UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

“ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PĂSĂRIN BENONE STAN TRAIAN

ACVACULTURĂ
ANUL III, SEMESTRUL II

MATERIAL DE STUDIU I.D.

IAŞI, 2009
 CUPRINS

Capitolul I RECUNOAŞTEREA PRINCIPALELOR SPECII ŞI

RASE DE PEŞTI ................................................................................. 2
1.1. Elemente de nomenclatură .................................................................................... 2
1.2. Cheile de determinare............................................................................................ 2
1.3. Ciprinidele asiatice ................................................................................................ 3
1.4. Specii din apele de munte...................................................................................... 5
1.5. Specii din apele de deal ......................................................................................... 8
1.6. Specii din apele de şes......................................................................................... 10
1.7. Specii marine sedentare....................................................................................... 24
1.8. Specii marine migratoare .................................................................................... 32
1.9. Crapul de crescătorie........................................................................................... 37

Capitolul II PARTICULARITĂŢILE MEDIULUI DE PRODUCŢIE

PISCICOLĂ.................................................................................. 55
2.1. Noţiuni generale .................................................................................................. 55
2.2. Calităţile fizico-chimice ale apei......................................................................... 56
2.3. Calităţile fizico-chimice ale solului..................................................................... 60

Capitolul III CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII HIDROTEHNICE FOLOSITE

ÎN AMENAJĂRILE PISCICOLE................................................. 63
3.1. Lucrări de terasament .......................................................................................... 63
3.2. Lucrări de artă ..................................................................................................... 72

Capitolul IV AMENAJĂRILE PISCICOLE ŞI COMPARTIMENTAREA

TERENULUI PISCICOL................................................................. 88
4.1. Amenajările piscicole .......................................................................................... 88
4.2. Compartimentarea terenului piscicol................................................................... 96

Capitolul V UNELTELE FOLOSITE ÎN PISCICULTURĂ ............................. 105

5.1. Uneltele pentru pescuit productiv ..................................................................... 105
5.2. Unelte pentru pescuit sportiv............................................................................. 111

Capitolul VI UTILAJE ŞI DISPOZITIVE FOLOSITE ÎN

PISCICULTURĂ .......................................................................... 124
6.1. Utilaje folosite în determinări hidrobiologice ................................................... 124
6.2. Utilaje folosite în activitatea reproductivă a peştilor......................................... 125
6.3. Utilaje şi dispozitive folosite pentru popularea şi recoltarea peştilor................ 128
6.4. Utilaje şi dispozitive folosite pentru furajare .................................................... 129
6.5. Alte utilaje, dispozitive şi unelte folosite în piscicultură .................................. 130

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................... 143

-1-
 Capitolul I

Recunoaşterea
principalelor specii şi rase de peşti

1.1. Elemente de nomenclatură

Având o arie de răspândire şi origini geografice dintre cele mai diverse,
peştii au denumiri diferite, nu puţine fiind cazurile în care, acelaşi peşte se
numeşte în mai multe feluri, fapt ce poate declanşa confuzii. Fiecare peşte posedă
un nume ştiinţific şi un nume comun.
Astfel, numele ştiinţific, nume care nu se schimbă decât în condiţii
extreme, este cel acordat de către descoperitorul speciei sau varietăţii respective,
fiind recunoscut în toată lumea. Acest nume este scris în limba latină şi se
compune din două cuvinte: numele genului (ex. Carasius, Barbus, Silurus ş.a.)
scris cu literă mare, şi cel al speciei, scris cu literă mică (ex. auratus, meridionalis,
glanis ş.a.). După aceste nume poate să apară iniţiala sau numele întreg al celui
care a descoperit sau a încadrat zoologic specia: L. sau Linne, Cuvier,
Valenciennes, Pallas ş.a. (ex. Carassius auratus L.), alături (eventual) de anul
descoperirii şi încadrării taxonomice (ex. Carasius carassius L.1758).

1.2. Cheile de determinare

Cheile de determinare au apărut ca o necesitate de încadrare, de
sistematizare, de recunoaştere rapidă şi exactă a speciilor şi indivizilor de peşti (şi
alte animale) indiferent de categoria de vârstă, sex, stare fiziologică, aria de
răspândire ş.a. Biologii taxonomii au pus la dispoziţie mai multe tipuri de chei de
determinare, la ora actuală utilizându-se chei pentru determinarea
subîncrengăturii, clasei, ordinului, speciei, subspeciei, familiei, atât pentru adulţi
cât şi pentru formele intermediare ale acestora (exemplu: cheia pentru larve).
În mod general, o cheie pentru determinare este alcătuită din cifre şi litere,
ultima categorie fiind reprezentată de enunţuri, descrieri sau prescurtări.
Exemplu: Chei de determinare a familiei Cyprinidae (fragment)
1 (2) A cu ultima radie simplă, osoasă, groasă şi zimţată; D lungă şi cu
14-22 radii divizate ……………… 3 (p.49); în care:
1 – număr curent al informaţiei;
(2) – trimitere al alt număr, anterior sau posterior, care completează
informaţia dată;
A (anala) cu ultima ………….. – enunţul sau descrierea;
3 – numărul (succesiunea) alocat familiei, în cartea respectivă;
(p.49) – trimitere la altă pagină (949), anterioară sau posterioară, pentru
completarea informaţiei deja expuse.
Dacă nu se cunoaşte exact specia, exemplarele se notează doar cu numele
genului (ex. Barbus), după care urmează abrevierea speciei (din latinescul
species), deci denumirea ştiinţifică finală va fi, în cazul prezentat, Barbus sp.
Numele comun (denumirea populară) are origini diverse, fiind preluat în
literatură sau în vorbire din locurile de provenienţă a peştilor, din “rebotezări”
locale, din prescurtări ale denumirii ştiinţifice, după aspectul exterior, coloraţie,

-2-
descoperitor ş.a., aşa încât există peşti care au mai multe nume comune (cosaş,
Amurul alb, crap, fitofag etc.) precum şi alţii care nu au acest nume (Aphya
minuta-Risso, Bellenius galerita L ş.a.). Odată cu sporirea numărului de rase, de
varietăţi, linii zootehnice şi hibrizi, confuzia poate să crească foarte mult,
identificarea fiind greoaie. De obicei, dacă se crează o varietate nouă de peşte, la
numele ştiinţific sau la cel comun se adaugă un adjectiv sau un substantiv comun,
ca de exemplu: crap golaş, crap oglindă, crap regal, păstrăv regal ş.a.
Un alt aspect se referă la obţinerea de metişi şi hibrizi. Situaţia mai compelxă
este în cazul hibrizilor, adică indivizi obţinuţi între specii ale aceluiaşi gen. În acest
caz, posibil de regăsit în mediu natural sau sub influenţa antropică (datorită omului),
hibridul poate să aibă nume specific (ex. Bester, obţinut între femele de morun şi
masculi de cegă) sau nu, numele său fiind dat de speciile parentale (ex. Masculi de
crap x femele de caras) şi semnul “x” (înmulţit, încrucişat).

1.3. Ciprinidele asiatice

 Amurul alb (cosaşul, crapul chinezesc) – Ctenopharyngodon idella
Este un peşte fitofag de origine asiatică, având corpul alungit, asemănător
cu cel al cleanului, în stadii tinere şi cu al crapului sălbatic românesc, în stadiul de
adult. Culoarea corpului este gri-închisă sau verzuie, cu reflexe argintii pe părţile
laterale şi cu abdomenul mai deschis (planşa I). Înotătoarele sunt de culoare mai
închisă, iar abdomenul lipsit de carenă. Gura este semiinferioară, cu dinţi
faringieni puternici, zimţaţi şi adaptaţi pentru flora acvatică. Formula
67
37 42
înotătoarelor: D: III 8, iar cea a liniei laterale: L.lat = 5 . Este un peşte
cu corpul acoperit cu solzi cicloizi, având pe partea liberă un desen sub formă de
semilună.
Specie reofilă, de apă dulce, în stadiile tinere se hrăneşte cu fitoplancton,
zooplancton şi vegetaţie acvatică submersă ori plutitoare, mai târziu (la 17-18 cm
lungime) consumă majoritar bentofaună şi vegetaţie acvatică macrofită submersă
şi plutitoare, iar ca adult consumă exclusiv vegetaţie acvatică (în 24 ore consumă
o cantitate de vegetaţie egală cu greutatea sa). În absenţa vegetaţiei acvatice poate
consuma vegetaţie terestră, cosită şi aruncată pe suprafaţa apei (lucernă, borceag,
porumb furajer, frunze de salcie, ovăz ş.a.) sau orice furaj distribuit crapului
românesc (situaţie nedorită).
În primul an, în emisarii naturali, poate să atingă lungimea de 5-10 cm, iar
în heleşteie de până la 25 cm şi greutăţi de 600 g. Lungimea maximă obişnuită
este de 112 cm şi greutatea de peste 30 kg. Maturitatea sexuală apare la vârsta de
5-7 ani, temperatura de reproducţie este de 20°C (la noi se reproduce artificial dar
au fost cazuri şi de reproducere naturală), cantitatea de icre produse de o femelă
reprezintă 15-30% din greutatea sa corporală, icrele având un diametru de cca.
1 mm, plutind în masa apei (semipelagice). La o temperatură de 22-24°C
incubaţia durează 20-50 ore.
Este un peşte economic, se poate creşte în policultură cu crapul, dar carnea
este relativ fadă (concordant tipului de hrănire). Se comportă bine la iernat şi la
transport.

 Crapul argintiu (sângerul, cap mare, Hipo) – Hypophthalmichthys

molitrix
Este un peşte tot de origine asiatică, cu corpul mai lat şi mai aplatizat
lateral decât Amurul alb. Culoarea regiunii dorsale este neagră-cenuşie sau verde-
gri, flancurile şi regiunea ventrală fiind argintii, cu reflexe sângerii, mai ales în

-3-
stările de agitaţie (planşa I). Înotătoarele sunt de culoare mai deschisă, capul este
mare, neacoperit cu solzi, ochii fiind mari şi amplasaţi mult inferior. Gura este
superioară, mică, prevăzută cu dinţi faringieni. Posedă membrană filtrantă, de
natură cartilaginoasă, care filtrează planctonul şi, în special, fitoplanctonul (până
la dimensiuni de 6-8 ). Tubul digestiv este lung, depăşind de 5-8 ori lungimea
corpului. Este o specie fitoplanctonofagă şi facultativ zooplanctonofagă.
Corpul este acoperit cu solzi mici, linia laterală este curbată în jos, iar
regiunea abdominală prezintă carenă pe toată lungimea ei. Formula înotătoarelor
28  33
110 124
este: D: III 7; A III 12-14, iar cea a liniei laterale este: L.lat = 18  28 .
Este un peşte foarte precoce, greutatăţile atinse putând fi:
- în primul an – 200 g; - în anul al IV-lea – 7.200 g;
- în anul al II-lea – 2000 g; - în anul al V-lea – 8.200 g;
- în anul al III-lea – 4000 g; - în anul al VI-lea – 9.000 g
Maturitatea sexuală apare la vârsta de 3 ani, icrele sunt pelagice,
dezvoltarea embrionară durează cca. 20 ore, temperatura apei trebuind să fie mai
mare ca la Amurul alb. În condiţiile României, nu se reproduce natural.
Este un peşte de interes economic, se poate creşte în policultură cu crapul
românesc, nefiind concurent la hrană cu acesta. Are o carne gustoasă, superioară
celei a Amurului alb, inferioară însă celei a crapului românesc, conţinând între 13-
23% grăsimi.
Este mai sensibil la pescuit şi la transport, datorită vivacităţii sale
accentuate.
 Crapul marmorat (novacul, aristiţa) – Aristichthys nobilis
Este un peşte majoritar zooplanctonofag şi secundar fitoplanctonofag,
hrănindu-se inclusiv cu detritus (colonii de alge sau resturi de plante şi animale) şi
provenind din zona asiatică. Forma corpului este asemănătoare cu a sângerului dar
capul este mai mare şi mai lat, abdomenul având formă rotunjită, ca o consecinţă
a faptului că, ventral, carena se regăseşte doar între înotătoarea anală şi cele
ventrale. Culoarea regiunii dorsale este mai închisă ca la sânger, pe părţile laterale
apărând reflexe gălbui, cu pete marmorate, mai închise (planşa I). Înotătoarele
diferă cromatic de restul corpului, având nuanţe roşiatice-închis. Gura este
superioară, prevăzută cu dinţi faringieni. Posedă membrană filtrantă care filtrează
microorganismele până la dimensiunea de 40-60 , în special zooplancton. Corpul
este acoperit cu solzi, mai mari ca la sânger, linia laterală fiind mai puţin curbată.
Tubul digestiv este de 4-6 ori mai lung decât corpul.
Este un peşte cu un ritm de creştere foarte mare:
- în primul an 500 g; - în anul al IV-lea 10.000 g;
- în anul al II-lea 3.000 g; - în anul al V-lea 16.000 g;
- în anul al III-lea 7.000 g; - în anul al VI-lea 17.000 g;
Maturitatea sexuală poate să apară ca la sânger (3-4 ani) sau mai târziu, în
ţara de origine se reproduce în mediu reofil, la temperatura de 25°C, icrele sunt
pelagice, având o perioadă de incubaţie mai scurtă ca la sânger. În apele româneşti
nu se reproduce natural. Este un peşte de interes economic, având carnea cea mai
preferată dintre speciile asiatice amintite. Se poate creşte în policultură cu crapul.
Este mai pretenţios la conţinutul apei în oxigen, mai ales în perioada de iernare.
 Scoicarul (amurul negru, moluscarul) – Mylopharyngodon piceus
Este o specie care provine tot din arealul asiatic, forma corpului fiind
asemănătoare cu cea a Amurului alb, capul fiind însă mai ascuţit şi mai mare.
Coloraţia este neagră-albăstruie, mai închisă în zona dorsală, excepţie făcând partea
inferioară a botului şi abdomenul, care sunt albicioase (planşa I). Se hrăneşte în

-4-
exclusivitate cu moluşte, posedând dinţi faringieni puternici. Nu posedă membrană
filtrantă. Tubul digestiv depăşeşte de cca. 1,5 ori lungimea corporală.
În România a avut următorul ritm de creştere (date medii):
- la o vară 57 g; - la două veri 800 g;
- la trei veri 4000 g; - ca adult 25-30 kg.
Datorită faptului că are aceeaşi zonă de hrănire ca şi a crapului românesc
(zona bentonică) nu a fost agreat în mod deosebit de piscicultorii români, chiar
dacă are o carne de calitate bună. În apele româneşti, nu se reproduce natural.

1.4. Specii din apele de munte

 Păstrăvul indigen (păstrăvul, păstrăvul comun) – Salmo trutta fario
Este o specie răpitoare criofilă, prezentă în apa pâraielor de munte şi în
unele lacuri alpine. Corpul este alungit, fusiform, cu musculatura puternică şi
acoperit cu solzi mici, cicloizi, aproape imperceptibili. Ca toate salmonidele,
înapoia înotătoarei dorsale este prezentă o înotătoare mică, nefuncţională, de
natură adipoasă. Capul este mare, gura largă, semiinferioară, botul scurt şi dinţii
foarte puternici, situaţi pe cele două maxilare, inclusiv pe limbă. Culoarea
corpului variază după vârstă, sex, activitate sexuală, natura şi temperatura apei,
prezenţa vegetaţiei ş.a. La exemplarele tinere se disting 12-13 dungi tranversale,
închise la culoare, iar la adulţi, în general, partea dorsală e brună-măslinie, cu pete
rotunde, negre şi roşii, fără o dispunere regulată. Părţile laterale sunt gălbui, cu
acelaşi tip de pete, dar incluse în cerculeţe albicioase-gălbui. Abdomenul este alb-
gălbui. Dorsala are pete rotunde, negre şi roşii, celelalte înotătoare fiind cenuşii-
gălbui, deseori având marginea anterioară albă (planşa I).
Specie reofilă, stenotermă (temperatura optimă a apei 14-15°C), steno-
oxibiontă (6-8 cm3 O2/l), se hrăneşte cu viermi, insecte, crustacei, peşti mai mici
din specii diferite sau din aceeaşi specie. Se reproduce în octombrie-ianuarie,
femela producând 1000-2000 icre/kg greutate. Incubaţia durează 3-4 luni,
procentul de ecloziune fiind de 1-3%. Maturitatea sexuală apare la vârsta de 3-4
ani. Formula înotătoarelor: D: III-IV 9-12; P: I 10-13; V: I 7-10; A: III-IV 6-10.
25  26
110 132
Formula liniei laterale: L.lat = 20  23 . Creşterea este relativ înceată,
greutăţile corporale fiind influenţate de mediu şi tipul de exploatare:
- în primul an 15 g; - în anul al III-lea 130-180 g;
- în anul al II-lea 60 g; - reproducătorii 200 g până la 1-6 kg.
Specie valoroasă, de mare interes economic şi sportiv. Prohibiţia este
stabilită între 15 IX şi 30 IV, iar dimensiunea minimă de pescuit este de
20 cm.
 Păstrăvul curcubeu – Onchorhyncus mykiss
Specie care se deosebeşte de păstrăvul de munte prin corpul său mai lat,
iar zona pedunculului caudal mai groasă. Solzii sunt puţin mai mari, înotătoarea
caudală fiind evident escavată. Coloraţia este mai evidenţiată, albastră-violet sau
albastră-cenuşie pe spinare, argintie cu irizaţii pe flancuri, iar abdomenul este
albicios. Pe părţile medio-laterale ale corpului prezintă o dungă lată, roz-sidefie,
cu reflexe metalice, irizante, de unde denumirea de “curcubeu”. Pe tot corpul,
inclusiv pe înotătoare, apar pete cafenii (ca piperul) sau negre, fără a fi incluse
într-un cerc (planşa I).
Este mai puţin pretenţios ca păstrăvul indigen faţă de condiţiile de mediu:
temperatura apei 3-24°C, 4-5 mg O2/l, putându-se creşte chiar în policultură cu
crapul. Dimensiunile pot să fie de 25-90 cm lungime, iar greutatea 0,8-6,0 kg.

-5-
Maturitatea sexuală apare la 3-4 ani, epoca de reproducere este februarie-aprilie,
numărul de icre 1500-2000/ kg greutate. Incubaţia durează 30-60 zile, dacă
temperatura apei este de 6-10°C. Formula înotătoarelor: D: IV 9-10; A: III 10.
23
120 150
Formula liniei laterale: L.lat. = 25 .
Este o specie care se creşte ca păstrăv de consum.Perioada de restricţie a
pescuitului este cuprinsă între 1 I-31 V, dimensiunea minimă de pescuit fiind de
20 cm.
 Păstrăvul fântânel (fântâniţa) – Salvelinus fontinalis
Specie de origine nord-americană, iubeşte apele adânci şi lacurile mari. A
fost introdus pentru prima dată la noi în Bistriţa (Broşteni-Tarcău) şi apoi pe
Valea Putnei (Suceava). Culoarea, în zona dorsală, este verde închisă-măslinie,
zebrată cu dungi şerpuite, mari, întunecate. Laturile sunt mai deschise şi cu puncte
roşii (sau portocalii) înconjurate de cercuri albastre. Abdomenul este deschis, până
la alb, în perioada de reproducere devenind roşu. Înotătoarele pectorale, ventrale
şi anala sunt roşiatice, tivite pe marginea anterioară cu două dungi: una albă şi alta
neagră (planşa I). Este mai vioi şi mai îndrăzneţ decât păstrăvul indigen, crescând
şi mai repede. Consumă insecte, viermi, crustacei şi peşti mai mici.
Se reproduce în octombrie-decembrie, cu păstrăvul indigen dând hibrizi
sterili. Este sensibil la boli. La maturitatea sexuală atinge 20-40 cm. Are
importanţă economică şi pentru pescuitul sportiv.Perioada prohibitivă este
cuprinsă între 15 IX-30 IX, lungimea minimă necesară, pentru ca exemplarele să
reţinute, fiind de 20 cm.
 Păstrăvul de lac – Salmo trutta lacustris
Această specie este o formă a păstrăvului indigen, adaptată la o viaţă
sedentară în lacurile de munte. Culoarea, în zona dorsală, este albastră-verzuie şi
flancurile sunt argintii. Pe corp există numeroase pete negre, colţuroase sau în
formă de “X,” foarte rar rotunde şi fără a fi înconjurate de inele colorate. Pe
înotătoarea dorsală, petele se situează în serii regulate (planşa I). În stadiile tinere
se hrăneşte cu larve de insecte, crustacei, insecte adulte, iar ca adult consumă
peştişori. La maturitate poate să aibă peste 100 cm lungime şi 15 kg (poate să
atingă şi greutatea de 30 kg).
Se reproduce toamna, atât în lacuri cât şi în râurile care se varsă în lacuri.
Este preferat pentru pescuit sportiv, regăsindu-se în lacurile Bicaz, Lacul Roşu şi
Gîlcescu (Parîng).
Perioada prohibitivă este între 15 IX şi 30 IV, dimensiunea minimă pentru
pescuit fiind de 20 cm.
 Lipanul (cimbrişor, arămiu) – Thymallus thymallus
Este o specie care trăieşte în zona inferioară a apelor de munte,
distingându-se prin talia sa elegantă. Are capul relativ mic, ochii mari, corpul
alungit şi uşor comprimat lateral. Semnul de recunoaştere este înotătoarea dorsală,
bine dezvoltată şi prevăzută cu benzi galbene-verzui, violete şi negre, aşezate pe
3-4 rânduri, şi caudala puternic escavată (planşa I). Coloraţia corpului variază
concordant cu vârsta şi cu mediul: spatele verzui-cenuşiu, laturile gălbui-roz sau
vinete-argintii şi abdomenul alb-argintiu, cu nuanţe roşii. Se hrăneşte cu larve de
insecte, crustacei, viermi ş.a. Maturitatea sexuală se instalează la 3-4 ani,
reproducerea având loc primăvara (martie). Incubaţia icrelor durează 14-30 zile,
în funcţie de temperatura apei. Dinamica dezvoltării:
- la 1 an 10-12 cm; - peste 3 ani 30 cm;
- la 2 ani 15-30 cm; - adult 35 cm (max 50 cm) – 350 g (max. 1 kg)

-6-
 Formula înotătoarelor: D: IV-III (IX) 13-17; A: II-IV (VI) 10 (11).
7 8
74 96
Formula liniei laterale: L.lat = 7 8 .
Are importanţă mare în pescuitul sportiv, carnea de lipan având cel mai
rafinat gust dintre toţi peştii apelor noastre de munte.Perioada prohibitivă este
cuprinsă între 1I-30V, iar dimensiunea minimă de pescuit este de 25 cm.
 Lostriţa (puică, lostucă, bală) – Hucho hucho
Este cel mai mare salmonid al apelor noastre naturale fiind protejată de
lege, dar cu o răspândire foarte redusă. Corpul este aproape cilindric, capul lung,
aplatizat dorso-ventral. Gura este mare, cu dinţi puternici. Înotătoarea caudală este
escavată. Culoarea depinde de vârstă şi mediu, putând să fie cafenie-verzuie sau
brun-verzuie pe spinare, argintie sau roşiatică pe flancuri şi galben-deschis sau
alb-cenuşiu pe abdomen. Este un răpitor temut, denumită şi “tigrul apelor de
munte”. Trăieşte în ape mari şi adânci (bulboane), hrănindu-se cu larve de insecte,
insecte şi peştişori, în perioada de tineret şi cu peşti (zglăvoci, mrene vinete,
păstrăvi, lipani), păsări de apă, rozătoare (chiţcani), broaşte, în perioada de adult,
pe care le vânează, în special, noaptea. Maturitatea sexuală apare la 4-5 ani.
Perioada de reproducere este primăvara, în luna aprilie, femela căpătând o
tonalitate mai aprinsă a culorilor, iar masculului apărându-i concrescenţe pe cap,
denumite “butoni de dragoste”. Femela produce 1600-2000 icre/kg greutate,
depunerea icrelor durând 2-3 zile.
Lostriţa creşte relativ greu, pentru fiecare kg acumulat fiind necesare 10 kg
de alţi peşti. Indivizii pot atinge lungimea de 1 m şi greutatea de 10-12 kg; dar
s-au pescuit exemplare de 2-3 m şi 10-22 kg. Longevitatea este de cca. 15 ani.
Formula înotătoarelor: D: IV-V 9-11; A: IV 7-9. Formula liniei laterale: L.lat.=
18  20
180 200(233)
20  24 .
Fiind ocrotită de lege, se pot pescui la undiţă, cu aprobare specială, în
perioada 1 iunie-28 februarie, numai exemplarele care depăşesc 60 cm lungime.

*
* *

Pe lângă speciile de salmonide, în apele de munte mai trăiesc unii peşti de

importanţă mai redusă, atât din punct de vedere sportiv cât şi ca valoare a cărnii. O
parte dintre aceştia trăiesc tot timpul în zona păstrăvului sau a lipanului, iar alţii situaţi
la limita inferioară a salmonidelor, au migrat sau migrează temporar înspre izvoare.
a) Speciile cohabitante salmonidelor sunt: zglăvocul (Zglăvoaca moaca –
Cottus gobio); boişteanul (verdete, crăiete, boian – Phoxinus phoxinus);
grindelul (molan, fîţa, vârlan – Nemachilus barbatulus); mreana vânătă
(moioagă, jimblă, mreană pătată - Barbus meridionalis), chişcarul (cicar,
nouă-ochi – Endontomizon danforti) ş.a.
b) Speciile regăsite periodic sau care şi-au schimbat limita superioară de
habitaţie sunt: beldiţa (latiţa – Alburnoides bipunctatus), care urcă
până în zona lipanului şi a lostriţei, scobarul (scobai, poduţ, maţe
negre – Chondrostoma nasus), care invadează zona lostriţei şi a
lipanului, cleanul mic (Leuciscus leuciscus), porcuşorul (Gobio
gobio), obletele (Alburnus alburnus), chetrarul (Gobio uranoscopus),
cîra (Cobitis aurata balcanica) şi altele.
Toate aceste specii, deşi nu fac obiectul preocupărilor noastre, asigură
hrana de calitate pentru salmonide.

-7-
 1.5. Specii din apele de deal
 Mreana (mreana mare, mreana galbenă) – Barbus barbus
Specie reofilă, preferă apele cu vatra tare, nisipoase şi cu un curent
moderat, din zona colinară şi chiar de şes. Are corpul alungit şi cilindric, acoperit
cu solzi mici. Gura este situată inferior, de formă semilunară, cu buze cărnoase şi
patru mustăţi cu rol tactil (planşa I). Înotătoarea anală este scurtă, dorsala are
radia cea mai înaltă, îngroşată şi zimţată în partea posterioară, iar caudala puternic
scobită. Coloraţia pe spinare este verde-măslinie dar şi galben-murdară, pe părţile
laterale este gălbuie, iar abdomenul este alb-gălbui. Înotătoarele dorsală şi caudală
au marginile de nuanţă închisă, iar celelalte înotătoare au marginile roşcate. La
masculi, în perioada reproductivă, apar butoni granuloşi pe cap şi linii scurte şi
paralele, albicoase, pe partea superioară a corpului.
Maturitatea sexuală apare la 2-3 ani, perioada de reproducere este aprilie-
mai, numărul de icre depuse fiind de 3000-5000/femelă (icrele sunt toxice). În
apele mari (Dunăre), exemplarele adulte aung la 80-85 cm lungime şi 8-10 kg
greutate, dar exemplarele obişnuite au talia de 30-40 cm şi greutatea de 300 g.
Este un peşte omnivor, bentonic, consumând viermi, moluşte, larve de
insecte, peşti mai mici, plante, fructe ş.a. Formula înotătoarelor: D: III (IV) 8; A:
12  14
58 62(63)
III 5. Formula liniei laterale: L.lat. = 79 .
Mreana galbenă este un peşte de interes local, apreciat foarte mult şi de
către pescarii sportivi.Perioada de prohibiţie este cuprinsă între 1 IV şi 30 VI,
dimensiunea minimă de pescuit fiind de 25 cm.
 Mreana vânătă (moioaga, mreana mică) - Barbus meridionalis petenyi
Specie reofilă, trăieşte în zona colinară şi de munte, până în zona lipanului
şi a păstrăvului. Are corpul mai cilindric decât al mrenei galbene, gura cu buze
subţiri (cea inferioară trilobată) şi cu patru mustăţi. Înotătoarea anală este mai
lungă iar caudala mai puţin escavată. Solzii sunt de mărime mijlocie (planşa I).
Coloraţia corpului este vânătă pe spinare şi alb-gălbuie pe abdomen. Pe spinare,
flancuri şi cap are pete şi puncte de culoare închisă, unite între ele. Înotătoarele
pectorale, ventrale şi anala au culoarea lămâiei.
Este omnivoră, bentonică, hrănindu-se cu diptere, efemere, lătăuşi, viermi
dar şi cu vegetale, fructe ş.a. Se reproduce în mai-iunie, icrele fiind comestibile.
Lungimea obişnuită a exemplarelor adulte este de 15-25 cm (rar 30-
35 cm), iar greutatea corporală de 300-500 g (rar 1,0-1,5 kg).
Formula înotătoarelor: D III-IV 8-9; A II-III 5.
10  12
Formula liniei laterale: L.lat = 48-52 6  9 55 (60)

Mreana vânătă este o specie de interes local, cu o carne de calitate, fiind

apreciată de către pescarii sportivi. Perioada prohibitivă este între 1.IV şi 30.VI,
dimensiunea minimă de pescuit fiind de 15 cm.
 Cleanul (cleanul mare, cap alb, porcul apelor) – Lueuciscus cephalus
Specie reofilă, pelagică, trăieşte în zona colinară dar poate să urce până în
zona păstrăvului sau să coboare până în zona de şes, regăsindu-se şi în Dunăre.
Are corpul alungit, aproape cilindric, corpul uşor aplatizat dorso-ventral, mic, gros
şi lat, fruntea lată, gura mare şi terminală. Corpul este acoperit cu solzi mari,
neregulaţi, cicloizi şi pigmentaţi la marginea liberă. Ochii sunt mari şi cu irisul de
culoare galbenă (planşa I). Linia laterală este curbată uşor în jos. Culoarea este
verde-cenuşiu cu reflexe metalice pe spinare, flancurile sunt argintii, iar

-8-
abdomenul este alb-mat. Înotătoarele anală, pectorale şi ventrale sunt roşii sau
portocalii, iar dorsala şi caudala cenuşii-închis (uneori, la baza pectoralelor apare
o pată neagră).
Fiind omnivor, se hrăneşte cu larve de insecte, viermi, icre şi puiet de
peşte, broaşte, plante, detritus vegetal, vânând deasupra apei, precum păstrăvul.
Obişnuit atinge lungimi de 25-30 cm (rar 50-80 cm) şi greutăţi de 200-300 g (rar
4-5 kg).
Maturitatea sexuală apare la 2-3 ani, perioada de reproducere corespunde
lunilor aprilie-mai, numărul de icre depuse de o femelă fiind de 150.000-200.000.
In funcţie de temperatura apei, durata incubaţiei poate să fie de 10-12 zile.
În stadiile tinere este un peşte de cârd, pentru ca, la bătrânţe, să devină
solitar. Formula înotătoarelor: D: II-III 8; A: II-III 8-10. Formula liniei laterale:
78
43  45 46(47)
L.lat. = 34 .
Cleanul este o specie de interes local, bine apreciată însă de pescarii
sportivi.Perioada de prohibiţie este cuprinsă între 1 IV-30 VI, dimensiunea
minimă de pescuit fiind de 20 cm.
 Cleanul mic – Leuciscus leuciscus
Specia se regăseşte în zona colinară, fiind o specie reofilă şi pelagică şi
putând să migreze până în zona lipanului. Se deosebeşte de cleanul mare prin
faptul că are corpul mai aplatizat lateral şi mai fusiform. Gura este situată
semiinferior, iar înotătoarea anală este scobită. Coloritul este negru-cafeniu (cu
nunaţe albastrui) pe partea dorsală, galben-argintiu pe laturi şi alb-argintiu pe
abdomen. În perioada de reproducere (luna martie), la masculi apar granulaţii albe
(butoni) pe spate şi laturi. În stadiile tinere se regăseşte în cârduri, preferând
albiile cu vatră tare, pietroase sau argilo-nisipoase. Maturitatea sexuală se
instalează la 3-4 ani, moment în care reproducătorii se retrag în ape mai adânci şi
cu vetrele relativ mîloase. Este omnivor, hrana fiind alcătuită majoritar din insecte
(muşte, ţînţari), larve, icre de peşte şi mai puţin din vegetale.
Dimensiunile sale pot să atingă 20-25 cm, iar greutatea 200-400 g.
Formula înotătoarelor: D: II-III 7; A: II-III 7-9. Formula liniei laterale: L.lat. =
78
45  49 53(54  55)
45 . Deoarece se găseşte în cantităţi reduse, cleanul mic
reprezintă o specie de interes local, fiind însă apreciată de către pescarii sportivi.
Perioada de prohibiţie este cuprinsă între 1 IV-30 VI, dimensiunea minimă de
pescuit fiind de 10 cm.

