DEPARTAMENTUL DE ȘTIINȚE POLITICE

SPECIALIZARE : ȘTIINȚE POLITICE , ANUL 1

Proiect
- Analiza comportamentului unui lider politic –

FIDEL CASTRO

Nume: Rusu Loredana-Iuliana

Grupa: a II-a
 Fidel Castro

CUPRINS

I. INTRODUCERE
II. ELEMENTE BIOGRAFICE/ ISTORICUL ACTORULUI
COLECTIV
III. METODOLOGIA CERCETĂRII
IV. REZULTATELE CERCETĂRII. INTERPRETĂRI
PSIHOLOGICE, SOCIOLOGICE
V. ÎNCADRAREA REZULTATELOR CERCETĂRII ÎN
CADRUL UNUI MODEL COMPORTAMENTAL
IDENTIFICAT LA NIVELUL TEORIEI DE
SPECIALITATE
VI. CONCLUZII
VII. BIOGRAFII/ANEXE
 Fidel Castro

I. INTRODUCERE

Structura de personalitate a unui lider, opoziția dintre ceea ce este

aparent și ceea ce este ascuns, între deghizări și dorință a constituit o tema
de interes major a psihologiei de când a început să se contureze ca
domeniu științific si până în prezent. Deși oamenii de știință sunt oarecum
sceptici în ceea ce privește această abordare, istoricii și psihologii au
încercat să stabilească modul în care un lider politic poate influența cursul
evenimentelor. Ca și rezultat avem foarte mulți președinți sau lideri
politici mai vechi sau mai noi care au fost supuși unor evaluări
psihologice. Cei vechi au valoare istorică iar cei contemporani au o
însemnatate mai degrabă practică, fiind utili în diverse jocuri politice.
Înscriindu-se într-o optică a dualității, comportamentul unui lider
descrie în mod direct răspunsurile conștiente și inconștiente ale Eului la
solicitările și presiunile interne și externe, iar acesta a fost de asemeni un
vast subiect de dezbatere. Posedăm multe cercetări valoroase, teoretice și
clinice ( calitative și cantitative ) consacrate explorării personalității și
comportamentului unui lider politic, precum și a relației dintre acestea.
Studiul de față analizează tipul de comportament și politicile lui
Fidel Castro dintr-o abordare psihologică. Această analiză încearcă să
identifice tiparele comportamentale ale lui Castro și de a le deduce din
trăsăturile lui de personalitate: caracteristici deosebite, caracteristici
funcționale, precum și stilul de conducere. În plus, studiul analizează
caracteristicile psihologice ale dezvoltării sale și incercările de a lega
aceste caracteristici cu modelele sale curente de comportament. Analiza
strategică se desprinde din stilul său de conducere și încearcă să identifice
modele tipice operaționale ale lui Castro bazându-se pe cursurile sale
anterioare pe acțiunile și modul în care el eschivează în anumite situații.
 Fidel Castro

II. ELEMENTE BIOGRAFICE

Fidel Castro, pe numele său Fidel Alejandro Castro Ruz s-a născut
în anul 1926 în familia lui Ángel Castro y Argiz și Lina Ruz González.
Și-a petrecut primii ani în familia sa bogată de fermieri, fiind educat în
școli iezuite, inclusiv în Colegio Belén din Havana. Din 1945 a studiat
dreptul la Universitatea din Havana, absolvind în 1950. Castro a practicat
avocatura într-o societate mică între 1950-1952. El a devenit candidat
pentru un loc în parlament pentru Partidul Ortodox, dar lovitura de stat al
lui F. Batista l-a dat jos pe Carlos Prío Socárras, și alegerile au fost
anulate. Castro l-a acuzat pe Batista de violarea constituției în tribunal,
dar petiția a fost ignorată. În schimb, Castro a atacat Barăcile Moncada
pe 26 iulie 1953. Peste 80 din atacatori au fost uciși iar Castro a fost
arestat. A fost acuzat și condamnat la 15 ani închisoare. Totuși a fost
eliberat în mai 1955 și a plecat în exil în Mexic și Statele Unite, unde a
format Mișcarea 26 Iulie .
A fost un revoluționar cubanez, care a participat la răsturnarea
dictaturii lui Fulgencio Batista și transoformarea Cubei în primul stat
comunist din emisfera vestică. A deținut titlul de premier până în 1976,
când a devenit președintele Consiliului Statului și Consiliului Miniștrilor.
Fidel Castro Ruz a fost prim-secretar al Partidului Comunist Cubanez
(PCC) de la formarea sa în 1965. Fidel Castro a fost unul dintre cei mai
„vânați” oameni din istorie, asupra vieții sale fiind comise numeroase
atentate, toate soldate cu eșec.
Castro și-a consolidat controlul asupra țării prin naționalizarea
industriei, exproprierea proprietății private, colectivizarea agriculturii și
impunerea de politici despre care el credea că vor folosi populației. De
asemenea, a înbunătățit și starea educațională a cubanezilor.
Fidel Castro a murit în noiembrie 2016.
 Fidel Castro

