TEMA 2.

CLIMATUL INVESTIŢIONAL

1. Concepții privind climatul investițional

2. Factorii determinanți ai climatul investițional
3. Climatul investițional în diferite state ale lumii (d.s.s.)
4. Climatul investițional în Republica Moldova

Cuvinte –cheie: climat investiţional; factori determinanţi ai climatul investiţional; atractivitate

investiţională; potenţial investiţional; oportunitate investiţională; rating etc.

1. Concepții privind climatul investițional

Noțiunea de climat investițional reflectă nivelul de atractivitate a unei țări (ramuri, zone,
regiuni) pentru alocarea investițiilor.
După cum este specificat în literatura de specialitate, „în știința economică noțiunea de
„climat investițional” se află încă în proces de constituire. De obicei, prin climatul investițional
se subînțelege totalitatea factorilor politici, social-economici, financiari, socio-culturali,
organizatorici, juridici şi geografici, care sunt prezenți, într-o țară sau alta, şi care atrag sau
resping capitalul străin”.
Contextul macroeconomic care favorizează atragerea investițiilor, numit generic „climat
investițional”, este o noțiune foarte complexă, fiind determinat de un mix de elemente
interdependente, ce includ:
- stabilitatea politică şi cea macroeconomică pe termen lung;
- stabilitatea şi supremația legislației;
- independența justiției pentru a asigura drepturile investitorilor;
- reguli clare şi nediscriminatorii privind activitatea economică (implicit cea
investițională);
- dezvoltarea infrastructurii de afaceri, inclusiv serviciile financiare, juridice etc.,
precum şi alte elemente, printre care nu mai puțin importante fiind:
- accesul la piețele de desfacere şi la resurse (umane, naturale, tehnologice, etc.);
- transparența în activitatea organelor de stat cu funcții de reglementare şi control;
- încrederea în mediul de afaceri etc.
Deci, noțiunea de climat investițional este abordată ca sistem de factori şi premise
economice, politice, instituționale şi de drept, precum şi amplitudinea de acțiune a acestora, capabili

1
să intervină în procesul de realizare a investițiilor, modificând comportamentul investițional spre
stimulare sau destimulare şi reflectând nivelul de atractivitate al unei ţări (ramuri, zone, regiuni)
pentru alocarea investițiilor.
În literatura de specialitate şi în publicistica economică nu există o linie de demarcare
clară între conceptul de climat de afaceri (de antreprenoriat) şi cel de climat de investiții
(investițional). În majoritatea cazurilor, ele sunt utilizate ca sinonime deși, aparent, climatul de
investiții ar trebui să se raporteze la climatul de afaceri ca parte la întreg. Dar, deoarece investiția
reprezintă esența oricărei afaceri, iar scopul final al unui proiect de investiție ca şi al oricărei
afaceri este obținerea profitului, vom tinde spre utilizarea cu sens identic al celor două
concepte. Precizând aceste aspecte, menționăm că climatul investițional poate fi tratat ca
condiții generale, atât cele prezente (favorabile şi nefavorabile), cît şi cele viitoare (riscuri sau
oportunități),
care încurajează sau descurajează alocarea investițiilor în afaceri.

2. Factori determinanți ai climatul investițional

Climatul investițional al unei țări este determinat de valorile unui șir de parametri care
reflectă imaginea integrală a țării, capacitatea acesteia în vederea asimilării investițiilor, riscurile
aferente procesului investițional etc.
Condițiile date se formează sub incidența unor factori de origine:
- economică,
- politică,
- instituțională,
- de infrastructură,
- legislativă,
- culturală etc.
Prezentarea detaliată a acestora ar include: resursele naturale şi starea mediului; calitatea
forței de muncă; nivelul de dezvoltare a infrastructurii; transparența şi previziunea vieții şi a
deciziilor politice; stabilitatea macroeconomică şi solvabilitatea balanței de plăți externe;
calitatea guvernării şi a administrației publice locale; stabilitatea şi calitatea cadrului juridic;
nivelul de criminalitate şi corupție; transparența şi democrația dirijării corporative; calitatea
sistemului financiar bancar, calitatea sistemului fiscal; bazele administrative, informaționale şi
tehnice de pătrundere pe piețe, inclusiv reglementarea comerțului extern; nivelul de
monopolizare şi de concurența pe piața internă; inflația etc.
Pentru a sistematiza factorii determinanți ai climatului investițional vom prezenta câteva
2
criterii de clasificare mai semnificative, întâlnite în literatura de specialitate.

3
 Conform nivelului de manifestare:
 Factorii nivelului macroeconomic: factorii stabilității economice (situația
bugetară, starea balanței de plăți, datoria publică, inclusiv cea externă); factorii de
evaluare redați prin prețuri (inflația, dobânda, cursul valutar); factorii politici şi
sociali (stabilitatea politică, nivelul corupției şi a criminalității, nivelul de
previziune a situației politice, șomajul, nivelul calității vieții); factorii de natură
fiscală (calitatea sistemului fiscal, presiunea fiscală, politica fiscală), factori
determinanți ai infrastructurii de piață (nivelul de dezvoltare a sistemului bancar şi
a altor instituții financiare, starea instituțiilor pieței valorilor mobiliare); factori ce
determină cadrul legislativ (calitatea cadrului legislativ, nivelul de previziune a
modificărilor cadrului juridic, stabilitatea legislației).
 Factorii nivelului microeconomic: factori psihologici (cultura investițională;
preferințe individuale ale investitorilor în materie de plasament, bazate pe
cunoașterea anumitor domenii de activitate, pe existența oportunităților de investiții;
aversiunea față de risc a investitorilor; instincte); factori economici şi financiari
(situația financiară a întreprinderii, rentabilitatea unității economice, mobilitatea
întreprinderii, rentabilitățile scontate a investițiilor reale, existența surselor de
finanțare a investițiilor, accesibilitatea la surse externe de finanțare, posibilitatea de
dezinvestiţii); factorii ce determină conjunctura pieţei (consumatorii, furnizorii,
amplasamentul, concurenții); factorii administrativi (calitatea managerului şi a
echipei de gestiune: capacitatea de a organiza afaceri, de a evalua perspectivele
investiționale, existența experienței etc.).
Conform naturii sale:
 Factori de natură economică: politica macroeconomică; strategia comercială; nivelul şi
modul de implicare a statului; modul de formare a prețurilor; priorităţile în investiţii;
instabilitatea economică regională etc.
 Factori de natură politică: factorii situaţiei politice interne (structura socială, cadrul
instituţional, personalităţile, mecanismele de control); factorii situaţiei politice externe
(instabilitatea politicii regionale, importanţa geopolitică, apartenenţa la o grupare
politică).
Conform relaţiei risc-rentabilitate:
 Factorii care caracterizează riscul investiţional (politici, economici, sociali, criminali,
ecologici, financiari, legislativi etc.).
 Factorii care determină potenţialul ţării de asimilare a investiţiilor (resursele materiale,
potenţialul productiv al ţării, infrastructura, calitatea forţei de muncă, calitatea instituţiilor
4
etc.)

5
 În cazul în care investitorii potenţiali iau decizia de plasare a capitalurilor sale în cadrul
economiei unei ţări este importantă analiza oportunităţilor investiţionale de care vor putea
beneficia în desfăşurarea activităţii sale antreprenoriale. Cunoaşterea oportunităţilor
investiţionale constituie un punct forte pentru planificarea activităţii sale economice şi din start îi
permite investitorului conturarea unor prognoze vis-a-vis de viitorii parteneri de afaceri, despre
posibilităţile de extindere teritorială prin penetrarea pe noi pieţe de desfacere, prin selectarea
ramurii atractive etc.
Oportunităţile investiţionale existente sunt determinate de influenţa factorilor de
contribuţie de natură economică, tehnică, juridică şi financiară.