 Scobarul (scobai, maţe negre, poduţ) – Chondrostoma nasus

Specie reofilă, bentonică şi colinară dar care poat să ocupe şi etaje
inferioare ale apelor de munte (zona lipanului şi a lostriţei). Are corpul cilindric,
fusiform, acoperit de solzi cicloizi. Gura este transversală, poziţionată inferior,
buzele tari şi cornoase, botul proeminent. Maxilarul superior este mai lung decât
cel inferior (planşa I). Culoarea este verde-măsliniu închis pe spate (cu reflexe
albăstrui), laturile cenuşii-argintii, iar abdomenul este albicios. Înotătoarele sunt
gălbui-roşcate, mai puţin dorsala, care este cenuşie. Pe perioada reproducerii,
masculii posedă granule albe şi ascuţite pe cap şi pe solzii spatelui.
Este un peşte omnivor, puietul hrănindu-se cu viermi, crustacei, moluşte
şi alge, iar adulţii se hrănesc, în special, cu perifiton şi alge, pe care le răzuiesc de
pe pietre.
Maturitatea sexuală se instalează la 3-4 ani, o femelă depunând între
50.000 şi 100.000 icre, aderente, pe care le fixează de pietre sau alte suporturi

-9-
solide, la adâncime redusă. Reproducerea are loc în aprilie-mai, reproducătorii
migrând înspre pâraiele de munte, până în zona păstrăvului.
Dimensiunile obişnuite ale scobarului sunt de 18-30 cm lungime şi 200-
400 g greutate, dar poate să atingă şi 50 cm lungime şi 1 kg greutate. Formula
înotătoarelor D: II-IV 8-10; A: II-III 9-11. Formula liniei laterale: L.lat. =
8  10
52  57 65
4  6 . Scobarul este o specie rezistentă la poluare având o importanţă
economică locală. Pescarii sportivi dar şi populaţiile riverane zonelor de habitat
ale speciei o apreciază pentru gustul şi aroma cărnii. Perioada de prohibiţie este
cuprinsă între 1 IV-30 VI, dimensiunea minimă de pescuit fiind de 20 cm.
*
* *
Pe lângă speciile amintite anterior, specii pe care le considerăm proprii
zonei colinare dar şi cu o anumită importanţă economică, se mai pot cita şi altele,
adaptate în timp zonei sau lipsite de o importanţă economică certă. În acest sens
cităm: porcuşorul (Gobio gobio), porcuşorul de nisip (Gobio kesseri), fufa sau
pleava (Leucaspius delineatus), grindelul sau molanul (Nemachilus barbatulus),
nisipariţa sau nisiparniţa (Cobitis romanica), fîţa sau fiţa (Cobitis elongata),
mihalţul (Lota lota), răspărul (Acerina schraetser), fusarul (Aspro streber),
pietrarul (Aspro zingel), morunaşul (Vimba vimba) ş.a.

1.6. Specii din apele de şes

 Crapul (crapul sălbatic, ciortănică, ciortan, şeran, borţan) – Cyprinus
carpio
Este considerat cel mai valoros peşte din ihtiofauna ţării noastre . Crapul
este o specie reofilă şi stagnofilă, de apă dulce şi salmastră, bentonică în stadiul de
adult şi pelagică în cel de puiet. Habitează în toate apele de şes (inclusiv în lagune
şi gurile Dunării), de deal, în special însă în Dunăre şi bălţile ei, având o
plasticitate mare. Corpul crapului este fusiform, musculos şi alungit, puţin
comprimat lateral şi acoperit cu solzi mari, cicloizi. La baza solzilor se află câte o
pată neagră, iar marginile libere prezintă puncte negre. Gura este mare,
protractilă, subterminală, cu două perechi de mustăţi, inegale ca lungime şi buzele
groase (planşa II). Culoarea corpului este dependentă de mediul de creştere, fiind
mai închisă pe partea dorsală şi mai deschisă pe abdomen şi părţile laterale. În
apele cu vegetaţie bogată culoarea părţii dorsale este cenuşie-închis, iar în apele
limpezi poate să fie gălbuie-cenuşie. Înotătoarele au un colorit galben-cenuşiu,
caudala şi anala fiind roşcate sau portocalii.
Este o specie omnivoră, bentonofagă în stadiul de adult, hrănindu-se cu
animale mici (crustacei, larve, viermi), ouă de batracieni, icre de peşte, dar şi cu
plante mărunte, tulpini tinere de papură, fructe de arbuşti, diverse frunze ş.a.
Maturitatea sexuală apare întâi la masculi (la vârsta de 2-3 ani) şi apoi la
femele (la vârsta de 3-4 ani), concordant cu calitatea mediului natural (hrană,
temperatură). Se reproduce primăvara, în aprilie-mai (chiar şi iunie-iulie), când
apa are 18-20°C, femela depunând 100 000-150.000 icre/kg, pe vegetaţia recent
inundată. Incubaţia durează 3-5 zile, în funcţie de temperatura apei.
Dimensiunile obişnuite ale crapului sălbatic reprezintă 40 cm lungime şi
1-2 kg greutate, dar poate să atingă şi 1 m lungime şi 30-50 kg greutate
(excepţional >90 kg). Concordant cu greutatea, crapul are diverse denumiri
populare: până la 250 g se numeşte crăpcean, ciortănel sau ciortănică, până la
2 kg este ciortan, de la 2 la 4 kg este ciortocrap, iar peste 4 kg este crap. Crapul
are o longevitate mare putând atinge 30-150 ani. Formula înotătoarelor: D: III-IV

- 10 -
16-21 (15); V: II 8-9; P: I 16-18 (15); A: III 5 (6). Formula liniei laterale: L.lat. =
57
34  36 39  40(41)
56 . Datorită valorii sale certe, crapul sălbatic se creşte
astăzi în întreaga lume, acolo unde condiţiile sunt sensibil asemănătoare zonei
temperate, unde s-a format. În plus, prin piscicultură şi selecţie, crapul sălbatic a
dat naştere la multe varietăţi şi rase de crap de crescătorie (vezi capitolul 6).
Perioada de prohibiţie este cuprinsă între 1 IV-30 VI, dimensiunea minimă de
pescuit fiind de 30 cm
 Carasul argintiu (carasul, cărăşelul) – Carassius auratus gibelio
Specie de importanţă economică mare, reofilă şi stagnofilă, bentonică în
stadiul de adult. Formatul corporal este asemănător crapului, însă dimensiunile
corporale sunt mai reduse, corpul mai aplatizat lateral şi mai înalt, capul scurt,
botul obtuz, cu buze subţiri şi fără mustăţi. A treia radie a dorsalei şi analei sunt
zimţate, dorsala uşor concavă şi lungă, iar caudala uşor escavată (planşa II).
Culoarea corpului este argintie sau plumburie, partea dorsală fiind mai închisă
(cenuşie-negricioasă-albăstruie), părţile laterale şi cea ventrală cenuşii-argintii, cu
reflexe aurii sau argintii. Înotătoarele pot să fie fumurii-roşcate.
Carasul este omnivor, bentonofag ca adult, hrănindu-se cu crustacei, larve,
icre de peşte, dar şi detritus, plante, alge, cu plancton (în stadiile tinere) etc.
Maturitatea sexuală apare la 3-4 ani, exemplarele mascule fiind numeric inferioare
femelelor. Se reproduce în perioada aprilie-iulie, când apa are 18-20°C, femelele
depunând 2-3 serii de icre, în număr de 180 000-300.000/femelă, icre ce pot fi
fecundate şi de către crap. Dimensiunile obişnuite ale carasului argintiu sunt de
15-25 cm lungime şi o greutate de 100-200 g. Lungimea la care poate să ajungă
este însă de 38-40 cm şi greutatea de 1-3 kg (rar 4-5 kg).
Formula înotătoarelor: D: III-IV 14-19; A: II-III 5-6. Formula liniei
57
26  28 33(34)
laterale: L.lat. = 57 . Carasul argintiu este considerat atât o
specie de interes economic, anual recoltându-se cantităţi considerabile, cât şi de
interes sportiv. Perioada de prohibiţie este cuprinsă între 1 IV-30 VI, dimensiunea
minimă de pescuit fiind de 15 cm
 Carasul auriu (carasul roşu, carasul chinezesc, cărăşelul de acvariu,
peştişorul de aur) – Carassius auratus auratus
Această specie se aseamănă mult cu carasul argintiu, principala deosebire
constând în coloritul corpului care poate să fie roşu-auriu, alb-rozaceu sau brun
închis. Prin selecţie s-au obţinut exemplare cu diverse regiuni ale corpului total
modificate faţă de formele naturale (vezi cartea Acvacultura ornamentală, autor
Benone Păsărin). Carasul auriu sau peştişorul de aur, cum mai este denumit, este
crescut în România, în bazine, ocazional şi în acvarii de grădină, heleşteie, ca
peşte ornamental.
 Caracuda (caracuda galbenă, caras galben) – Carassius carassius
Specie stagnantă, de interes economic, bentonică în stadiul de adult,
iubeşte bazinele invadate de vegetaţie. Are un format corporal înalt, aproape
rotund, comprimat lateral, capul scurt, gura terminală şi mică, cu buze subţiri şi
lipsită de mustăţi. Înotătoarea dorsală este lungă, primele trei radii sunt spinoase, a
treia fiind cea mai puternică şi zimţată. Anala este scurtă, cu primele trei radii
spinoase, a treia fiind zimţată, caudala puţin escavată şi cu lobii uşor rotunjiţi.
Corpul este acoperit cu solzi mari, cicloizi şi groşi (planşa II). Culoarea depinde
de natura mediului: mai închisă la exemplarele care trăiesc în iazuri şi bălţi cu
fundul mâlos (unde se degajă hidrogen sulfurat) şi mai deschisă la cele din apele

- 11 -
clare şi limpezi. În mod normal, spatele este brun-verzui, flancurile galbene-
verzui-arămii sau aurii, abdomenul gălbui sau portocaliu, aproape roşiatic.
Înotătoarele sunt cenuşii, cu radii roşcate, negre la vârf.
Caracuda este omnivoră, bentonofagă în stadiile de adult şi planctonofagă
în stadiile tinere. În hrana sa intră larve de chironomide, viermi, moluşte, crustacei
precum şi alge, detritus etc. Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 3-4 ani,
perioada de reproducere corespunzând lunilor aprilie-mai când apa are o
temperatură de 16-20°C. Numărul de icre depuse de o femelă este foarte mare
(10.000/100 g greutate vie), incubaţia durând 3-4 zile, la o temperatură de >20°C.
O caracudă are dimensiunile obişnuite de 8-20 cm lungime (rar 50 cm) şi
18-20 g greutate (rar 4-5 kg). Ritmul de creştere este mai mic decât al carasului
(18 cm lungime la vârsta de 3 ani), fapt ce a determinat neincluderea ei în
acţiunile de selecţie. Formula înotătoarelor: D: III-IV 14-21; P: I 15; V: I 7 (8); A:
68
32 35
II-III 6-8 (5). Formula liniei laterale: L. lat. = 5  6 . Perioada de prohibiţie
este cuprinsă între 1 IV-30 VI, dimensiunea minimă de pescuit fiind de 12 cm
*Piscicultorii şi biologii afirmă că mai există o varietate, formă sau
subspecie a caracudei, numită “caracudă neagră” sau Carasius carassius humilis.
Aceasta are aceleaşi caractere ca specia de bază, diferenţa constând în culoarea
corporală, dimensiunile mult mai mici şi un semn distinctiv (o pată) la baza
înotătoarei caudale.
 Morunaşul (lestun, ribeţ, buduc) – Vimba vimba
Specie reofilă, bentonică în stadiul de adult, iubeşte apele reci şi adânci.
Are corpul alungit, comprimat lateral, gura inferioară, semilunară şi protractilă,
fără mustăţi. Maxilarul superior este mai lung decât cel inferior, capul fiind conic.
Dorsala este scurtă, teşită, anala lungă, uşor escavată, caudala lungă, escavată, cu
lobul inferior sensibil mai lung decât cel superior (planşa II). Corpul este acoperit
cu solzi de dimensiuni mijlocii, care lipsesc pe partea dorsală, între ceafă şi
începutul dorsalei.
Coloraţia corporală variază după anotimp: toamna şi iarna zona dorsală
este plumburie, flancurile şi abdomenul fiind alb-argintii, iar înotătoarele
pectorale, ventrale şi anala roşiatice cu marginile negre. Primăvara şi vara spatele
devine negru cu reflexe albăstrui, iar în perioada reproductivă, buzele, partea
inferioară a zonei laterale, partea ventrală şi înotătoarele pectorale, ventrale şi
anala devin roşii intens. În plus, la masculi apar tuberculi albi pe cap, opercule, pe
margina solzilor şi pe pedunculul caudal.
Morunaşul este o specie omnivoră, bentonofagă, majoritar hrănindu-se cu
insecte, moluşte, crustacei, viermi dar şi cu plante, detritus etc. Maturitatea
sexuală apare la vârsta de 3-4 ani, reproducerea fiind în aprilie-iunie. O femelă
depune între 25.000 şi 30.000 icre, în bălţi cu apă primenită sau în râuri. Incubaţia
icrelor durează de la 46 ore (la 21°C) până la 5-10 zile.
Dimensiunile obişnuite ale morunaşului sunt de 25-30 cm lungime (rar
40 cm), iar greutatea corpului de 600 g (rar 700-1000 g). Formula înotătoarelor:
9  10
56  57 58(63)
D: II-III 8-9; A: III 18-21. Formula liniei laterale: L.lat. = 56 .
Carnea de morunaş este foarte bună la gust, fapt ce face ca să fie pescuit
productiv, inclusiv iarna, dar este preferat şi de către pescarii sportivi (prohibiţie:
1 IV-30 VI, dimensiunea minimă admisă fiind de 20 cm).
*În ţara noastră mai există o varietate numită “Morunaş cu carenă” (Vimba
vimba natio carinata), răspândită în Dunăre şi bălţile sale, care se deosebeşte de

- 12 -
specia de bază prin faptul că între înotătoarele ventrale şi anală apare o carenă,
lipsită de solzi, iar între înotătoarele dorsală şi caudală o altă carenă, cu solzi.
 Plătica (cârjancă, foaia plopului, lătiţă, albitură, plătică râioasă) –
Abramis brama
Specie reofilă şi stagnofilă, bentonică, preferă ape mai liniştite, cu vatră
mîloasă şi vegetaţie abundentă. Posedă un corp înalt, foarte aplatizat lateral, aproape
oval, cu un cap mic. Gura este mică, lipsită de mustăţi, semiinferioară, protractilă,
cu botul scurt şi obtuz. Între înotătoarele ventrale şi cea anală abdomenul este mult
comprimat, formând o muchie ascuţită (carenă) lipsită de solzi.
Dorsala este înaltă, ascuţită, cu bază mică de prindere, anala se întinde până
aproape de baza înotătoarei caudale, pectoralele pot să fie alungite, caudala
escavată, cu lobi inegali, cel inferior fiind mai lung. Pedunculul caudal este scurt
(planşa II). Corpul este acoperit cu solzi moi, aderenţi, lipsind în zona dorsală , între
ceafă şi partea anterioară a dorsalei şi în urma ventralelor, până la anus. Linia
laterală este distinctă, specifică, vizibil curbată ventral. Coloraţia corporală variază
concordant cu mediul şi vremea: partea dorsală este cenuşie-negricioasă (în bălţi)
sau verde-cenuşie (în ape curgătoare), cu laturile gălbui-argintii şi abdomenul
albicios. Toate înotătoarele au culoarea cenuşiu-închis, cu reflexe albăstrui.
Masculii, în perioada reproducerii, posedă tuberculi albi pe corp şi înotătoare.
Plătica este omnivoră, hrănindu-se majoritar cu larve de insecte, moluşte,
crustacei, icre de peşte dar şi cu vegetale. Maturitatea sexuală se instalează la
vârsta de 3-4 ani, perioada reproductivă corespunzând lunilor aprilie-mai. Femele
pot depune, în medie, 360.000 icre, pe suport vegetal proaspăt inundat sau pe
vegetaţia de pe malul băţilor. Incubaţia durează 4-6 zile, dacă temperatura apei
este de 20-23°C. Plătica se poate încrucişa şi cu babuşca, rezultând hibrizi viabili
dar sterili.
Dimensiunile obişnuite ale plăticii sunt de 25-50 cm lungime (rar 80 cm)
şi greutăţi de 0,5-1 kg (rar 8-10 kg). Cele mai vestite şi cele mai mari exemplare
sunt considerate plăticile de Snagov şi de Siutghiol, de culoare neagră-roşiatică-
brună, care ating dimensiuni de 50-60 cm lungime şi 8-10 kg greutate. Formula
înotătoarelor: D: III 8-9, A: III 23-28 (29); V: I-II 7-8. Formula liniei laterale:
11  14
49  50 56(59)
L.lat. = 68

Fiind un peşte frecvent întâlnit în apele ţării noastre, are o importanţă

economică şi sportivă deosebită (prohibiţie: 1 IV-30 VI, dimensiunea minimă
admisă la pescuit 20 cm). Icrele de plătică, preparate prin sărare, se numesc
“taramă” şi sunt foarte apreciate.
*În Dunăre şi bălţile sale există şi o subspecie, denumită Abramis brama
danubii, identică celei standard dar care suportă mai bine lipsa de oxigen şi
prezenţa hidrogenului sulfurat.
 Batca (albitura, plătica popească, plătica ţigănească) – Blicca björkna
Este o specie reofilă şi stagnofilă (lentică), trăind aproape de malurile cu
apă liniştită, caldă şi cu vatra mâloasă. Se aseamănă foarte mult cu plătica
(Abramis brama), fiind deseori confundate sau denumite generic “albitură”.
Diferenţele evidente dintre cele două specii sunt:
 batca are dimensiunile corporale mai mici, obişnuit atingând 10-15 cm
lungime (rar 30-35 cm) şi 40-450 g greutate (rar 1,0-1,5 kg);
 înotătoarele pectorale şi ventrale la batcă sunt roşii;
 pielea la batcă nu este mucilaginoasă şi nu sângerează la pescuit;
 înotătoarea anală la plătică este mai extinsă ca la batcă;

- 13 -
 culoarea la batcă este cenuşie-albastruie în zona dorsală, cu irizaţii argintii pe
flancuri, punctată cu negru, iar abdomenul este albicios (planşa II).
Specie omnivoră, batca se hrăneşte, ca puiet, cu plancton, iar ca adult cu
viermi, larve de insecte, icre, vegetale ş.a.
Maturitatea sexuală apare la 3-4 ani, perioada de reproducere
corespunzând lunilor aprilie-mai. În ape puţin adânci, în locuri ierboase, femela
depune cca. 100.000 icre aderente. Dă hibrizi cu plătica, babuşca, roşioara, obleţul
şi morunaşul. Formula înotătoarelor: D: III 8 (9); A III 18-24 (21-22). Formula
8  9(10)
liniei laterale: L.lat. = 43 4  6 49 (51).
Batca prezintă un interes economic local, fiind căutată însă de pescarii
sportivi, datorită felului în care “muşcă” momeala şi pentru că se pescuieşte
relativ uşor. Perioada de prohibiţie este cuprinsă între 1 IV-30 VI, dimensiunea
minimă de pescuit fiind de 15 cm
 Roşioara (babuşca roşie, ochi roşii) – Scardinius erythrophthalmus
Este un peşte stagnofil, bentonic şi pelagic, trăind în apele liniştite din
zonele de şes şi colinare, unde există multă vegetaţie. Corpul este comprimat
lateral, mediu de înalt, botul scurt, gura mică, terminală, îndreptată oblic în sus şi
lipsită de mustăţi. Solzii sunt mari, cicloizi, aderenţi, formând între înotătoarele
ventrale şi cea anală o creasctă ascuţită (carenă). Linia laterală este completă şi
mediu curbată ventral (planşa II).
Coloraţia variază corespunzător apei în care trăieşte: albastră-verzuie sau
argintie pe partea dorsală, aurie sau argintie pe flancuri, argintie pe abdomen şi cu
anala şi ventralele având marginile roşii. Pectoralele sunt gălbui, cu vârfurile
roşiatice, iar caudala şi dorsala cu baza negricioasă şi marginile roşii. Ochii au
irisul roşiatic sau gălbui-lemon. Este o specie omnivoră, modestă ca preferinţe,
consumând bentonofaună formată din viermi, larve de insecte, moluşte, dar şi alge
şi resturi vegetale. Obişnuit, poate să atingă 20-30 cm lungime şi 200-300 g
greutate. Rar poate atinge 35-45 cm şi 0,5-2,0 kg.
Maturitatea sexuală se instalează la 3-4 ani, perioada de reproducere
corespunzând lunilor aprilie-mai. Femela depune cca. 150.000 icre pe suport
vegetal, incubaţia durând 3-4 zile, la o temperatură a apei de 20-22°C. Poate să
dea hibrizi cu batca, obleţul, babuşca şi plătica. Formula înotătoarelor: D: II-III 8-
10; A: III 9-12.
7 8
37  38 42(43)
Formula liniei laterale: L. lat. = 45
Roşioara este un peşte de interes economic şi sportiv (prohibiţie 1 IV-30
VI, dimensiunea de pescuit minimă admisă 15 cm).
*La noi, în zona lacului termal “1 Mai” (Oradea) trăieşte subspecia
Scardinius erythrophthalmus racovitzai, de dimensiuni mai mici decât specia de
bază, coloraţia dorsală verzuie şi laturile galben-aurii. În apele mai reci de 20°C
moare. Se reproduce în lunile februarie-martie.
 Avatul (avat, peşte lup, vîlsan, arăcel) – Aspius aspius
Specie reofilă, pelagică, avatul este singurul răpitor din familia
Cyprinidelor. Are corpul alungit, svelt, spinarea şi abdomenul rotunjite, capul
conic, gura mare, lungă, mandibula sensibil mai alungită decât maxilarul superior.
Corpul este acoperit cu solzi mici, aderenţi şi cicloizi, formând o carenă între
înotătoarele ventrale şi caudală. Linia laterală este completă, uşor curbată ventral
(planşa II).

- 14 -
 Coloraţia corpului este cenuşie-albăstruie sau albăstruie-verzuie în zona
dorsală, albăstruie-argintie sau argintie pe flancuri, abdomenul fiind alb-argintiu.
Caudala şi dorsala sunt cenuşii, pectoralele cenuşii cu margina roşiatică,
ventralele şi anala roşcate. Specie răpitoare, se hrăneşte cu zooplancton şi
crustacei în stadiile tinere, iar ca adult cu obleţi, cleni, porcuşori, melci, scoici,
insecte şi larve. În mod obişnuit, creşte până la 35-40 cm lungime şi 1,0-2,0 kg
greutate, pescuindu-se însă şi exemplare de 68-80 cm şi 4-12 kg.
Maturitatea sexuală se instalează la 3-4 ani, perioada reproductivă
corespunzând lunilor martie-aprilie. Femela depune icrele pe vetre pietroase sau
nisipoase, în curent puternic, ponta numărând 80.000-100.000 icre. Durata
incubaţiei este dependentă de temperatura apei, variind între 6 şi 15 zile. Formula
înotătoarelor: D: III 7-9; A: III 12-15. Formula liniei laterale: L.lat. =
11  12
64  65 74(75  76)
56
Răspândit în Dunăre, bălţi şi lacuri litorale, dulci sau salmastre, dar şi în
râurile mari ale ţării, avatul este un peşte de interes economic şi sportiv (prohibiţie
1 IV-30 VI, fără dimensiuni minime admise de pescuit).
 Sabiţa (săbioara, cap-înotrs, saghiţă) – Pelecus cultratus
Specie reofilă şi stagnofilă, pelagică dar şi bentonică, trăieşte în Dunăre
dar migrează, sub formă de cârd, în bălţile Dunării şi râurie mari, pentru a se
reproduce. Corpul este alungit, puternic comprimat lateral, cu linia dorsală
aproape dreaptă, abdomenul arcuit, convex, în formă de lamă de cuţit sau sabie
încovoiată. Capul este mic, botul scurt, gura mică, superioară, buzele înguste şi
subţiri. Falca inferioară este arcuită în sus, aproape verticală, fiind prevăzută cu o
concrescenţă ce intră într-o escavţie de pe falca superioară. Înotătoarele pectorale
sunt lungi, ascuţite, iar dorsala mică. Caudala este puternic escavată, cu lobul
inferior sensibil mai lung decât cel superior. Anala este lungă. Semnul distinctiv îl
constituie linia laterală care are un desen caracteristic, find foarte lungă şi
sinuoasă (planşa II). Corpul este acoperit cu solzi mici, lucioşi, subţiri şi caduci.
Coloraţia părţii dorsale este albăstruie sau cenuşiu-verzuie, laturile şi
abdomenul fiind albe-argintii, cu reflexe roşii-trandafirii. Dorsala şi caudala sunt
cenuşii, iar celelalte înotătoare sunt cenuşii-gălbui, cu reflexe roşiatice.
Specie planctonofagă în stadiile tinere, devine insectivoră în stadiul de
adult (consumă insecte inclusiv de la suprafaţa apei, viermi, crustacei ş.a.). Poate
să atingă, în mod obişnuit, lungimi corporale de 30-35 cm şi greutăţile de 300-
400; se pescuiesc însă, în bălţi bogate în hrană, exemplare de 60 cm şi 1-2 kg.
Maturitatea sexuală apare la 3-4 ani, perioada reproductivă corespunzând
lunilor aprilie-mai. Femela depune 100.000-600.000 icre, în bălţi liniştite, pe
vegetaţie nou inundată, incubaţia durând 3-4 zile. Formula înotătoarelor: D: II-III
12  15
90 115
6-7; A: II-III 24-29. Formula liniei laterale: L.lat. = 36 .
Sabiţa este un peşte de mare interes economic şi sportiv (prohibiţie: 1 IV-
30 VI, dimensiunile minime admise de pescuit: 16 cm). În plus, din solzii acesteia
se extrage guanina şi se acoperă perlele artificiale.
 Văduviţa (văduvioara, odoviţa, alboana) – Leuciscus idus
Specie reofilă, pelagică dar şi bentonică, migrează din Dunăre în bălţi
pentru a se reproducere. Corpul este alungit, gros, puţin aplatizat lateral (planşa
II). Capul este mic, gura mică şi terminală, fără mustăţi. Înotătoarea dorsală are o
bază de prindere mică, iar caudala este escavată, cu lobii inegali. Linia laterală
este mediu curbată ventral, solzii sunt mari, cicloizi. Culoarea este diferită,

- 15 -
depinzând de vârstă şi mediul de viaţă. Astfel, coloritul de bază este cenuşiu-
întunecat pe ceafă, spate şi parea superioară a laturilor şi argintie pe abdomen şi
partea inferioară a laturilor. Tineretul are o culoare mai ruginie. Înotătoarele
pectorale, ventrale şi anala sunt roşii, iar dorsala şi caudala sunt cenuşii-violete.
Pe perioada reproducerii, masculii au pe cap şi solzi mici granule gălbui. Puietul
se hrăneşte cu larve de insecte, crustacei, moluşte, plancton şi vegetale, iar adulţi
cu hrană bentonică, formată din larve, viermi, moluşte, raci în năpârlire, icre de
peşte, batracieni mici şi puiet de peşte. În mod obişnuit poate să ajungă la 30-50
lungime şi 0,4-2,0 kg dar se pescuiesc şi exemplare de 80 cm şi 4-8 kg.
Maturitatea sexuală apare la 4-6 ani, perioada de reproducere fiind în
lunile februarie-mai, când temperatura apei este de 16-20°C. Icrele, în număr de
40.000-100.000/ femelă, mici şi lipicioase, se depun pe vetre tari sau pe vegetaţia
uscată, din anului anterior. Incubaţia icrelor durează 10-11 zile. Văduviţa dă
hibrizi cu avatul. Formula înotătoarelor: D: II-III 8-9; A: II-III 9-12; formula liniei
89
53  56 58  63
laterale: L.lat. = 45 . Văduviţa este un peşte cu valoare
economică şi apreciată de către pescarii sportivi (prohibiţie 1.IV-30.VI, fără
dimensiuni minime admise).
*Există în apele noastre şi o formă aurie de văduviţă, Leuciscus idus
var.orphus, care se creşte şi în bazine, ca peşte decorativ.
 Babuşca (bălos, ocheană, roşioară bălană) – Rutilus rutilus
Specie stagnofilă, majoritar bentonică, preferă bălţile, lacurile litorale şi
iazurile cu vetre nisipoase. Seamănă foarte mult cu roşioara având corpul alungit,
uşor aplatizat, capul mic, aproape conic, gura subterminală, fără mustăţi, botul
scurt. Spre deosebire de roşioară, babuşca are înotătoarea dorsală pe aceeaşi linie
cu ventralele. Abdomenul, între ventrale şi anală este rotungit, fără carenă,
pedunculul caudal mai lung şi mai subţire.
Înotătoarea caudală este escavată, lobii sunt uşor inegali, mai rotunjiţi
decât la roşioară. Linia laterală este mediu curbată ventral, solzii sunt cicloizi şi
mijlocii ca dimensiuni (planşa II).
Coloraţia părţii dorsale este cenuşie-verzuie, flancurile şi abdomenul fiind
albe-argintii. Înotătoarele pectorale, dorsala şi caudala sunt cărămizii sau cenuşii,
iar ventralele şi anala roşii-portocalii. Ochii au o coloraţie roşie-gălbuie.
Uneori se pescuiesc exemplare roşii-cărămizii, cu înotătoarele de culoare
roşie-aprinsă şi solzii transparenţi şi strălucitori. Pe timpul reproducerii, masculii
se recunosc după excrescenţele de pe corp şi înotătoare, de culoare albă la început
şi negre în timpul reproducerii propriu-zise.
Specie omnivoră, babuşca se hrăneşte cu larve de insecte, crustacei,
moluşte, plancton şi alge (mătasea broaştei). În mod obişnuit poate să ajungă la
dimensiuni de 20-30 cm lungime şi 20-200 g greutate, pescuindu-se însă şi
exemplare de 35-44 cm şi 1,0-1,5 kg greutate. Maturitatea sexuală se instalează la
vârsta de 2-3 ani, perioada reproductivă corespunzând lunilor aprilie-mai,
femelele şi masculii trecând în bălţi, în cârduri, depunând 80.000-100.000 icre pe
vegetaţie submersă. Incubaţia poate dura 8-15 zile. Babuşca dă hibrizi cu plătica,
roşioara, obleţul şi batca.
Formula înotătoarelor: D:II-III 9-11; A: II-III 9-11. Formula liniei laterale:
78
39 42(43)
L.lat. = 34 .
Având o răspândire mare, babuşca este considerată un peşte de interes
economic. Icrele de babuşcă sunt foarte apreciate, fiind cunoscute sub numele de

- 16 -
taramă. Pescuitul sportiv al acestui peşte este considerat o şcoală a măiestriei
(prohibiţie 1.IV-30.VI, dimensiuni minime admise la pescuit 15 cm).
*În apele româneşti se disting şi câteva varietăţi de babuşcă, şi anume
Rutilus rutilus var. erythrea Antipa, Rutilus rutilus var. carpathorossicus Vlad,
precum şi o subspecie, denumită Rutilus rutilus heckeli Nord, diferită de specia
standard prin colorit şi dimensiuni, precum şi formula liniei laterale.
 Linul (porc de baltă, păstrăv de baltă, negruţ, bălos, leneş) – Tinca
tinca
Peşte stagnofil (lentic), bentonic, preferă apele liniştite şi cu vatră mâloasă,
în special bălţile invadate de vegetaţie. Are corpul gros, suficient de înalt,
peduncul caudal scurt şi înalt. Capul este mic, gura terminală (uşor orientată în
sus), buzele groase, prevăzute cu o pereche de mustăţi la comisura lor.
Înotătoarele, în totalitate, au extremităţile rotunjite şi nu posedă radii osoase
(masculii au ventralele cu cea de-a două radie îngroşată şi lăţită). Corpul este
acoperit cu solzi mici, alungiţi, aderenţi şi acoperiţi de un mucus gros. Linia
laterală este aproape dreaptă şi completă (planşa II). Coloraţia corpului depinde
de mediu. Astfel, partea ventrală poate să fie verde-închisă sau chiar neagră-
măslinie, flancurie galbene-verzui sau galbene-aurii, iar abdomenul gălbui. Toate
înotătoarele sunt cenuşii sau negricioase, cu reflexe violacee.
Linul este un peşte bentonofag, omnivor, hrănindu-se cu scoici mici,
insecte, raci mici, viermi, larve, alge sau chiar resturi organice pe care le înghite
odată cu nămolul de pe vatra bazinului. În mod obişnuit poate să ajungă la
dimensiuni corporale de 20-30 cm lungime şi greutăţi de 0,5-1,0 kg. În bălţi
bogate în hrană, exemplarele pot să atingă însă şi 60-70 cm şi 2,0-7,0 kg.
Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 3-4 ani, perioada
reproductivă corespunzând lunilor mai-iunie, când apa are 22-25°C. Pe vegetaţia
acvatică, plutitoare sau submersă (brădişor, mătasea broaştei) femelele depun
100.000-600.000 icre, de dimensiuni mici, aderente şi gălbui. Incubaţia durează 3-
7 zile.
Formula înotătoarelor: D.III IV 8-9, A III-IV 6-8. Formula liniei laterale:
30  35
L.lat = 87-90 19  23 110 (115).

