-a propagat în economia moldovenească în anul 2009 au asigurat în 2010 creșterea
economică. În primele trei trimestre investițiile străine directe au crescut cu 50% și se
anticipează că creșterea va fi cam aceeași pentru întreg anul” (http://www.expert-
grup.org/index.php?go=news&n=175&nt=1#Indicatori_statistici).
 Republica Moldova a înregistrat unul dintre cele mai mari progrese printre cele 183 de
ţări incluse în clasamentul Fundaţiei americane Heritage şi revistei The Wall Street Journal,
urcând în 2011 de pe locul 125 pe care se afla în 2010 pe poziţia a 120-a.
Economia moldovenească este liberă în proporţie de 55,7%, cu două puncte peste nivelul
din anul trecut şi reflectă îmbunătăţirea situaţiei în şase dintre cei 10 indicatori ai libertăţii
economice, luaţi în calcul la elaborarea clasamentului. Situaţia privind libertatea afacerilor şi a
muncii s-a înrăutăţit, iar la doi indicatori s-a înregistrat stagnare.
Potrivit clasamentului libertăţii economice pentru 2011 ("2011 Index of Economic
Freedom"), economia moldovenească continuă să fie încadrată în categoria economiilor "în
mare parte lipsite de libertate".

În plan regional, conform clasamentelor din 2011, Republica Moldova se situa pe poziţia
40 din 43 de ţări. Scorul de ansamblu este sub valorile medii regionale (66,8 de puncte) şi
mondiale (59,7 de puncte).
Libertatea comerţului şi fiscalităţii este puternică, constată experţii Fundaţiei americane.
"În ultimii ani, guvernul a pus în aplicare măsuri de îmbunătăţire a transparenţei şi a mediului de
reglementare generală a antreprenoriatului. Recentele reforme fiscale au făcut regimul fiscal
destul de competitiv", apreciază Heritage şi The Wall Street Journal.
Experţii arată totodată că "realizarea potenţialului de creştere rămâne constrâns de
intervenţia statului în sectorul privat, ca urmare economia este vulnerabilă în condiţiile
schimbării situaţiei politice". Există un grad înalt de corupţie în majoritatea domeniilor
birocratice, se mai arată în raport.
Clasamentul este întocmit pe baza unor punctaje, cuprinse între 0 şi 100%. O economie
este cu atît mai liberă, iar intervenţia statului mai mică, cu cît indicele este mai înalt. Republica
Moldova a primit:
I. punctaje înalte la compartimentul :
- libertatea comercială, respectiv 80,2%,
- libertatea fiscală - 85,6%, unele dintre cele mai bune aprecieri din lume şi regiune,
- precum şi libertatea monetară - respectiv 77,0%;
II. punctaje peste medie la capitolul:
- libertatea afacerilor - 69,5%.
III. punctaje mult sub medie sunt la capitolul:
- corupţie - 33,0%,
- drepturile de proprietate - 40,0%
- libertatea muncii - 39,0%.
Lideri în clasamentul mondial sunt Hong Kong, Singapore, Australia, Noua Zeelandă, Elveţia,
Canada, Irlanda, Danemarca, SUA.
Dintre fostele republici sovietice, astăzi ţări independente, Estonia ocupă locul 14,
Lituania - 24, Georgia - 29, Armenia - 36. Federaţia Rusă este plasată pe locul 143 în
clasamentul libertăţii economice, iar Ucraina pe poziţia 164.
Republica Moldova a avut o evoluţie impresionantă în anii 2002-2004, când în 2002 a
urcat de pe poziţia a 120-a pe 105, respectiv 92, în anul 2003, iar în anul 2004 a avansat cu încă
13 poziţii. În anul 2005 R. Moldova a fost plasată pe locul 77, iar în 2006 - pe poziţia 83. Cel
mai jos indice al libertăţii economice, respectiv Republica Moldova l-a avut în 1995, când
economia moldovenească a fost apreciată drept una reprimată
(http://www.azi.md/ro/story/15799).
Chiar dacă Republica Moldova a înregistrat succese în reformarea climatului
investițional, intrările anuale de capital sub formă de investiții străine directe sunt destul de
modeste în comparație cu alte state europene, iar fără aceasta nu ne putem aștepta la o creștere
economică durabilă.
Tabelul 2.4.5
Dinamica ISD în anii 2010-2015 (mln. dolari SUA)
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Republica Moldova 208 288 195 243 201 229
România 3041 2363 3199 3601 3211 3389
Federația Rusă 31668 36868 30188 53397 29152 9825
Ucraina 6495 7207 8401 4499 410 2961
Sursa: Elaborat în baza http://www.oecd.org/corporate/mne/statistics.htm

Tabelul 2.4.6
Stocul de ISD în anii 2010-2015 (mln. dolari SUA)
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Republica Moldova 2964 3261 3467 3615 3614 3539
România 68093 69512 76329 82688 73086 69112
Federația Rusă 464228 408942 438194 471474 284100 258402
Ucraina 57985 66304 75034 78888 63910 61817
Sursa: Elaborat în baza http://www.oecd.org/corporate/mne/statistics.htm