Aspectele economice care vor fi analizate de investitor sunt:

• Cucerirea unui segment Aspectele tehnice
de piaţă, şi tehnologice
evitând barierele cuprind
tarifare şiurmătoarele:
netarifare;
• Folosirea unor materii prime, a forţei de
Aspectele muncă
juridice şi a altor
includ:
Posibilităţi de implantare a noilor întreprinderi, noilor utilaje, soluţiilorresurse existente în ţara în
tehnologice şi care
Aspectele financiare
investeşte,
organizatoricefără ace prezintă
face interes
cheltuieli
de vârf; legal; pentru
suplimentare decizia
de investitorului
transport, sunt
cheltuieli cu :
pregătirea forţei de

Avantajele Stabilitatea
financiaresistemului
sub forma dividendelor pe care poate să le repartizeze în totalitate sau în anumite pro
 muncă etc.;
Amplificarea
Transparenţafolosirii capacităţilor
legislaţiei; de producţie existente;
• Lărgirea pieţei de desfacere a produsului finit - intrarea cupeproduse finite nu doar pe piaţa
 Fabricarea
Gradul de noilor produse
concordanţă şi sub noua marcă,amai
complimentare cunoscută
legilor, piaţa internaţională;
regulamentelor şi hotărîrilor luate;
 ţării în care
Gradul s-a investit
de absorbţie
Posibilităţi de evitare
ci şi posibilităţile de export pe pieţele cu potenţial de consum mare
a „know-how”-
a legislaţiei; urilor;
ale ţărilor
 Posibilitate vecine.
de individualizare a produsului fabricat;
Gradul de complexitate a practicii de apel şi arbitraj;
• Posibilitate de accesare facilă a pieţei de împrumut şi nivelul ratei dobânzii la credite oferite;
 Metode
Proceduramanageriale de înaltă
de expropriere, eficacitate;
în cele mai dese cazuri realizată prin metoda naţionalizării;
• Tempourile inflaţioniste etc.
 Posibilitatea
Posibilitateade decreare a unor
repatriere zone industriale
a proprietăţii în regiunile
şi a capitalului etc.mai slab dezvoltate a ţării etc.

6
Posibilitatea de a transfera total sau parţial beneficiile obţinute în urma activităţii sale investiţionale;
Avantaje fiscale sub forma reducerilor şi scutirilor de impozite, taxe vamale ;
Avantaje monetare în privinţa schimbului valutar şi lipsa restricţiilor în acest domeniu etc.

3. Climatul investițional în diferite state ale lumii

Analiza surselor de specialitate, demonstrează că, inițial, climatul investiționala în diferite

țări se deosebea considerabil în funcție de:
- orânduirea economică,
- de nivelul de dezvoltare,
- de scopurile politicii economice.
Ulterior, a apărut tendința durabilă de atenuare a deosebirilor în regimurile
investiționale naționale, care s-a intensificat, în ultimul sfert al sec. XX şi la începutul secolului
XXI, sub influența proceselor de globalizare. Tendinţa respectivă a apărut după stabilirea
„regulilor de joc” unice în sfera activităţii investiţionale din cadrul grupărilor economice deja
existente.
O influenţă esenţială asupra climatului investiţional al ţării o are, de asemenea, politica
economică a statului în domeniul investițiilor străine; participarea ţării la sistemul de convenţii
internaţionale; gradul şi metodele intervenţiei statului in economie; eficienţa activităţii aparatului
de stat; consecvenţa în promovarea politicii economice.
In ultimele decenii, marea majoritate a ţărilor lumii au îmbunătăţit climatul investiţional,
făcandu-l mai atractiv pentru investitorii străini. Astfel, numai în anul 2004, un număr de 102 ţări
şi-au modificat regimurile investiţionale, anume pentru a atrage mai multe investiţii străine
(tabelul 2.3.1). Au fost simplificate procedurile de „intrare” în ţară a ISD, au fost reduse
impozitele şi s-au deschis noi sectoare pentru investitorii străini. Ţările lumii s-au pomenit
atrase într-o concurenţă acerbă în privinţa creării celor mai favorabile condiţii pentru investiţiile
străine. Liberalizarea regimurilor investiționale a fost deosebit de cuprinzătoare şi profundă în
anii 2003- 2005. Este notabil faptul că, în aceşti ani, a crescut, deși în proporții mult mai mici, şi
numărul modificărilor mai puțin favorabile pentru ISD, ceea ce vorbește despre accentuarea unor
tendințe protecționiste în privința investitorilor străini (tabelul 2.3.1).
Oricum, actualmente, îmbunătățirea climatului investițional rămâne o prioritate pentru
marea majoritate a ţărilor lumii. Experții în domeniul investițiilor au calculat că doar în anii
1992- 1997, 94% din toate inovațiile din lume, referitoare la capitalul străin, au fost orientate
asupra ameliorării climatului investițional.
7
 Tabelul 2.3.1
Modificările regimurilor investiţionale ale ţărilor lumii in anii 1992-
2005
Indicatorii 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Numărul de 43 57 49 64 65 76 60 63 69 71 70 82 102 93
ţări care au
modificat
regimul
investiţional
Numărul de 77 100 110 112 114 150 145 139 150 207 246 242 270 205
modificări
Modificări 77 99 108 106 98 134 136 130 147 193 234 218 234 164
mai
favorabile
pentru ISD
Modificări - 1 2 6 16 16 9 9 3 14 12 24 36 41
mai puţin
favorabile
pentru ISD

Sursa: UNCTAD, World Investment Reports, 2006

Experiența mondială demonstrează că elementele climatului investițional în țările în curs
de dezvoltare şi în cele cu economia în tranziţie, în mare măsură, sunt distincte de cele ale țărilor
dezvoltate.
Dar, în linii mari, în politica de atragere a capitalului străin, marea parte a guvernelor lumii
aplică măsuri speciale de atragere a ISD: fiscale, vamale, financiare şi de altă natură.
Analiza politicilor de atragere a ISD promovate de unele ţări înalt dezvoltate.
Mulţi investitori sunt atraşi de astfel de ţări industrial dezvoltate precum sunt SUA, Germania,
Franţa, Marea Britanie, Japonia, în special, din două motive principale: aceste ţări dispun de
cele mai mari pieţe şi de o situaţie politică şi economică stabilă. Ţinînd cont de piaţa lor
voluminoasă, cererea solvabilă, nivelul înalt de dezvoltare al economiei şi nivelul înalt al
competitivităţii, în ultimele decenii, lider în atragerea ISD este SUA. Majoritatea ţărilor
industrial-dezvoltate încearcă să plaseze investițiile lor în SUA, fiindcă piața internă a țării este
vastă, puterea de cumpărare a populaţiei este în creştere, iar stabilitatea politică este certă.
Japonia atrage investitorii străini prin stabilitatea sa politică şi economică, existenţa
infrastructurii dezvoltate, sistemul monetar şi financiar stabil, posibilitatea de investire în
ramurile tehnologic avansate, dar, mai ales, prin forţă de muncă mai calificată şi mai ieftină, în
comparaţie cu SUA şi Franţa. Analiza politicii investiţionale contemporane a Japoniei arată că
aceasta a fost definitiv elaborată încă în anul 1980 şi este orientată spre atragerea investițiilor
străine. Japonia este săracă în resurse naturale, de aceea, a pus întotdeauna accentul pe
dezvoltarea ramurilor exportatoare. Pentru producerea mărfurilor competitive pe piaţa mondială,
ea a utilizat tehnologiile avansate, a atras specialişti calificaţi pentru instruirea cadrelor şi a creat
o infrastructură foarte dezvoltată. Un rol deosebit, în dezvoltarea cu succes a Japoniei, revine
capitalului american. Actualmente, toate companiile, create cu participarea investiţiilor străine,
sunt persoane juridice ale Japoniei, cărora li se acordă „regim naţional”. Este necesar de
8
menţionat, că procedura