Linul are o importanţă economică medie în ţara noastră, fiind căutat însă
de către pescarii sportivi pentru carnea sa gustoasă (prohibiţie 1.IV-30.VI,
dimensiunea minimă admisă pentru pescuit: 18 cm).
*Există, la noi în ţară, şi o variateate aurie (Tinca tinca aurata), cu solzii
ceva mai mari, buzele roşii, fruntea carmin şi corpul galben-auriu sau galben-roşcat.

 Somnul (codău, moacă, iaprac, harcă, iarmă, irmă) – Silurus glanis

Specie reofilă, iubeşte apa adâncă, gropile (sominele) de sub maluri,
răgăliile, cotloanele etc., fără a fi un peşte sedentar. Corpul este masiv, puternic,
gros în partea anterioară, cilindric, şi aplatizat lateral în partea posterioară. Capul
este masiv, rotund anterior şi turtit dorso-ventral, ochii mici, gura mare cu dinţi
numeroşi, conici, şi cu 3 perechi de mustăţi: una pe maxilarul superior, mai lungă,
şi două pe cel inferior. Dorsala este mică, aproape inexistentă, plasată între
pectorale şi ventrale, anala foarte lungă, contopindu-se (parţial) cu caudala.
Pectoralele au prima radie osoasă tare, iar caudala este rotunjită.
Pe corp nu există solzi ci doar un mucus protector, linia laterală este
rectilinie, destul de greu vizibilă (planşa III). Culoarea corpului este măslinie-

- 17 -
cenuşie pe spate (cu marmoraţii mai deschise sau pete neregulate), mai deschisă
pe laturi şi alburie-închisă pe burtă. Somnul este cel mai mare peşte răpitor al
apelor noastre, hrănindu-se, în stadiile tinere, cu larve de insecte (chironomide,
rusalii), crustacei, moluşte, iar în stadiul de adult cu peşti, broaşte, şoareci de apă,
păsări de apă, raci, vidre etc şi chiar cu viermi, crustacei, resturi organice. Somnul
vânează, în general, hrană vie, fiind un răpitor nocturn.
La maturitate, în mod obişnuit atinge 0,5-1,0 m lungime şi 10-20 kg
greutate, dar s-au pescuit, în Dunăre, şi exemplare excepţionale, de 3-5 m lungime
şi 300-400 kg greutate.
În funcţie de lungime şi greutate, în comerţ se găseşte sub diverse
denumiri: placi (exemplare sub 30 cm), moacă (exemplare de 30-40 cm şi până la
250-300 g), somotei sau somnicos (până la 1 kg), somn codău sau iaprac (până la
4 kg), somn irma sau iarma(până la 10 kg) şi pană sau somn pană (peste 10 kg).
Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 3-4 ani, perioada
reproductivă aparţinând lunilor aprilie-mai, odată cu viiturile de primăvară,
reproducătorii migrând în bălţile mai calde, ca perechi deja formate. Femela
depune lângă mal, în apă mai mică, sute de mii până la 1 milion de icre
(200.000 icre/kg femelă), durata incubaţiei fiind de 7-8 zile, concordant cu
temperatura apei. Icrele şi chiar alevinii de somn sunt păziţi de către masculi.
Răspândit în Dunăre, bălţile şi lacurile litorale, dar şi în cursul inferioar al
râurilor mari din ţară, somnul este un peşte de interes economic şi sportiv. Din
carnea de somn se pregătesc multe specialităţi precum “pana de somn” şi “batogul
de somn”
Perioada de prohibiţie este situată între 1.VI şi 30.VI, neexistând o
dimensiune minimă admisă pentru a fi reţinut de pescari.
*În apele noastre, mai ales în Banat şi Crişana, datorită fermei piscicole
Cefa, au fost introduse (în 1940) exemplare de “somn pitic” sau “somn american”,
specie diferită de cea autohtonă, numidu-se Ameiurus nebulosus şi fiind mai slab
cotată calitativ. Specia provine din America de Nord, s-a adaptat la condiţiile ţării
noastre, dar nu este agreat de piscicultori întrucât vânează puietul de babuşcă,
roşioară, lin, crap, distruge icrele speciilor valoroase, perturbă perechile de
reproducători etc. La maturitate atinge lungimi de 18-22 cm (rar 40-45 cm) şi
greutăţi de 150-200 g (rar 1-2 kg) (planşa III). În România, la ora actuală, somnul
pitic se consideră a fi lipsit de valoare economică, existând campanii pentru
reducerea sa numerică.
 Şalăul (salior, buran, duduci, şaliu) – Stizostedion lucioperca sau
Sander lucioperca
Specie reofilă, şi lentică, pelagică, de apă dulce şi uşor salmastră, se
întâlneşte în Dunăre şi bălţile ei, în râurile mari, precum şi în lacurile litorale ori
interioare. Iubeşte apele adânci, lin curgătoare, cu fund pietros, nisipos sau
argilos, putându-se găsi la adâncimi de peste 10 m, unde curentul este ceva mai
puternic, între neregularităţile vetrei bazinelor, între resturi de vegetaţie, buturugi
sau bolovani.
Corpul este alungit, fusiform, uşor aplatizat lateral, capul mare, comprimat
lateral, botul îngust, lung, uşor teşit, gura terminală, mare, ajungând până la linia
ochilor, dinţi dezvoltaţi şi inegali ca mărime şi orientare. Operculele au formă
triunghiulară, cu marginile zimţate şi un spin posterior. Posedă două înotătoare
dorsale, poziţionate apropiat, prima (D1) prevăzută cu radii tari şi spini terminali
(planşa III). Corpul şi o parte din cap (până la ochi) este acoperit cu solzi mici,
ctenoizi, linia laterală fiind uşor curbată dorsal, anterior. Culoarea şalăului este
cenuşie-verzuie sau cenuşie-gălbuie, pe partea dorsală, gălbuie pe flancuri şi

- 18 -
argintie pe burtă. Pe partea dorsală şi pe flancuri se regăsesc 8-13 benzi
transversale, brun-cafenii sau negricioase. Înotătoarele dorsală şi caudală au o
culoare cenuşie, cu mici puncte negricioase pe membrana interradicală, celelalte
înotătoare fiind galbene-cenuşii.
Până la vârsta de 8-10 luni (180 g) şalăul se hrăneşte cu plancton şi
nevertebrate inferioare (crustacei, moluşte ş.a.), după care devine strict răpitor,
hrănindu-se cu peşti (inclusiv semeni şi descendenţi), raci, broaşte, şobolani de
apă etc.
La maturitate poate atinge, în mod obişnuit, 40-70 cm şi 1-4 kg,
pescuindu-se însă şi exemplare de 1,0-1,3 m şi greutatea de 8-15 kg. Şalăul tânăr,
până la 20 cm lungime, se numeşte (popular) strapazan sau trapazan, zmug sau
ciopec.
Maturitatea sexuală se instalează la 3-5 ani, perioada de reproducere fiind
în lunile martie-mai, la o temperatură a apei cuprinsă între 8-16°C. Femela
depune, pe vetre solide, pe pietre, pe rădăcini, pe plante acvatice sau în gropi
săpate în nisip şi pietriş, între 50.000 şi 300.000 icre, aderente la substrat. Icrele,
adunate ciorchine, formând cuib, au o perioadă de incubaţie de 6-12 zile, perioadă
în care sunt păzite de ambii părinţi.
Formula înotătoarelor: D1: XII-XVII; D2: I-III 19-24; P: 15-16; V: I 5; A:
II-III (10) 11-13 (14).
12  16
Formula liniei laterale: L.lat. = 80 16  29 97.
Şalăul, datorită cărnii sale albe, gustoase şi dietetice, este considerat un
peşte nobil, de mare interes economic şi sportiv. Perioada de prohibiţie este între
1.IV şi 30.VI, dimensiunea minimă de pescuit fiind de 35 cm.
*În apele româneşti mai există două specii de şalău, incluse în zona de habitat
a şalăului comun, denumite “şalău de Volga”, “armenesc”, “vărgat” sau “secret”
(Stizostedion volgensis) şi “şalăul marin” (Stizostedion marina), ultimul mai adaptat
la apă salmastră. Diferenţa dintre cele trei specii constă, în special, în desenul şi
numărul benzilor transversale şi, în mod variabil, în formatul corporal. Şalăul marin
nu posedă pete întunecate pe membrana niciunei înotătoare (planşa III).
 Bibanul (ghiban, asprişos, costruş, bondar, răspăr, zboriş) – Perca
fluviatilis
Specie reofilă, lentică, pelagică, se întâlneşte în râuri, bălţi şi lacuri interne
sau litorale, inclusiv în cele salmastre. Preferă atât apele limpezi cât şi pe cele
tulburi, cu vatra tare sau nisipoasă, adăpostindu-se la umbra stufărişului, în răgălii
sau chiar în cotloanle de sub maluri. Corpul bibanului este relativ înalt, uşor
aplatizat lateral, scurt şi cu o convexitate mare a liniei spinării. Capul este
comprimat lateral, orientat în sus (înalt), botul obtuz, gura terminală, cu dinţi
puternici, uşor oblică în jos, operculul triunghiular şi cu un spin posterior.
Pe partea dorsală există două înotătoare (D1 şi D2), prima dintre acestea
fiind alcătuită numai din radii tari, spinoase (planşa III). Corpul şi capul, până pe
direcţia ochilor, sunt acoperiţi cu solzi mici, de tip ctenoid, zimţaţi pe margini şi bine
înfipţi în piele, iar linia laterală este completă, curbată dorsal anterior. Culoarea
bibanului depinde de mediul de viaţă, putând să fie galbenă-verzuie, verde-
întunecată sau cenuşie-verzuie în zona dorsală, verde, verde închis sau verzui-arămie
pe laturi şi galbenă-alburie sau gălbuie-albicoasă pe abdomen. Pe laturile corpului
există 5-9 benzi mai închise la culoare, late şi rotunite în partea lor inferioară, una
dintre ele (situată central) având forma litere “Y”. Înotătoarele dorsale au o culoare
cenuşie-deschis, prima dintre ele (predorsala sau D1) având o pată neagră, situată
posterior, iar pectoralele, ventralele şi anala sunt galben-roşiatice.

- 19 -
 În stadiile tinere, până aproape de vârsta de 2 ani, bibanul estre paşnic,
hrănindu-se cu plancton, viermi, crustacei şi, ocazional, peştişori mici. După
această vârstă devine răpitor, hrana sa fiind alcătuită din puiet de peşte, moluşte şi
icre, broaşte, raci, viermi şi scoici. La vârsta de adult poate atinge, în mod
obişnuit, 20-35 cm (maxim 50-60 cm) şi greutatea de 200-500 g (maxim 4-5 kg).
Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 3-4 ani, perioada de reproducere
corespunzând lunilor martie-mai.
Femelele depun “benzi” de icre, lungi de 1-2 m şi late de 2-3 cm, în zona
malurilor, pe plante, rădăcini de salcie, crengi căzute în apă, pietre etc, numărul
acestora variind între 10.000-190.000 (100.000 icre/kg femelă). Durata perioadei
de incubaţie, în raport de temperatura apei, este de 15-20 de zile.
Formula înotătoarelor: D1 XIII-XVII; D2 I-III 12-16, 1 II 7-10. Formula liniei
7  10
77
laterale: 57 12  16 . Ca şi şalăul, bibanul este considerat un peşte nobil, de mare
interes economic şi sportiv. Perioada de prohibiţie este situată între 1.IV-30.VI,
nefiind specificată o dimensiune corporală minimă de reţinere a exemplarelor.
*În apele româneşti mai există o specie de biban, denumită biban soare
(Lepomis gibossus) şi care diferă marcant de specia descrisă. Aceasta are
dimensiuni mai reduse, trăieşte pe vetre mâloase şi nisipoase şi se recunoaşte după
un colorit specific şi o pată neagră, situată pe extremitatea posterioară a
operculului (planşa III). Nu przintă o mare valoare economică în România, deşi în
america de Nord (de unde a fost introdus la noi) este considerat un peşte
comercial şi cu valoare în pescuitul sportiv.
 Ştiuca (mîrliţa, căţea, ciucă, fîţă, boaldă) – Esox lucius
Specie reofilă şi stagnofilă (lentică), ştiuca se găseşte în ape curgătoare şi
stătătoare dulci, pe marginea stufului, sub maluri, în pâlcuri mari de vegetaţie
subacvatică ori în bulboane mari, la adâncimi considerabie, camuflată total în
vegetaţie.
Fiind cel mai activ răpitor al apelor noastre dulci, fiind denuită şi “lupul
apelor”, ştiuca are însuşiri morfologice corespunzătoare: corpul alungit, uşor
aplatizat lateral, spinare groasă, musculoasă, botul sub forma unui cioc de raţă,
turtit dorso-ventral, gura mare, largă, mărginită de dinţi numeroşi, mari şi
încovoiaţi inferior (pe falca de jos) sau mici şi deşi (pe falca de sus), precum şi pe
cerul gurii. Falca inferioară este mai lungă decât cea superioară. Înotătoarea
dorsală este situată mult inferior, aproape de cea caudală şi plasată simetric faţă de
cea anală. Corpul este acoperit cu solzi cicloizi, care se extind şi pe fălci şi partea
superioară a operculelor. Linia laterală este întreagă, relativ dreaptă, vizibilă şi în
rgiunea capului (a operculelor).
Culoarea ştiucii depinde de mediul de habitat, anotimp şi vârstă: galbenă-
verzuie, verzuie, cenuşie-verzuie sau cenuşie-cafenie pe spate, flancurile mai deschise,
iar abdomenul este alb-gălbui, cu pete negre. Pe părţile laterale sunt pete mari, cafenii-
măslinii sau negre, care se unesc uneori în benzi transversale, fapt ce atrage, la unele
populaţii sau exemplare, denumirea de “ştiucă cu dungi” (planşa III). Înotătoarele
dorsală, caudală şi anală sunt gălbui-cenuşii, iar cele perechi sunt roşietice.
În stadiile tinere, ştiuca se hrăneşte cu organisme diverse, nevertebrate, pentru
ca, la maturitate să consume peşti de toate mărimile (inclusiv semeni), broaşte, şerpi
de apă, şobolani de apă, păsări de apă şi puii acestora, ouă de broaşte şi de păsări,
viermi, râme, lipitori, icre etc., fiind de o voracitate particulară.
În stadiul de adult poate să atingă lungimi obişnuite de 40-100 cm (maxim
1,5 m) şi greutăţi de 2-15 kg (rar 25 kg şi excepţional 65 kg). Tineretul de ştiucă,
până la dimensiunea de 30 cm, se numeşte, popular, mîrliţă.

- 20 -
 Maturitatea sexuală se instalează la 3-4 ani, perioada de reproducere fiind
în lunile februarie-aprilie, când apele s-au revărsat, iar temperatura apei atinge 8-
10°C. Pe vegetaţia mare, inundată, femelele depun între 250.000 şi 1 mil. de icre,
aderente, incubaţia durând 10-15 zile, în funcţie de temperatura apei.
Formula înotătoarelor: D: VI-X 13-16; A: III-IV (VII) 10-15 (16)
14  17
144
Formula liniei laterale: L.lat = 110 12  15
 Cega (cioc lung, sturion, pană) - Acipenser ruthenus
Este un sturion exclusiv de apă dulce, reofilă, bentonică, se găseşte în
Dunăre, în sectoarele Turnu-Severin-Orşova, Orşova-Coronini, iar în partea
inferioară a Dunării pe braţul Borcea, precum şi între Hîrşova şi Brăila. În plus, se
găseşte în Tisa, Someş, Mureş, primăvara intrând şi în Jiu, Olt, Argeş, Prut şi
Siret, în partea lor inferioară.
Preferă apele limpezi, cu vetre pietroase, argiloase sau nisipoase şi
adâncimi de 8-10 m.
Corpul cegii este alungit, aproape cilindirc, capul conic cu botul
(rostrumul) lung şi subţire (dar uneori apare şi scurt şi rotunjit – mai ales la
exemplarele bătrâne), triunghiular, uşor ridicat la extremitatea anterioară. Gura
este semilunară, subterminală, având patru mustăţi, prevăzute cu franjuri laterale
(ca nişte pene), nefiind netede şi rotunde ca la ceilalţi sturioni.
Pe corp se găsesc două rânduri de scuturi laterale (52-71 bucăţi), două
ventrale (abdominale) (10-19 bucăţi) şi unul dorsal (12-17 bucăţi). Înotătoarea
dorsală este plasată mult inferior, aproape de cea caudală, care este de tip
heterocerc. Culoarea corpului este cenuşie sau cenuşie-verzuie pe spinare, gălbui-
roz pe laterale şi mai deschisă pe abdomen, înotătoarele ventrale şi anala fiind
roşcate, iar celelalte înotători cenuşii.
Hrana cegii este formată din larve de insecte (chironomide, efemere), dar
şi crustacei din genul Corophium (gammaride) pe care le răzuieşte de pe
suprafeţele dure (pietre, stânci).
În stadiul de adult poate să atingă dimensiuni maxime de 110-115 cm şi
greutăţi de 16-18 kg, dimensiunile obişnuite fiind de 50-60 cm lungime, iar
greutăţile de 2-4 kg. Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 3-7 ani la
masculi şi de 5-12 ani la femele.
Perioada de reproducere este situată în lunile aprilie-mai, uneori chiar şi în
iunie, femelele depunând cca. 10.000 icre/kg greutate vie, în locuri cu curent
puternic, pe bacurile de nisip şi pietriş. Durata incubaţiei este cuprinsă între 6-9
zile. Icrele de cegă sunt mici, au o culoare cenuşie-deschisă, mai puţin gustoase
(comparativ cu ceilalţi sturioni), cu corionul subţire, stivindu-se relativ uşor, ceea
ce la face mai puţin valoroase.
Cega este un peşte valoros din punct de vedere economic, dar cantităţile
pescuite în sectorul românesc al Dunării sunt relativ mici. Cega se poate creşte şi
în policultură cu crapul, în heleşteie construite special.
Hibernează în Dunăre, ca şi viza, în gropi adânci şi cu vatră tare.
*În apele româneşti mai există două varietăţi, diferite prin forma şi
lungimea botului (fiind obtuz, scurt) numite Acipenser ruthenus var. kamenis Lov
şi Acipenser ruthenus var. brevirostris Antipa, precum există şi o varietate cu
pielea complet albă şi ochii roşiatici (Acipenser ruthenus var. alba) şi alta cu
pielea roşiatică (Acipenser ruthenus var. erythrea).
 Viza (sturion, nas lung, bogdazari) – Acipenser nudiventris
Specie de apă dulce, rar observată în mare (în partea îndulcită de Dunăre a
acesteia), se pescuieşte în Dunăre, Jiu, Olt şi Argeş, iar primăvara şi în partea
inferioară a Prutului şi Siretului.

- 21 -
 Preferă ape limpezi, cu curent activ şi vetre solide, pietroase, nisipoase sau
argiloase, la adâncimi de 6-8 m.
Capul vizei este specific acipenseridelor, cu buza superioară formând un
rotrum, botul scurt şi triunghiular, rotunjit la capăt, gura dreaptă, nările şi ochii
aşezaţi lateral, mustăţile ovale în secţiune, fără membrane senzitive, franjurate ca
la cegă. Corpul este alungit, înotătoarea dorsală simetrică celei anale, iar cea
caudală de tip heterocerc, coloana vertebrală ajungând până la vârful lobului
superior (planşa III). Înotătoarele pectorale au un spin puternic pe marginea
anterioară a lobului lor. Corpul este acoperit cu 11-16 scuturi dorsale, 52-74
scuturi laterale şi 11-17 scuturi ventrale, primul scut dorsal fiind mare şi puternic.
Culoarea este cenuşie pe spate, cu nuanţe de cafeniu şi vânăt, ceva mai deschisă
pe laturi, iar abdomenul este alb.
Hrana vizei este alcătuită aproape exclusiv din crustacei şi larve de insecte,
care se dezvoltă la adâncimi de 6-8 m, la care se adaugă peşti şi moluşte.
Lungimea obişnuită este cea de 40-50 cm şi greutatea de 8-10 kg, dar se
pescuiesc şi exemplare de 150-200 cm, cu greutăţi de 46-80 kg.
Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 3-7 ani, la masculi, şi de 5-10
ani la femele. Perioada de reproducere aparţine lunilor aprilie-mai, femelele
depunând între 200.000 şi 1 mil. icre, pe vetre solide, pietroase, sau pe zone cu
nisip şi pietriş, situate în calea curentului activ de apă. Icrele vizei sunt gustoase,
preparându-se şi servindu-se sub formă de caviar.
Viza este un peşte cu o valoare economică mare, redusă însă numeric, în
mod drastic, pe toată lungimea Dunării, chiar dacă s-au făcut eforturi de
conservarea oprindu-se (oficial) pescuitul acesteia.
 Mihalţul (manus, marin, mamulete, mihalciu, mihoalca, sol, miholiţa) -
Lota lota
Specie de apă dulce, se găseşte în Dunăre şi afluenţii mai mari ai acesteia,
pe care urcă până în zona de munte, preferând apele curgătoare şi limpezi, dar stă
mai mult în cotloane, în tuneluri (somine) săpate în maluri, în locuri cu mâl, sub
pietre etc. fiind un peşte timid. Corpul este alungit acoperit cu mult mucus,
cilindric în partea anterioară şi aplatizat lateral în cea posterioară. Capul este
aplatizat dorso-ventral, falca de jos (mandibula) puţin mai scurtă decât cea de sus
(maxila), gura mare, terminală, cu dinţi mici şi conici. Ochii mici, ageri, iar sub
bărbie, de natură tegumentară, apare un fir ca o mustaţă (barbion).
Prezintă două înotătoare dorsale, D2 foarte extinsă, caudala rotunjită,
cuprinzând o parte din pedunculul caudal, anala extinsă şi ea, pectoralele în
apropierea operculului, iar ventralele situate apropiat, în poziţie jugulară (planşa III).
Corpul este acoperit cu solzi mici, abia vizibili, acoperiţi de mucus
abundent. Linia laterală este discontinuă. Coloraţia corpului depinde de natura
mediului, de regulă, fiind cafenie sau cafenie-verzuie pe spinare şi laturi, cu pete
cafenii-verzui-gălbui) mari şi neregulate, iar abdomenul este albicios.
Mihalţul este o specie răpitoare, în stadiile tinere consumând larve de
trichoptere, viermi, răcuşori, icre ale altor peşti, iar ca adult raci, peşti (inclusiv
semeni), icre, insecte etc. Vara, ascuns la umbră, trece printr-un “somn de vară”, timp
în care se hrăneşte foarte puţin şi numai noaptea. În mod obişnuit poate să atingă
lungimi de 30-70 cm (rar 1 m) şi greutăţi de 900-2000 g (rar 24 kg, excepţional 32 kg).
Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 3-4 ani, perioada
reproductivă corespunde lunilor reci, de toamnă-iarnă (noiembrie-ianuarie),
femelele lipind icrele de locuri tari, pietroase, mai ales la şipote, unde temperatura
apei este aproape de 0°C. Numărul de icre depus de o femelă este cuprins între
30.000 şi 3 mil., perioada de încubaţie, concordant cu temperatura apei, durând
30-50 zile.

- 22 -
 Formula înotătoarelor: D1 9-15 (16), D2 68-85 (93), A 63-82 (85). Chiar
dacă are o răspândire mare, de la râurile, bălţile, lacurile şi iazurile Dunării şi până
în zona colinară şi montană, în ţara noastră nu prezintă importanţă economică,
deşi, în vechime, a fost apreciat pentru carnea sa. Pescarii îl caută însă, mai ales
iarna, la copcă, momindu-l cu sânge, râme şi peştişori. În zonele cu păstrăvi,
mihalţul este considerat un peşte dăunător, nefiind interdicţie de pescuit; în rest
este prohibită prinderea lui între 1.IV şi 30.VI
 Ţiparul (vârlar, şerpişor de baltă) – Misgurnus fosilis
Este o specie stagnofilă (lentică), bentonică, iubind apele stătătoare sau cu
curent redus, cu vatra mâloasă, în care se ascunde sau îşi caută hrana. Corpul este
alungit, aproximativ cilindric, iar pedunculul caudal este aplatizat lateral. Gura
este mică, poziţionată inferior şi flancată de 10 mustăţi, aşezate astfel: 4 pe falca
superioară, 4 pe cea inferioară şi 2 la comisurile gurii (colţurile gurii). Sub ochii
mici, poziţionaţi superior, se află un spin mic, ascuns în piele. Înotătoarele sunt
mici şi cu vârfurile rotunjite, iar între dorsală şi caudală şi anală şi caudală apare
câte o carenă (muchie) mică, adipoasă. Masculii au înotătoarele triunghiulare.
Solzii sunt foarte mici, acoperiţi de un mucus abundent.
Culoarea ţiparului este galbenă-închisă, spatele având numeroase pete
verzi-negricioase, pe un fond cafeniu. Pe laturi apare o dungă mai lată,
întunecoasă, flancată de altele mai înguste, uneori incomplet conturate, formate
din puncte şi pete, iar abdomenul este gălbui. Ochii sunt gălbui-aurii, înotătoarele
gălbui, pe caudală şi dorsală existând câteva puncte negre, aşezate neregulat.
Ţiparul se hrăneşte cu faună bentonică precum larvele de insecte, viermi,
moluşte, crustacei, ouă de insecte, icre de peşti etc., pe care le caută filtrând mâlul.
Perioada de reproducere este situată în perioada martie-iunie, în funcţie de
temperatura apei, adâncimea acesteia şi altitudine. Deşi vieţuieşte în ape mai mult
stătătoare, pe perioada reproducerii caută locuri cu apă curgătoare şi vegetaţie
proaspătă, pentru a-şi depune icrele. În perioada reproducerii masculilor le apar
tuberculi pe radiile înotătoarelor pectorale, iar pe direcţia înotătoarei dorsale, pe
flancuri, apare o dilataţie adipoasă cu aspect de coastă, corpul devenind brusc
aplatizat dorso-ventral. Femela depune între 100.000-150.000 icre, din acestea
rezultând larve care au branhii externe. După ce se trece la respiraţia branhială
internă, puietul de ţipar se îndreaptă spre zonele mai întunecoase ale apei
respective, sărace în oxigen dar bogate în bentofaună.
Deficitul în oxigen din apă este completat de posibilitatea respirării
(înghiţirii) aerului atmosferic, prin intermediul intestinului posterior care este
puternic vascularizat şi transformat în “plămân”, precum şi printr-o respiraţie
cutanee (prin piele). Aceste adaptări crează posibilitatea ţiparului să vieţuiască în
mlaştini aproape secate sau în pământul reavăn, rămas după secarea bălţilor.
La maturitate, ţiparul poate să măsoare 20-25 cm (maxim 35 cm şi
excepţional 50 cm), greutatea fiind redusă, de 10-70 g.
Importanţa economică a ţiparului, în ţara noastră, este relativ scăzută,
consumul fiind redus datorită aspectului de şarpe pe care îl are, precum şi
prejudecăţii conform căreia la ţipar, capul este otrăvitor. În statele central şi vest
europene însă, ţiparul, pregătit în multe feluri (sărare, afumare) este considerat o
delicateţe gastronomică, având o carne foarte gustoasă.
*
* *
Pe lângă speciile amintite, specii cu certă valoare economică şi sportivă (în
marea lor majoritate) în zona de şes se mai găsesc şi alte specii de importanţă mai
redusă: guvidul de baltă (G.kessleri), baboiul de glod (G. gymnotrachelus),

- 23 -
ghiborţul (A. cernua), pietrarul (A. zingel), fusarul (A. streber), pălămida de baltă
(P. platygaster), ghidrinul (G. acubatus), dunăriţa (C. aurata bulgarica), câra (C.
aurata balcanica), zvârluga (C. taenia), fâţa (C. elongata), cleanul de baltă (L.
borysthenicus), beldiţa (A. bipunctatus), boarca (R. sericeus), boţogul (A. sapa),
petrocul (G. kessleri şi G. uranoscopus), porcuşorul (G. gobio), ţigănuşul (U.
kramer), fufa (L. delineatus), nisiparniţa (C. romanica), cosacul (A. balleus) etc.