III. METODOLOGIA CERCETĂRII

O scurtă privire în metodologia de specialitate scoate la suprafață

două metodologii cheie prin care se poate realiza profilul psihologic al
unui lider politic:

Metoda cantitativă : cum ar fi complexele integrate în expresiile liderilor

, codificarea operațională a discursurilor și a expresiilor . Aceste metodologii permit
alegerea aleatorie de probe de material și stabilirea ratingului cantitativ care sunt mai
puțin sensibile la înclinațiile subiective ale cercetătorului tinzând să furnizeze o mai
mare doză de încredere pentru compararea diferiților lideri din diferite perioade de
timp. Cu toate acestea, ele acoperă doar câteva dintre caracteristicile de personalitate
ale unui lider politic.
Metoda calitativă, în care anchetatorii schițează un profil psihologic bazat
pe diverse informații (biografii, mărturii, articole de ziar, interviuri în mass-media,
etc.) Aceste profile se bazează pe analiza calitativă a conținutului si într-o anumită
mîsurî, pe intuiția psihologică și interpretarea investigatorului. Unele dintre studii se
focusează pe descrierea si analiza caracteristicilor remarcabile de lider, fără a
sublinia teoriile specifice de personalitate . Alte studii se bazează pe teorii de
personalitate și încearcă să explice procesele psihologice ascunse . Dar mai sunt și
studii calitative și cantitative care se concentrează pe identificarea și clasificarea
tipurilor de personalitate ale liderilor.
Acest articol descrie în mod obiectiv profilul psihologic al lui Fidel Castro
folosind metodologia calitativă de analiza de comportament, bazată pe analiza de
conținut. Metodologia a fost elaborată în urma unei incercări de a crea un profil
psihologic derivat atât din analiza clinică cât și din analiza practică politică. Analiza
comportamentală se bazează în principal pe un eșantion larg din comportamentul
liderului, fără noțiuni preconcepute derivate din teorii specifice de dezvoltare a
personalității.
Abordarea teoretică se bazează pe metoda analizei de comportament descris
de Madi (1989). El vede în personalitate un set de tendințe și caracteristici care
determină comportamentul comun precum și fluctuațiile de comportament la
persoane diferite (gânduri, emoții, acțiuni) care au o continuitate de-a lungul
Analiza comportamentală prezintă o mare varietate de comportamente pe diferite
 Fidel Castro

niveluri, așa cum sunt raportate în mass-media și se refera la expresii, gânduri,

sentimente și acțiuni care au o continuitate de-a lungul timpului si care se petrec doar
in anumite conditii. În plus, metodologia distinge între ipotezele psihologice și
constatările reale din datele care au fost colectate.