9
accesului investiţiilor străine la economia Japoniei este foarte simplă: prin intermediul Băncii
Japoniei se înregistrează informaţia cu privire la conţinutul tranzacţiei de investire, care,
ulterior, este aprobată automat de către Ministerul de Finanţe şi de către un minister de ramură
în decurs de 30 de zile.
Analiza atractivităţii investiţionale a unor ţări în curs de dezvoltare1.
China este o ţară ce se dezvoltă cu ritmuri înalte şi care are cele mai favorabile condiţii pentru
ISD, îndeosebi după aderarea acesteia la OMC (în 2001). In prezent, din punct de vedere al
atragerii investiţiilor străine directe, China poate fi caracterizată ca având cel mai reușit
rezultat.
Climatul investiţional din China se caracterizează prin următorii factori pozitivi:
• stabilitatea politică;
• proporţiile vaste ale teritoriului şi ale pieţei interne;
• forţa de muncă calificată (mai cu seamă, pentru necesităţile industriei
prelucrătoare), care acceptă salarii foarte mici;
• imaginea pozitivă (în special, vis-a-vis de producţia şi livrarea mărfurilor industriale pe
pieţele occidentale);
• susţinerea şi interesul deosebit pentru activitatea investiţională din partea statului;
• ritmurile foarte înalte ale modificărilor in toate sferele economiei.
In decursul a două decenii precedente, începând cu anul 1979, guvernul chinez a acordat
întreprinderilor cu capital străin, în comparație cu cele autohtone, un regim preferențial. Pentru
investitorii străini a fost creat un sistem al înlesnirilor fiscale şi vamale, în special în zonele
economice libere (ZEL). In etapele timpurii de funcționare a ZEL, sistemul a fost deosebit de
eficient. Dar, începând cu anul 1994, când fluxul anual al investițiilor străine a atins cifra de 2,5
mlrd. dolari, are loc o apropiere treptată a condițiilor de activitate pentru investitorii străini şi
autohtoni.
Guvernul Chinei a întreprins, de asemenea, şi alte acţiuni, care au activizat procesul
investiţional: liberalizarea treptată a accesului capitalului străin la ramurile şi raioanele închise,
măsuri speciale de stimulare pentru investitorii străini mici şi mijlocii. In prezent, ramurile

1
Cea mai larg acceptată definiție a unei țări în curs de dezvoltare este cea care are un nivel scăzut de
industrializare
și prețuri slabe pe indicele dezvoltării umane (HDI). Un scor scăzut al HDI înseamnă că cetățenii dintr-o anumită
țară au o speranță de viață mai mică, niveluri mai scăzute de educație, venituri mai mici pe cap de locuitor și rate
de fertilitate mai mari decât cele din alte țări. Majoritatea țărilor din Africa, Europa Centrală, Europa de Est, Asia,
America de Sud și America Centrală sunt, în general, considerate a fi în curs de dezvoltare. Există câțiva indicatori
care ajută la măsurarea nivelului de dezvoltare în orice țară dată. Fondul Monetar Internațional măsoară
dezvoltarea prin analizarea venitului pe cap de locuitor, diversificarea exporturilor și implicarea pe piața financiară
globală. Alte organizații, cum ar fi Banca Mondială, definesc o țară în curs de dezvoltare atunci când venitul anual pe
10
prioritare pentru atragerea investiţiilor străine în China sunt: energetica, industria uşoară,
alimentară, textilă, farmaceutică; producerea materialelor de construcţie, chimia şi metalurgia;
construcţia de maşini şi utilaje; producerea utilajului pentru extragerea petrolului de pe fundul
mării; electronica, producerea mijloacelor de telecomunicaţii şi a utilajului medical. Pe lîngă
înlesnirile create investitorilor străini, guvernul chinez pune în faţa acestora şi un şir de condiţii
destul de dure. Astfel, activitatea economică eficientă a întreprinderilor mixte trebuie neapărat să
fie bazată pe aplicarea celor mai avansate tehnici şi tehnologii, pe metodele ştiinţifice de
gestionare a afacerilor, pe diversificarea asortimentului producţiei, creşterea calităţii, economia
de energie, materie primă, materiale, pe sporirea ponderii producţiei destinate exportului şi pe
sporirea veniturilor valutare, pe pregătirea personalului administrativ şi tehnic autohton de înaltă
calificare. In prezent, peste 50% din întreaga producţie fabricată în China este confecţionată la
întreprinderile cu participarea capitalului străin.
Analiza climatului investiţional în ţările în tranziţie din Europa Centrală şi de Est
Experienţa acestor ţări prezintă o importanţă deosebită pentru Republica Moldova, care şi-a fixat
drept obiectiv strategic prioritar integrarea europeană. Ţările din această categorie sunt atractive
prin faptul că au o piaţă internă în creştere şi prin cheltuieli de producţie mai mici, decât în ţările
occidentale, din contul valorii mai scăzute a resurselor (îndeosebi, a forţei de muncă). Ele
posedă o infrastructură de transport dezvoltată, geografic sunt situate favorabil şi
cheltuielile tranzacționale sunt mici. Intr-o serie de ţări, sunt create zone vamale libere, fapt care
contribuie la fluxul considerabil al capitalului în producțiile noi.
Polonia, Ungaria, Republica Cehă sunt calificate de către investitori străini drept ţări ale
Europei Centrale, cu o cultură înaltă, care au fost întotdeauna lideri în efectuarea reformelor de
piaţă, mai devreme decât altele au atins stabilitatea financiară şi au depășit recesiunea provocată
de tranziție. Ungaria, Republica Cehă şi Polonia sunt apropiate şi teritorial de ţările occidentale –
exportatoare de ISD. In perioada interbelică, dar şi anterior, aceste trei ţări s-au manifestat deja
ca state industriale dezvoltate, cu tradiții bogate în producerea mărfurilor de înaltă calitate, de
exemplu, producerea berii în Republica Cehă ori a vinului în Ungaria. Pe piaţa externă, aceste
state sunt reprezentate, în special, de mărfurile industriei constructoare de maşini, ale industriei
chimice, farmaceutice, cosmetice, poligrafice.
Ţările sus-menţionate sunt atractive pentru investitorii străini datorită următoarelor
avantaje:
a) amplasarea strategică, ce asigură accesul atât la pieţele occidentale, cît şi la cele orientale;
b) existenţa forţei de muncă calificate şi ieftine pentru dezvoltarea tehnologiilor avansate;
c) atitudinea pozitivă faţă de investiţiile occidentale;
d) experienţa pozitivă a multor proiecte investiţionale (în ramura automobilelor, cea alimentară).
11
 Unele din cele mai complicate probleme teoretice şi practice ale ISD sunt: în ce măsură
trebuie admise aceste investiţii în economia ţării; este, oare, raţional ca ISD să fie admise în toate
ramurile sau statul trebuie să limiteze şi poate chiar să interzică accesul acestora în anumite ramuri?
Din punct de vedere al atractivităţii pentru investitorii străini, ţările din CSI sunt
clasificate de către organizaţiile economice internaţionale în trei grupuri de ţări.
1. Primul grup îl reprezintă ţările exportatoare de resurse energetice: Azerbaidjan, Kazahstan,
Rusia şi Turkmenistan.
2. Grupul al doilea este format din ţările, care nu au rezerve mari de resurse energetice, dar
promovează activ reformele: Armenia, Georgia, Kargazstan, Moldova, Tadjikistan şi
Ucraina.
3. Grupul al treilea cuprinde ţările, care, foarte încet şi „fără entuziasm”, efectuează reformele:
Belarus şi Uzbekistan.
Pentru a face aprecieri asupra climatului investiţional dintr-o ţară sau alta investitorii
apelează adesea la ratinguri investiţionale.
RATING este rezultatul clasamentului teritoriilor, corespunzător indicatorilor elaborați de
un evaluator concret. Ratinguri se exprimă în litere (de ex., Aaa), indice (FDI CONFIDENCE
INDEX), baluri etc.
Exemplul ratingurilor, exprimate în forma de litere, este prezentat în tabelul ce urmează.
Moody’s Aaa Aa A Baa Ba B Caa Ca C
S&P AAA AA A BBB BB B CCC CC C D
Plasamente sigure Plasamente speculative

Există o mare diversitate de metode, utilizate pentru stabilirea ratingurilor investiţionale.