1.7. Specii marine sedentare şi semisedentare

Grupa speciilor marine (propriu-zise) cuprinde mai multe categorii de
peşti şi anume:
a) Peşti marini sedentari, peştii care se nasc şi trăiesc în Marea Neagră, unde nu
se deplasează decât pe distanţe scurte, în căutarea hranei. Printre aceştia se
numără şi guvizii.
b) Peşti marini semisedentari, care se deplasează în arealul Mării Negre, în
căutarea hranei, dar distanţele de deplasare sunt mici şi medii. Din această
categorie fac parte stavridul, calcanul, cambula, pisica de mare, vulpea de
mare, rechinul ş.a.
c) Peşti marini care se deplasează pe distanţe relativ mari, în căutarea hranei,
dar se reproduc în Marea Neagră, sunt peştii care se deplasează în alte mări, în
lacurile litorale sărate sau chiar dulci. Este cazul unor specii precum pălămida,
chefalii, lufarul, tonul, zarganul, hamsia ş.a.
 Scrumbia albastră (Scomber scombrus)
Specie pelagică, de cârd, formează bancuri de indivizi de aceeaşi vârstă şi
mărime, înotând în straturile din largul mării, unde temperatura este de 13-18°C.
În Marea Neagră, scrumbia albastră pătrunde în faza de pui, venind din Marea
Marmara, creşte până la maturitate şi se reîntoarce pentru reproducere, la locul
naşterii, în aceeaşi Mare Marmara (sau în Mediterană).
Corpul este fusiform, rotunjit şi mai gros în partea anterioară şi subţiat în
cea posterioară, acoperit cu solzi mici, netezi, cicloizi şi egali ca mărime. Linia
laterală este completă şi dispusă în zig-zag. Capul este mare, gura mare, terminală,
maxilarul inferior mai lung decât cel superior, ochii potrivit de mari, poziţionaţi
lateral, cu o pleoapă adipoasă bine dezvoltată (planşa IV). Fălcile au dinţii aşezaţi
pe un singur rând, dar dinţii se regăsesc şi pe plafonul şi părţile laterale ale
cavităţii bucale (vomer şi palatine).
Pe partea superioară a corpului există 2 înotătoare dorsale, depărtate una
de alta, D2 situându-se paralel cu anala. Caudala este puternic escavată,
prezentând, la bază, de-o parte şi de alta, câte 2 creste subţiri. Pe pedunculul
caudal sunt 5 pinule dorsale şi 5 ventrale. Pectoralele sunt aşezate superior, iar
ventralele inferior. Nu posedă vezică înotătoare.
Coloraţia este albastră-verzuie, cu reflexe metalice, cu dungi transversale,
în zig-zag. Părţile laterale sunt albe-sidefii sau albăstrui-albicioase, iar abdomenul
este alb. Înotătoarele au o culoare cenuşie.
O scrumbie albastră, la stadiul de adult, măsoară 17-30 cm (rar 40 cm,
excepţional 50 cm), iar greutatea este de 100-250 g (excepţional 1500 g). Hrana
constă din peşti mici (hamsii, aterine), crustacei, moluşte şi larvele lor.
Perioada de reproducere corespunde cu migraţia către mările Marmara şi
Mediterană unde iernează şi depune icre, în perioada februarie-martie.
Formula înotătoarelor: D1 IX-XIX; D2 I 9-13+4 (5) pnule, A I+I 10-11+4
(5) pinule.
Importanţa economică a scrumbiei albastre este mare, aceasta având o
carne grasă, dulce şi gustoasă, fără osciole şi oase mari în exces. Valorificarea
acestei specii se face atât în stare proaspătă cât şi sărată, afumată sau sub formă de
conserve. Interesează şi din punctul de vedere al pescuitului sportiv.

- 24 -
 *
* *
În Marea Neagră există o specie aparte, scrumbia mică (Alosa maeotica)
diferită şi ca aspect exterior. Aceasta atinge lungimi maxime de 33 cm şi nu este
migratoare. Culoarea zonei dorsale este verde-albăstruie, flancurile şi abdomenul
fiind argintii. Se hrăneşte cu hamsii, crustacei, larve de insecte de suprafaţă ş.a.
Este o specie de interes sportiv.
 Stavridul (Trachurus mediterraneus ponticus)
Peşte marin, pelagic, de cârd, reprezintă o subspecie, alături de alte trei, a
speciei Trachurus mediterraneus. Trăieşte în largul mării, apropiindu-se de ţărm
când apa are temperatura de 18-20°C, între lunile aprilie şi octombrie, şi există
multă hrană. Iernează în zonele mai calde ale mării, la adâncimi de 80-100 m.
Corpul este fusiform, aplatizat lateral, linia laterală curbă, acoperită cu
plăcuţe mici (scuturi osoase), care formează o creastă ascuţită în partea
posterioară a corpului (planşa IV). Capul este ascuţit, ochi mari (cu pleoapă
adipoasă dezvoltată). Gura mare, terminală, falca inferioară uşor proeminentă şi
cea superioară protractilă.
Pe partea dorsală a capului, de la bot până la D1, apare o creastă (carenă)
nu foarte înaltă. Există două înotătoare dorsale, D1 şi D2, D1 fiind alcătuită din
radii tari, situată pe direcţia înotătoarelor pectorale şi ventrale şi având
posibilitatea de a se plia într-un şănţuleţ, la baza ei. D2 este foarte extinsă, caudala
scobită, homocercă, anala extinsă şi ea, pectoralele cu vârful ascuţit şi ventralele
prinse jos (inferior).
Întreg corpul este acoperit cu solzi mici şi caduci. Coloraţia este verzuie
sau aurie-verzuie pe spate, argintie cu irizaţii albastre-violete pe laturi (cu luciu
metalic) şi argintie lucioasă pe abdomen, cu irizaţii roşii-albastre-violete.
Operculul are o pată neagră, distinctivă, pe colţul de sus.
În mod obişnuit, stavridul atinge dimensiuni de 15-30 cm (rar 50 cm) şi
greutatea de 30-250 g (rar 1 kg, excepţional 2 kg). Stavridul este omnivor,
hrănindu-se cu plancton, nevertebrate şi peşti mici (hamsia, giurgirica, aterina).
Perioada de reproducere corespunde lunilor mai-august, femelele
grupându-se în partea inferioară a cârdului (bancuri), iar masculii în cea
superioară. Femelele depun un număr mare de icre, de dimensiuni reduse (0,23-
0,28 mm), care se ridică la suprafaţă şi străbat zona în care masculii au depus
lapţii, fecundându-se. Formula înotătoarelor: D1 (VII) VIII (IX), D2 I (26) 28-32
(34), A II-I (23) 24-29 (30); P I (18) 19-22) (23), V I 5. Numărul de solzi de pe
linia laterală (78) 80-90 (92).
În economia noastră piscicolă marină, stavridul reprezintă specia cea mai
importantă, având o răspândire largă şi regăsindu-se încă în cantităţi suficient de
mari.
*
* *
Ocazional, în Marea Neagră mai pătrunde şi altă subspecie, Trachurus
trachurus, denumită tot stavrid. Acesta iubeşte apele mai calde, fiind răspândit în
mările Mediterană, Egee şi Marmara. Se reproduce în Marea Egee şi are
dimensiunea corporală, ca adult, de 37-40 cm.
 Calcanul (Scopthalmus maeoticus)
Specie marină bentonică, reprezentantă tipică a peştilor cu corpul asimetric,
“culcat” pe partea dreaptă, trăieşte pe fundul mării, la 60-100 m adâncime, în
straturile de nisip mobil, complet îngropat în nisip, lăsând afară doar ochii.

- 25 -
 Are corpul de formă ovală, foarte lat, asimetric, depresiform. Anatomic,
calcanul este “culcat” pe latura dreaptă, ochiul drept migrând şi poziţionându-se
lângă cel stâng (poziţie senestră). La un calcan, privit de sus, se observă, de fapt,
latura lui stângă şi spatele. Gura, ca aşezare, şi înotătoarele pectorale, din acelaşi
motiv, sunt asimetrice. Înotătoarele pectorale se află distanţate: una “deasupra”,
adică pe partea stângă (sau zenitală) şi alta pe partea dreaptă, “dedesupt” (sau
nadirală). Înotătoarea dorsală începe de la cap şi este cea care înconjoară corpul, pe
partea dreaptă, iar anala pe partea stângă, dacă se priveşte de deasupra. Caudala este
rotunjită, sub formă de evantai, ventralele mici şi aşezate jugular. Gura calcanului
este mare, terminală, cu dinţi puternici şi buze subţiri. Mandibula este proeminentă.
O pereche de nări este plasată în faţa ochilor, iar alta pe partea “oarbă”, adică pe
partea dreaptă. Orificiul anal este poziţionat între înotătoarele ventrale şi anală.
Pe partea expusă, stânga (zenitrală), corpul este acoperit cu solzi ctenoizi,
iar pe cea opusă, dreapta (nadirală), cu solzi cicloizi. Printre solzi, pe ambele feţe)
se găsesc butoni osoşi, rotunzi şi cu câte un spin în mijloc (planşa IV). Linia laterală
este completă, descrie o curbă în dreptul pectoralelor, după care devine rectilinie.

Asimetria calcanului se pare că nu este un caracter ereditar, întrucât

puietul recent eclozionat are o simetrie bilaterală perfectă şi înoată la suprafaţa
mării, timp de cca. 2 luni. După această perioadă devine bentonic, se aşeză pe
partea dreaptă şi se apropie de maluri, în căutarea hranei. Rareori, se pescuiesc şi
indivizi cu simetrie perfectă.
Coloraţia de bază este cenuşie-cafenie, cu pete albe şi negre, pe linia
zenitală şi albă-gălbuie pe cea opusă.
Hrana calcanului este formată, în stadiile tinere, din plancton, crustacei şi
moluşte, iar în stadiul de maturitate din peşti bentonici şi pelagici (guvizi, barbuni,
bacaliari, aterine, hamsii), care cârduiesc sau iernează în vecinătatea vetrei.
În mod obişnuit, calcanul măsoară 60-80 cm şi cântăreşte 3-4 kg, dar poate
atinge lungimea de 1 m şi greutatea de 8-10 kg.

Perioada de reproducere durează din martie şi până în iunie, moment în

care reproducătorii se apropie la 20-30 km de ţărm, la adâncimi de 18-30 m. O
femelă depune 8-10 mil. icre, mărunte ca nisipul mării, care nu aderă la substrat ci
devin pelagice. Incubaţia durează 3-4 zile. Formula înotătoarelor: A XII 15-52.
Numărul de solzi de pe linia laterală: 85-86.
Calcanul are o carne gustoasă, albă şi dulce, fapt ce-i conferă o importanţă
economică mare. Icrele, conservate şi preparate special, reprezintă un produs de
calitate.
*
* *
În apele Mării Negre se mai regăseşte o specie de calcan “Calcanul mic –
Scopthlamus rhombus”, cu dimensiuni somatice sensibil inferioare celui descris
anterior (max. 60 cm lungime). Are o culoare cafeniu-cenuşie, cu pete cafenii-
roşcate pe corp şi înotătoare. Modul de viaţă, mai puţin studiat, pare asemănător
speciei precedente.
 Cambula (cambula de liman) – Pleuronectus flesus luscus
Specie bentonică, marină, reprezentantă a peştilor cu corpul asimetric,
“culcat” pe partea stângă, trăieşte în zonele mâloase-nisipoase din mare şi lacuri
litorale (inclusiv salmastre).
Corpul cambulei este rombic, alungit, asimetric şi depresiform. Fiind “culcată”
pe partea stângă, la cambulă, privită de sus, se observă de fapt o latură a corpului,
dreapta. Ochiul stâng a migrat şi s-a poziţionat lângă cel drept (poziţie dextră).

- 26 -
 O înotătoare pectorală se află pe faţa zenitală, iar cealaltă pe faţa nadirală.
Înotătoarea dorsală începe din regiunea capului şi înconjoară corpul, pe partea
stângă, iar cea anală pe partea dreaptă. Caudala nu este rotunjită ca la calcan,
având marginea aproape dreaptă.
Gura cambulei este mică, oblică şi disimetrică. Între ochi, până la nivelul
operculelor, apare o creastă. Corpul este acoperit cu solzi mici, cicloizi, rari, iar în
lungul liniei laterale, la baza înotătoarelor dorsală şi anală, pe cap şi partea anterioară
a corpului există ţepi, uşor ascuţiţi. De-a lungul liniei laterale există o serie de solzi
(scuturi) osoşi, ascuţiţi, faţa nadirală fiind netedă. Linia laterală este aproape dreaptă,
sensibil curbată anterior, deasupra înotătoarei pectorale (planşa IV).
Culoarea corpului, pe faţa zenitală, este cafenie până la verde-murdar, cu
pete cafenii, stelate, mărginite cu alb, partea nadirală fiind albă-gălbuie.
Hrana cambulei este formată din forme bentonice, precum crustacei,
moluştele şi viermi dar şi peşti mai mici.
La maturitate poate atinge 20-30 cm lungime (rar 35 cm şi exepţional
45 cm), greutatea corporală fiind de 200-500 g. Perioada de reproducere aparţine
lunilor septembrie-mai (chiar iunie), apa necesară reproducerii trebuind să aibă
2-4°C. Înainte de apariţia maturităţii sexuale, tineretul de cambulă trăieşte în ape
salmastre (lacurile Sinoe, Razelm, Babadag, Siutghiol şi Mangalia), migrând apoi
în mare, pentru reproducere.
O femelă depune 1-2 mil. icre mici, pelagice, care vor fi duse de curenţi
înspre maluri şi zone cu apă îndulcită de Dunăre.
Formula înotătoarelor: D 52-65, A 36-85. Numărul de solzi de pe linia
laterală 72-85. Cambula este un peşte de inters economic, carnea având calităţi
dietetice şi nutritive certe.
 Chefalul mare (labanul) – Mugil cephalus
Specie marină, bentonofagă, trăieşte în cârduri, în largul mării (iarna şi
primăvara), unde şi iernează, sau aproape de ţărmuri, în lacuri litorale de tip
salmastru (vara şi toamna).
Corpul este aproape cilindric, capul mare şi turtit dorso-ventral, ochii
prevăzuţi cu pleoapă adipoasă dezvoltată, gura mică şi terminală. Prezintă două
înotătoare dorsale, depărtate între ele, caudala escavată, homocercă, cu lobii
ascuţiţi, anala cu baza de prindere cât lăţimea ei, cu 2-3 radii osoase, ventralele cu
vârful ascuţit şi prima radie osificată (planşa IV).
Corpul este acoperit cu solzi mari, cicloizi, extinzându-se şi pe cap. Solzii
de pe spinare au canale de creştere obişnuite, iar cei de pe cap au şi tuburi
mucoase. La baza înotătoarelor pectorale (zona axilară) există câte un solz, de
forma unui lob triunghiular, alungit pe cca. o treime din lungimea pectoralei.
Coloraţia corpului variază în funcţie de vârstă şi mediu, spatele fiind
cenuşiu-albăstrui sau cenuşiu-cafeniu-albăstrui, laturile cu 7-8 benzi
longitudinale, brune-închis sau cenuşii-cafenii cu reflexe aurii (cele inferioare mai
şterse). Abdomenul este alb-argintiu, dorsala şi caudala sunt argintii-verzui sau
cenuşii-verzui, anala şi pectoralele cenuşii-palid, cu marginea anterioară neagră,
ventralele fiind albe. Pe opercul există câţiva solzi cu reflexe aurii.
Chefalul mare se hrăneşte cu plancton, substanţe organice (detritus),
viermi, crustacei, moluşe ş.a. Primăvara, în căutarea hranei, migrează în lacurile
litorale. La maturitate atinge dimensiuni de 25-50 cm şi greutăţi de 300-1000 g,
prescuindu-se însă şi exemplarele de 60-90 cm, cu vârste de peste 16 ani şi
greutăţi de 7-12 kg. Reproducerea se petrece numai în mare, la vârsta
reproducătorilor de 5-6 ani (peste 30 cm), în lunile august şi septembrie, femela
depunând 3-8 mil. icre, de dimensiuni foarte mici. Începând din luna mai, atât
adulţii cât şi puietul migrează înspre coastă, pătrunzând în lacurile litorale şi chiar
în gurile fluviului, căutând apa mai caldă şi hrana adecvată.

- 27 -
 În mare se reîntorc toamna, pentru a ierna, la adâncimi de cca. 80 m.
Formula înotătoarelor: D1 IV, D2 I 8-9, A III 8-9. Numărul de solzi de-a lungul
liniei laterale: 42-45.
Labanul sau chefalul mare este cel mai valoros chefal din Marea Neagră,
importanţa sa economică fiind mare. Se pescuieşte toamna (de obicei), când caută
să părăsească lacurile litorale şi să se reîntoarcă în mare. Carnea şi icrele sunt
foarte bogate în iod, fapt ce ajută la creşterea gradului de conservabilitate a
acestora, chiar păstrat la o temperatură obişnuită.
*
* *
Pe lângă specia amintită, în apele Mării Negre mai trăiesc şi alte specii de
chefali, mai puţin valoroase: chefalul mic sau ostreinosul (Mugil saliens), chefalul
auriu su ilarul (Mugil auratus), chefalul cu coada lată (Mugil ramada), ultimul
fiind migrator, venind din Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană (planşa IV).
 Vulpea de mare (vatosul) – Raja clavata
Peşte marin, bentonic, denumită şi rechin bentonic, ca şi pisica de mare,
trăieşte alături de calcan, pe vetrele nisipoase ale mării, la adâncimi care nu
depăşesc cca. 70 m, preferând apa mai rece şi mai sărată. Denumirea de “vulpe de
mare” i se trage de la diversele metode prin care îşi procură hrana, precum şi
datorită unei prelungiri posterioare, asemănătoare unei cozi. Corpul este sub
formă de romb, aplatizat dorso-ventral, cu baza mare în partea posterioară şi ochii
mari aşezaţi anterior, simetrici. La baza cozii există 4 lobi membranoşi ai
înotătoarelor caudale, împărţiţi în două grupe de către prelungirea “caudală”. Nu
există înotătoare dorsală, doar un şir de ţepi osoşi.
Pe întreg corpul există ţepi osoşi (excrescenţe ţepoase) mai deşi şi mai
mari pe partea dorsală şi mai rari şi mai mici pe cea ventrală. Partea bazală a
acestor ţepi este netedă şi cu aspect de buton osos. Coada este prevăzută şi ea cu
ţepi. Înotul se face cu ajutorul înotătoarelor pectorale, care înconjoară corpul pe
partea stângă şi dreaptă, ondulându-se precum ar “zbura prin apă” (planşa IV).
Culoarea este asemănătoare cu a mediului în care trăieşte, fiind cenuşie
sau galben-cenuşie pe faţa dorsală şi mai deschisă pe cea ventrală.
Se hrăneşte cu peştişori, crustacei, moluşte ş.a. stând ascunsă în nisip şi
azvârlinduse brusc asupra prăzii, pe care o acoperă cu corpul pentru a o devora
ulterior. Formele adulte ating lungimi de 70 cm (masculii) şi 125-150 m
(femelele), iar greutăţile variază între 5 şi 8 kg.
Reproducerea are loc în lunile martie-aprilie, reproducătorii deplasându-se
înspre ţărm, până la adâncimi de 25-45 m. După acuplare (masculul posedă organ
copulator), femela depune 6-10 ouă mari, învelite într-o coajă elastică, incubaţia
durând 4-5 luni. După depunerea pontei, adulţii se retrag la adâncimi mari, până în
perioada de toamnă, când revin înspre ţărm, odată cu curenţii reci.
Vulpea de mare este un peşte de interes economic, fiind pescuit, în special,
vara. Deşi foarte gustoasă, în ţara noastră nu există o tradiţie în a consuma carnea
acestei specii. În schimb, se apreciază valoarea economică a ficatului, care
reprezintă 6,5% din greutatea totală a corpului şi deţine 60,4-66,5% grăsime. Din
ficat se extrage vitamina A.
Pielea de vulpe de mare, bine îngrijită şi tăbăcită, este un material scump,
denumirea ei tehnică fiind de “piele de rechin”.
 Pisica de mare – Trygon pastinaca
Peşte bentonic, denumită şi rechin bentonic, face parte din altă familie
decât vulpea de mare.

- 28 -
 Corpul este aplatizat, de formă rombică, dar cu linii mai puţin conturate.
Pielea este lipsită de solzi, netedă, doar pe linia mediano- dorsală a corpului şi a
cozii existând câţiva tuberculi cornoşi (planşa IV).
Coada pisicii de mare are o formă specifică, în prima jumătate a acesteia
fiind prevăzută cu 1-2 ţepi osoşi, ascuţiţi, veninoşi şi zimţaţi (ca dinţii de
ferăstrău). Coada împarte înotătoarea caudală în doi lobi, egali.
Deplasarea (înotul) se aseamănă cu cel al vulpii de mare, înotătoarele
pectorale (care înconjură corpul) unduindu-se dinspre înainte înspre înapoi.
Culoarea părţii dorsale este concordantă cu cea a apei şi a vetrei bazinului,
variind între verde-măsliniu, cenuşiu sau negru-gălbui, partea ventrală fiind albă-
închis (alb-murdar).
Hrana este alcătuită din peşti, crustacei şi moluşte.
Indivizii maturi ating lungimi obişnuite de 60-70 cm (rar 150 cm şi
excepţional 200 cm) şi greutăţi de 6-10 kg (rar 15-17 kg).
Reproducerea are loc în perioada mai-august, când apa se mai încălzeşte
(12°C) şi când reproducătorii se apropie de ţărm, la adâncimi de 10-15 m.
Pisica de mare este ovovivipară, fecundarea fiind internă (masculii au
organ copulator), în uterul femelei existând 3-5 ouă, din care vor ecloziona pui ce
măsoară, în primele stadii de dezvoltare, 30-35 cm lungime . Când apa se răceşte,
reproducătorii şi puietul se retrag înspre apa adâncă, iernând alături de sturioni.
Este o specie de interes economic, carnea însă nu intră în consumul
tradiţional românesc. Ficatul însă, reprezentând cca. 23% din greutatea corporală,
la femelă şi cca. 11,5% la masculi; conţine între 52% şi 70% grăsimi. De
asemenea, din ficat se obţine un ulei bogat în vitamine, cu proprietăţi antirahitice.
 Rechinul – Squalus acanthias
Specie marină, pelagică, are aspectul corporal tipic al rechinilor din mările
mari şi oceanele lumii. Este răspândit în lungul litoralului, deasupra vetrelor
mâloase, masculii avântându-se mai în larg, la peste 20 km depărtare de ţărm. Pe
linia dorsală există două înotătoare, distanţate între ele (D2 poziţionată în spatele
analei şi aproape de caudală), înaintea fiecăreia existând câte un ţep ascuţit.
Gura este inferioară, puternică, placată cu dinţi dispuşi dezordonat, cu
maxilarul superior sub forma unui bot (planşa IV). Pielea este lucioasă, acoperită
de solzi mărunţi.
Coloraţia rechinului este cenuşie-albăstruie, spatele şi părţile laterale fiind
pigmentate cu un număr variabil de pete albe sau albăstrui. Abdomenul este
alburiu sau alb-gălbui. Rechinul de Marea Neagră, din această specie, măsoară, la
vârsta de adult, între 90-150 cm, femelele fiind mai lungi cu 20-30 cm decât
masculii. Greutatea acestor exemplare variază între 6 şi 12 kg.
Hrana este alcătuită din scrumbii albastre, aterine, hramsii, barbuni,
stavrizi, guvizi ş.a.
Reproducerea este de tip ovovivipar, perioada împerecherii coincizând cu
sfârşitul lunii februarie. Specie solitară, rechinul se adună în grupuri, în intervalul
octombrie-noiembrie şi martie-iunie, în locuri speciale de împerechere, situate în
larg, la 50-90 m adâncime. După 8-9 luni de la împerechere, femelele nasc pui
care au o lungime de 25-30 cm. Vara, femelele şi puii se apropie de ţărm, masculii
rămânând în larg, la 3-5 km de coastă şi 20-30 m adâncime.
Rechinul este o specie de interes industrial, valorificarea acestuia bazându-
se pe utilizarea ficatului, care conţine cca. 70% grăsime (o sursă mare de vitamina
A), a cărnii (relativ aspră şi lipsită de grăsimi), precum şi a pielii, din care se
confecţionează obiecte rafinate de marochinărie.
În plus, din ovulele rechinilor se prepară o soluţie necesară tăbăcirii celor
mai fine piei.

- 29 -
 *
* *
În Marea Neagră mai există o specie de rechin, Scyllium canicula sau
“câinele de mare”, ovipar, de dimensiuni mai mici decât specia anterioară. Acesta
trăieşte în apropierea ţărmului, pe vatra mării, în ape mai calde. Este comestibil,
dar efectivele sunt reduse numeric, mai ales în zona litoralului românesc.
 Şprotul (ţaţa) – Sprattus sprattus phalericus
Specie marină, pelagică, de cârd, se regăseşte în zona curenţilor mai reci,
făcând însă migraţii de-a lungul malurilor, fără a pătrunde în râuri sau lacuri
litorale.
Forma care se găseşte în Marea Neagră (Sprattus sprattus phalericus),
catalogată iniţial ca subspecie, derivă din “specia mamă” Sprattus sprattus, care
poartă aceeaşi denumire, şprot, de care se diferenţiază însă prin forma mai înaltă a
corpului, gura terminală, uşor superioară, cu buze groase, şi înotătoarea dorsală
poziţionată mai mult înspre caudală (planşa IV). În plus, abdomenul, mult
comprimat, are o carenă ascuţită, prevăzută cu 29-33 solzi. Înotătoarea dorsală are
aspect de pinten, pedunculul caudal este lung, înotătoarea caudală homocercă,
scobită, cea anală lată şi prinsă de pedunculul caudal pe toată lungimea sa, iar
ventralele reduse ca dimensiune. Pectoralele sunt poziţionate inferior şi au vârful
ascuţit, uşor rotunjit.
Culoarea corpului variază în funcţie de mediu, putând să fie verde-
măslinie pe spinare, verde mai deschisă pe prima treime (superioară) a lateralelor,
mai deschisă pe a doua treime şi albicioasă argintie pe abdomen. Înotătoarele au
culoarea galben-închis, caudala având extremitatea posterioară “tivită” cu negru.
În spatele ochilor, mai ales la masculi, apar pete evidente, pe solzi, de culoare
roşiatică şi albăstruie.
La maturitate, dimensiunea şprotului este de 8 cm la masculi şi 9 cm de
femele (rar 12-13 cm), greutatea fiind de cca. 9 g. Ritmul de creştere nu este unul
mare, lungimea prezentată anterior înregistrându-se la vârsta de 5 ani.

Maturitatea sexuală apare devreme, la 1 an, femela depunând între 500 şi

2000 icre, mărunte, cu diametrul de 0,8-1,0 mm, reproducerea având loc iarna şi
la începutul primăverii, la temperaturi ale apei situate între 10-18°C.
Hrana de bază este reprezentată de zooplancton, gura având posibilitatea
de a se deschide suficient de mult.
Durata de viaţă este cuprinsă între 5-6 ani.
Formula înotătoarelor: D IV-V 13-17; A II 15-18. Deşi are dimensiuni
mici, şprotul este considerat un peşte gustos, de mare interes economic, pretându-
se la afumare şi la semipreparare, sub forma conservelor în ulei.
*
* *
În Marea Neagră se mai regăsesc efective reduse de peşti valoroşi precum
pălămida (Sarda sarda), tonul (Thunnus thynnus), peştele-spadă (Xyphias
gladius), lufarul (Pomatomus saltatrix) etc., specii care vin în Marea Neagră din
alte mări, pentru a se hrăni.
 Guvidul de mare (cap mare, peşte-broască) – Gobius cephalarges
Specie marină şi de apă salmastră, trăieşte în zona litoral-marină, pe vetre
pietroase, printre stânci şi bolovani acoperiţi cu alge, la adâncimi ale apei de 5-
15 m, dar şi la gurile de vărsare ale Dunării, în zona vetrelor cu depozite de scoici.

- 30 -
 Corpul este alungit, turtit lateral, capul obtuz, mare, mai lat decât înalt.
Gura este mare, terminală, botul obtuz, ochii mari, apropiaţi între ei (planşa IV).
Ceafa, gâtul, baza înotătoarelor pectorale şi unghiul supero-posterior al
operculului sunt acoperite cu solzi cicloizi, restul corpul cu solzi ctenoizi. Pe corp
există două înotătoare dorsale, separate (D1 fiind mai scurtă, cu radii osoase),
ventralele sunt situate jugular, formând o ventuză, iar caudala este rotunjită.
Coloraţia de bază a guvidului de mare este cafenie-cărămizie, cu pete
cenuşii sau cafenii, neregulate ca formă. Înotătoarele sunt nuanţate roşiatic-gălbui-
verzui, pe toată suprafaţa sau parţial, iar ventralele au culoarea alb-ccenuşie.
Există şi forme de culoare neagră (melanice) la care abdomenul este cenuşiu-
gălbui şi înotătoarele închise la culoare sau dungate cu negru, neregulat.
Se hrăneşte cu peşti mici, scoici şi crustacei.
În stadiul de adult atinge lungimea de 20-24 cm şi greutatea de 50-200 g.
Perioada de reproducere corespunde lunilor martie-mai, guvidul de mare
reproducându-se numai în apa sărată a mării.
Formula înotătoarelor: D1 VI; D2 I (15-17) 18-19 (20); A I (9-12) 13-158
(16).
Solzi de-a lungul corpului: 55-70.
Importanţa guvidului este una locală, fiind comercializat în cantităţi mari,
ca peşte de mare. Este căutat şi de către pescari, carnea sa fiind foarte gustoasă.
* În afara acestui guvid, în Marea Neagră mai există alţi guvizi precum
guvidul de iarbă (Gobius ophiocephalus), guvidul mic (Pomatoschistus caucasicus),
hanosul (Gobius batracephalus), guvidul negru (Gobius niger), stronghilul (Gobius
melanostomus), guvidul de nisip (Pomatoschistus microps) ş.a.
 Hamsia – Engraulis encrasicholus ponticus
Peşte pelagic, marin, trăieşte în largul mării, aproape de suprafaţă, în
cârduri. Primăvara (martie) şi toamna (octombrie-noiembrie) se apropie mult de
ţărm.
Corpul este aproape cilindric, alungit, abdomenul rotunjit, gura mare şi
despicată mult posterior, fălcile prevăzute cu dinţi, falca superioară mai lungă ca
cea inferioară, ochii mari, fără pleoape adipoase (planşa IV).
Înotătoarea dorsală este situată la mijlocul corpului, este redusă
dimensional şi are o bază mică de prindere la trunchi, caudala este homocercă,
scobită, cu vârfurile uşor ascuţite, anala extinsă, iar pectoralele poziţionate
inferior. Pedunculul caudal este lung şi puternic.
Solzii sunt caduci (căzători), iar la baza înotătoarei caudale, de-o parte şi
de alta, există doi solzi alungiţi (alari).
Culoarea hamsiei este albăstruie-verzui-închis sau albăstruie-argintie pe
spinare şi argintie pe jumătatea inferioară a flancurilor şi pe abdomen.
Hrana este alcătuită din zooplancton, copepode şi chiar din fitoplancton,
de multe ori făcând migraţii pentru hrănire.
La maturitate atinge dimensiuni de 8-17 cm (rar 20 cm) şi o greutate de
10-15 g. Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 11 luni, perioada
reproductivă durând din iunie până în septembrie. După ecloziune, puietul
migrează în apropierea ţărmurilor.
Formula înotătoarelor: D 12-15; A 16-20.
Deşi este consumată de către mulţi răpitori, peşti şi păsări ihtiofage,
hamsia se pescuieşte intens, fiind considerat un peşte cu valoare economică.
Hamsia sărată, fără a fi eviscerată, se poate păstra cca. 15 ani, iar preparată ca
pastă de peşte, denumită “pastă de anchois”, se consideră o delicatesă.