IV. REZULTATELE CERCETĂRII

 Fidel Castro

Conform analizei de mai sus am obținut un scor de 3,5, ceea ce

denotă faptul că, Fidel Castro prezintă un comportament de tip maniacal,
maniaco-obsesiv, compulsiv, depresiv. De asemenea, prezintă și tulburări
pervezive de personalitate, conturând astfel, o personalitate de tip
borderline.
 Fidel Castro

V. ÎNCADRAREA REZULTATELOR CERCETĂRII ÎN CADRUL UNUI MODEL

COMPORTAMENTAL IDENTIFICAT LA NIVELUL TEORIEI DE SPECIALITATE

Conform analizei și rezultatului de mai sus, am putut identifica tipul

de comportament în care se regăsește liderul politic, Fidel Castro . Pe
lângă aceasta, am identificat câteva caracteristici remarcabile, și anume :
 Stabilitatea emoțională: Fidel Castro are o nevoie crescută de a
controla mediul exterior, fiecare situație, fiecare moment și de a ghida
evenimetele;
 Suspiciozitatea : Dorința lui Castro de a fi independent este insoțită și
de o doză crescută de suspiciozitate. Acest lucru îl putem observa printre
altele prin măsurile de securitate pe care și le ia: automobilul oficial, un
masiv Mercedes negru blindat, arma din dotare;
 Nevoia de prezența excelență și superioritate: Această atitudine se
observă în primul rând prin poziția sa politică, prin verticalitatea și prin
imunitatea pe care o are la tentativele celorlalți de a-l influenta;
 Relațiile interpersonale: Tratează cu respect pe oricine, indiferent dacă
îi sunt prieteni sau nu, dușmanii sau netrii. Respectul și atitudinea calmă
izvorăsc din dorința de a-i controla pe cei din jurul său.
 Autenticitatea : Pentru Fidel Castro autenticitatea este un aspect
important. Vede ca pe o onoare capacitatea sa de a-și păstra verticalitatea
și de a fi diferit.
 Independența: Fidel Castro este foarte sensibil la acest capitol și nu
accepta autoritatea altora. Acest atribut l-a dezvoltat de la o vârstă
fragedă și se pare că l-a caracterizat toată viața, slăbiciunea fiind vizibilă
și în viața politică. Nu tolerează dispute în ceea ce privește poziția sa și
generalizează făcând din conflictele personale, conflicte naționale. Un
exemplu foarte bun este relația sa cu alți lideri polititici, în special cu cei
americani, cu care se află într-o luptă continuă.
Pe lângă comportamentul maniaco-obsesiv, am putut observa prin
caracteristicile menționate mai sus, că Fidel Castro reprezintă tipul liderului politic
manipulant din dorința de deține controlul și de a-și păstra influențele,prestigiul.
 Fidel Castro

VI. CONCLUZII

O analiză a comportamentului lui Fidel Castro, din punct de vedere

psihologic, arată că acesta este ușor instabil din punct de vedere emoțional. Acest
lucru se poate observa, prin nevoia exagerată de a controla mediul exterior. Castro
este un om de acțiune, care necesită o stimulare constantă și rareori se bucură de
perioade de liniște și relaxare. Datorită nevoii de libertate pe care o resimte, nu este
gata să accepte autoritatea altora și nu tolerează un litigiu cu privire la statutul său.
Este suspicios față de dușmani și nu are mulți prieteni de încredere, în mod similar
simte nevoia să-și demonstraze superioritatea față de adversari și de prieteni. Se
percepe ca un extraordinar lider istoric. Abilitățile interpersonale sunt caracterizate
de relații aparent normale, care decurg din nevoia de a ajuta și de a controla și
manipula în același timp.
Se pare că pentru Fidel Castro, autenticitatea are o mare importanță și face
apel din când în când la abilitatea sa de a dramatiza. Își adaptează cu multă pricepere
stilul și mesajul pe care dorește să îl transmită publicului țintă, folosește repetarea și
exagerarea limbajul corpului alături de limbajul eufemistic și sfaturi pentru a putea
sugera ceea ce nu poate exprima prin cuvinte. Este capabil să mintă dacă este cazul,
fără ca ascultătorii săi să observe asta. Are tendința de a acuza Statele Unite ale
Americii de conspirație pentru a-l putea persecuta.
El insuși se vede ca un simbol al poporului cubanez. Acest lucru poate fi
observat cu ușurinșă în stilul lui. Poartă uniforma clasică militară tot timpul, atât la
întâlnirile politice cât și la interviurile cu presa. S-ar putea spune că ar avea o
personalitate unidimensională: atenția și interesele sale sunt orientate către
problemele politice. Ține mult la onoarea lui și își dorește respectul cuvenit în fiecare
situație. De asemeni ține foarte mult ca el să aibă un rol în istoria lumii. Vrea să fie
amintit ca tată al revoluției cubaneze, nu ca cel sub care a luat naștere ci ca cel care
a încheiat-o, ca eliberator al Cubei. El Lider Maximo este caracterizat prin hotarârea
și tenacitatea orientate spre stop; nu renunță și nu se predă chiar și atunci când se
confruntă cu o situație disperată. Are o capacitate surprinzătoare de a recupera, răbda
și de a menține credința și speranța în inimile poporului său.
Fidel Castro a trecut prin situații delicate și crize pe tot parcursul vieții sale,
dintre care unele chiar i-au pus viața în pericol, dar a reacționat foarte bine în aceste
situații. Și nu dă dovadă doar de rezistență, ci și de o mare satisfacție, atunci când
acționează împotriva unui adversar mai puternic (de exemplu, SUA), nu ezită să ia
decizii dificile, arată curaj, și este gata să se sacrifice pentru obiectiv. În aceste
 Fidel Castro