Toate însă au o trăsătură comună - au un caracter complex.
Piaţa mondială este dominată în prezent de trei mari agenţii internaţionale de evaluare a
riscului, asociat plasamentelor într-o ţară sau alta (risc rating agencies):
1. Standard & Poor’s Ratings Group;
2. Moody,s Investors Service;
3. Fitch-IBCA.
Ratingul atractivităţii investiţionale ale ţărilor, realizat de agenţia Ernst & Young în 2011
este prezentat în figura 2.3.1.
Drept surse de informare privitor la ratingurile investiţionale, pot servi şi evaluările efectuate
de:

 Experţii Forului Economic Mondial;

 Instituţiile financiare internaţionale (Banca Mondială etc.);
 Reviste (Fortune; The Economist; Forbes etc.).
12
Fig. 2.3.1. Ratingul atractivităţii investiţionale ale ţărilor,
realizat de Ernst & Young, 2011
13
 Conform evaluărilor realizate de agenția Ernst & Young în 2011 şi prezentat în figura 2.3.1.,
R. Moldova se află pe locul 72, fiind devansată de Ucraina (locul 68); Georgia (locul 69);
Namibia (locul 70); Armenia (locul 71).
În aprecierea complexă a atractivității investiţionale (a climatului investițional) a unei ţări,
investitorii apelează, cel mai frecvent la ratingurile investiționale stabilite şi prezentate de către
revista "Euromoney". Metodologia de evaluare a acestei reviste se bazează pe rezultatele celor
mai populare agenţii de rating internaționale sus-menţionate. "Euromoney" publică semestrial
clasamentul riscului de țară, care grupează 180 de state şi este construit după o metodologie
specifică acestei publicaţii.
În evaluarea riscului suveran, care conform opiniei specialiștilor, constituie doar o parte a
riscului de ţară, Euromoney atribuie ponderi specifice următorilor indicatori:
 Performanţa economică (ponderea este de 25%), apreciată ca o medie a
previziunilor pentru anul curent şi anul următor realizate de Proiecţiile Economice
globale ale Euromoney; în cazul în care nu există previziuni despre o ţară, scorul
acordat este zero. Variabilele economice pe baza cărora se acordă de către specialiştii
intervievaţi de Euromoney un scor între 0 (cea mai dezastruoasă situaţie economică) şi
100 (economia cea mai puternică) sunt: creşterea economică, stabilitatea monetară,
soldul contului curent şi cel bugetar, şomajul şi dezechilibrele structurale.
 Riscul politic (ponderea este de 25%) este definit ca suma dintre riscul de neplată
sau riscul de a nu deservi datoria externă, care decurge din importuri, împrumuturi,
dividende şi alte relaţii comerciale şi financiare externe, şi riscul nonrepatrierii
capitalului. El este obţinut din media valorilor atribuite de analiştii de risc, agenţii de
asigurări şi inspectorii de credit care lucrează cu ţările supuse evaluării. Fiecare analist
poate acorda maximum 10 puncte (când riscul politic este zero) şi minimum zero
(când şansele de recuperare a datoriei sunt considerate nule).
 Indicatorii datoriei externe (10%) se calculează pe baza informaţiilor publicate în
World Bank „World Debt Tables”. Aceştia sunt: serviciul datoriei externe/exporturi
(A); balanţa contului curent/PNB (B); datoria externă/PNB (C).
Scorul total se calculează astfel: C+(A*2)-(B*10). Cu cât scorul este mai mare, cu atât situaţia
este mai favorabilă ţării.
 Încetări de plăţi sau reeşalonări în serviciul datoriei externe (10%). Se acordă un
scor cuprins între 10, dacă nu s-au înregistrat încetări de plăţi în ultimii trei ani şi 0,
dacă ţara a fost continuu în încetare de plăţi. Informaţiile se bazează tot pe World
Bank “World Debt Tables”.

14
  Media ratingurilor riscului suveran stabilite de Moody’s, Standard& Poors şi
Fhitch (10%). Dacă astfel de rating-uri nu există, se acordă 0 puncte.
 Accesul la credite bancare (5%) se calculează ca raport între plăţile în contul
împrumuturilor private pe termen lung negarantate şi PNB.
 Accesul la finanțări pe termen scurt (5%).
 Accesul pe piețele de capital (5%) reflectă analizele Euromoney cu privire la
rapiditatea cu care o ţară poate mobiliza resursele financiare internaționale din
emisiune de obligaţiuni şi credite sindicalizate. În scopul evaluării acestui indicator,
publicația solicită specialiştilor din conducerea sindicatelor creditorilor punctaje
pentru fiecare ţară. Scorurile au următoarea semnificaţie: 5 puncte dacă accesul este
neîngrădit, 4 puncte dacă în 95% din situaţii nu există probleme de acces, 3 dacă în
mod normal nu există probleme, 2 dacă există posibilitatea ca accesul să fie
condiţionat, 1 dacă accesul este posibil doar în anumite condiţii, 0 dacă accesul nu este
posibil.
Pe baza acestor indicatori, fiecare stat primeşte un punctaj pe o scară de la 0 (cel mai mare
risc) la 100 (risc minim), pornind de la care, țările sunt grupate în nouă clase de risc, acoperind
fiecare câte 10 puncte. Scorul sub 10 puncte nu este încadrat în nici o clasă de risc. Euromoney
publică odată cu scorul general şi scorurile parţiale pentru a furniza cât mai multe informaţii cu
privire la ţările monitorizate.
Metoda anterior analizată este mai simplă, atât ca concepţie cât şi în aplicare, şi are un grad
mai înalt de obiectivitate în comparație cu cel al celorlalte agenţii internaţionale de evaluare a
riscului. Extrema simplificare a caracteristicilor economice, politice şi sociale ale ţărilor
analizate nu permite însă evidenţierea particularităţilor fiecărui stat, de aceea investitorul va
trebui să utilizeze şi metode individuale de apreciere a atractivităţii investiţionale a unei anumite
ţări.
Teme pentru referate (în cadrul lucrului individual al studenților):
1. Climatul investiţional în România;
2. Climatul investiţional în Polonia;
3. Climatul investiţional în Irlanda;
4. Climatul investiţional în Kazahstan;
5. Climatul investiţional în Franţa
etc.
Este dezirabil, ca în referat, studentul să facă analiza comparativă a climatului din țara
analizată cu climatul investiţional din R.Moldova (cel puțin, pe un element de analiză).

4. Climatul investițional în Republica Moldova

Activitatea investițională în Republica Moldova este cel mai important factor, ce determină

15
dezvoltarea social-economică a ţării. Atît activitatea investițională desfășurată, cît şi dezvoltarea

16
social-economică depind, în mare măsură, de climatul investiţional favorabil. Acesta din urmă
contribuie la menținerea unui ritm susținut de investiții în economia autohtonă.
Investiţiile în capitalul productiv pot proveni atît din surse interne, cît şi din cele
externe. Dihotomia „investiţii locale–investiţii străine” , sub nici o formă, nu presupune că
unele ar trebui să fie avantajate în raport cu altele în cadrul politicilor investiţionale, ci doar că
fiecare categorie răspunde unor nevoi diferite, are un potenţial şi un rol diferit în accelerarea şi
în diversificarea creşterii economice. Investiţiile locale au un rol important pentru dezvoltarea
capitalului productiv în sectoarele „tradiţionale”, în care Republica Moldova deţine anumite
competenţe tehnologice (industria alimentară, industria băuturilor alcoolice, confecţiile etc.),
sau care sînt mai puţin atractive pentru investitorii străini din cauza accesului restrîns la
factorii- cheie de producţie (agricultura). Însă, cu un sector financiar insuficient de dezvoltat,
volumul resurselor investiţionale interne este unul destul de limitat, iar întreprinderile
autohtone nu dispun de suficiente competenţe tehnologice pentru a investi în sectoarele „noi”,
promiţătoare sub aspectul productivităţii, calităţii, sofisticării şi diversificării structurale a
creşterii economice. Investitorii locali, în mod evident, explorează şi potenţialul industriilor
noi, însă la o scară mult mai mică, inclusiv sub aspectul numărului de locuri de muncă create,
decît companiile internaţionale, care au o experienţă de cîteva decenii, un set complet de
competenţe tehnologice şi canale garantate de desfacere a producţiei.
Republica Moldova nu dispune de resurse financiare suficiente şi, de aceea, este constrânsă
să recurgă la asistența externă, să caute noi şi noi credite. Însă, precum arată experiența
internațională, o astfel de politică este ineficientă din cauza necesității de a achita dobânda şi din
lipsa mecanismelor eficiente de utilizare a fluxurilor băneşti împrumutate. În asemenea condiții,
economia Republicii Moldova poate fi eficient finanțată din exterior doar prin intermediul
investițiilor străine.
Conform legislației R. Moldova, investiție străină este investiția efectuată de un investitor
străin în activitatea de întreprinzător desfășurată în Republica Moldova, inclusiv veniturile
provenite din investiția sa şi reinvestite în Republica Moldova.
Republica Moldova are nevoie de investiții străine directe din următoarele considerente:
1) potențialul investiţional propriu este redus, adică persistă o insuficienţă a resurselor interne
ale sectorului privat;
2) necesitatea integrării Republicii Moldova în economia mondială în condiţii avantajoase;
3) crearea mediului concurenţial cu participarea investitorilor străini, sporirea competitivităţii
producţiei naţionale;