- 31 -
 1.8. Specii marine migratoare
Grupa acestor peşti este formată din peşti anadromi şi catadromi. Cei
anadromi trăiesc şi ajung la maturitatea sexuală în mare, dar migrează în fluvii,
pentru a se reproduce (morun, nisetru, păstrugă, scrumbia de Dunăre etc.), iar cei
catadromi trăiesc în fluvii şi lacuri cu apă dulce, migrând în mare pentru a se
reproduce (anghila).
 Morunul (morân, belung) – Huso huso
Specie migratoare anadromă, are ca areal de habitat atât vatra bazinelor
(adâncimi de 50-70 m) cât şi zona pelagică, fiind considerat cel mai mare şi mai
valoros peşte al apelor noastre.
Corpul este masiv, gros, alungit spre cele două extremităţi (anterioară şi
posterioară), cu schelet semicartilaginos (semiosos). Capul apare mic, în comparaţie
cu trunchiul, botul triunghiular şi ascuţit la vârf, la exemplarele tinere, şi mai scurt la
cele mai bătrâne. Botul, diferit de ceilalţi sturioini, este moale şi acoperit cu scuturi
tari, care nu cresc. La exemplarele mai vârstnice, scuturile se afundă în piele, încât
botul devine şi mai moale. Gura este semilunară, poziţionată inferior, mustăţile lungi
(în număr de 4), care ajung până la gură, aplatizate lateral (planşa V).
Corpul este acoperit cu scuturi osoase, numai la exemplarele tinere: 11-14
dorsale, 41-52 laterale şi 9-12 ventrale. Exemplarele bătrâne par a avea pielea
netedă, întrucât scuturile se îngroapă în piele.
Aspectul exterior general este cel al sturionilor, cu înotătoarea dorsală
heterocercă, coloana vertebrală situându-se până la nivelul vârfului lobului
superior. Înotătoarea dorsală este plasată posterior, lângă caudală, ventralele şi
anala reduse ca dimensiune şi învecinate.
Culoarea variază după mediu, partea dorsală fiind cenuşie, mai deschisă la
exemplarele din Dunăre şi mai închisă la cele din mare, iar abdomenul alb.
Morunul este o specie carnivoră, hrănindu-se cu faună bentonică
(crustacei, moluşte), dar şi cu peşti (avat, crap, babuşcă, plătică, guvizi, hamsii
etc.) precum şi cu ouă şi păsări acvatice.
Lungimea obişnuită a exemplarelor pescuite în Marea Neagră este de 170-
250 cm şi greutatea de 40-150 kg. Există însă exemplare care ajung la 4-5 m
lungime (excepţional 9 m) şi greutatea de 500-1500 kg (excepţional 2000 kg).
Pentru a atinge greutatea de 1000 kg, morunului îi sunt necesari 75-80 de ani.
Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 12-18 ani, la masculi şi 16-21
ani la femele, morunul trăind, în mod obişnuit, 60-70 de ani, dar trece şi peste 100
de ani.
Reproducerea are loc în Dunăre, odată cu venirea primăverii (martie-mai),
când începe migraţia pe distanţe de mii de kilometri. O femelă de 100 kg, la o
vârstă de peste 20 de ani, poate depune cca. 8 milioane de icre (obişnuit: 500.000
– 5 mil.). Pentru depunerea icrelor se caută zonele cu vatră tare, pietroasă şi
nisipoasă, la curent de apă mediu şi temperaturi de 4-5°C.
Morunul dă hibrizi viabili cu nisetrul, păstruga şi viza.
Icrele morunului (icre negre) sunt cele mai mari din familia Acipenseridae,
având diametrul de 2,5-3,0 cm şi culoarea cenuşie. Exemplarele care migrează
primăvara, se reproduc în lunile aprilie-mai, dar migraţia continuă şi vara, până
toamna târziu (în noiembrie), iar cele care migrează vara se vor reproduce în anul
următor, iernând în fluvii. În sfârşit, exemplarele care au rămas în mare, caută
locurile de pe platoul continental care au adâncimea de 60-70 m, hrănindu-se tot
timpul iernii.
Formula înotătoarelor D 162-73; A 28-41.
Morunul este foarte valoros din punct de vedere economic, puţine fiind
părţile anatomice care nu se folosesc. Astfel, icrele şi carnea au preţul cel mai mare

- 32 -
dintre sturioni. Carnea se livrează proaspătă, semitranşată sau sub formă de fileuri,
sărate şi afumate, denumite “batog”. Intestinele de morun şi branhiile se folosesc
pentru “borşul pescăresc”, iar vezica înotătoare pentru obţinerea ihticolului, un clei
fin, folosit în industria alimentară, pentru limpezirea vinurilor nobile.
Tot din vezica înotătoare de morun se pot obţine caşetele (învelişul) pentru
capsulele de medicamente. În sfârşit, pielea de morun se foloseşte pentru
fabricarea încălţămintei de vară, ca feţe sau chiar talpă.
 Nisetrul (nisătru) – Acipenser güldenstaedti
Specie migratoare, anadromă, nisetrul este a doua specie de sturion, după
morun, ca valoare economică.
Corpul este alungit, compact, mai îngroşat în partea anterioară şi îngust
înspre coadă, având schelet majoritar cartilaginos. Capul este mic, botul scurt, lat
şi rotunjit, gura inferioară, dreaptă, mustăţile nefranjurate, în număr de 4, care nu
ajung până la deschiderea bucală (planşa V). Pe corp se găsesc 5-19 plăci osoase
dorsale, 28-50 plăci laterale şi 6-14 plăci ventrale. Printre rândurile de plăci
osoase (în număr de cinci), se află mici plăcuţe osoase stelate, dispuse tot în şiruri.
Aspectul general al nisetrului este acelaşi cu al morunului şi al sturionilor, în
general, aspect descris anterior.
Culoarea este, de obicei, galbenă-cenuşie, variind însă după mediu:
nisterul pescuit în Dunăre are o coloraţie mai gălbuie, iar cel pescuit în mare are o
coloraţie mai închisă (verde-închis). Excepţie face abdomenul care, în toate
cazurile, are o culoare albă-argintie sau albă-mată.
Hrana nisetrului, în perioada de puiet, constă din larve de chironomide,
viermi, crustacei şi moluşte, iar ca adult din crustacei, moluşte şi peşti, în special
guvizi, zona sa preferată situându-se la adâncimi de 60-70 m, în tovărăşia
calcanului şi a vulpei de mare.
Lungimea obişnuită a exemplarelor pescuite este de 80-120 cm şi
greutatea de 12-15 kg, pescuindu-se însă şi exemplare de 1,5-2,0 m lungime, care
cântăresc 25-60 kg.
Maturitatea sexuală apare la 8-14 ani la masculi şi 10-20 ani la femele,
reproducerea având loc în lunile aprilie-mai, când temperatura apei ajunge la 8-
11°C. Primăvara , în martie-aprilie, nisetrul urcă pe Dunăre, sute de km, femelele
depunând icre pe tot parcursul migraţiei, în locuri adânci, cu vatră pietroasă şi
nisipoasă. O femelă de 15 kg poate să depună până la 1 mil. de icre, de culoare
cenuşie-negricioasă.
Puietul de nisetru trăieşte în Dunăre până în iunie-iulie, după care coboară
în mare, unde rămâne în faţa gurilor de vărsare, până la vârsta de 2-3 ani. După
această vârstă se retrage la adâncimi mari.
Pe lângă migraţia cu scop reproductiv, de primăvară, nisetrii adulţi
intreprind şi o migraţie de toamnă (sfârşitul lui august-septembrie), cu scop de
hrănire. Indivizii care migrează toamna rămân în fluviu şi pe perioada de iarnă,
abia în primăvara următoare migrând pentru reproducere.
Nisetru dă hibrizi viabili cu morunul.
Importanţa economică deosebită a nisetrului constă în cantitatea şi
calitatea cărnii, dar şi a icrelor negre produse de acesta.
*În apele noastre este răspândită subspecia de nisetru Acipenser
güldenstaedti colchicus Marti 1940.
 Păstruga – Acipenser stellatus
Specie pelago-bentonică, ocupă aceleaşi locuri ca şi nisetrul şi morunul, la
adâncimi suficient de mari ale apei (60-70 m). Dintre toţi sturionii marini, are talia

- 33 -
cea mai zveltă şi corpul cel mai subţire. Capul este mic, botul lung, îngust şi lăţit ca
o spadă. Gura este dreaptă, poziţionată inferior, cu mustăţi scurte, care nu ajung
până la deschiderea bucală, nefranjurate. Corpul este acoperit cu 5 rânduri de plăci
osoase, 9-16 dorsale, 26-42 laterale şi 9-14 ventrale. Scheletul este semicartilaginos.
Aspectul general, forma şi poziţia înotătoarelor corespund familiei
sturionilor (planşa V). Culoarea este neagră-cafenie sau cenuşie pe partea dorsală,
flancurile sunt mai deschise, iar abdomenul gălbui. Exemplarele pescuite în mare
au o tentă mai închisă.
În perioada de puiet, hrana este alcătuită din larve de chironomide, viermi,
crustacei, iar în cea de adult din crustacei, moluşte şi peşti, mai ales guvizi.
Indivizii adulţi urcă noaptea spre suprafaţa apei, în căutarea hranei, pentru ca
dimineaţa să se retragă înspre locurile lor specifice, alături de alţi sturioni.
Exemplarele obişnuite măsoară 80-100 cm şi posedă greutăţi de 5-8 kg,
pescuindu-se însă şi exemplare de 2,15 m şi 65-70 kg.
Maturitatea sexuală apare, în general, între 3 şi 7 ani, femela putând însă
să ajungă la maturitate mai târziu, la 10-14 ani. Perioada de reproducere este
primăvara (luna mai), pentru acest lucru reproducătorii intrând în apele fluviului
încă din luna martie, parcurgând zeci sau sute de km.
Femela de păstrugă depune cca. 400.000 icre, de culoare neagră, în zone
cu vatră solidă (pietriş, nisip şi pietriş), la adâncimi mari şi curent puternic.
Sectorul tradiţonal al reproducerii păstrugii este situat între Brăila şi Giurgiu.
Păstruga dă hibrizi viabili cu viza, cega, nisetrul şi morunul. Procentul
redus de supravieţuire a puietului şi tineretului, pescuitul excesiv al exemplarelor
neajunse la maturitate şi la vârsta de reproducere, au făcut ca efectivele de
păstrugă să fie, la ora actuală, foarte reduse.
Carnea şi icrele de păstrugă sunt bine cotate comercial şi foarte gustoase.
 Şipul (Acipenser sturio)
Este o specie migratoare numită şi “nisetru de Atlantic”, corspunzător
locului unde se găseşte în cel mai mare număr şi asemănării sale cu nisetrul.
Corpul este alungit, îngroşat în treimea anterioară şi mai subţire în cea posterioară,
având schelet semicartilaginos, ca toţi sturionii. Botul este alungit, triunghiular şi
rotunjit la vârf, gura dreaptă, poziţionată inferior, cu patru mustăţi situate mai
aproape de gură decât de vârful botului.
Pe corp se găsesc 5 rânduri de plăci osoase (scuturi), 9-15 dorsale, 24-36
laterale şi 9-11 ventrale. Printre rândurile de plăci apar şiruri de plăcuţe stelate, de
formă romboidală şi poziţionate oblic faţă de plăcile mari.
Şipul are aspectul exterior specific sturionilor, aspect descris anterior.
Culoarea este galbenă-cafenie pe partea dorsală, abdomenul fiind alb-
gălbui sau alb-argintiu.
Se hrăneşte, în special, cu peşti din specii mai mici (hamsii, gingirică,
şprot) dar şi cu crustacei şi moluşte.
Lungimea obişnuită a exemplarelor adulte este de 1,20-1,50 m (rar 1,80 m
şi excepţional 3,5 m), iar greutatea corporală de 15-50 kg (excepţional 300 kg).
Vârsta maturităţii sexuale la masculi este atinsă la 7-9 ani, iar la femele la
8-14 ani. Reproducerea are loc în aprilie-mai, reproducătorii făcând călătorii în
cârduri mici sau izolat, din mare înspre deltă, sau rămân în faţa gurilor Dunării. O
femelă de 100 kg depune până la 7 mil de icre, de culoare neagră, pe bancurile de
nisip (obişnuit între 200.000 – 7 mil. icre/femelă).
Deşi numărul de icre depus este mare, efectivele sunt încă foarte scăzute,
cauzele fiind generate de pescuitul neştiinţific şi poluarea apelor Dunării, alături
de o supravieţuire redusă, în primele stadii ale dezvoltării ontogenetice. Carnea şi
icrele de şip au un preţ foarte ridicat, datorită calităţilor lor gastronomice.

- 34 -
  Anghila (şarpele de mare, heliosul, ţiparul de mare) – Anguilla
anguilla
Specie migratoare de tip catadrom, trăieşte în apele dulci până la
maturitatea sexuală (femelele) sau la gura râurilor (masculii). La noi se găseşte în
Marea Neagră, Dunăre şi unii afluenţi ai acesteia (Olt), în Mureş, Someşul Mare
etc., în lacurile litorale şi de-a lungul litoralului românesc.
Corpul este serpentiform, aproape cilindric, comprimat puţin lateral, în
regiunea posterioară. Capul are aspect conic, este relativ comprimat dorso-ventral,
mandibula mai lungă decât maxila. Gura este terminală, puternică, armată cu dinţi
numeroşi şi ascuţiţi.
Înotătoarea dorsală este lungă, extinsă, înconjurând mai mult de jumătate
din corp, unindu-se cu caudala şi anala. Înotătoarele pectorale sunt mici,
poziţionate pe mijlocul flancurilor, în apropierea operculelor, iar ventralele
lipsesc. Pe corp există solzi mici, îngropaţi în piele şi dispuşi în mozaic, linia
laterală fiind dreaptă (planşa V).
Coloraţia variază după vârstă, sex, mediu etc., existând exemplare cu
spinarea verzuie-închis, abdomenul alb şi ochii mari, dar şi exemplare cu
abdomenul galben sau cu 2-3 dungi galbene şi ochii mici. La tineret predomină
culoarea gălbuie-cafenie-cenuşie (fiind aproape transparent până la 3 ani), iar la
maturi aceasta devine metalică, abdomenul având o strălucire argintie.
Lungimea corporală obişnuită a anghilei este de 50-100 cm, greutatea
ajungând la 1-2 kg, maximele fiind de 1-2 m lungime şi 5-10 kg greutate.
Întotdeauna, femelele sunt mai masive şi mai lungi decât masculii, aceştia
din urmă rareori depăşind 50 cm lungime.
Hrana anghilelor este diferită în funcţie de vârstă: în stadii tinere, trăind în
zone întunecoase şi adânci, se hrăneşte cu răcuşori, melci, icre şi peştişori, pentru
ca apoi să devină răpitor, mai ales noaptea, consumând peşti, în special, dar şi
scoici, raci etc.
Maturitatea sexuală se instalează la 5-9 ani, anghila fiind un peşte
monociclic, reproducându-se o singură dată în viaţă, după care moare.
La vârsta amintită, cârdurile de anghile pornesc, din apropierea ţărmurilor
Europei, o călătorie de peste 8.000 km, cu o durată de 5-6 luni, înspre Oceanul
Atlantic, în Marea Sargaselor, lângă insulele Bermude. Tot aici vin şi anghilele de
pe coasta africană, parţial din cea asiatică etc., pentru a se reproduce. Exemplarele
cele mai rezistente, la peste 1000 m adâncime, se reproduc, o femelă depunând
1-2 mil. icre. După fecundare, toţi indivizii maturi vor muri. Puii (leptocefali-
planşa V), având forma frunzei de salcie şi dimensiunea de 2 mm, cu ajutorul
curenţilor (Gulf-Stream), străbat acelaşi drum ca şi generaţiile anterioare.
După vârsta de 2 ani pot să înoate activ. Reîntoarcerea în fluvii durează 2-
4 ani, puietul ajungând la 25 mm după primul an, 52 mm după al doilea an şi la
75 mm după al treilea an. Încetul cu încetul, devin asemănători cu părinţii, corpul
transformându-se şi devenind cilindric şi transparent, de la aplatizat şi lanceolat.
Intraţi în râuri, culoare devine gălbuie-cafenie şi treptat se maturizează .
Carnea anghilei este foarte gustoasă, multe state practicând anghicultura
intensivă, în iazuri sau lagune special amenajate. S-a reuşit chiar reproducerea
dirijată a acesteia, chiar dacă metodologia şi condiţiile naturale ale reproducerii au
fost sever artificializate.
În ţara noastră, datorită efectivelor reduse numeric, anghila nu are
importanţă economică.
 Scrumbia de Dunăre – Alosa pontica
Specie marină migratoare, pelagică, trăieşte în cârduri, în mare, intrând pe
gurile Dunării numai în perioada de reproducere.
Corpul este puţin înalt, alungit, compact şi comprimat lateral, cu carenă
ventrală bine evidenţiată. Gura este mare, terminală, prevăzută cu dinţi puternici,

- 35 -
ochii mari cu pleoape groase şi adipoase. Înotătoarea dorsală este poziţionată la
mijlocul liniei superioare, având forma unui pinten, caudala este homocercă,
scobită, cu lobii ascuţiţi la vârf, anala extinsă, ventralele scurte, iar pectoralele
aproape de linia ventrală, având vârful ascuţit (planşa V).
Întreg corpul este acoperit cu solzi mari, cicloizi şi caduci, în zona caudală,
pe mijlocul acesteia, solzii formând (prin contopire) patru plăci cornoase, câte
două pe fiecare latură, numite alari.
Culoarea corpului este verde-albăstrui închis în zona dorsală, flancurile şi
partea ventrală fiind albe-argintii, cu reflexe roz.
Dimensiunile adulţilor sunt diferite, unle exemplare atingând 40-45 cm şi
500-1000 g, iar altele 22-30 cm şi 200-300 g. La vârsta de 7-8 ani, o scrumbie de
Dunăre poate cântări 1 kg greutate.
Hrana este formată din guvizi, stavrizi, hamsii, aterine, uve şi diverşi
crustacei (crevete, gamaride ş.a.).
Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 2 ani la masculi şi la 3-4 ani
la femele. Reproducerea are loc, de regulă, în luna mai, dar cârdurile pătrund în
Dunăre încă din martie. Migrează pe distanţe cuprinse între 500-900 km, de la
gurile Dunării până în zona Giurgiu. O femelă depune 10.000-150.000 icre
semipelagice, care sunt antrenate de curenţi şi ajung la gurile fluviului, unde
eclozionează formele tinere. Puietul rămâne în aceste locuri toată vara.
Dacă Dunărea s-a revărsat, icrele pot să fie depuse şi în bălţile acesteia,
puietul migrând odată cu scăderea apelor de inundaţie, vara sau toamna.
Formula înotătoarelor: D III-IV 12-16; A II-III 16-20.
Peşte delicios şi cu o carne bogată în grăsimi, scrumbia de Dunăre se
pescuieşte intens primăvara, în faţa Deltei, consumându-se proaspătă, sărată sau
sub formă de conserve.
 Rizeafca – Alosa caspia nordmanni
Specie marină, migratoare în perioada de reproducere, este specia cu
dimensiunile cele mai reduse dintre scrumbiile de Dunăre, fiind considerată un
relict ponto-caspic.
Are corpul relativ mai înalt şi mai aplatizat lateral decât celelalte scrumbii,
abdomenul având o carenă evidentă. Gura este terminală, cu dinţi mai puţin
dezvoltaţi, ochii mari, egali cu lungimea botului, fără pleoapă adipoasă evidentă
(planşa IV).
Aspectul exterior este similar familiei scrumbiilor, cu diferenţe legate de
forma mai dreptunghiulară a înotătoarei dorsale, de escavaţia mai pronunţată a
înotătoarei caudale, de aspectul mai suplu al înotătoarelor pectorale şi ventrale ş.a.
Coloraţia este cenuşie-verzuie pe spate sau albăstruie-închis, capul aproape
negru, flancurile şi abdomenul albe-argintii.
Lungimea corpului poate să ajungă la 22 cm, iar greutatea la 60-70 g.
Maturitatea sexuală apare, la masculi, după ce împlinesc 2 ani şi au o
lungime corporală de 12 cm, în timp ce femelele se maturizează la 3 ani, când ating
15 cm lungime. Pentru reproducere, rizeafca vine din sud-estul Mării Negre către
ţărmul românesc, în luna martie, urcând către Porţile de Fier. Femelele depun icrele
în serii, în lunile mai şi iunie, reîntoarcerea în mare având loc în luna august.
Rizeafca este un peşte răpitor, hrana ei preferată, ca adut, fiind acătuită din
gingirică şi hamsii, în stadiile tinere (şi până la 3 ani) hrănindu-se exclusiv cu
larve de insecte (chironomide) şi crustacei (Cyclops, Gammarus ş.a.).
Formula înotătoarelor: D III (IV) (12) 13-14 (15); A II-III 16-20.
Pescuirea productivă a rizeafcei se face în Dunăre, cu setci speciale, carnea
fiind suficient de gustoasă şi pretându-se la preparare prin sărare, afumare sau sub
formă de conserve.

- 36 -
 1.9. Crapul de crescătorie
Rasele de crap de crescătorie provin din crapul sălbatic şi au fost formate
în ţări cu tradiţii în creşterea peştilor precum Polonia, Germania, Rusia, Ungaria,
Franţa ş.a., de unde au fost importate şi în ţara noastră.
În ultima perioadă de timp s-au format sau sunt în curs de omologare unele
rase sau populaţii româneşti de crap, destinate creşterii pentru anumite zone
geografice, concordant cu condiţiile climatice şi caracteristicile factorilor de
mediu din bazinele piscicole respective.
De la forma sălbatică de crap (crapul standard), prin încrucişări, selecţie şi
hrănire suplimentară, s-au creat mai multe tipuri de crap, şi anume:
a) crapul cu solzi, care posedă corpul acoperit în întregime cu solzi,
aceştia fiind repartizaţi liniar şi regulat;
b) crapul oglindă, care posedă corpul acoperit parţial cu solzi, existând
mai multe subtipuri:
 crapul oglindă cu repartizarea neregulată a solzilor, corpul fiind
acoperit parţial cu solzi aşezaţi în linie sau în grupe izolate;
 crapul oglindă cu repartizarea liniară a solzilor, aranjaţi în linie
dreaptă, de-a lungul liniei laterale;
 crapul oglindă cu repartizarea solzilor “în ramă”, solzii existând
numai pe marginile corpului, încadrându-l ca într-o ramă de tablou.
c) crapul golaş, care nu posedă solzi, sau are grupe de 2-3 solzi, situaţi
dorsal, ventral sau la nivelul pedunculului caudal sau al operculelor

Rase importate
 Rasa Lausitz - Cyprinus carpio var. typica
Este o rasă formată în Germania, landul Saxonia (regiunea Lausitz) şi face
parte dintre rasele de crap de cultură cu spinarea dreaptă (profil drept) sau uşor
convex. Se caracterizează printr-o acoperire totală a corpului, cu solzi mari,
cicloizi, printr-un trunchi compact, bine stofat cu muşchi, formatul corporal fiind
dolicomorf (planşa VI).
Capul este mic, înotătoarele reduse dimensional, iar pedunculul caudal
este redus (scurt), de asemenea.
Culoarea este asemănătoare cu a crapului sălbatic, variind în funcţie de
vârstă. Indicele de profil este cuprins între 2,5-2,7. Este o rasă precoce, cu o viteză
de creştere mare, valorifică bine hrana suplimentară, având un randament
comercial de 60-61%. Se distinge şi printr-o rezistenţă mare la hidropizie şi o
bună adaptare pentru apele mai reci.
Datorită precocităţii sale, crapii din această rasă ating maturitatea sexuală
la vârsta de 3 ani (2,5 kg greutate), deşi sunt date care atestă că se pot reproduce
încă din al doilea an de viaţă.
Prolificitatea este mare, apropiată de cea a crapului sălbatic, mai ales dacă
există, în heleşteiele de creştere, multă hrană naturală (50.000-150.000
icre/femelă, cu diametrul de 1 mm).
Rasa Lausitz este adaptată la apele relativ reci, suportând mai greu căldura,
cele mai bune rezultate fiind înregistrate în partea central-nordică a ţării, în zona
colinară şi de şes, înclusiv în apele curgătoare.
Exemplarele în vârstă de 3 ani pot atinge greutatea medie de 2,5 kg
(maximum 30 kg, ca adult), hrănirea suplimentară influenţând pozitiv întreaga
dezvoltare corporală şi proporţia de grăsime. Se reproduce în lunile mai-iunie. La
noi în ţară rasa a fost utilizată pentru obţinerea rasei Dumbrava-Sibiu.
 Rasa Lipniţki
Este o rasă formată în fostul spaţiu Cehoslovac, provenind din rasa
Lausitz, în special populaţia crescută în Silezia.

- 37 -
 Corpul este acoperit complet cu solzi, formatul corporal este dolicomorf,
trunchiul bine îmbrăcat în muşchi (stofat) (planşa VI). Deosebirile dintre rasa
Lipniţki şi rasa mamă “Lausitz”, constau într-o precocitate mai mare, un ritm de
creştere mai intens, dar şi într-o sensibilitate mai ridicată la oscilaţiile de
temperatură ale apei. RaSA nu este crescută în efective mari în România.
 Rasa “Wittingau” - Cyprinus carpio var. medus
Este o rasă răspândită în sudul Franţei, unde temperatura medie, în timpul
verii, este de 26°C. Dacă se introduce în zone cu ape mai reci, reproducţia
încetează, iar creşterea se reduce mult.
Au corpul lipsit de solzi, linia superioară convexă, indicele de profil fiind
cuprins între 2,7-2,9 (planşa VI).
Se aclimatizează mai greu ca alte rase, introducerea ei în piscicultura
românească încercându-se în partea de sud a ţării şi în Banat.
 Rasa de Galiţia (crapul regal) – Cyprinus carpio var. rex cyprinorum
Este o rasă veche, formată în Galiţia încă din secolul al XIV-lea, ulterior
răspândindu-se în Prusia, Boemia, Silezia şi Saxonia.
Are un format corporal mezomorf, linia superioară puternic arcuită,
indicele de profil având valori de 2,2-2,5. Culoarea este brună pe linia dorsală,
flancurile aurite în jumătatea inferioară şi aurii-măslinii în cea superioară. Corpul
este acoperit numai cu trei rânduri de solzi, pe fiecare latură (solzi cu 20-50 mm
în diametru), denumirea populară pentru acest tip de crap fiind de “crap oglindă”
sau “crap regal” (planşa VI). Capul este sensibil mai mare decât la alte rase.
Rasa are un grad mare de aclimatizare, o rezistenţă sporită la temperaturi
mai scăzute ale apei şi chiar la variaţii de temperatură. Se distinge şi printr-o
productivitate mare şi un randament comercial bun (64%), precum şi prin
precocitate. Poate atinge maturitatea sexuală la 3 ani, are dimensiuni corporale
situate între 20 cm şi 100 cm, iar greutăţile corporale variază între 300 g şi 30 kg.
Se reproduce în lunile mai-iunie, femela depunând 50.000-100.000 icre, cu
diametrul de 1 mm.
Este relativ rezistent la boli, lucrările de ameliorare fiind orientate în
direcţia sporirii randamentului comercial (la sacrificare), în selecţia unilaterală
ş.a., sesizându-se însă şi regrese precum afectarea constituţiei corporale şi
scăderea rezistenţei la condiţiile nefavorabile de mediu.
Rasa galiţiană a participat la formarea multor rase de peşti, în toată
Europa, fiind şi unul dintre “părinţii” rasei Dumbrava-Sibiu.
 Rasa Aischgründ – Cyprinus carpio var. rex cyprinorum x Cyprinus
carpio var. nudus
Este un reprezentant tipic de crap golaş, având linia superioară puternic
arcuită. S-a format în Germania, landul Bavaria de Sud, pe baza rasei de Galiţia şi
a altor rase fără solzi, precum rasa de Boemia (planşa VI).
Se caracterizează prin trunchi înalt, scurt, puternic arcuit, format corporal
brevimorf, posedând un indice corporal situat valoric între 1,70 şi 2,05.
Solzii sunt răspândiţi neuniform, în apropierea liniei dorsale şi la baza
înotătoarelor ventrale şi anală. Rasa este precoce, masculii atingând maturitatea
sexuală la vârsta de 2 ani, iar femelele la 3 ani. La această vârstă, greutatea
corporală se situează între 2,5 şi 3 kg. Se pretează la creşterea în ape mai calde,
înregistrând viteze de creştere mari şi randamente comerciale sporite.
 Rasa de Bohemia – Cyprinus carpio var. nudus
Este o rasă complet lipsită de solzi (crap golaş), provenind din Boemia
(Slovacia). Are linia superioară puternic arcuită, capul mic, pedunculul caudal
redus ca dimensiune şi trunchiul plat. Formatul corporal este mezomorf, cu o
valoare a indicelui de profil în jur de 2,0 (planşa VI).

- 38 -
 Maturitatea sexuală se instalează la 3-4 ani, mai întâi la masculi.
Principalele caracteristici productive sunt apropiate de cele ale crapului de Galiţia.
 Rasa Franconi
Este o rasă nemţească, originară din Francomia-Dinchensbül, formată şi
cultivată intens în crescătoriile de crap din Oberfaltz, încă de la 1800. La noi a fost
adusă sporadic, în zona Banatului şi a Sibiului.
Corpul este aproape golaş, linia superioară convexă, înotătoarea caudală şi
pedunculul caudal mai extinse.
Chiar dacă suportă un climat mai rece, în perioada de reproducere, în
general, şi de maturare a elementelor sexuale, în special, are nevoie de o
temperatură a apei mai ridicată.
 Rasa Antoninsk
Este o rasă ucrainiană, având tot corpul acoperit cu solzi mari, cicloizi. La
baza formării rasei stă crapul de Galiţia, aclimatizat pentru apele şi temperaturile
din Ucraina (planşa VI).
Corpul peştilor este adânc, brevimorf, linia superioară fiind convexă.
Indicele de profil corporal este cuprins între 2,0-2,2, ceea ce denotă existenţa unei
carnozităţi ridicate. Faţă de crapul Galiţian, rasa Antoninsk are o viteză de creştere
superioară şi o rezistenţă la boli crescută.
În România, această rasă de crap s-a folosit pentru formarea populaţiei de
crap Moldova-Podu-Iloaie Iaşi, căreia i-a transmis multe dintre însuşirile care au
consacrat-o.
 Rasa ungurească de crap – Crapul unguresc
Este o rasă care (se pare) provine din crapul galiţian, corpul fiind acoperit cu
solzi dispuşi neregulat, de-a lungul liniei latrale şi pe partea ventrală (planşa VI).
Spinarea este convexă, corpul aplatizat lateral, musculatura bine dezvoltată.
Viteza de creştere este superioră cu 5-20% faţă de crapul de Galiţia, iar
rezistenţa la boli este crescută. De asemenea, se dezvoltă suficient de bine şi se
reproduce în ape care au un procent mai ridicat de săruri minerale (6-8 g NaCl/l).
Această rasă de crap a fost importată în România încă din anii 1960, contribuind
la formarea crapului Moldova-Podu Iloaie Iaşi.
 Rasa Luzas
Este o rasă formată în Centrul Europei, ulterior fiind crescută şi de ţări
precum Ungaria şi Iugoslavia. La această rasă, înălţimea maximă se cuprinde de
2,8 ori în lungimea corpului, deci formatul corporal este alungit, linia superioară
fiind moderat de convexă (planşa VI).
Întreg corpul este acoperit cu solzi mari, capul este relativ mare,
pedunculul caudal şi înotătoarea caudală extinse. Pentru a da producţii mari şi
pentru reproducere, are nevoie de ape cu temperaturi mai ridicate.
*
* *
În apele noastre, mai ales în zonele deluroase şi chiar montane, s-a introdus
metisul “Ropşe”, obţinut prin încrucişarea crapului sălbatic de Amur cu crapul de
cultură din nordul Rusiei. Metisul are carne de calitate şi este foarte rezistent la
condiţii diverse de mediu şi la boli, creşte foarte repede, în vara I atingând greutatea
de 25 g, în vara a II-a de 300-400 g, iar în vara a III-a de 0,8-1,0 kg.