situații, el refuză să cedeze presiunii externe și dictează, demonstrând o lipsa de

pregătire în vederea unui compromis în această direcție.
Stilul de conducere este caracterizat prin centralizare extremă. El este sursa
autorității și decide asupra celor mai importante probleme. Stilul său este ierarhic și
relativ rigid, el fiind arbitrul final. Chiar și atunci când se consultă cu asistenții lui,
își rezervă pentru sine decizii cu privire la probleme cu adevărat importante:
complotează pozițiile principale și planurile operative.
Din analiza stilului de lider, rezultă că El Jefe acționează cu toate
caracteristicile unei gândiri strategice și planificare pe termen lung, cum ar fi:
definirea viziunii si stabilirea unor obiective clare atat politice cât și militare,
identificarea principalilor factori, a avantajelor, profitând de toate oportunitățile
pentru atingerea obiectivelor, de recunoaștere a constrângerilor și alegerea de căilor
de acțiune pe baza avantajelor relative.
În desfășurarea negocierilor, Castro obișnuiește să țină un ritm și rareori
sunt situațiile în care trece dincolo de el. De asemenea, nu are o problemă în a întinde
coarda la maximum și de a schimba tactica în ultimul moment sau a emite noi reguli
în aceeași problemă. Intotdeauna lasă o deschidere pentru cererile suplimentare
pentru a acorda sprijin țărilor care se confruntă cu o situație similară cu cea a Cubei.
Astfel, printre altele, colaborează cu vietnamezii după victoria din 1975 împotriva
Statelor Unite, contribuie la unitatea oamenilor din Nicaragua, Salvador, Guatemala,
trimte ajutoare algerienilor care se luptau pentru independența țării, împotriva
Franței.
În domeniul relațiilor externe, Castro se vede nevoit să coopereze cu Rusia,
care de altfel dorea să-și echilibreze puterea la nivel internațional . Cu toate acestea,
face ceea ce poate pentru a reduce dominația rusească în procesul politic și face un
efort în a transforma disputa americano-cubaneză într-o problemă internațională. Se
străduiește de asemenea, să intoducă mediatori și din alte țări.
 Fidel Castro

VII. BIBLIOGRAFIE

 Curs, Metodologia Cercetarii – Conf. Dr. Marian Popa

 Curs, Psihologia Intelligence-ului – Prof. Dr. Ion Duvac
 Ignacio Ramonet – Fidel Castro: biografie pe doua voci, editura Minerva,
Bucuresti, 2009

 Biografie despre Fidel Castro

 Ignacio Ramonet – Fidel Castro: biografie pe doua voci, editura Minerva,
Bucuresti, 2009

 Articole de presă
 BBC.co.uk («Un siglo, diez historias»)