17
 4) necesitatea implementării, în economia Republicii Moldova, a tehnologiilor avansate şi a
knowhow-ului în activitatea economică, fapt ce devine posibil odată cu venirea investitorilor
străini etc.
Ca şi în alte ţări, în Republica Moldova investițiile străine directe (ISD) sunt considerate un
factor de accelerare a progresului economic şi tehnic; de renovare şi modernizare a aparatului
de producție; de cunoaștere a metodelor avansate de organizare a producției; de pregătire a
cadrelor în corespundere cu necesitățile economiei de piață.
Atragerea ISD rămâne a fi o sarcină actuală, de eficiența soluționării căreia depind mersul,
ritmurile şi rezultatele reformelor efectuate. Pentru asigurarea reformelor, este necesar un volum
important de investiții străine. Însă, volumul de ISD atrase încă nu satisface necesitățile reale
ale Republicii Moldova în investiții străine. Date statistice privind dinamica investițiilor străine
directe în economia națională, precum şi dinamică anuală a acestora pe perioada 2007-20092
sunt prezentate în tabelul 2.4.1 şi figura 2.4.1.
Tabelul 2.4.1
Investiţiile directe (mil. USD)

Sursă: Raportul Băncii Naționale a Moldovei

Stocul de investiții străine directe, acumulat la sfârșitul anului 2009, a fost evaluat la 2604,22
mil. USD (figura 2.4.1.), pe cap de locuitor revenind 731 USD.

2
Perioada respectivă este propusă studenților, reieșind din anmite raționamente, unul din care vizează analiza
fluxurilor în perioada de criză economică mondială (2008 etc.), precum și în scopul oferirii unui coridor temporal
mai extins de lucru d.s.s a studenților în procesul de elaborare a referatelor.
18
 Figura 2.4.1. Investițiile străine directe în economia națională,
dinamică anuală (mil. USD)
Sursă: Rapoartele Băncii Naționale a Moldovei, anii 2007-2009
În perioada 2010-2020 stocul investițiilor străine directe a înregistrat pe alocuri
fluctuații notabile. Minimul stocurilor de ISD a fost consemnat în anul 2015 – 2,904 miliarde
USD. Principalul aspect pozitiv care poate fi menționat este că în condițiile pandemiei
stocul nu s-a redus, ba chiar a înregistrat o creștere, chiar dacă aceasta a fost una
marginală (+2.5% f-a-p). Această evoluție ne vorbește despre faptul că în rîndul
investitorilor străini nu s-a infiltrat spiritul de acalmie și panică, manifestat, de exemplu,
prin retragerea convențională de capital din economie. În primele trei luni ale anului 2021,
stocul total al investițiilor străine directe în Republica Moldova a atins suma de 4,73 miliarde
dolari SUA. Indicatorul este în creștere cu 3,5 la sută față de aceeași perioada a anului 20203.
Analizând numărul de tranzacţii pe piaţa de capital cu participarea investitorilor străini
în orizontul de timp 2001-2009 (figura 2.4.2), se poate observa desprinderea câtorva segmente de
ascendență: în anii 2001 până în 2004 are loc o creștere a numărului de tranzacții cu implicarea
investitorilor străini de la 1246 la 1805, adică o creștere foarte modestă cu 559 tranzacţii pe
parcursul a 3 anii. Evoluția descendentă a fost înregistrată în perioada 2004-2006, volumul
tranzacțiilor cu implicația străinilor s-a redus de la 1805 tranzacții la 437. Din figura 2.4.2, se
mai poate observa că în anul 2005, au fost realizate 550 tranzacții ale investitorilor străini, în a.
2006
– 447 tranzacții, iar în anul 2007 s-a înregistrat cel mai mare număr de tranzacții (din perioada
anilor 2005-2009) cu implicarea investitorilor străini.

3
Datele au fost publicate de Ministerul Economiei și Infrastructurii, cu referire la Banca Națională a Moldovei.

1
 2000
1800 1805
1600 1636
1558
1400
1200 1246
1000
800 912
600
400 618 580
200 550
437
0

200120022003200420052006200720082009

Figura 2.4.2. Numărul de tranzacţii pe piaţa de capital a investitorilor străini.

Sursa: Raportul anula al CNPF, 2009

Analiza numărului tranzacțiilor pe piața de capital autohtonă cu implicarea investitorilor

străini denotă faptul, că aceste tranzacții există4, doar că numărul lor este redus. Constatăm, că în
Republica Moldova se simte lipsa investitorilor străini şi, respectiv, a investițiilor, ceea ce duce
la scăderea eficienței pieței de capital.
Republica Moldova a fost capabilă să atragă investiții străine directe doar după
relansarea credibilă a creșterii economice şi atingerea unei relative stabilităţi economice şi
politice în ţară. Dar până în anul 20045 fluxurile de investiţii străine directe nu au urmat un trend
bine definit, iar creșterile mai semnificative se datorau intrării episodice pe piața moldovenească
a unor companii mari, de ex: Lukoil (Rusia) în 1995, Union Fenosa (Spania) în 2000. O creștere
mai constantă a investiţiilor străine directe în economia Republicii Moldova a început abia în
2004, însă numai în anul 2007 fluxurile de ISD au înregistrat o creștere semnificativă, ce a
depășit media regională şi a atins 10% din PIB (figura 2.4.3). Fluxul neînsemnat al ISD până în
2007 în Republica Moldova se datorează gradului scăzut de competitivitate a ţării, teoria
economică şi măsurările empirice demonstrând că există o corelaţie puternică între aceşti
indicatori. Poziţia nefavorabilă a Republicii Moldova în clasamentele internaţionale a avut, un
anumit impact asupra deciziilor investitorilor străini, care au preferat să investească în ţări chiar
mai îndepărtate geografic, dar mai stabile din punct de vedere economic şi politic.

4
În ceea ce privește investiţiile de portofoliu, se poate menționa că, investitorii străini au anumit interes față de piaţa
de capital autohtonă, iar dovadă a acestui fapt este numărul tranzacţiilor realizate pe piaţa de capital autohtonă cu
implicarea acestor investitori. Investiţiile de portofoliu au înregistrat, în perioada analizată, ieşiri nete în valoare de
5.82 mil. USD, determinate de serviciul euroobligaţiunilor.
5
În 2003 a fost creată, de către opt investitori străini: România, Japonia, Franța, Olanda, Germania, Marea Britanie,
Italia, Turcia, Asociația Investitorilor Străini din Republica Moldova.