Rase şi populaţii autohtone de crap

 Rasa Dumbrava-Sibiu
Este rasa de crap specifică zonei şi condiţiilor din zona centrală a
Ardealului, fiind obţinută pe baza raselor Lausitz, de Galiţia şi crapul sălbatic de

- 39 -
Olt. Ulterior a fost crescut în rasă curată şi s-a făcut o selecţie continuă şi strictă a
reproducătorilor.
Are întreg corpul acoperit cu solzi mari, este rezistent la boli şi condiţii
diferite de mediu.
Spinarea este mediu convexă, capul relativ mic, pedunculul caudal şi
înotătoarea caudală fiind mai extinse (planşa VI). Indicele de profil este cuprins
între 1,8-2,1, iar ritmul de creştere este rapid.
La această rasă, producţia este mai mare cu 37% faţă de crapul Lausitz şi
cu 38% faţă de alte populaţii locale.
Omologarea rasei s-a realizat în 1963, lucrările fiind iniţiate în anul 1940.
 Rasa Frăsinet – Crapul de Frăsinet
Este o rasă de crap specializată pentru sudul ţării noastre. A fost obţinută
prin încrucişarea unor rase de crap din Ungaria, Iugoslavia şi fosta URSS, cu
crapul autohton de Cefa, de către Th. Buşniţă, Alexandra Cristian şi Elena Florea
(planşa VI). S-au obţinut două forme, una acoperită complet cu solzi şi a doua de
tip “oglindă”, cu solzii reduşi numeric şi dispuşi “în ramă”. Convexitatea liniei
superioare este accentuată, capul mult redus dimensional, pedunculul caudal
foarte mic, indicele profilului fiind cuprins între 1,7 şi 1,8. Forma golaşă este mai
performantă decât cea cu solzi (mai viguroasă, ritm de creştere superior) şi linia
superioară mai puternic arcuită. Unele dintre rezultatele înregistrate se găsesc
consemnate în datele tab. 1.
Tabelul 1
Principalele caracteristici fenotipice ale crapului de Frăsinet
Forma Forma cu solzi Crap
Specificare
cu solzi dispuşi în ramă neselecţionat
Lungimea capului (lc)* 29,80 27,70 -
Înălţimea maximă (H)* 44,30 42,10 -
Înălţimea minimă (h)* 17,90 15,20 -
Lungimea pedunculului caudal (l. p.)* 19,40 17,90 -
Indicele de profil (l/H) 1,71 1,86 -
Raportul gonosomatic (%) 28,50 25,00 19,70
Prolificitatea (mil.icre/femelă) 1,56 1,30 0,75
Numărul de alevini la vârsta de 15 zile 200 150 60
(mii/femelă)
Greutatea femelelor (kg) 5,90 5,50 5,00
Notă: * în procente, din lungimea totală (L)

 Populaţia Moldova-Podu Iloaie Iaşi

Este o rasă în curs de omologare, fiind destinată creşterii în bazinele
hidrografice din zona Moldovei. S-a obţinut prin încrucişarea unor rase de crap
importate din Ungaria, Iugoslavia şi Rusia (crapul ucrainian) şi crapul sălbatic de
Siutghiol (planşa VI).
Lucrările au început în anul 1952, fiind conduse de către Costea Elena. şi
Cristian Alexandra., urmărindu-se obţinerea unui tip de crap cu solzi, aclimatizat
la condiţiile mai vitrege de mediu, din partea de est şi nord est a ţării.
Indivizii selecţionaţi se carcterizează printr-o creştere rapidă, consum
specific de furaje redus, un procent mare de carne de calitate superioară şi o
rezistenţă mare faţă de boli (hidropizie) şi ape mai reci. Convexitatea liniei
superioare nu este pronunţată, indicele de profil corporal variind între 1,42 la
femele şi 2,43 la masculi.

- 40 -
 Tabelul 2
Principalele caracteristici fenotipice ale crapului Moldova Podu-Iloaie Iaşi
Valorile medii pentru reproducători
Specificare
femele masculi
Lungimea standard (l)* 85,50 84,46
Lungimea capului (lc)* 21,71 21,92
Înălţimea maximă (H)* 35,21 34,82
Înălţimea minimă (h)* 13,30 13,62
Indicele de profil (l/H) 2,42 2,43
g  100
Coeficientul Fulton ( ) 2,81 3,04
l3
Notă * în procente, din lungimea totală (L)

Lungimea capului este redusă comparativ cu corpul. Maturitatea sexuală

este atinsă la vârsta de 3 ani, cu un indice gonosomatic de 30%, cu o prolificitate
mare, de cca. 1,7 mil.icre/femelă şi o şansă de supravieţuire a alevinilor la 15 zile
de cca. 200 mii/femelă.
Tineretul de o vară (Co+) are o greutate în toamnă de 35-40 g, indivizii de
vara a II-a (C1+), de 400-500 g, iar cei de vara a III-a (C2+), de 1000-1200 g.
Reproducătorii au greutatea, în medie, de 4500 g şi un coeficient Fulton de 3,0.
Începând cu anul 1988, sub conducerea cercetătorului biolog Adriana Strat,
s-a lucrat la obţinerea unei forme de crap lipsită de solzi, lucru realizat după anul
2000. Efectivele de crap golaş din populaţia Moldova-Podu Iloaie Iaşi se găsesc
parcate în bazinele Societăţii Comerciale Lotca S.A. Iaşi, Complexul Movileni. S-a
înaintat deja documentaţia şi cererea pentru omologarea respectivului crap.
 Populaţia Seleuş
Este o rasă în curs de omologare, fiind destinată creşterii în bazinele
hidrologice din partea de Vest a ţării.
Populaţia a fost obţinută prin încrucişări multiple realizate între diferite
rase de crap şi crapul de Ineu (planşa VI). Crapul de Seleuş are întreg corpul
acoperit cu solzi, valorile unor caractere morfologice situându-se între cele ale
crapului de Frăsinet şi ale celui de Moldova Podu-Iloaie. Astfel, indicele de profil
este de 2,27, indicele circumferinţei de 1,08, coeficientul Fulton (de îngrăşare este
de 3,33 etc. - tab. 3.)
Tabelul 3
Caracterele morfologice ale populaţiei de crap de Seleuş
(prelucrare după diverşi autori şi date personale)
Caracterul U.M. Valorii medii Observaţii
Greutatea kg 7,21 Masculi şi femele
Circumferinţa cm 55,5 Masculi
Înălţimea maximă cm 26,4 Masculi şi femele
Înălţimea minimă cm 9,5 Masculi şi femele
Lungimea totală cm 70,0 Masculi şi femele
Lungimea standard cm 60,0 Masculi
Lungimea comercială cm 45,4 Masculi
Lungimea capului cm 10,0 Masculi
Lungimea botului cm 6,0 Masculi
Distanţa între ochi cm 7,2 Masculi
Distanţa ochi-opercul cm 8,6 Masculi
Distanţa predorsală cm 29,5 Masculi şi femele
Distanţa preventrală cm 29,5 Masculi şi femele
Distanţa postdorsală cm 34,1 Masculi şi femele

- 41 -
 Concluzionând, prezentăm câteva dintre caracteristicile morfologice ale
unor rase şi populaţii de crap din România, precum şi valorile unor indici
morfologici (tab.4 şi 5).
Tabelul 4
Unele caracteristici morfologice ale unor crapi de crescătorie din România
(prelucrare după diverşi autori şi date personale)
Crap Crap
Crap Crap de
Moldova Dumbrava- Crap Seleuş
Frăsinet Dunăre
Podu-Ilaoie Sibiu
Specificare % % % % %
din din din din din
cm cm cm cm cm
lung. lung. lung. lung. lung.
totală totală totală totală totală
Lungime totală 89,3 100 78,2 100 84,7 100 70,0 100 74,3 100
Lungimea standard 82,6 92,4 74,9 95,7 80,1 94,5 60,0 85,7 63,4 85,2
Lungimea comercială 69,7 78,0 60,2 76,9 69,2 81,7 45,4 64,9 45,4 61,0
Lungimea capului 20,7 23,1 23,5 31,3 20,2 23,8 16,7 22,9 16,1 21,6
Lungimea botului 10,1 11,3 13,6 17,3 9,5 11,2 6,0 8,6 5,8 7,7
Circumferinţa 58,6 65,6 57,8 73,9 60,3 71,7 55,9 79,2 52,9 71,2
Înălţimea maximă 35,2 39,4 35,7 45,6 43,9 51,8 26,4 37,7 24,8 33,3
Înălţimea minimă 13,6 15,2 12,1 15,4 18,3 21,6 9,5 13,5 9,8 13,1

Tabelul 5
Principalii indici morfologici ai unor crapi de crescătorie din România
(prelucrare după diverşi autori)
Crap Moldova Crap Crap Crap
Specificare
Podu-Iloaie Dumbrava-Sibiu Frăsinet Seleuş
Indice de profil 2,43 2,00 1,71 2,27
Indicele circumferinţei 1,06 1,12 1,09 1,08
Coeficientul Fulton 3,04 3,12 3,14 3,33

TEMĂ
Recunoaşterea practică a speciilor, raselor şi varietăţilor de
peşti, se va efectua pe parcursul a 3 şedinţe.
- în fiecare şedinţă, după însuşirea noţiunilor din referat,
studenţii vor desena principalele specii, după
exponatele păstrate în formol;
- la sfârşitul şedinţelor se vor prezenta diapozitive color,
folii, diverse materiale didactice şi se vor face
comentarii adecvate temei tratate.

INTREBĂRI
a) Detaliaţi importanţa însuşirilor fizico-chimice ale mediului acvatic în
zonarea speciilor de peşte
b) Descrieţi însuşirile comune ale speciilor de peşti din apele colinare şi
de munte

REFERAT
Zonarea ihtiologică a afluentului ...................

- 42 -
 PLANŞA I

Fig.1 Amurul alb Fig. 2 Sîngerul

Fig.3 Novacul Fig. 4 Scoicarul

Fig. 5 Păstrăvul indigen Fig. 6 Păstrăvul curcubeu

Fig. 7 Păstrăvul fântânel Fig. 8 Păstrăvul de lac

Fig.9 Lipanul Fig. 10 Lostriţa

- 43 -
 PLANŞA I (continuare)

Fig. 11 Mreana

Fig. 12 Mreana vânătă

Fig. 13 Cleanul

Fig. 14 Cleanul mic

Fig. 15 Scobarul

- 44 -
 PLANŞA II

Fig. 1 Crapul sălbatic Fig. 2 Carasul argintiu

Fig. 3 Carasul argintiu Fig. 4 Caracuda

Fig. 5 Morunaşul Fig. 6 Plătica

Fig. 7 Batca Fig. 8 Roşioara

- 45 -
 PLANŞA II (continuare)

Fig. 9 Sabiţa

Fig. 10 Babuşca Fig. 11 Avatul

Fig. 12 Văduviţa Fig. 13 Linul

- 46 -
 PLANŞA III

Fig. 1 Somnul Fig. 2 Somnul pitic

Fig. 3 Şalău comun Fig. 4 Şalău vărgat

Fig. 5 Şalău marin Fig. 6 Bibanul

Fig. 7 Bibanul soare

- 47 -
 PLANŞA III (continuare)

Fig. 8 Ştiuca

Fig. 9 Ştiuca cu dungi

Fig. 10 Cega

Fig. 11 Viza

Fig. 12 Mihalţul

Fig. 13 Ţiparul

- 48 -
 PLANŞA IV

Fig 1 Guvidul Fig.2 Hamsia

Fig. 3 Scrumbia albastră

Fig. 4 Ochi cu pleoapă

Fig. 5 Stavrid

Fig 6 Calcan

Fig. 7 Rizeafca

- 49 -
 Planşa IV (continuare)

Fig. 8 Şpotul Fig. 9 Chefalul mare

Fig. 10 Chefalul mic Fig. 11 Chefalul auriu

Fig. 12 Cambula Fig. 13 Rechinul

Fig. 14 Pisica de mare Fig. 15 Vulpea de mare

- 50 -
 Planşa V

Fig. 1 Morunul Fig. 2 Cap de morun

Fig. 3 Nisetru
Fig. 4 Cap de nisetru

Fig. 5 Păstrugă
Fig. 6 Cap de păstrugă

Fig. 7 Şipul

Fig. 8 Cap de şip

- 51 -
 A

Fig. 9 Anghila
A. în apă dulce; B. în apă sărată

Fig. 10 Larve şi puiet de anghilă

Fig. 11 Scrumbia de Dunăre

- 52 -
 PLANŞA VI

Fig. 1 Rasa Lausitz Fig. 2 Rasa Lipniţki

Fig. 3 Rasa Wittingan Fig. 4 Rasa galiţiană

Fig. 5 Rasa Eischgründ Fig. 6 Rasa de Boemia (forma cu solzi)

Fig. 7 Rasa de Boemia (forma nudă)

Fig. 8 Rasa Franconi

- 53 -
 PLANŞA VI (continuare)

Fig. 9 Rasa Antoninsk

Fig. 10 Rasa ungurească

Fig. 11 Rasa Luzas Fig. 12 Rasa Dumbrava-Sibiu

Fig. 13 Rasa Frăsinet Fig. 14 Rasa Moldova Podu-Iloaie Iaşi

(forma cu solzi)

Fig. 15 Rasa Moldova Podu-Iloaie Iaşi Fig. 16 Populaţia Seleuş

(forma nudă)

- 54 -
 Capitolul II

Particularităţile
mediului de producţie piscicolă

2.1. No]iuni generale

~nfiin]area unei acumul\ri de ap\ sau reamenajarea unei acumul\ri deja
existente, fie ea extensiv\ (iaz), semiintensiv\ (hele[teu) ori intensiv\ (hele[teie,
bazine) trebuie s\ ia `n considerare factori precum terenul (solul), relieful, apa,
condi]iile atmosferice etc., toate acestea `ncadrându-se `n una dintre condi]iile de
baz\ ce trebuie `ndeplinite: de ordin geologic, topografic [i hidraulic.
Pentru a [ti ce capacitate trofic\ natural\ va poseda o viitoare acumulare de
ap\, pentru a determina clasa de productivitate `n care se poate `ncadra, este necesar
a se preleva probe de sol, ap\ [i (eventual) mâl, care se vor analiza cantitativ [i
calitativ. Probele se preleveaz\ [i se interpreteaz\ dup\ anumite reguli [i anume:
a) Regula I – Locurile de prelevare a probelor trebuie s\ fie
reprezentative pentru tot teritoriul pe care se va face amplasarea
bazinelor sau pentru toat\ suprafa]a amenaj\rii piscicole, dac\ ea
deja exist\.
~n acest sens se face o analiz\ am\nun]it\ a condi]iilor locale [i a factorilor
ce pot influen]a compozi]ia apei [i a solului, ca de exemplu:
 factorii hidrometrici, adic\ suprafa]a total\ a bazinului, volumul de ap\,
adâncimea, l\]imea, viteza [i debitul apei;
 factorii morfo-geologici, adic\ forma bazinului [i a malurilor, structura
geologic\ a malurilor [i a vetrei bazinului, natura [i destina]ia terenurilor
`nconjur\toare, vegeta]ia malurilor.
 factorii hidrodinamici, adic\ sursa de alimentare cu ap\, eventualele
surse de poluare etc.
}inând seama de factorii men]iona]i, locurile de prelevare a probelor
(sta]iile) se stabilesc, `n cadrul apelor st\t\toare, la capete [i la mijlocul
bazinului, iar la apele curg\toare se stabilesc `ncepând de la izvor [i pân\ la locul
amenaj\rii piscicole, `n func]ie [i de num\rul de afluien]i.
~n cazul bazinelor care primesc devers\ri menajere, zootehnice sau
industriale, probele se recolteaz\ din cel pu]in 3 sta]ii: la cca. 100 m amonte de
sursa poluant\, `n dreptul sau din canalul sursei poluante [i de la cca. 500 m aval
de sursa poluant\.
~n cazul apelor cu adâncimi mai mari, se iau probe de la diferite adâncimi
(din 2 `n 2 m sau din 3 `n 3 metri). Locul de recoltare a probelor se noteaz\ pe
schi]a sau harta amenaj\rii [i se jaloneaz\, iar rezultatele probelor se trec `n fi[a de
exploatare a amenaj\rii.

b) Regula II – Datele de recoltare a probelor trebuie s\ cumuleze un

an calendaristic.
~n acest sens, recoltarea probelor, dac\ nu se poate face lunar, se va face
trimestrial, timp de 24 h/determinare, incluzându-se toate cele 4 anotimpuri. Acest
lucru este necesar mai ales pentru determinarea calit\]ii apei, `ntrucât popula]iile
acvatice (biocenozele) [i diferi]ii factori de mediu (biotopul), `nregistreaz\ mari
fluctua]ii sezoniere, corespunz\tor evolu]iei temperaturii[i ciclurilor biologice.

- 55 -
 Pentru a se urm\ri, timp de 24 h, procesele de transformare a biotopului [i
a biocenozei este necesar a se lua probe din 4 `n 4 ore, inclusiv noaptea, aceasta
`ntrucât unele vie]uitoare se ridic\ doar noaptea la suprafa]a apei.
~ntotdeauna, se va evita recoltarea probelor `n timpul ploilor sau ninsorilor,
cât [i imediat dup\ ploaie sau ninsoare.

c) Regula a III-a – Determin\rile cantitative, de fine]e, atât `n ceea ce

prive[te apa cât [i solul, se fac `n cadrul laboratoarelor specializate.
Pentru acest lucru, trebuie s\ se cunoasc\, pe lâng\ modalitatea de
recoltare a probelor (regula a II-a) [i modul de formare a probelor, cantitatea
necesar\, actele [i `nsemnele care `nso]esc proba etc.
 ~n ceea ce prive[te apa, se ]ine cont de urm\toarele:
 volumul de analiz\ trebuie s\ fie de peste 1 l, dând [i posibilitatea repet\rii
analizelor;
 recipientul (sticla, flaconul de plastic) trebuie s\ fie perfect curat; la fel [i dopul
acestuia;
 `n fiecare recipient se adaug\ 1-2 cm3 cloroform, pentru a se reduce procesele
de fermenta]ie a substan]elor organice aflate `n ap\;
 probele de ap\ se recolteaz\ direct `n sticle, `n felul urm\tor:
- de la izvoare, f\r\ a intra frunze `n recipient [i a r\mâne aer `n acesta;
- din pâraie, de la mijlocul albiei, de la cca. 20 cm adâncime [i
- din iazuri, b\l]i [i hele[teie, de la 30-40 cm adâncime;
 fiecare prob\ de ap\ destinat\ laboratorului va fi `nso]it\ de o not\ care
cuprinde:
- denumirea probei (natura);
- scopul recolt\rii (ap\-analize chimice),
- locul [i data recolt\rii (ziua, luna, anul [i ora);
- altitudinea bazinului;
- condi]iile meteo (temperatura aerului [i a apei, nebulozitatea,
intensitatea vântului);
- conservantul utilizat;
- numele celui care a efectuat prelevarea probelor etc.

~n ceea ce prive[te solul sau mâlul, se ]ine cont de urm\toarele:

 locul de colectare este diferit de cel al apei, urm\rindu-se, `n general, locurile
cu aspect mai deosebit;
 adâncimea de recoltare trebuie s\ fie de 5-10 cm;
 din bazinele cu ap\, probele se recolteaz\ de la mijlocul acestora, cu sonde sau
drag\ (apuc\toare sau târâtoare);
 solul sau mâlul colectat se de[art\ `ntr-o g\leat\ curat\, se amestec\, se
omogenizeaz\, se `ndep\rteaz\ vegeta]ia [i se extrag 500-800 g pentru analize;
 probele se ambaleaz\ `n s\cule]e de pânz\ (solul) sau `n pungi de material
plastic (mâlul);
 se eticheteaz\ probele ca [i `n cazul apei, nota introducându-se `n sacul sau
punga probei, dup\ ce a fost `nvelit\ `n hârtie de calc sau `ntr-o bucat\ de
material plastic (pungu]\).

2.2. Calit\]ile fizico-chimice ale apei

Determin\rile sau aprecierile calit\]ilor apei [i solului (sau a n\molului) se
impun a fi cunoscute de c\tre to]i piscicultorii `n vederea stabilirii, `n timp util, a unor
m\suri eficiente de corectare. Tehnicile de lucru, prezentate `n acest referat, vizeaz\
numai aspectele calitative bazate pe viraje de culoare, r\mânând ca analizele
cantitative (mult mai exacte) s\ fie efectuate `n laboratorele de specialitate.

- 56 -
 Calit\]ile fizico-chimice ale apei
Temperatura
Instrumentarul necesar:
- termometru cu mercur, pentru ap\, care `nregistreaz\ temperaturi `ntre
+10°C [i +35°C;
- o g\leat\.

Tehnica de lucru
Se introduce g\leata `n ap\, se umple ceva mai mult de jum\tate [i imediat
se introduce termometrul. Dup\ 4-5 minute se cite[te temperatura [i se
`nregistreaz\. Opera]ia se execut\ zilnic, la orele 700, 1400 [i 1900, atât la priza de
ap\ cât [i `n fiecare hele[teu.

Determinarea pH-ului
Se execut\ `naintea lans\rii notei program pentru amenjarea piscicol\,
chenzinal vara [i iarna sau ori de câte ori este necesar.
Instrumentar necesar:
- plicuri sau role cu hârtie special\ indicatoare (cu scara pH-ului 4,5-
8,5);
- o can\ metalic\, sm\l]uit\, sau 3 pahare Berzelius.

Tehnica de lucru:
Se iau probe de ap\ din 3-4 locuri, atât la sursa de ap\, cât [i din bazin [i,
separat, se introduce banda de hârtie indicatoare. Fiecare band\ se cite[te separat,
dup\ o agitare `n aer de 2-3 secunde.
Citirea se face prin compararea culorii ob]inute cu scara de culori de pe
plic sau scara rolei. Valorile pH-ului situate `ntre 6,5 [i 8,0 corespund cerin]elor
pe[tilor; sub sau peste aceste limite sunt contraindicate.

Aprecierea oxigenului
Se execut\ `naintea emiterii notei-program pentru amenajarea piscicol\,
cel pu]in o dat\ vara [i iarna. ~n sezonul activ se execut\ ori de câte ori
consider\m necesar (uneori s\pt\mânal). Probele se preleveaz\ diminea]a [i seara,
valorile `nregistrându-se separat.

Instrumentar necesar:
- 1 flacon de sticl\ cu volum de 250 ml;
- 2 pipete a 1 ml fiecare;
- 1 flacon sticl\ alb de 150 ml (cu etichet\ “solu]ia I” [i dop de cauciuc);
- 1 flacon sticl\ colorat\ de 200 ml (cu etichet\ “solu]ia II” [i dop de
cauciuc);
- ap\ distilat\;
- hidroxid de sodiu (NaOH);
- iodur\ de potasiu (KI);
- clorur\ manganoas\ (MnCl2);
- tifon;
- hârtie filtru;
- mojar cu pistil.

Tehnica de lucru
 Se prepar\ “solu]ia I” introducând `n flaconul de 150 ml ap\ distilat\,
peste care se adaug\ 35 g NaOH, se agit\ bine, pân\ la dizolvare complet\ [i
omogenizare, iar apoi se adaug\ 20 g KI, procedând la fel [i se astup\ sticla cu
dopul.
- 57 -
  Se prepar\ “solu]ia II” introducând `n flaconul de sticl\ colorat\ de
200 ml, 60 g MnCl2 bine pisat, peste care se adaug\ 150 ml ap\ distilat\, se pune
dopul [i se agit\ pân\ la dizolvarea complet\.
 Se recolteaz\ ap\ `n sticlele albe de 250 ml, pân\ peste nivelul dopului [i
se astup\.
 Se elimin\ 2-3 ml ap\, cu o pipet\.
 Se aspir\ 1 ml din solu]ia I [i apoi se deverseaz\ `n apa de cercetat.
 Cu cealalt\ pipet\ se aspir\ 1 ml din solu]ia II [i se deverseaz\ `n apa de
cercetat.
 Sticla cu proba de ap\ se agit\ puternic, se las\ 1-2 minute pân\ ce, pe
fundul sticlei, se formeaz\ un precipitat.
Se analizeaz\ culoarea precipitatului.
 Culoarea brun-`nchis indic\ o cantitate de 10-12 mg O2/l;
 Culoarea brun-g\lbuie indic\ o cantitate de 8-9 mg O2/l;
 Culoarea galben cu nuan]\ brun\ indic\ o cantitate de 5-6 mg O2/l;
 Culoarea alb\ cu nuan]\ galben\ indic\ o cantitate de 3 mg O2/l;
 Culoarea alb\ indic\ o cantitate de 1 mg O2/l;
Flaconul pentru probe (250 ml) [i pipetele se vor sp\la bine dup\ utilizare.
 Pentru cyprinide sunt necesare, `n medie, 8 mg O2 /l , f\r\ `ns\ a sc\dea
sub 3 mg/l iarna [i 5,0 mg/l vara;
 Pentru salmonide sunt necesare 9,4-10,0 mg O2/l.
Transformarea din mg `n cmc se poate face ]inând seama c\ 0,08 mg O2
este egal cu 0,0558 cmc O2 (sau utilizând tabelul din “Piscicultur\” de Pojoga).

Aprecierea con]inutului apei `n substan]e organice

Materiale necesare:
- 1 flacon cu dop de cauciuc de 100 ml;
- albastru de metilen 0,5%;
- 1 pipet\ de 0,5 ml;
- stearin\.

Tehnica de lucru:
 Se picur\ pe fundul flaconului 3-4 pic\turi de solu]ie de albastru de
metilen, peste care se adaug\ apa de cercetat, pân\ la semn.
 Se astup\ sticla [i se ceruie[te.
 Se a[eaz\ `ntr-un spa]iu `ntunecos, cu temperatura de 20-25ºC, timp de 2-5
zile
O ap\ curat\, lipsit\ de materii organice, se decoloreaz\ `n timp de 3 zile.
Cu cât pentru decolorarea apei sunt necesare mai pu]ine ore sau zile, cu atât apa
con]ine o cantitate mai mare de substan]e organice.

Aprecierea calit\]ii apei dup\ flora [i fauna existent\

Analiza componen]ei florei [i faunei acvatice din bazinele piscicole ofer\
indica]ii asupra particularit\]ilor apei, precum [i a schimb\rii acestora pe
parcursul exploat\rii.

- 58 -
 Tabelul 6
Câteva organisme vizibile cu ochiul liber caracteristice apelor piscicole
Calitatea apei Specia indicatoare Cum se recunoa[te
Alg\ cu tulpin\ delicat\, de 20 cm
lungime, prev\zut\ cu striuri. Pe
Chara foetida
tulpin\, verticile de ramuri sub]iri, cu
mici sferule ro[ii.
Plant\ cu flori. Tulpina de 30-50 cm
lungime, cu frunze dispuse `n evantai,
Batrachium divaricatus
de 3-4 cm lungime; flori albe cu 5
petale libere.
Plant\ cu flori. Tulpin\ lung\, sub]ire [i
Calcaroas\
ramificat\, prev\zut\ cu verticile de 3-
Elodea canadensis
4 frunze ovalare; flori alb-roz cu codi]e
alungite.
Insect\ (larv\) cu corpul alungit de 7-8
cm [i divizat `n 11 segmente, cu
numero[i peri [i lipsit de picioare. La
Pericoma calcigera
cap\tul abdomenului, 4 mici prelungiri
p\roase. Culoarea corpului `nchis\. Pe
corp `ncrusta]ii calcaroase.
Bacterii grupate `n form\ de filamente,
formeaz\ mase gelatinoase pe funcul
Feruginoas\ Crenothrix polyspora
apelor sau plutesc sub form\ de
flocuoane.
Bacterii grupate `n filamente sub form\
Sulfuroas\ Baggiatoa alba
de pâsl\ alb\, pe fundul apelor.
R\cu[or transparent, de 10 mm
lungime, cu corpul turtit lateral [i
Artemia salina
divizat `n segmente alungite; `noat\ pe
spate.
Insect\ (larv\), corp mat, ovalar [i
terminat cu un mic tub divizat la cap\t.
Ephydra riparia
Abdomenul prev\zut ventral cu un
apendice. Nu are picioare.
Gândac de 6-9 mm, de culoare
Berosus sp. cenu[ie. Picioarele posteriaore [i
S\r\turoas\ mijlocii p\roase.
Bacterii grupate `n filamente strânse `n
fuioare, albe murdar, fixate pe pietre,
Sphaerotilus nataus
buturugi sau la gura canalelor de
alimentare [i evacuare.
Alg\. Filamente ramificate, segmentate
Oscillatoria putrida [i de culoare verde-alb\trui. Plutsc
libere la suprafa]a apei.
Vierme inelat de culoare ro[ie, de 3-5
Tubifex sp. cm lungime. Pe corp numeroase tufe
de peri scur]i [i tari.
Insect\ (larv\) de 14-15 mm m\rime.
Corpul colorat `n ro[u, este alungit [i
lipsit de picioare. Primul inel al corpului
Chironomus plumosus dup\ cap (ovolar) prezint\ un apendice
Cu multe substan]e cu ghiare. Ultimul inel al corpului are 2
putrescibile prelungiri cu ghiare la cap [i 4
apendice cilindirce.
Insect\ (larv\) cu corpul lipsit de
Eristalis sp. picioare [i terminat cu o coad\ lung\
de 4 cm.

- 59 -
 2.3. Calit\]ile fizico-chimice ale solului
Aprecierea reac]iei solului
Se execut\ `naintea lans\rii notei-program, `n cazul noilor amenaj\ri
piscicole sau ori de câte ori este necesar.
Materiale necesare:
- 2-3 eprubete;
- 1 flacon cu solu]ie proasp\t\ de salicilat de sodiu 5%;
- 2-3 dopuri de cauciuc.
Tehnica de lucru:
Se recolteaz\ proba de sol (3-4 g). Se usuc\, se m\run]e[te, iar apoi se
introduce `ntr-o eprubet\. Se adaug\ salicilat de sodiu 5% pân\ ce se ob]ine un
volum de dou\ ori mai mare decât volumul solului. Se astup\ cu dopul de cauciuc,
se agit\ bine [i se las\ `n repaus pân\ la limpezire, timp de 1-2 ore. Reac]ia solului
ne este dat\ de culoarea solu]iei, conform tab. 7.

Tabelul 7
Valorile pH-ului solului dup\ culoarea lichidului
(dup\ I.Chiri]\, 1995)
Culoarea solu]iei Valoarea pH-ului Reac]ia solului
Ro[ie intens\ 3,5-4,8 Puternic acid\
Ro[ie pân\ la ro[cat\ 4,8-5,5 Acid\
Ro[ie pân\ la portocalie 5,5-6,5 Moderat acid\
U[or portocalie pân\ la incolor\ 6,5-6,8* Slab acid\
Incolor\ 6,8-7,2* Neutr\
Incolor\ pân\ la u[or g\lbuie 7,2-8,0* Slab alcalin\
Galben\ 8,0-8,5 Alcalin\
Galben\ intens Peste 8,5 Puternic alcalin\
*valori ale pH-ului acceptate `n piscicultur\

Aprecierea unui sol s\r\turos

Se efectueaz\ ca la aprecierea reac]iei solului.
Materiale necesare:
- 1 flacon colorat cu azotat de argint n/10 (25 ml);
- 1 flacon de 100 ml cu ap\ distilat\;
- 1 pahar Bezelius

Tehnica de lucru
Se recolteaz\ 1-2 g sol uscat [i bine m\run]it, se introduce proba `n
paharul Berzelius, peste care se toarn\ apa distilat\, se amestec\ cu o baghet\ de
sticl\ foarte bine. Se las\ s\ se limpezeasc\, apoi cu mare aten]ie (f\r\ mi[care) se
adaug\ câteva pic\turi din solu]ia de azotat de argint. Formarea unui precipitat
alburiu ne indic\ prezen]a clorurilor, care cu cât este mai intens cu atât clorurile
sunt `n cantit\]i mai mari (cantiatea de precipitat format\ este propor]ional\ cu
cantitatea de cloruri din sol).
Aprecierea unui sol feruginos
Materiale necesare:
- 1 mojar cu pistil;
- sulfat acid de potasiu (granule);
- ferocianur\ de potasiu (granule);
- 1 flacon cu 50 ml ap\ distilat\.