Tabelul 2.4.7
Stocul de ISD pe cap de locuitor în anul 2013 (dolari SUA)
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Republica Moldova 726 800 851 887 887 870
România 3355 3456 3827 4177 3719 3542
Federația Rusă 3243 2856 3058 3289 1981 1801
Ucraina 1270 1458 1656 1747 1420 1379
Sursa: Elaborat în baza http://www.oecd.org/corporate/mne/statistics.htm
 Tabelul 2.4.8
Stocul de ISD raportat la PIB în anii 2010-2015 ( %)
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Republica Moldova 51,01 46,49 47,59 45,26 45,49 54,73
România 40,53 37,50 44,46 43,17 36,72 40,27
Federația Rusă 30,44 21,47 21,73 22,68 15,36 19,93
Ucraina 41,06 39,16 41,09 41,41 48,49 64,39
Sursa: Elaborat în baza http://www.oecd.org/corporate/mne/statistics.htm

Chiar dacă Republica Moldova este percepută de unele structuri europene ca oferind
investitorilor un grad mai mare de libertate economică în comparație cu alte state, imaginea
investițională a țării este încă slab conturată. Potențialii investitori nu dețin informații suficiente
privind oportunitățile de investiții.

Bibliografia recomandată
 Strategia de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exporturilor pentru anii 2016-
2020.

 Strategia Republicii Moldova de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor

pentru perioada 2006-2015, aprobată prin Hotărîrea Guvernului Nr. 234 din 13.10.2006
// Monitorul oficial al Republicii Moldova nr.43-45 din 30.10.2006.

 Legea Republicii Nr. 166 din 11.07.2012 pentru aprobarea Strategiei naţionale de
dezvoltare „Moldova 2020” - Strategia Naţională de Dezvoltare: 7 soluţii pentru
creşterea economică şi reducerea sărăciei 2012-2020. În: Monitorul Oficial Nr. 245-
247 .

 Legea Republicii Moldova cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător nr.

81-XV din 18.03.2004 // Monitorul oficial al Republicii Moldova nr.64-66 din 23.04.2004

 Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din

3.01.1992

 Legea Republicii Moldova cu privire la zonele economice libere nr.440-XV din

27.07.2001.

 Legea Republicii Moldova cu privire la parcurile industriale nr.182 din 15 iulie 2010.

 Belostecinic Grigore. Investițiile – suport în dezvoltarea competitivității în condițiile

globalizării. In: Culegerea de articole științifice și teze ale comunicărilor științifice
prezentate în cadrul Conferinței științifice Internaționale, ediția a III-a, Chișinău,
22-23 decembrie 2016, p.14-21.

 BONCIU Florin. Investiţiile străine directe. Bucureşti, 2003

 Caraganciu A., Domenti 0., Ciobu S. Bazele activităţii investiţionale. - Chişinău:

Editura A.S.E.M, 2004
 Culegerea de articole științifice și teze ale comunicărilor științifice prezentate în
cadrul Conferinței științifice Internaționale, ediția a III-a, Chișinău, 22-23
decembrie 2016, ASEM.

 DOLTU Constantin, Investiţiile străine directe şi influenţa lor asupra modernizării

economiei în tranziţie, Teza de doctor în economie, Chişinău, 2007.

 GUMOVSCHI Ana. Potenţialul investiţional al ramurilor economiei naţionale şi

posibilităţi de valorificare a acestuia // Culegere de articole elaborate în cadrul
proiectului „Cercetarea riscurilor investiţionaleîn sectorul realal economiei”. Editura
ASEM. – Chişinău, 2009.

 HÎNCU Rodica. Fluxul stabil de investiţii - rigoare a promovării cu succes a

reformelor economice: Simpozionul ştiinţific internaţional în cadrul ASEM „Integrarea
europeană şi competitivitatea economică”, 23-24 septembrie, 2004. - Chişinău, 2004,
Vol.III, p. 148-151.

 HÎNCU Rodica, SUHOVICI Ana. Unele probleme ce ţin de investirea în economia

naţională a Moldovei şi căile de soluţionare ale acestora // Revista „Economica”. -
Chişinău, 2007, nr.1, p.61-64.

 HÎNCU Rodica, SUHOVICI Ana, LUCHIAN Ivan. Investiţiile în economia autohtonă şi

modelul investiţional autohton // Revista „Drept, Economie şi Informatică”, Chişinău,
2007, nr.1, p.19-23

 HÎNCU Rodica, SUHOVICI Ana. К вопросу об инвестиционной

конкурентноспособности Р.Молдова // Analele Academiei de Studii Economice din
Moldova. Ediţia a VI-a, ASEM. - Chişinău, 2008, p.244-249.

 HÎNCU Rodica (coordonator). Materialele conferinţei ştiinţifice internaţionale cu

genericul „Rolul investiţiilor în asigurarea dezvoltării durabile a economiei Republicii
Moldova în contextul integrării europene”, 29-30 octombrie, 2010, ASEM, Chişinău,
2010.

 HÎNCU Rodica. Investiţiile străine directe ca componentă importantă a fluxurilor

economice internaţionale // Revista „Economica”. - Chişinău, 2010, nr. 1 (71),
pag.71-81.

 HÎNCU Rodica. Investiţiile în cercetare-dezvoltare – obiectiv important în procesul

de edificare a economiei bazate pe cunoaștere și inovare în era digitalizării. In:
Culegerea de articole științifice și teze ale comunicărilor științifice prezentate în
cadrul Conferinței științifice Internaționale, ediția a III-a, Chișinău, 22-23
decembrie 2016, p.21-27.