2
 Figura 2.4.3. Fluxul de investiţii străine directe şi ponderea
investiţiilor străine directe în PIB, 1995-2009

Sursa: Prohniţchi V., Lupuşor A., Popa A. „Impactul investiţiilor străine directe asupra economiei
Republicii Moldova”, Chişinău, Expert-Grup, 2010

În anul 2009, în contextul crizei economice mondiale, dar şi a instabilităţii politice din
Republica Moldova, fluxurile de ISD s-au diminuat esențial, de peste opt ori. Aceasta a fost
una dintre cele mai mari rate de descreștere a ISD în Europa Centrală şi de Est. Iar din motivul
pierderilor înregistrate de companiile străine, venitul reinvestit al acestora a înregistrat valori
negative în anul 2009, denotând, în ultimă instanță, un proces de dezinvestire6.
“Revenirea creșterii economice la scară globală și regională în 2010 au tras și Republica
Moldova de pe marginea prăpastiei economice. Canalele prin intermediul cărora criza financiară
s-a propagat în economia moldovenească în anul 2009 au asigurat în 2010 creçterea
economică. În primele trei trimestre investițiile străine directe au crescut cu 50%”7.
Republica Moldova a înregistrat unul dintre cele mai mari progrese printre cele 183 de
ţări incluse în clasamentul Fundaţiei americane Heritage şi revistei The Wall Street Journal,
urcând în 2011 de pe locul 125, pe care se afla în 2010, pe poziţia a 120-a.

6
Dexonline explică noțiunea de dezinvestire ca ”suprimarea sau reducerea investițiilor într-un sector economic” (<
fr. désinvestir).
7
(http://www.expert-grup.org/index.php?go=news&n=175&nt=1#Indicatori_statistici).

2
 Potrivit clasamentului libertăţii economice pentru 2011 ("2011 Index of Economic
Freedom"), economia moldovenească continua să fie încadrată în categoria economiilor "în
mare parte lipsite de libertate".

În plan regional, conform clasamentelor din 2011, Republica Moldova se situa pe poziţia
40 din 43 de ţări. Scorul de ansamblu este sub valorile medii regionale (66,8 de puncte) şi
mondiale (59,7 de puncte).
Libertatea comerţului şi fiscalităţii este puternică, constatau, în acea perioadă (a.2011)
experţii Fundaţiei americane. "În ultimii ani, guvernul a pus în aplicare măsuri de îmbunătăţire a
transparenţei şi a mediului de reglementare generală a antreprenoriatului. Recentele reforme
fiscale au făcut regimul fiscal destul de competitiv", aprecia Heritage şi The Wall Street Journal.
Experţii arătau totodată că "realizarea potențialului de creștere rămâne constrâns de
intervenţia statului în sectorul privat, ca urmare economia este vulnerabilă în condițiile
schimbării situației politice". Există și un grad înalt de corupție în majoritatea domeniilor
birocratice, se mai arată în raport8. Clasamentul este întocmit pe baza unor punctaje, cuprinse
între 0 şi 100%. O economie este cu atît mai liberă, iar intervenţia statului mai mică, cu cît
indicele este mai înalt. Republica Moldova a primit:
I. punctaje înalte la compartimentul :
- libertatea comercială, respectiv 80,2%,
- libertatea fiscală - 85,6%, unele dintre cele mai bune aprecieri din lume şi regiune,
- precum şi libertatea monetară - respectiv 77,0%;
II. punctaje peste medie la capitolul:
- libertatea afacerilor - 69,5%.
III.punctaje mult sub medie sunt la capitolul:
- corupţie - 33,0%,
- drepturile de proprietate - 40,0%
- libertatea muncii - 39,0%.
Lideri în clasamentul mondial al libertății economice9 au fost determinați: Hong Kong,
Singapore, Australia, Noua Zeelandă, Elveţia, Canada, Irlanda, Danemarca, SUA.

8
Potrivit unui raport elaborat de IDIS „Viitorul”, cele mai mari provocări ale oamenilor de afaceri din Republica
Moldova sunt corupția, cadrul legal imperfect și birocrația. Circa 70% dintre persoanele care au afaceri în Republica Moldova
consideră că cea mai mare problemă a acestui domeniu este corupția. Totodată, peste 60 la sută dintre ei cred că este mai ușor să-
și rezolve problemele din business în mod neoficial. Sistemul financiar subdezvoltat și birocrația sunt alte provocări are
antreprenorilor. Deși în ultima perioadă s-au făcut unele progrese și au fost adoptate anumite acte legislative, totuși percepția
oamenilor de afaceri este că situația din sector este una complicată.
9
Dintre fostele republici sovietice, astăzi ţări independente, Estonia ocupa, conform clasamentului determinat, locul 14, Lituania
- 24, Georgia - 29, Armenia - 36. Federaţia Rusă era plasată pe locul 143 în clasamentul libertăţii economice, iar Ucraina pe
poziţia 164.

2
 Menționăm, că Republica Moldova a avut o evoluţie impresionantă în anii 2002-2004,
când în 2002 a urcat de pe poziţia a 120-a pe 105, respectiv 92, în anul 2003, iar în anul 2004 a
avansat cu încă 13 poziţii. În anul 2005 R. Moldova a fost plasată pe locul 77, iar în 2006 - pe
poziţia 83. Cel mai jos indice al libertăţii economice Republica Moldova l-a avut în 1995, când
economia moldovenească a fost apreciată drept una reprimată10.
În 2008, pe primele locuri în topul ţărilor de origine ale ISD, orientate în R. Moldova, se
plasau țările cu un regim fiscal destul de tolerant faţă de capitalurile pe care le adăpostesc:
Olanda şi Cipru (tabelul 2.4.2). Proveniența investiţiilor în proporţie de 31% din aceste două
state denaturează analiza investiţiilor pe ţări de origine, deoarece capitalurile care provin din
Olanda şi Cipru de multe ori sunt de cu totul altă proveniență decât olandeză sau cipriotă (fiind
de proveniență inclusiv rusă, românească, ucraineană sau chiar moldovenească). Un progres
considerabil, în acest sens, l-au demonstrat investiţiile provenite din Italia pe parcursul ultimilor
ani, evoluând către 2008 până pe locul trei în top, iar stocul total de investiţii italiene a crescut de
10 ori (în expresie nominală). Investițiile italiene cele mai importante au fost făcute în industria
textilă şi de confecţii. Pe locul 4 urma Rusia, care a cedat două trepte în top faţă de 2005, dar
investiţiile reale provenind de la investitorii ruşi ar putea fi mai înalte din contul investiţiilor care
figurează ca fiind din Olanda sau Cipru.
Tabelul 2.4.2.
Stocul şi structura ISD, după ţări de origine, mii lei şi % din total

Sursa: Prohniţchi V.,Lupuşor A.,Popa A. „Impactul investiţiilor străine directe asupra economiei
Republicii Moldova”, Chişinău, 2010.

10
http://www.azi.md/ro/story/15799.

2
 În figura 2.4.4 sunt reprezentate ţările investitoare care au înregistrat în perioada 2007–
2010 fluxuri pozitive de investiţii către R.Moldova.

Figura 2.4.4. Evoluţia investiţiilor provenite din primele 7 ţări investitoare

Sursa: Conferinţa ştiinţifică internaţională ”Rolul investiţiilor în dezvoltarea durabilă a economiei
naţionale în contextul integrării europene”, 29-30 octombrie, 2010, ASEM, Chişinău

Distribuția geografică a investițiilor străine directe, acumulate în economia naţională (anii

2007-2010), denotă că ponderea majoră (51,7 la sută) aparține investitorilor din ţările Uniunii
Europene, celor din CSI revenindu-le 13,0 la sută, iar investitorilor din alte ţări – 35,3 la sută.
Cu trecerea timpului, situația s-a schimbat. Astfel, în ultimii ani, cele mai multe investiții
provin din țările Uniunii Europene, 82,2 la sută. Din țările Comunității Statelor
Independente (CSI) - 5,9% dintre investițiile totale, iar din alte țări - 11,9 la sută. Potrivit
autorităților, principalii investitori străini sunt originari din Cipru, Olanda, România,
Franța, Bulgaria, Rusia, Austria, Marea Britanie.
Unul din indicatorii de bază, care denotă încrederea investitorilor străini faţă de economia
unei țări, este reinvestirea venitului obținut. Astfel, cota-parte a venitului reinvestit în economia
națională s-a majorat treptat de la 6,9%, din volumul total al investițiilor străine în anul 2006,
pînă la 12,5% (la situația din 1 octombrie 2009).