- 60 -
 Tehnica de lucru:
Proba de sol (2-3 g) se usuc\ [i se m\run]e[te `n mojar `mpreun\ cu 2-3
granule de sulfat acid de potasiu. Peste pulbere se adaug\ 5-6 pic\turi de ap\
distilat\ [i 1-3 granule de ferocianur\ de potasiu, dup\ care se omogenizeaz\ bine.
~n cazul solului feruginos apare o colora]ie albastr\, care cu cât este mai
intens\ cu atât solul con]ine o cantitate mai mare de fier.
Aprecierea acizilor humici din sol
Materiale necesare:
- dou\ eprubete;
- 1 flacon cu solu]ie amoniacal\ 2%;
- 2 dopuri de cauciuc;
- hârtie de filtru.
Tehnica de lucru:
Se introduc `ntr-o eprubet\ 2-3 g din proba de sol uscat [i bine m\run]it, se
adaug\ apoi solu]ia amoniacal\ 2% pân\ ce se ob]ine un volum de 3 ori mai mare.
Se astup\ cu dop de cauciuc [i se agit\ bine, timp de 3-4 secunde.
Se filtreaz\ con]inutul prin hârtie de filtru `n dou\ eprubete [i se observ\
culoarea filtratului. Culoarea neagr\ ne indic\ un con]inut mare de acizi humici
(7-8%), cea brun\-castanie – cantit\]i moderate (4-6%), iar cea galben deschis\ -
cantit\]i reduse (0,5-1,5%).

Aprecierea unui sol sulfuros

Materiale necesare:
- un mojar cu pistil;
- dou\ flacoane de 50 ml;
- acid clorhidirc n/10;
- acetat de plumb 5%;
- pipet\ de 5 ml.

Tehnica de lucru:
Se recolteaz\ probele de sol, se usuc\ [i se m\run]esc bine `n mojar. Se
intoduc `n flacon 3-4 g sol peste care se picur\ 1 ml acid clorhidirc [i se `nc\lze[te
u[or.
Dac\ din acest amestec se degaj\ un miros de ou\ clocite (hidrogen
sulfurat), se apreciaz\ c\ solul con]ine sulf.
Dac\ la gura eprubetei se ]ine o hârtie de filtru umecta\ cu solu]ia de
acetat de plumb [i se formeaz\ o pat\ de culoare neagr\, atunci solul are sulf.
Intensitatea colora]iei ob]inute este propor]ional\ cu cantitatea de sulf din sol.

- 61 -
 TEM|

Grupe de câte 3 studen]i vor face determin\ri pentru cel

pu]in 3 probe de ap\, conform metodelor prezentate `n
referat.
Acelea[i grupe de studen]i vor efectua analizele prezentate
la 3 probe de sol : normal, s\r\turos [i feruginos
Datele se vor consemna `n tab. 8

Facultatea de Zootehnie Ia[i

Specializarea Piscicultur\
Laboratorul pentru analize chimice

Tabelul 8
Buletin pentru analiza chimic\ a probelor de ap\ [i sol
colectate din………………de catre………………………la data de……………..
cu scopul……………..
Probele
Specificare Determin\ri Observa]ii
I II III
Analiza apei
Temperatura ºC
pH-ul apei Valoare pH
Con]inut `n oxigen Culoare precipitat1
(mg/l)
Aprecierea solului
Reac]ia solului Culoare2
valoare pH
Prezen]a solului Da sau nu
s\r\turos Culoare precipitat3
Prezen]a solului Da sau nu
feruginos Culoare amestec4
Con]inutul `n acizi Culoarea filtratului5
humici Propor]ia de acizi humici

Not\:
1. B.I. brun `nchis (10-12 mg/oxigen/l); B.G. brun galben
(8-9 mg/oxigen/l); G.B. galben `nchis (5-6 mg/oxigen/l); G galben (3
mg/oxigen/l); A alb (1 mg/oxigen/l).
2. Tabelul 12 pagina….
3. A.I. alb `nchis; A alb; A.D. alb deschis; A.A. alburiu
4. Ab.I. albastru intens; Ab. Albastru normal; Ab.D. albastru deschis;
Ab.F.D. albastru foarte deschis (de culoarea cerului)
5. N negru (7-8%); B.C. brun castaniu (4-6%); G.D. galben deschis (0,5-
1,5%).

{eful laboratorului, Chimist,

ÎNTREBĂRI:
a) Detaliaţi principalele calităţi fizico-chimice ale apelor piscicole
b) Detaliaţi principalele calităţi fizico-chimice ale solului acumulărilor
piscicole

REFERAT
Analiza fizico-chimică a apei la acumularea piscicolă .............

- 62 -
 Capitolul III

Construcţii şi instalaţii hidrotehnice folosite

în amenajările piscicole

~n cadrul amenaj\rilor piscicole semisistematice [i sistematice exist\ dou\

categorii de construc]ii hidrotehnice piscicole [i anume:
 Lucr\ri de terasament (baraje, diguri [i canale);
 Lucr\ri de art\ sau construc]ii din beton, lemn [i fier (c\lug\re, deversoare,
st\vilare, guri de alimentare, sifoane, apeducte, bazine de pescuit, gropi de
pescuit etc.
Cunoa[terea construc]iilor are importan]\ `n dimensionarea, `ntre]inerea,
buna utilizare [i recep]ia unor obiective noi, precum [i `n elaborarea planurilor de
cre[tere [i exploatare a speciilor de pe[ti.

3.1. Lucr\rile de terasament

a) Barajul
Barajul piscicol are rolul de a bara cursul unei ape [i de a o re]ine la un
anumit nivel, corespunz\tor calculelor volumului de ap\ necesar speciilor crescute
[i altor activit\]i (irigare, consum uman, industrie etc.) Lucrarea se execut\ din
p\mânt argilos, impermeabil [i mai rar din amestec de p\mânt argilos [i nisip, caz
`n care impermeabilizarea se face cu nucleu sau ecran din argin\ (plan[a VII).
Forma [i dimensiunile barajului depind de capacitatea amenaj\rilor
piscicole, capacitate influen]at\, la rândul s\u, de configura]ia terenului [i
compozi]ia solului. ~n dimensionarea barajelor se va ]ine cont de solicit\rile
hidrostatice [i hidrodinamice ale apei acumulate, precum [i de cele ale undei de
viitur\. De asemenea, nu trebuie neglijat\ energia valurilor, care poate degrada
sau deteriora talazul amonte.
Pe terenul de construc]ie a barajului se va `nl\tura vegeta]ia, se vor extrage
r\d\cinile copacilor [i se va decoperta stratul superior, cu sol permeabil, pentru a
se putea `ncastra talpa barajului `ntr-un sol impermeabil . Se [tie faptul c\
penetrarea apei prin zona funda]iei va `nsemna [i antrenarea de material din corpul
lucr\rilor, `n timp determinând surparea acestora. ~n cazul când subsolul
impermeabil se g\se[te la o adâncime mai mare, `n toat\ lungimea barajului se va
s\pa un canal, cu o l\]ime egal\ coronamentului, iar adâncimea propor]ional\ cu
mai multe elemente precum `n\l]imea apei, `n\l]imea barajului, adâncimea
stratului de sol argilos etc. De obicei acest canal se sap\, dup\ decartarea unui
strat de sol, la 30-40 cm adâncime. Ulterior canalul se umple cu argil\ curat\ [i se
taseaz\ cu maiele. Lucr\rile de acest fel se cheam\ nucleu, lac\t sau inima
barajului. Nucleul se poate prelungi `n corpul barajului a[a cum se va descrie `n
continuare (plan[a VII).
De asemenea, lateralele barajelor trebuie `ncastrate `n versan]ii v\ilor,
decopertând `n ace[tia pân\ la solul impermeabil. Dup\ ce s-a amenajat terenul de
funda]ie [i de `mbinare la maluri, se va `ncepe executarea barajului, materialulu
provenind de la cariere situate `n apropiere (lut\rii) [i nu prin “gropi de `mprumut”,
aflate exact `n zona de construc]ie. Dac\ astfel de materiale nu se g\sesc `n cantit\]i
suficiente, se pot utiliza [i alte materiale, a[ezate `ntr-o ordine strict\.

- 63 -
 ~n func]ie de modul de a[ezare a straturilor de materiale `n baraj, exist\
urm\toarele tipuri de baraje (plan[a VII).
 tip I – baraj din material omogen (argil\, argil\ nisipoas\);
 tip II – baraj din material neomogen (argil\ nisipoas\, nisip argilos [i nisip, iar
bancheta din anrocamente);
 tip III – baraj cu ecran impermeabil, din argil\, restul nisip argilos [i bancheta
din anrocamente;
 tip IV – baraj cu nucleu impermabil, din argil\, restul nisip argilos, argil\
nisipoas\ [i bancheta din anrocamente;
 tip V – baraj din anrocamente, cu umplutur\ de argil\ nisipoas\ [i pietri[, bine
tasate, `n amonte;
 tip VI – baraj din beton [i anrocamente (cu sau f\r\ schelet din fier-beton).
Indiferent de gradul de permeabilitate al materialului penru baraj, prin
corpul barajului se va infiltra apa (`n afara celui din beton, care este mai pu]in
folosit, fiind cel mai scump). Linia care une[te nivelul de reten]ie a apei, pe
taluzul amonte, cu punctele periferice, situate pe taluzul aval, ale zonei `mbibate
cu ap\, are aspectul unei linii curbe [i se nume[te “curb\ de infiltra]ie”. Condi]ia
de stabilitate a unui baraj este aceea ca valoarea maxim\ a `n\l]imii punctului
superior de apari]ie a infiltra]iei, pe taluzul aval (punctul inferior al curbei de
infiltra]ie), s\ fie de maxim 0,5 m (plan[a VII).
La recep]ia unui baraj se impune efectuarea unor calcule pentru atestarea
func]ionalit\]ii [i securit\]ii construc]iei, cum ar fi: l\]imea t\lpii barajului,
`n\l]imea barajului, l\]imea coronamentului, `nclinarea talazurilor, punctul de
infiltra]ie etc.
Calcularea l\]imii bazei mari a barajului se face dup\ ce se cunoa[te
`n\l]imea acestuia care, de obicei, este mai mic\ de 7 m [i cu 1 m deasupra nivelul
apei, precum [i l\]imea coronamentului [i panta (`nclina]ia taluzurilor). Pentru
calculul `n\l]imii barajului se va avea `n vedere asigurarea celor dou\ niveluri de
re]inere a apei, cel piscicol [i cel de reten]ie.
Nivelul piscicol reprezint\ cantitatea de ap\ care satisface necesarul
biologic al pe[tilor, iar cel de reten]ie reprezint\ volumul de ap\ ce se
acumuleaz\ `n bazin, `n timpul viiturilor. Pentru o dimensionare corect\, la
valoarea celor dou\ niveluri se mai adaug\ o `n\l]ime de siguran]\ (30-60 cm)
(garda global\), ca rezultat al tas\rii barajului [i al estim\rii `n\l]imii valurilor.
Pentru o mai mare exactitate, se poate determina `n\l]imea valurilor, dup\
formula matematic\ a lui Stevenson, [i anume:
hV = 0,75 + 0,34 L - 0,26 L , `n care:
hV - `n\l]imea valurilor;
L – lungimea lacului;

~n\l]imea barajului (H) este determinat\ de adâncimea apei din iaz (h) [i
de `n\l]imea liber\ construc]iei (garda global\ sau zona oprit\) care asigur\
barajul `mpotriva sp\l\rii de c\tre valuri. ~n\l]imea barajului se poate calcula dup\
formula:
H = h + hg (sau Z.o.) `n care:
H - `n\l]imea barajului;
hg – garda global\;
Z.o. – zona oprit\

Garda global\ sau zona oprit\ se calculeaz\, la rândul ei, dup\ formula:
hg = 0,5 h

- 64 -
 ~n\l]imea “crud\” (sau total\) a barajului (I) , care cuprinde [i hg, se
calculeaz\ dup\ formula:
I = H + 1/2H, `n care,
I - `n\l]imea total\ (crud\) a barajului;
H - `n\l]imea barajului;

De men]ionat faptul c\ dup\ o perioad\ de tasare (2-3 luni), I devine

aproape egal cu H.
Coronamentul sau l\]imea barajului la partea superioar\ este
dependent de `n\l]imea barajului [i de modul de utilizare al acestuia (carosabil sau
necarosabil). Formula de calculare a l\]imii barajului este urm\toarea:
a = 0,61 + 2 H sau a = 1,1 H , `n care:

a – l\]imea coronamentului (m); a – l\]imea coronamentului (m);

H - `n\l]imea barajului (m); H - `n\l]imea barajului (m);

~n general, coronamentele necarosabile au o l\]ime de 4-6 m.

Talpa barajului (B) se calculeaz\ `n func]ie de pantele taluzelor (amonte

[i aval), de l\]imea coronamentului (a) [i de `n\l]imea barajului (H). Aceasta se
calculeaz\ cu ajutorul formulei:
B = a+ H (1/m + 1/n), `n care:
B – talpa barajului (m);
a – l\]imea coronamentului;
H - `n\l]imea barajului (m);
1/m – valoarea de la numitor a taluzului amonte (m);
1/n – valoarea de la numitor a taluzului aval (m).

Taluzurile reprezint\ laturile `nclinate ale terasamentului barajului, situate

amonte [i aval, având rolul de a conferi stabilitate construc]iei. ~nclinarea taluzurilor
depinde de natura materialului din care este construit barajul [i pozi]ia taluzului `n
baraj (aval sau amonte). ~n general, taluzurile sunt mai abrupte dac\ se folosesc
materiale cu granula]ie mai mare [i mai line la cele cu granula]ie mai fin\.
Situa]ia I – baraje omogene
a) material format din argil\ nisipoas\ sau nisip argilos
- taluz amonte: 1:3
- taluz aval: 1:4
b) material format din argil\ cu pietri[
- taluz amonte: 1:3,5
- taluz aval: 1:2,5
c) material format din argil\ cu prafuri de nisip
- taluz amonte: 1:4
- taluz aval: 1:2,5
Situa]ia a II-a – baraje neomogene
a) material nisipo-argilos
- taluz amonte: 1:2; 1:3
- taluz aval: 1:2; 1:2,5
b) material argilo-nisipos
- taluz amonte: 1:2,5; 1:3,0
- taluz aval: 1:1,5; 1:2,0
Valoarea pentru taluze (m sau n) se va lua de la numitorul frac]iei [i
`nseamn\ c\ pentru 1 m `n\l]ime a bazinului (H) este necesar\ o pant\, la

- 65 -
materialul argilo-nisipos (situa]ia a II-a, punctul b), pentru taluzul amonte (m)
`ntre 2,5 [i 3 m, iar pentru cel aval (n) `ntre 1,5 [i 2 m.

Stabilitatea barajului este dat\ de rezisten]a pe care acesta o va opune

presiunii apei. Presiunea exercitat\ de ap\ este reprezentat\ de un triunghi
dreptunghic la care `n\l]imea este egal\ cu baza barajului, adic\:
h2
= , `n care:
2
 - suprafa]a triunghiului (m2);
h - `n\l]imea apei (m).

Dac\ dorim s\ afl\m volumul acestui triunghi, [tiind c\ presiunea se

efectueaz\ pe o distan]\ de 1m, atunci:
h2
V=  1,00 , unde:
2
V – volum (m3);
h - `n\l]imea apei (m).

Presiunea total\ exercitat\ asupra barajului este compus\ dintr-o presiune

static\ (P.s.) [i o presiune dinamic\ (P.d.).
Presiunea static\ se afl\ dup\ formula:
h2
Ps =   , `n care:
2

P.s. - presiunea static\ (kg);

h – adâncimea maxim\ a apei (m);
 - greutatea specific\ a apei (kg).

Not\:
Greutatea specific\ a apei se determin\ la o temperatur\ a acesteia de
+4ºC. Dac\ greutatea specific\ este egal\ cu 1, 1 m3 de ap\ cânt\re[te 1000 kg

Presiunea dinamic\ se afl\ dup\ formula:

P.d. = ½ P.s. , `n care:
P.d. – presiunea dinamic\ (kg);
P.s. – presiunea static\ (kg);
Presiunea total\ (Pt) va `nsemna adunarea celor dou\ presiuni par]iale,
P.s. [i P.d.

Suprafa]a sec]iunii barajului (S) fiind, de regul\, trapezoidal\ se

calculeaz\ cu ajutorul formulei:
(a  B)  H
S= , `n care:
2
S – suprafa]a sec]iunii (m2);
a – coronamentul (m);
B – talpa barajului (m);
H - `n\l]imea barajului (m).

Greutatea pe care o opune barajul la `mpingerea apei depinde de

greutatea volumului de p\mânt multiplicat cu greutatea specific\ a p\mântului.
Pentru aceasta, `ntâi se determin\ volumul barajului (V) [i apoi greutatea barajului
(G).

- 66 -
 Volumul se calculeaz\ dup\ formula:
( B  b)  H L
V=  ; `n care:
2 2
V – volumul barajului (m3);
B – baza mare (talpa) barajului (m);
b – baza mic\ (coronamentul) (m);
H - `n\l]imea barajului (m);
L – lungimea barajului (m).
Greutatea se calculeaz\ dup\ formula:
G = V x ; `n care:
G – greutatea barajului (kg);
V – volumul barajului (m3);
 - greutatea specific\ a p\mântului (kg).

Not\:
 Greutatea specific\ a p\mântului se determin\ cânt\rind 10-20 g de p\mânt
uscat, dup\ care se introduce `ntr-o eprubet\ gradat\, plin\ cu ap\. Diferen]a
dintre volumul de ap\ din epurbeta plin\ [i cel dup\ introducerea p\mântului
indic\ volumul acestuia. Greutatea specific\ reiese din `mp\r]irea greut\]ii
probei de p\mânt uscat (exprimat `n grame) [i volumul aflat (exprimat `n cm3).
 ~n medie greutatea specific\ a p\mântului este de circa 1,8, ceea ce `nseamn\
c\ 1 m3 de p\mânt cânt\re[te 1.800 kg
 Barajul fiind `mbibat cu ap\, din 1.800 kg se va sc\dea greutatea specific\ a
apei, rezultând:
 = 1.800 – 1.000 = 800 kg

Calcularea presiunii pe terenul de funda]ie

Presiunea exercitat\ de corpul barajului pe funda]ie nu trebuie s\
dep\[easc\ limita admisibil\ a terenului format din loess nisipos (P.a. = 2 kg/cm2).
Presiunea, de obicei, se calculeaz\ pe mai multe sec]iuni ale barajului,
fiecare sec]iune având valori ale bazei, coronamentului [i `n\l]imii totale a
barajului diferite:
Exemplu:
(B  b)  I (33,5  5,0)  6,3
S1 =   121,27m 2
2 2
(B  b)  I (31,1  5,0)  5,8
S2 =   104,69m 2
2 2

Sec]iunea medie este:

S  S 2 (121,27  104,69)
Sm = 1   112,98m 2
2 2

Volumul barajului se poate calcula `nmul]ind sec]iunea medie cu

valoarea 1,00.
V = 112,98 x 1,00 = 112,98 m3

Greutatea va fi:
G = V x , adic\ 112,98 x 1800 = 203.364 kg

Suprafa]a amprizei pe care se exercit\ presiunea va fi:

(B  b)  I (33,5  31,1)  4,4
S=   14.212.000m 2
2 2
- 67 -
 Presiunea total\ efectiv\ pe terenul de funda]ie va fi:
G 203.364
P efectiv =   0,014kg / cm 2
S 14.212.000
P.efectiv = 0,014<P.a. = 2,00 (deci terenul de funda]ie rezist\
presiunii bazinului).
Calcularea curbei de infiltra]ie
Orice baraj din p\mânt trebuie verificat [i `n ceea ce prive[te infiltrarea
apei prin terasamente.
Formula de calcul este:
D = C + N (H-h), `n care:
D – pozi]ia punctului de infiltra]ie;
C – distan]a pe care ar parcurge-o apa, dac\ nu ar exista barajul
Se calculeaz\ dup\ rela]ia:
C = x + a + y, `n care x [i y se calculeaz\ dup\ teorema lui Pitagora, ]inând
seama c\ m12 = x2 + z.o.; de unde rezult\: x = m12  z.o. 2 , iar y =
n12  z.o. 2 , iar m1 = z.o. x m; n1 = z.o. x n.

Exemplu de calcul:
{tiind c\ adâncimea apei (h) este de 5,3 m, valoarea taluzului amonte
1/1,5, iar a celui aval de 1/2, s\ se calculeze elementele de construc]ie enun]ate
anterior:
H = 5,3 + z.o. = 5,3 + 1,1 = 6,1 m, deoarece z.o. = 0,5 5,3 = 1,1 m;
I = 6,4 + 0,53 = 6,93 m
a = 0,61 + 2 6,4 = 0,61+2 x 2,5 = 5,61 m
B = 5,61 + 6,4 (1,5+2,0) = 28,01 m
(5,61  28,01) x6 x 4
S=  107,98m 2
2
D = C+N (6,4-5,3) = 8,73+3,5 (6,4-5,3) = 12,58 m
N = 1,5+2,0=3,5
C = x + y + a = 1,22+1,90+5,61 = 8,73
x = 1,65 2  1,12  1,22; m1 = 1,1 x 1,5 = 1,65
y= 2,2 2  1,12  1,90; n1 = 1,1 x 2,0 = 2,20

Punctul de infiltra]ie (D) are valoarea de 12,58 m,iar talpa barajului (B) de
28,01 m, deci nu exist\ riscul ca apa de infiltra]ie s\ traverseze rambleul
construc]iei. Pe lâng\ stabilirea punctului de infiltra]ie, la recep]ia construc]iei se
mai fac urm\toarele calcule de verificare.
Verificarea l\]imii coronamentului
Pentru a evita supradimensionarea barajelor va trebui s\ se verifice, prin
formule, [i coronamentul, folosind formula:
1
C min. = S  m  h  , `n care:

C.min - coronamentul minim (m);
m – coeficientul de siguran]\ (egal cu 3-4);
h - `n\l]imea liber\ a barajului (m);
1 – greutatea specific\ a apei (egal\ cu 1000 kg/m3);
 - greutatea specific\ a p\mântului (egal cu 1800 g/m3);

- 68 -
 Verificarea l\]imii t\lpii barajului
Pentru a constata dac\ baza mare a barajului (talpa) este bine
dimensionat\, se aplic\ formula:
1
D min. = S  m  (2h  H )  , `n care:

S – coeficientul de siguran]\ (egal cu 3-4);
m – valoarea taluzului amonte (`n func]ie de natura materialului);
h - `n\l]imea liber\ a barajului (m);
H - `n\l]imea apei din bazin;
1 – greutatea specific\ a apei (egal\ cu 1000 kg/m3);
 - greutatea specific\ a p\mântului (egal cu 1800 g/m3);

Verificarea rezisten]ei la alunecare

Se calculeaz\ dup\ formula:
H DC 1 (H  h 2 )
(   )    , `n care:
2n 2
H - `n\l]imea apei `n iaz (m);
D – l\]imea t\lpii barajului (m);
C – l\]imea coronamentului (m);
h - `n\l]imea liber\ a barajului (m):
n – valoarea taluzului aval;
1 – greutatea specific\ a apei (egal\ cu 1000 kg/m3);
 - greutatea specific\ a p\mântului (egal cu 1800 kg/m3).

Rezultat pozitiv `nseamn\ c\ partea dreapt\ a formulei este mai mare sau
cel pu]in egal\ cu cea stâng\.

Verificarea rezisten]ei la r\sturnare

Aceast\ verificare se refer\ la calculul care s\ ateste rezisten]a barajului la
fenomenul de r\sturnare provocat\ de presiunea apei.
Formula:

D=Sx  ( H  h) , `n care:
  1
D – l\]imea t\lpii barajului (m);
S – coeficientul de siguran]\ la r\sturnare;
1 – greutatea specific\ a apei (egal\ cu 1000 kg/m3);
 - greutatea specific\ a p\mântului (egal cu 1800 kg/m3);
H - `n\l]imea apei `n bazin (m);
h - `n\l]imea liber\ a barajului (m).

Rezultat pozitiv `nseamn\ c\ “S” se situeaz\ `ntre 3 [i 4.

b) Digurile
Digurile sunt lucr\ri de terasament care se reg\sesc `n cadrul amenaj\rilor
sistematice (hele[teie), `n scopul compartiment\rii bazinelor [i chiar a cresc\toriei
piscicole. Acestea vor fi bine tasate, compacte, s\ nu permit\ infiltrarea apei [i s\
fie cât mai legate de subsolul impermeabil.

La dimensionarea unui dig se va ]ine cont de urm\toarele:

- s\ reziste la toate solicit\rile la care sunt supuse (presiunea apei, ac]iunea
valurilor etc.);
- s\ aib\ stabilitate la r\sturnare, iar curba de infiltra]ie s\ nu produc\ `nmuierea
terasamentului, fapt care poate duce la alunecarea acestuia.

- 69 -
 Ca [i `n cazul barajelor, `n\l]imea digului se calculeaz\ dup\ rela]ia:
I = h + z.o. , unde:
I - `n\l]imea total\ (m);
h – adâncimea maxim\ a apei (m);
z.o. - `n\l]imea libr\ (sau hg-garda global\).

~n func]ie de suprafa]a hele[teului, de stratul de ap\ re]inut [i de valurile

care se produc, `n\l]imea liber\ a digului (garda) variaz\ `ntre 0,5-1,0 m.
Coronamentul digurilor are valori care variaz\ `ntre 1-3 m, pentru digurile
necarosabile [i 4-6 m pentru cele carosabile. L\]imea coronamentului, ca [i `n
cazul barajelor, este determinat\ de adâncimea apei, compozi]ia p\mântului din
care sunt construite [i de modul de exploatare. ~nclina]ia taluzurilor se face `n
func]ie de compozi]ia terenurilor [i de contactul cu apa de reten]ie (tab. 9)

Tabelul 9
Rela]ia dintre natura solului [i `nclinarea taluzurilor
~nclina]ia taluzurilor
Natura solului
Taluz amonte Taluz aval
Sol nisipos (nisip 70-80%) 1/2-1/5 1/1,5-1/3
Sol nisipo-argilos (nisip 60%, argil\ 40%) 1/1-1/3 1/1-1/2
Sol argilo-nisipos (nisip 40%, argil\ 60%) 1/1-1/2 1/1-1/1,5

Not\: Valorile se refer\ la taluzurile digurilor din hele[teiele mici.

Verificarea digurilor, pentru toate solicit\rile la care sunt supuse, precum [i
verificarea elementelor componente, se face la fel ca [i pentru baraje, cu acelea[i
formule de calcul.
Caracteristicile constructive ale digurilor difer\ `n func]ie de tipul
hele[teului, natura solului din care s-au construit [i modul de exploatare a acestora
(tab. 10).

Tabelul 10
Caracteristicile constructive ale digurile de centur\
Componente [i dimensiuni
Tipul de hele[teu UM Adâncime
C h z.o. H m n
a funda]iei
Hele[teu
m 1,0 0,6-1,2 0,4 1,0-1,6 1,5 1,25 0,2
reproducere
Hele[teu
m 1,0 0,6-0,8 0,4 1,0-1,2 1,5 1,25 0,2
predezvoltare
Hele[teu cre[tere
m 2,0 1,2-1,5 0,5 1,7-2,0 1,7 1,50 0,2
vara I [i a II-a
Hele[teu cre[tere
m 2,0 1,2-1,5 0,5 1,7-2,0 1,7 1,50 0,2
vara a II-a
Hele[teu iernare m 2,0 2,0-2,5 0,4 2,4-2,9 1,7 1,50 0,3
Hele[teu carantin\ m 1,0 1,2-1,5 0,4 1,6-1,9 1,5 1,25 0,2

Legend\:
C – l\]imea coronamentului; h - `n\l]imea apei; z.o. – zona oprit\ (garda);
H - `n\l]imea digului; m – taluz amonte; n – taluz aval;

c) Canalele piscicole
Se construiesc `n scopul aducerii apei `n cresc\torie, sub ac]iunea for]ei
gravita]ionale [i repartizarea acesteia `n toate hele[teiele. Dimensionarea sec]iunii
transversale [i calcularea `nclina]iei pantelor canalelor trebuie s\ se fac\ `n a[a fel
`ncât s\ satisfac\ func]ia avut\.
- 70 -
 Canalele se `mpart `n mai multe categorii, `n func]ie de natura materialului
constructiv, forma sec]iunii, felul de prezentare, rolul `ndeplinit [.a., a[a cum reiese
din tab. 11.
Tabelul 11
Clasificarea canalelor piscicole dintr-o unitate sistematic\
Dup\ forma
Dup\ natura materialului Dup\ aspect Dup\ destina]ie
sec]iunii
constructiv (mod de prezentare) (rol de `ndeplinit)
transversale
Canale din p\mânt…….. Trapezoidale…… Deschise…………… de centur\
Canale din zid\rie……... Dreptunghiulare... ~nchise …………….. de deriva]ie
Canale din piatr\……… Triunghiulare….. …………………...…… de alimenta]ie
Canale din lemn………. Circulare………. ………………...……… de evacuare
Canale din beton simplu. Mixte…………... ……………...………… de leg\tur\
Canale din beton armat... Semicirculare…... …………….. de desecare
de drenare

Câteva explica]ii:
Canalele deschise (plan[a VII) sunt terasamente `n rambelu (s\pare) sau
debleu (`ndiguire), `n func]ie de relieful terenului [i de destina]ia acordat\ `n
cadrul unit\]ilor piscicole (de evacuare, de drenare, de alimentare etc).
 Canalele de alimentare, spre exemplu, au rolul de a dirija apa de la surs\ (râu,
bazin de acumulare etc.) `nspre cresc\torie. Canalul respectiv poate alimenta
direct sau indirect (printr-o serie de canale secundare [i ter]iare), fiecare
hele[teu `n parte. Cota de fund a canalelor respective (vatra), trebuie s\ fie
superioar\ cotelor vetrei hele[teielor pe care le va alimenta.
Dimensionarea canalului de priz\ (principal) trebuie astfel f\cut\ `ncât s\ se
poat\ asigura debitul maxim de ap\ de care are nevoie amenajarea respectiv\. ~n
acest scop, se vor lua `n calcul elemntente precum infiltra]ia, evaporarea, `nghe]ul
[.a.. Canalele principale se construiesc, de obicei, `ntre diguri (`n rambelu), `ntrucât
trebuie s\ transporte cantit\]i `nsemnate de ap\. Canalele secundare, transportând
debite relativ reduse, se amplaseaz\ de obicei pe coronamentul digurilor interioare,
favorizând c\derea gravita]ional\ a apei `nspre hele[teie.
 Canalele de evacuare capteaz\ apa rezultat\ din evacuarea debitelor de
supraplin, primenire [i golire [i o conduce spre locul de deversare, `n afara
amenaj\rii. Pentru acest lucru, astfel de canale se construiesc `n debelu
(s\p\tur\), cota de fund fiind sub cea a hele[teielor, cu minim 0,3 m (plan[a
VII). Canalele de acest fel se dimensioneaz\ ]inându-se cont de pant\,
infiltra]ii, evaporare, `nghe], colmatarea vetrei [.a. Concordant cu pozi]ia
ocupat\ `n cadrul amenaj\rii, cu debitul de ap\ transportat [i lungimea
traseului, canalele de evacuare pot s\ fie principale, secundare [i ter]iare.
 Canalele drenoare se construiesc `n interiorul bazinelor [i servesc la evacuarea
total\ a apei din aceste bazine (plan[a VII). `n mod obi[nuit, canalele de acest fel
se construiesc prin s\pare, `n pant\ continu\ sau `n trepte, cu orientare c\tre
instala]iile de evacuare, cu care pot comunica direct sau prin intermediul unei
“gropi de concentrare” sau “de pescuit”. Cota de fund maxim\ a acestor canale
trebuie s\ fie cu 0,5 m sub cea a bazinului `n care sunt construite.
Canalele `nchise (plan[a VII) sunt reprezentate de conducte, care au rolul
de a dirija apa `n interiorul unei amenaj\ri cu minimum de pierderi. Calculele
efectuate certific\ faptul c\ pierderile prin evaporare [i infiltra]ie sunt aproape nule.
Canalele `nchise se situeaz\ la suprafa]\, semi`ngropate sau total
`ngropate, volumul de ap\ transportat putând s\ fie egal cu diametrul conductelor
sau mai mic. Folosirea acestor canale este indicat\ la fermele piscicole care nu
dispun de cantit\]i mari de ap\, care folosesc sta]ii de pompare, care au nevoie de
o anumit\ calitate a apei (p\str\v\riile) etc., `ntrucât astfel de canale sunt scumpe
[i mai greu de `ntre]inut. De asemenea, se folosesc dac\ traseul canalului trece
- 71 -
prin zone permeabile. Solu]ia constructiv\ este betonul simplu [i armat,
azbocimentul sau aliaje metalice (font\ [i o]el).