Cele mai atractive pentru investitorii străini în anul 2010 (vezi figura 2.4.5), conform
datelor statistice, au fost activitățile financiare – 22,0% din volumul investițiilor străine atrase în
Moldova (la situația din 01.01.2009 – 22,7%), comerțul cu ridicată şi cu amănuntul – 19,0%
(20,5%), industria prelucrătoare – 18,0% (18,8%), tranzacții imobiliare –17,5% (13,5%),
transporturi şi comunicații – 8,9% (13%) şi energie electrică, gaz şi apă – 7,9% (6,4%). În
ansamblu, investițiile în aceste sectoare au constituit circa 95% din volumul total al mijloacelor
depuse de către investitorii străini.

2
 Energie electrică, gaz şi apă
Industria prelucrătoare 18,0%
Alte activităţi
Tranzacţii 7,9% 1,8%
imobiliare 17,5%
Transporturi şi comunicaţii 8,9%
Hoteluri şi
restaurante

Activităţi financiare
22,0%
1,2%
Construcţii Agricultură Comerţ cu ridicată
2,8% şi cu amănuntul
0,9% 19,0%

Figura 2.4.5. Investiţii străine directe pe genuri de activitate 2010

Sursa: Raportul Min. Economiei privind realizarea strategie de atragere a investițiilor şi promovare a
exporturilor pentru anii 2006-2015.

Potrivit datelor BNM de la finele anului 2020, principalele activități economice care au
beneficiat de investiții străine sunt activitățile financiare și de asigurări (cu 29.7% din stocul de
investiții străine directe sub formă de capital propriu), comerțul cu ridicata și cu amănuntul &
repararea autovehiculelor (25.8%) și industria prelucrătoare (18.9%).
Principalele activități economice care au beneficiat de investiții străine directe, în anul 2021,
au fost:
 activitățile financiare și de asigurări, 32,8%;
 comerțul, 24,5%;
 industria prelucrătoare, 20,4% ;
 informații și comunicații, 5,5%;
 transport și depozitare, 3,8%;
 industria energetică, 3,3%;
 tranzacții imobiliare, 3,2%.
În unul din documentele de politici11 - Strategia de Atragere a Investițiilor și Promovare a
Exporturilor pentru anii 2016-2020 – se menționa, că în perioada 2016-2020 ar urma să fie atras
un flux net de investiţii străine directe (ISD) de circa 380 milioane dolari. Conform estimărilor,
efectul proiectelor urma să aducă la buget circa 232 milioane dolari SUA sub formă de venituri
fiscale (61%). De asemenea, se urmărea crearea, a cel puţin 10 mii locuri de muncă, creşterea

11
Documentele principale, care în mod expres stabilesc politica Guvernului R.Moldova în domeniul investiţiilor sunt:
- Strategia de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor pe perioada 2016-2020 (În atenția studenților: de studiat d.s.s!
Ar fi dezirabil, ca la seminare să se analizeze în cadrul referatelor elaborate pe tematica Climatului investițional);
- Strategia Națională de Dezvoltare „Moldova 2020” (SND) aprobată prin Legea nr.166 din 11 iulie 2012;
- Strategia Națională de Dezvoltare „Moldova 2030”;
- Strategia de dezvoltare a sectorului IMM pentru perioada 2012-2020 ;
- Strategia națională pentru dezvoltarea societății informaționale „Moldova digitală 2020” ;
- Strategia națională de dezvoltare agricolă și rurală pentru anii 2014-2020 ;
- Prevederi din alte strategii sectoriale.

2
volumului exporturilor de bunuri până la 3 miliarde dolari, iar a exporturilor de servicii până la
1,2 miliarde dolari, reducerea deficitului comercial din PIB cu 4 %, scăderea ratei şomajului cu
1,4%, creşterea ponderii ISD în PIB până la 3,9 %.
Este necesar de menţionat, că nivelul investiţiilor străine directe în sectorul real al
economiei rămâne a fi insuficient, în special în domeniile generatoare de valoare adăugată
înaltă (producere şi prestare a serviciilor), care ar asigura competiţie şi ar trezi interes pe pieţele
de desfacere externe. În afară de aceasta, dezvoltarea businessului este împovărată de nivelul
insuficient de dezvoltare a pieţei financiare (asigurările, piaţa valorilor mobiliare, instrumente de
finanțare, titluri de credit etc.), de rata dobânzii înaltă la creditele bancare, precum şi existenţa
disproporțiilor regionale majore etc.
Analiza structurii investițiilor în capital fix pe zone şi localităţi în dinamică, permite să
se concluzioneze că activitatea investițională este distribuită neuniform pe teritoriul R.
Moldova, fiind puternic concentrată într-un singur centru - mun. Chişinău, unde volumul
investiţiilor pe parcursul ultimilor zeci de ani variază între 52–60% din totalul pentru Republica
Moldova. Al doilea centru din țară atractiv pentru investiții este oraşul Bălţi cu aproximativ
306,1 mil. lei investiţii alocate în 9 luni 2010 sau 4,8% din total. Totodată, la moment sunt în
realizare o serie de proiecte investiționale majore, inclusiv în cadrul zonelor economice libere
care vor duce la creşterea cotei-părţi a regiunilor ţării12. Pe teritoriul Republicii Moldova
activează șapte (8) zone economice libere: ZEL „Bălţi”, ZEL „Ungheni-Business”, ZAL „Expo-
Business-Chișinău”, ZAL PP „Valkaneş”, ZAL „Tvardiţa”, ZAL PP „Taraclia”, ZAL PP
„OtaciBusiness”.
Chiar dacă Republica Moldova a înregistrat anumite succese în reformarea climatului
investițional, intrările anuale de capital sub formă de investiții străine directe sunt destul de
modeste în comparație cu alte state europene (vezi tabelele 2.4.3-2.4.6), iar fără aceasta nu ne
putem aștepta la o creștere economică durabilă.
Tabelul 2.4.3
Dinamica ISD în anii 2010-2015 (mln. dolari SUA)
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Republica Moldova 208 288 195 243 201 229
România 3041 2363 3199 3601 3211 3389
Federația Rusă 31668 36868 30188 53397 29152 9825
Ucraina 6495 7207 8401 4499 410 2961
Sursa: adaptare în baza http://www.oecd.org/corporate/mne/statistics.htm

12
Conceptul de Zone Economice Libere (ZEL) au apărut în Republica Moldova încă în anul 2002, servind drept o
platformă pentru ca investitorii străini să facă cunoștință cu piața R. Moldova. Statul a venit cu mai multe facilități
de ordin fiscal și vamal, Însă, odată cu semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, ZEL-urile urmează
a fi lichidate până în 2024. Asta pentru că acordarea facilităților doar agenților economici din Zonele Economice
Libere este văzută de unii experți drept o măsură anticoncurențială. Alții, din contra, spun că statul ar trebui să fie
2
preocupat de dezvoltarea ZEL-urilor.

2
 Tabelul 2.4.4
Stocul de ISD în anii 2010-2015 (mln. dolari SUA)
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Republica Moldova 2964 3261 3467 3615 3614 3539
România 68093 69512 76329 82688 73086 69112
Federația Rusă 464228 408942 438194 471474 284100 258402
Ucraina 57985 66304 75034 78888 63910 61817
Sursa: adaptare în baza http://www.oecd.org/corporate/mne/statistics.htm
Tabelul 2.4.5
Stocul de ISD pe cap de locuitor în anii 2010- 2015 (dolari SUA)
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Republica Moldova 726 800 851 887 887 870
România 3355 3456 3827 4177 3719 3542
Federația Rusă 3243 2856 3058 3289 1981 1801
Ucraina 1270 1458 1656 1747 1420 1379
Sursa: adaptare în baza
http://www.oecd.org/corporate/mne/statistics.htm Tabelul 2.4.6

Stocul de ISD raportat la PIB13 în anii 2010-2015 ( %)

2010 2011 2012 2013 2014 2015
Republica Moldova 51,01 46,49 47,59 45,26 45,49 54,73
România 40,53 37,50 44,46 43,17 36,72 40,27
Federația Rusă 30,44 21,47 21,73 22,68 15,36 19,93
Ucraina 41,06 39,16 41,09 41,41 48,49 64,39
Sursa: adaptare în baza http://www.oecd.org/corporate/mne/statistics.htm

În ultimul timp au fost realizate mai multe studii privind obstacolele critice în calea
creșterii economice a Republicii Moldova14. O constatare comună a acestora este că, din cauza
unei piețe interne foarte limitate, o creștere accelerată şi durabilă a venitului național este
posibilă doar prin intermediul sporirii şi diversificării exporturilor. Un model de dezvoltare
orientat spre exporturi ar permite valorificarea plenară atît a avantajelor naturale ale ţării, cît
şi a noilor oportunități oferite de acordurile comerciale bilaterale şi multilaterale la care
Republica Moldova este parte.
Investiţiile străine directe au şi o importantă influenţă colaterală asupra exporturilor,
chiar şi atunci cînd nu sînt plasate în sectoare orientate în mod direct spre exporturi. Astfel,
investiţiile străine plasate în sectoarele orientate spre piaţa internă, furnizînd în mod mai
eficient

13
Conform datelor prezentate în Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2016-
2020, în perioada 2000-2014 a fost înregistrată o creștere medie a PIB-ului de circa 5% anual.
14
Inclusiv Valentin Bozu, Dumitru Caragia şi Iurie Gotisan „Final Analysis of Constraints to Economic Growth.
Republic of Moldova”, Chisinau, Moldova, 2007, https://assets.mcc.gov/documents/ Moldova_CA_withCover.pdf;
Ana Popa şi Alexandru Oprunenco „Constraints Analysis. Draft”, Chisinau, Moldova, 2010, http://expert-
grup.org/en/biblioteca/item/download/936_ac3e782874e2a995bef0005c0dc5f73d; World Bank. „Moldova:
2
Opportunities for Accelerated Growth, A Country Economic Memorandum for the Republic of Moldova. Washington,
DC. © World Bank. https://openknowledge. worldbank.org/handle/10986/8698.

2
 şi/sau mai calitativ servicii sau inputuri sectoarelor orientate spre exporturi, pot să contribuie în
mod esenţial la creşterea productivităţii celor din urmă. De asemenea, investiţiile străine
directe generează efecte de difuziune a tehnologiilor (spillovers) şi know-how-ului în întreaga
economie, realizîndu-se o creştere generalizată a productivităţii, inclusiv în sectoarele care nu
beneficiază atît de mult de investiţiile străine directe. Investiţiile străine generează în acest
mod şi un număr mare de locuri de muncă indirecte şi stimulează dezvoltarea abilităţilor
antreprenoriale, mai ales atunci cînd întreprinderile mici şi mijlocii locale devin parte a
lanţurilor tehnologice ale firmelor cu investiţii străine directe. Combinarea acestor efecte duce
la realizarea unor venituri mai mari şi mai stabile şi, respectiv, la creşterea nivelului de trai al
cetăţenilor.
Evoluțiile social-economice, înregistrate în 2022, au fost influențate negativ de situația
regională fără precedent, provocată de războiul din țara vecină și criza energetică. În plus, anul
2022 a fost marcat de o secetă severă, care a compromis o bună parte din producția vegetală, cu
efectele implicite asupra sectorului zootehnic, prețurilor de consum, exporturilor, aprovizionarea
industriei alimentare cu materie primă etc. În acest context dificil, influențat de multiplele crize,
datele din anul 2022 atestă că economia națională a intrat în recesiune.
Chiar dacă Republica Moldova este percepută de unele structuri europene ca oferind
investitorilor un grad anumit de libertate economică în comparație cu alte state, imaginea
investițională a țării este încă slab conturată. Potențialii investitori nu dețin informații suficiente
privind oportunitățile de investiții.

Bibliografia recomandată
1. Strategia Republicii Moldova de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii
2016-2020, aprobată prin Hotărîrea Guvernului Nr. 511 din 25.04.2016.

2. Strategia Republicii Moldova de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor pentru

perioada 2006-2015, aprobată prin Hotărîrea Guvernului Nr. 234 din 13.10.2006 // Monitorul
oficial al Republicii Moldova nr.43-45 din 30.10.2006.

3. Strategia națională de dezvoltare „Moldova 2020". Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012,
nr. 245-247, art. 791

4. Legea Republicii Nr. 166 din 11.07.2012 pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare
„Moldova 2020” - Strategia Naţională de Dezvoltare: 7 soluţii pentru creşterea economică şi
reducerea sărăciei 2012-2020. În: Monitorul Oficial Nr. 245-247 .

5. Legea Republicii Moldova cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător nr. 81-XV din
18.03.2004 // Monitorul oficial al Republicii Moldova nr.64-66 din 23.04.2004

6. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 3.01.1992

3
7. Legea Republicii Moldova cu privire la zonele economice libere nr.440-XV din 27.07.2001.

3
8. Legea Republicii Moldova cu privire la parcurile industriale nr.182 din 15 iulie 2010.

9. BELOSTECINIC Grigore. Investițiile – suport în dezvoltarea competitivității în condițiile

globalizării. In: Culegerea de articole științifice și teze ale comunicărilor științifice prezentate
în cadrul Conferinței științifice Internaționale, ediția a III-a, Chișinău, 22-23 decembrie 2016,
pp.14-21.
10. BONCIU Florin. Investiţiile străine directe. Bucureşti, 2003.

11. CARAGANCIU A., DOMENTI O., CIOBU S. Bazele activităţii investiţionale. - Chişinău:
Editura A.S.E.M, 2004.

12. Culegerea de articole științifice și teze ale comunicărilor științifice prezentate în cadrul
Conferinței științifice Internaționale, ediția a III-a, Chișinău, 22-23 decembrie 2016, ASEM.

13. DOLTU Constantin, Investiţiile străine directe şi influenţa lor asupra modernizării economiei
în tranziţie, Teza de doctor în economie, Chişinău, 2007.

14. GUMOVSCHI Ana. Potenţialul investiţional al ramurilor economiei naţionale şi posibilităţi de

valorificare a acestuia // Culegere de articole elaborate în cadrul proiectului „Cercetarea riscurilor
investiţionaleîn sectorul realal economiei”. Editura ASEM. – Chişinău, 2009.

15. HÎNCU Rodica. Fluxul stabil de investiţii - rigoare a promovării cu succes a reformelor
economice: Simpozionul ştiinţific internaţional în cadrul ASEM „Integrarea europeană şi
competitivitatea economică”, 23-24 septembrie, 2004. - Chişinău, 2004, Vol.III, pp. 148-151.

16. HÎNCU Rodica, SUHOVICI Ana. Unele probleme ce ţin de investirea în economia naţională a
Moldovei şi căile de soluţionare ale acestora // Revista „Economica”. - Chişinău, 2007, nr.1,
pp.61- 64.

17. HÎNCU Rodica, SUHOVICI Ana, LUCHIAN Ivan. Investiţiile în economia autohtonă şi modelul
investiţional autohton // Revista „Drept, Economie şi Informatică”, Chişinău, 2007, nr.1, pp.19-
23

18. HÎNCU Rodica, SUHOVICI Ana. К вопросу об инвестиционной конкурентноспособности

Р.Молдова // Analele Academiei de Studii Economice din Moldova. Ediţia a VI-a, ASEM. -
Chişinău, 2008, pp.244-249.

19. HÎNCU Rodica (coordonator). Materialele conferinţei ştiinţifice internaţionale cu genericul

„Rolul investiţiilor în asigurarea dezvoltării durabile a economiei Republicii Moldova în
contextul integrării europene”, 29-30 octombrie, 2010, ASEM, Chişinău, 2010.

20. HÎNCU Rodica. Investiţiile străine directe ca componentă importantă a fluxurilor economice
internaţionale // Revista „Economica”. - Chişinău, 2010, nr. 1 (71), p.71-81.

21. HÎNCU Rodica. Investiţiile în cercetare-dezvoltare – obiectiv important în procesul de

edificare a economiei bazate pe cunoaștere și inovare în era digitalizării. In: Culegerea de
articole științifice și teze ale comunicărilor științifice prezentate în cadrul Conferinței
științifice Internaționale, ediția a III-a, Chișinău, 22-23 decembrie 2016, pp. 21-27.