Elemente de calcul
1. Suprafa]a sec]iunii canalului – se calculeaz\ dup\ rela]ia:
( B  b) xI
S= , `n care:
2
S – suprafa]a (m2);
B – baza mare sau deschiderea de suprafa]\ (m);
b – baza mic\ sau l\]imea de la baz\ (m);
I - `n\l]imea canalului (m).
2. Sec]iunea muiat\ (sec]iunea vie) – se calculeaz\ dup\ rela]ia:
Q
Sm = , `n care:
V
Sm – suprafa]a sec]iunii muiate (m2);
Q – debitul de ap\ transportat pe canal (m3);
V – viteza apei pe canal (m3/s).
3. Perimetrul muiat (udat) – se calculeaz\ dup\ rela]ia:
P = b + 2h, `n care:
P – perimetrul udat (m);
b – deschiderea canalului (m);
h – adâncimea canalului (m).
4. Panta canalului se calculeaz\ dup\ rela]ia:
dn
I= , `n care:
D
I – panta (m la % sau m la ‰);
dn – diferen]a de nivel (m);
D – distan]a `ntre dou\ puncte (m), egal\ cu 100 sau 1000
~n general, canalele de alimentare au panta mai mic\ decât canalele de
evacuare.
5. Lungimea taluzului – se calculeaz\ dup\ rela]ia:
lt = h m 2  l , `n care:
lt – lungimea taluzului (m);
h - `n\l]imea debleului (m);
m – `nclinarea taluzului.
~nclinarea taluzului depinde de felul de construire al canalului. Astfel, la
un canal de umplutur\ (semidebleu) `nclinarea este cuprins\ `ntre 1/1,5 [i 1/3, iar
la unul `n s\p\tur\ (debleu) de 1/1. Fiecare canal trebuie s\ aib\ o `n\l]ime de
siguran]\, peste nivelul mediu al apei de 0,15-0,30 m.

3.2. Lucr\rile de art\ (construc]ii [i instala]ii hidrotehnice)

a) Instala]ii pentru alimentarea cu ap\ (guri de alimentare)
Astfel de construc]ii se reg\sesc numai `n cadrul amenaj\rilor sistematice
(hele[teie) [i sunt reprezentate de construc]ii hidrotehnice prin care apa p\trunde
`n bazin, `i p\streaz\ un anumit nivel [i `l aereaz\. Instala]iile de alimentare se
compun din tuburi de beton, ce trec pe sub digul de compartimentare, f\când
leg\tura `ntre canalul de alimentare [i un anumit hele[teu, camera de distribu]ie [i
gurile de alimentare, prin care apa se vars\ direct `n hele[teu. Respectivele
- 72 -
instala]ii se amplaseaz\ `n partea de amonte a fiec\rui hele[teu, fiind prev\zute cu
vanete [i site ce servesc la reglarea p\trunderii apei `n hele[teu [i `mpiedicarea
evad\rii pe[telui din hele[teu.
~ntre gura de alimentare [i hele[teu trebuie s\ fie o diferen]\ medie de
nivel de cel pu]in 0,3 m. Dimensionarea instala]iei de alimentare (conducta) se
face concordant cu debitul maxim necesar pentru perioada de exploatare sau
pentru umplerea hele[teului `ntr-un timp optim determinat.
Tipuri de guri de alimentare (Plan[a VII)
 Tip pip\, specific\ mai ales hele[teielor pentru reproducere, apa fiind ini]ial
orientat\ `n sus, la un unghi de 90º, dup\ care, aerat\, cade `n hele[teu;
 Tip umbrel\, specific\ mai ales hele[teielor de cre[tere, apa p\trunzând din
camera de distribu]ie `n hele[teu, prin intermediul unei console r\sfrânte `n
sus, ca un cozoroc, rolul acestei console fiind de a opri [i `mpr\[tia apa `ntr-o
pelicul\ sub]ire;
 Tip fereastr\, specific\ hele[teielor de cre[tere, apa trecând prin fante de
forma unor ferestre. Fiecare fant\ are un sistem de vanete care regleaz\ debitul
de alimentare.
 Tip consol\, specific\ hele[teielor de iernare, apa trecând printr-un canal
deschis sau o conduct\ [i c\zând `n hele[teu pe o consol\ special amenajat\.

b) Instala]ii pentru evacuarea apei

Instala]iile de evacuare a apei pot s\ fie instala]ii de fund (c\lug\r,
st\vilar) [i de suprafa]\ (deversor).
C\lug\rul
Acest tip de instala]ie, `ntrebuin]at `n amenaj\rile sistematice [i
semisistematice, serve[te pentru reglarea nivelului apei, vidarea bazinului
(deversare) [i pentru primenirea volumului acumulat.
La amenaj\rile sistemice, deversarea se rezum\ la un debit mic de ap\,
marea parte a debitului de alimentare fiind consumat prin piererile de infiltra]ie [i
evaporare, motiv pentru care dimensionarea lucr\rii nu reprezint\ o preocupare
special\ ci se realizeaz\ constructiv, punându-se accent pe manipularea facil\ a
vanelor [i vanetelor, re]inerea sau desc\rcarea debitelor de toamn\ etc.
La amenaj\rile semisistemice `ns\, deversarea `nsemnând o opera]iune de
importan]\ mai mare, este obligatorie dimensionarea corect\, din punct de vedere
hidraulic, a c\lug\rului, `n a[a fel `ncât s\ preia cu u[urin]\ debitele
corespunz\toare `ntr-un timp corespunz\tor. C\lug\rul este alc\tuit din dou\
corpuri, unul vertical [i altul orizontal, racordate `ntr-un unghi de 90º.
Corpul vertical are forma prismatic\ [i se construie[te din zid\rie de beton.
Peretele din fa]\ al corpului vertical este prev\zut cu vanete (stavile mici, din lemn),
a[ezate unele peste altele, `ntre dou\ ghidaje (plan[a VII). Cu ajutorul vanetelor se
poate regla nivelul apei, precum [i golirea total\ a bazinului. Prevenirea evad\rii
pe[tilor se realizeaz\ prin aplicarea unei site peste ultima vanet\.
Corpul orizontal are aspect cilindric, fiind alc\tuit din conducte (tuburi de
beton) care str\bat barajul sau digul, pe la partea lor inferioar\. La fel ca [i corpul
vertical, corpul orizontal se sprijin\ pe un radier [i o funda]ie de piloni din beton.
A[ezarea acestui corp se face la cota cea mai joas\ a vetrei bazinului, pentru a
realiza vidarea total\ a acestuia.
Dup\ locul de amplasare, pot s\ fie:
- c\lug\ri interni (corpul vertical este amplasat `n interiorul bazinului);
- c\lug\ri marginali (corpul vertical situat la marginea barajului sau a
taluzului amonte);
- c\lug\ri centrali (corpul vertical este situat `n mijlocul barajului sau
taluzului);
- c\lug\ri externi (corpul vertical este situat `n afara bazinului).

- 73 -
 Pentru func]ia de golire a bazinelor, prin punerea corpului orizontal `n
situa]ia de conduct\ cu scurgere for]at\, exist\ dou\ situa]ii:
- la amenaj\rile sistematice, aceast\ opera]iune se reg\se[te periodic, `n
special la pescuitul de toamn\ [i la desecarea pentru “odihnirea”
bazinelor;
- la amenaj\rile semisistemice, corpul orizontal lucreaz\ permanent,
debitul de ap\ al vaii alimentând `n permanen]\ bazinul.
~n plus, la golirea pentru pescuit, prin lumenul corpului orizontal trebuie s\
se elimine atât apa din bazin cât [i debitul emisarului natural ce alimenteaz\
bazinul (debitul v\ii).
Pentru aceste considerente, dimensionarea hidraulic\ a acestor instala]ii
`nseamn\, de fapt, dimensionarea corpului orizontal, calculat ca o conduct\ cu
scurgere for]at\. Astfel, pentru debitul maxim, se folose[te rela]ia:
Q = m  A 2  g  h , `n care:

Q – debit maxim (m3 /s)

m – coeficientul de debit, `nsumând pierderile de sarcin\ prin corpul
orizontal;
A – suprafa]a sec]iunii conductei (m2);
g – accelera]ia gravita]ional\ (9,81 m/s);
h - `n\l]imea apei (m).
Coeficientul m se determin\ dup\ formula:
1
m= , `n care:
1   2   3
1 – pierderile de sarcin\ la intrarea apei `n conduct\, `n func]ie de
existen]a unor
muchii ascu]ite sau rotunjite (valori mici);
2 – pierderile de sarcin\ la ie[irea apei din conduct\ (valori mici);
3 – pierderile de sarcin\ `n lungul conductei, trebuind calculate.
l
 3    , `n care:
d
0,01
 - coeficient de rugozitate, exprimat prin  = 0,01 
hC
l – lungimea conductei (m);
d – diametrul conductei (m);
hC – presiunea apei deasupra centrului de greutate al conductei (nivelul
l
superior al apei [i axul conductei), egal cu: hC = h   d ; unde:
2
h - `n\l]imea apei `n fa]a instala]iei (m);
l – lungimea conductei (m);
d – diametrul conductei (m).
C\lug\rul deversor
Este o instala]ie specific\ amenaj\rilor semisitemice (v\ilor cu bazine
hidrografice s\race sau zonelor cu precipita]ii reduse, `ntrunind atât
caracteristicile deversorului cât [i pe cele ale c\lug\rului. O astfel de instala]ie,
comun\, face economii de investi]ii, deoarece nu mai este necesar\ constituirea
unui deversor separat, iar func]ia de desc\rcare pentru apele mari se va ob]ine prin
adaptarea c\lug\rului la necesitatea men]ionat\.
Debitele la care sunt supuse astfel de instala]ii nu dep\[esc 10 m3/s.
C\lug\rul deversor se poate dimensiona pentru debitele maxime atât `n
ceea ce prive[te corpul vertical, cât [i cel orizontal. Debitele mari se deverseaz\

- 74 -
simultan, prin ambele corpuri, `n acest scop existând, pe creasta corpului vertical,
un gr\tar a[ezat cu scopul `mpiedic\rii evad\rii pe[tilor. Debitele mari impun
existen]a unui corp orizontal din dou\ conducte, corpul vertical fiind prev\zut cu
un perete desp\r]itor denumit diafragm\. Partea superioar\ a corpului vertical
dep\[e[te cu 0,3-0,5 m nivelul posibil (determinat) al apelor de viitur\.
Corpul vertical al c\lug\rului-deversor se construie[te pe acelea[i principii
ca [i la c\lug\rul obi[nuit, pân\ la o cot\ superioar\ nivelului apei din bazin. Peste
aceast\ cot\ se construiesc grinzi din beton prev\zute cu ghidaje, pe care se
monteaz\ gr\tarele ce vor `mpiedica evadarea pe[tilor, când nivelul apei dep\[e[te
corpul vertical din beton.

Debitul maxim al deversorului se calculeaz\ dup\ formula:

Q      bh 2 gh , `n care:
Q – debitul maxim (m3 /s);
 - coeficientul de contrac]ie (valori 0,85-0,95);
0,0045  H 
 - (coeficient de debit) = 0,6075  ( )  1  0,55( ) 2  , la care:
H  H  P1 
H - `n\l]imea lamei deversate (m);
P1 – diferen]a de `n\l]ime `ntre pragul deversant [i radierul aval (m);
b – lungimea pragului deversant (m);
g – accelera]ia gravita]ional\ (9,81 m/s);
h - `n\l]imea coloanei de ap\ din fa]a instala]iei (m).

Dimensionarea corpului orizontal, `n func]ie de debit se face dup\

formula:
Q     2 gh , `n care:
Q – debitul scurs (m3/s);
 - coeficientul de debit;
 - sec]iunea canalului orizontal (m2);
g – accelera]ia gravita]ional\ (9,81 m/s);
h - `n\l]imea coloanei de ap\ din fa]a instala]iei (m).

Deversorul propriu-zis
Se reg\se[te `n cadrul unit\]ilor pisciole semisistemice [i este construit
pentru desc\rcarea apelor de viitur\ ce dep\[esc cota de exploatare a bazinului.
~ntrucât debitul de viitur\ ce trece prin deversor solicit\ terasamentul foarte mult,
alegerea amplasamentului `n baraj are o mare importan]\ pentru siguran]a
rambelului (plan[a VII). Se folosesc, `n general, dou\ modeluri de amplasare a
deversoarelor: `n terasamentul barajului, pe direc]ia de curgere a apei, [i la
punctul de `ncastrare `n mal, cel de-al doilea având o stabilitate superioar\.

Elemente constructive:
- elementele de `ncastrare `n amplasament;
- radierul (baza lucr\rii);
- culeiele (p\r]ile laterale);
- disipitorul de energie (pinteni sau stavile, pentru reducerea vitezei apei);
- pila (perete pe mijlocul deversorului, pentru sec]ionarea lamei deversate);
- gr\tar (pentru evitarea evad\rii pe[tilor).

Radierul deversorului care coincide cu fundul canalului, are 3 por]iuni

distincte: radierul amonte, care `mbrac\ par]ial taluzul amonte al barajului [i este
aproape `n permanen]\ inundat, radierul central (pragul deversorului sau [aua),

- 75 -
construit la cota cea mai `nalt\ [i care regleaz\ nivelul din bazin, `n perioada de
viitur\ [i radierul aval, care `mbrac\ taluzul aval al barajului, pe o anumit\ l\]ime
a acestuia, terminându-se la disipatorul de energie.
Pere]ii laterali (culeiele), `n cazul deversorului construit central, sunt
`ncastrate `n radier, aval [i amonte, pentru `nlesnirea accesului [i evacu\rii apei, [i
au form\ de pâlnie.
Gr\tarul se confec]ioneaz\ dintr-un cadru metalic din fier, pe care se
sprijin\ panouri de platforme sudate pe vergele de fier, la distan]\ de 2-3 m una de
alta. Rama culiseaz\ `ntre cadre de fier `n form\ de “U”. `ncastrate `n culeie.
Grosimea stratului de ap\ ce trece [i cade de la `n\l]imea radierului central
se nume[te lam\ deversant\ [i nu dep\[e[te o grosime de 1,20 m, `n condi]iile
medii ale v\ilor apelor noastre. Peste nivelul stratului de ap\ se prevede o
`n\l]ime de rezerv\ (hg), care se adaug\ la lama deversant\ (h). Aceast\ `n\l]ime
total\ (h+hg) se m\soar\ `ntre pragul ([aua) deversorului sau radierul central [i
creasta barajului.
Dimensionarea hidraulic\ a deversorului presupune stabilirea l\]imii
radierului central (pragul sau [aua), dup\ formula:
Q
b= , unde:
mh 2 gh
b – l\]imea pragului (m);
Q – debitul de ap\ scurs (m3/s);
 - coeficientul de contrac]ie orizontal\ `n func]ie de forma culeielor [i
num\rul [i forma pilelor, cu valori de 0,75-0,95.
m – coeficient de debit (0,40);
h - `n\l]imea lamei deversate (m);
g – accelerarea gravita]ional\ (9,81 m/s).
St\vilarul
Este o construc]ie specific\ amenaj\rilor sistematice, fiind amplasat pe
traseul canalului de priz\, pe canalele de alimentare principale [i secundare, având
rolul de a regla debitul [i nivelul apelor necesare aliment\rii unor zone mai `nalte
ale fermei piscicole. Uneori serve[te [i ca instala]ie de circula]ie a apei `ntre
bazinele de suprafa]\ mare [i canalele de alimentare sau de evacuare.
Mai frecvent `ns\, st\vilarul este folosit ca instala]ie reversibil\ de
alimentare-evacuare, la bazinele naturale (b\l]i), cu grade diverse de amenajare
tehnologic\, `n zona inundabil\ a Dun\rii. De asemenea, pot `ndeplini rolul unui
c\lug\r, fiind amplasate `n corpul barajului, `n cazul unit\]ilor semisistematice,
când bazinele au suprafa]\ mare (plan[a VII).
Elemente constructive:
- radierul;
- culeiele;
- stavilele;
- pilele;
- elemente anex\ (mecanisme de manevrare a stavilelor, pasarela de
acces `nspre mecanisme [.a.).
Radierul este funda]ia ce asigur\ rezisten]a lucr\rii, fiind `ncastrat `n dig,
baraj sau `n albia natural\ a apei (gârlei) unde se amplaseaz\. Este `ncadrat de
culeie, cu care face corp comun pentru cre[terea gradului de stabilitate. Radierul
are 3 p\r]i distincte:
- anteradierul, amplasat pe sectorul amonte al canalului, cu scopul de
consolidare a acestuia [i lungirea drumului de infiltra]ie a apei pe sub
funda]ia lucr\rii;
- radierul central, pe care se a[eaz\ pilele, st\vilele, mecanismele de
manevr\ [.a. [i suport\ solicit\rile apei ce trece prin st\vilar;

- 76 -
 - radierul aval, care consolideaz\ sectorul aval al canalului sau s\p\turii
`n terasament [i suport\ energia de c\dere a apei peste stavile. Acest
radier se racordeaz\ la disipatorul de energie.
Anteradierul se execut\ `n contra-pant\ (1/10-1/6), fiind construit din
beton armat [i a[ezat pe un strat de argil\ compact\.
Radierul central este o plac\ de beton, cu grosimea de cca. 50 cm, uneori
prijinit printr-o funda]ie din pilo]i de lemn sau beton, dac\ terenul este ml\[tinos.
~n scopul prevenirii infiltr\rii apei pe sub funda]ia lucr\rii (st\vilarul putând
s\ alunece), `n radierul central se `ncastreaz\ 1-2 rânduri de palplan[e, ce p\trund `n
terenul de funda]ie (plan[a VII). Cu acest ajutor, curba de infiltra]ie se pierde `n
terenul de funda]ie. Deschiderea `ntre pile este determinat\ de sarcina hidraulic\ [i
anume, la o `n\l]ime (h) a apei de 2-3 m, distan]a dintre pile este de 1,0-1,5 m.
Deschiderea st\vilarelor piscicole `ntre culeie nu dep\[e[te 20 m (`n general).
Stavilele se construiesc din dulapi de lemn de 6-10 cm grosime, fiind
lucrate (fe]uite) pentru a se `mbina perfect `ntre ele, `n panouri `nalte de 0,6-1,2 m.
Acestea se a[eaz\ `n ni[ele culeielor [i pilelor, panou peste panou, manevrarea
panourilor fiind mecanic\. Pentru siguran]\ [i pentru a se `mpiedica p\trunderea
corpurilor plutitoare `n bazine (copaci, cioate etc), stavilele sunt dublate de gr\tare
asem\n\toare celor de la deversor.
Radierul aval are aceea[i func]iune ca [i cel al deversorului.
Dimensionarea hidraulic\ presupune stabilirea lungimii radierului, a
palplan[elor, deschiderea `ntre pile [i culeie [i dimensiunile disipatorului de energie.
Ca dimesiune general\, deschiderea st\vilarului se determin\ dup\ rela]ia:
Q
L= , unde:
  .hn 2 gh
L – lungimea st\vilarului (m);
Q – debitul util maxim (m3/s);
 - coeficientul de vitez\ (0,88-0,95);
 - coeficientul de contrac]ie lateral\, deteminabil dup\ rela]ia
h
  1  0,1n , `n care:
L
n – num\rul reprezentând dublul deschiderilor st\vilarului;
 - valoarea pierderilor de sarcin\ `n func]ie de forma pilelor (0,4-1,0);
h – diferen]a dintre nivelurile apei din amonte [i aval de st\vilar (m);
g – accelera]ia gravita]ional\ (9,81 m/s).

c) Apeducta “piscicol\”
Se construie[te `n cazul `n care canalele de aduc]iune a apei intersecteaz\
depresiuni situate sub cota de fund a acestora. De obicei, apeductele se construiesc
`n cazul p\str\v\riilor, terenul de amplasare a acestora având multiple diferen]e de
nivel (plan[a VII).
Dac\ au un traseu mai scurt, apeductele pot s\ fie construite [i din
prefabricate (module) asamblate cap la cap, iar pentru trasee lungi este nevoie de
beton monolit.
Apeductele deschise sunt simple “conducte” sprijinite pe piloni, pentru a
ajunge la cota necesar\, `n vederea realiz\rii unei pante de tip continuu, pentru apa
din canal.
Apeductele `nchise se folosesc mai rar, `n general la traversarea unor zone
poluate, aglomer\ri urbane, mla[tini [.a.
Dimensionarea hidraulic\ se face `n anumite cazuri, `n func]ie de pant\.
Pozi]ia constructiv\ este orizontal\, apa circulând datorit\ pantei hidraulice.
Deoarece sec]iunea apeductului este `ntotdeauna inferioar\ sec]iunii
canalului la care se racordeaz\, se creeaz\ o diferen]\ (remu) de care se va ]ine
cont la calcularea `n\l]imii de rezerv\. Formula de dimensionare este:

- 77 -
 Q = bh 2 gz.o. , unde:
 - coeficient de vitez\ (0,6-0,8);
 - coeficient de contrac]ie (0,8);
b – l\]imea gurii de captare (m);
h – adâncimea apei (m);
z.o. – zona oprit\ (garda) care este egal\ cu:
v2
z.o. = h +h1 + , `n care:
2g
h1 – adâncimea apei `n uluc (cunet\) (m);
v – viteza apei
g – accelera]ia gravita]ional\ (9,81 m/s).

d) Sifonul
Se construie[te `n cazul `n care canalul de aduc]iune a apei traverseaz\
artere rutiere sau feroviare, artere de ap\ etc. Traversarea se face pe partea
inferioar\ a obstacolului `ntâlnit (plan[a VII).
De asemenea, sifonul se construie[te `n scopul circul\rii apei, dintr-un iaz
`n altul, `n absen]a c\lug\rului. Sifonul se face cu un corp orizontal amplasat la
nivelul cel mai de jos [i total `ngropat `n terasament, lucrând ca o conduct\ de
for]\, [i dou\ corpuri verticale ce comunic\ fiecare cu conducta, la cele dou\
capete ale acesteia, pe principiul vaselor comunicante.
~ntreaga lucrare se construie[te din tuburi de metal, azbociment sau beton,
a c\ror grosime depinde de debitul apei. Tronsoanele verticale se prelungesc `n
adâncime, sub nivelul conductei, pentru ca s\ formeze cavit\]i ce pot colecta
aluviunile, `mpiedicându-se obstruarea corpului orizontal.
Evitarea p\trunderii corpurilor plutitoare `n instala]ie presupune existen]a
unor filtre din gr\tar, la corpurile verticale, sau capace. Când sifonul traverseaz\
artere cu ap\, aceste artere trebuie amenajate pentru a se evita infiltrarea oric\rui
fel de ap\ `n sifon. Amenajarea de acest tip se refer\ la a[ezarea unor dale din
beton, `n lungul taluzurilor [i pe toat\ lungimea fundului travers\rii sifonului. {i
canalul, pe trasul c\ruia se construie[te sifonul, `n amonte [i aval de sifon, pe
distan]e variabile, se amenajeaz\ cu asemenea dale din beton.
Dimensionarea hidraulic\ se refer\ la corpul orizontal al sifonului, care se
comport\ ca o conduct\ cu debit for]at. Verificarea se face la ie[irea apei din
corpul vertical, `n aval, `n ceea ce prive[te nivelul superior al apei.
v2
Formula necesar\: h =  , `n care:
2g
h - `n\l]imea apei (m);
 - coeficient de contrac]ie (0,8);
 - valoarea pierderii de sarcin\ (0,4-1,0);
v – viteza de curgere a apei `n conduct\ (m3/s);
g – accelera]ia gravita]ional\ (9,81 m/s).

e) Prizele de ap\
Priza de ap\ incub\ un complex de lucr\ri, instala]ii [i terasamente, la
nivelul sursei de ap\, cu scopul aducerii apei `n canalul de admisie [i alimentarea
fermei piscicole de tip sistematic (plan[a VII).
O priz\ de ap\ poate prelua dintr-un emisar natural (râu, pârâu) `ntre 25%
[i 100% din `ntregul debit al acestuia. Amplasarea prizei se face pe traseul de
curb\, `n acest fel evitându-se malul concav, expus aluvion\rii. Dac\ `ns\ cursul
emisarului natural nu este meandrat, deci traseul de curgere (albia) este drept,
canalul de deriva]ie al prizei se va orienta `ntr-un unghi de 45-60º fa]\ de linia
malului. O priz\ de ap\ se va construi ]inându-se seama de urm\toarele:

- 78 -
- va asigura o alimentare cu ap\ continu\, f\r\ fluctua]ii mari, inclusiv `n
perioadele sau anii seceto[i;
- va rezista ac]iunii sloiurilor de ghea]\ [i corpurilor plutitoare (nu se va
colmata) [i va fi insubmersibil\;
- va putea s\ fie dotat\ cu instala]ii simple de purificare [i decantare a apei
tranzitate [.a.

Tipuri de prize
 gravita]ional\, care pot fi libere (f\r\ baraj), denumite [i prize de mal, simple
[i de baraj;
 cu pomparea apei (prev\zute cu sta]ii de pompare), care pot fi fixe (permanente) [i
temporare, putându-se demonta par]ial sau total, pe componente;
 noduri hidrotehnice.
~nainte de instalarea prizei de ap\, malurile amonte [i aval de priz\, pe
distan]e diverse, se consolideaz\ prin taluzare [i protec]ie cu straturi de piatr\ sau
beton rostuit, groase de 15-20 cm, turnate peste un strat de pietri[, de 10-15 cm
grosime. Sub cele 2 straturi poate s\ existe o funda]ie de anrocamente.

f) Construc]ii auxiliare
De obicei, construc]iile auxiliare ajut\ la realizarea amenaj\rilor
sistematice, f\r\ a avea `ns\ o func]ie permanent\. Importan]a lor const\ `n faptul
c\ `nlesnesc opera]iunile de exploatare `ntr-o ferm\ piscicol\.
Astfel de construc]ii se amenajeaz\ la nivelul bazinelor sau `n imediata
apropiere a acestora, deservind recoltarea produselor piscicole sau furajarea
pe[tilor. ~n categoria construc]iilor auxiliare intr\ gropile de pescuit, sta]iile de
pompare, sta]iile de incuba]ie [.a..
 Gropile de pescuit se amenajeaz\ `n interiorul sau exteriorul
hele[teielor (plan[a VII), `n fa]a c\lug\rului ori dup\ baraj. O groap\
de pescuit este legat\ atât de canalele drenoare care colecteaz\ pe[tele
`n perioada desec\rii bazinului, cât [i de instala]iile de tip c\lug\r, care
permit evacuarea apei.
Având cote intermediare `ntre canalele de drenaj [i instala]ia de evacuare,
bazinele de pescuit colecteaz\ tot pe[tele, pe m\sur\ ce nivelul apei scade. Când
sunt amenajate `n afara vetrei bazinelor, gropile de pescuit au o adâncime cu cca
0,5 m sub baza corpului orizontal al c\lug\rului. Pentru evitarea ruperii pere]ilor
laterali ai gropilor de pescuit (datorit\ circula]iei pescarilor, manipul\rii uneltelor
de pescuit [i a co[urile cu pe[te), este necesar ca gropile s\ fie betonate sau
c\ptu[e[te cu scândur\ din lemn de esen]\ tare.
 Sta]ia de incuba]ie este o construc]ie din lemn sau zid\rie, dotat\ cu
toate instala]iile necesare pentru producerea larvelor [i alevinilor, `n
cazul unit\]ilor sistematice ce practic\ reproducerea artificial\ a
pe[tilor. Tot aici se g\sesc bazine din beton `n care larvele eclozate
sunt `ntre]inute pân\ la resorb]ia sacului vitelin. Pe lâng\ sala de
incuba]ie, `n cadrul aceleia[i construc]ii se prev\d [i `nc\peri
suplimentare, cum ar fi: laborator pentru controlul sistematic al icrelor
[i lap]ilor, camera de gard\ pentru piscicultor etc. (plan[a VII).
 Sta]ia de pompare are rolul de a aduce apa de la sursa de alimentare a
bazinelor amenajate, dac\ diferen]ele de nivel nu permit scurgerea pe
principiul gravita]ional.
Cele mai r\spândite sta]ii de pompare sunt cele prev\zute cu pompe
centrifuge electrice, de randament mare, realizând un debit de 600 m3/or\, coloana
de ap\ putând s\ fie ridicat\ pân\ la o `n\l]ime de 15 m (plan[a VII).

g) Construc]iile de exploatare
~n categoria acestor tipuri se includ cherhanalele, ghe]\riile, [oproanele
pentru ad\postirea uneltelor [i utilajelor de transport, magazii de materiale,

- 79 -
precum [i construc]ii cu caracter social [i administrativ, care nu se `nclud `n fluxul
de produc]ie al amenaj\rii piscicole.
Cherhanalele au rolul de a condi]iona pe[tele `n vederea depozit\rii
acestuia pe o perioad\ scurt\ de timp (câteva zile) [i pentru a rezista pe timpul
transportului. Construc]ia este simpl\, cu pere]i de zid\rie, cu un minimum de
goluri (u[i [i ferestre) pentru a se p\stra `n interior o temperatur\ relativ sc\zut\.
Acoperi[ul este construit din stuf sau din pl\ci de stufit, care este un material
izolant [i u[or de `nlocuit, periodic. Pardoseala este din beton simplu sau bitum,
cu o pant\ u[oar\ pe axul longitudinal, pentru a se colecta apa la un sifon exterior.
~n cherhana se prev\d bazine din beton pentru condi]ionarea pe[telui [i spa]ii
necesare depozit\rii diferitelor obiecte cu care se manipuleaz\ pe[tele, pentru
depozitarea s\rii, depozitarea ghe]ii, camere frigorifice, birouri etc. Cherhanaua
trebuie amplasat\ cât mai aproape de bazinele de unde se recolteaz\, de obicei,
pe[tele destinat consumului [i cât mai aproape de c\ile principale de circula]ie.
Ghe]\ria are rolul de a stoca ghea]a recoltat\ iarna de lucr\torii piscicoli
[i stivuit\. ~n p\str\v\rii, ghe]\ria are [i rolul de a p\stra hrana pentru p\str\vi.
Ghe]\ria (plan[a VII) trebuie dimensionat\ `n a[a fel `ncât s\ stocheze o cantitate
de ghea]\ suficient\ pentru un an `ntreg. Ghe]\ria se construie[te prin s\pare, `n
locuri `n care pânza freatic\ se afl\ la o distan]\ mai mare de suprafa]\ (15-20 m).
Groapa care se sap\ poate avea laturile de 20/15 m [i adâncimea de 5-10 m.
Pentru ca pere]ii s\ nu se surpe, se sap\ `nclinat, `n pant\, partea de jos a gropii
fiind mai `ngust\ decât partea superioar\ (gura gropii). La baza gropii se va s\pa
un canal, cu scurgere afar\, apa rezultat\ din topirea ghe]ii s\ nu b\lteasc\ `n
groapa respectiv\. Pere]ii ghe]\riei se c\ptu[esc cu [ipci a[ezate din 30 `n 30 cm,
peste care se pun pl\ci de stufit sau mald\re de stuf, a[ezate `n picioare. Canalul
de scurgere se acoper\ [i el cu gr\tare de [ipci [i stuf.
Deasupra gropii se construie[te un acoperi[ `nclinat, pe schelet de pr\jini,
bile de lemn sau ghiondere, a[ezate la distan]\ de 1 m `ntre ele [i legate prin [ipci.
La exterior se a[eaz\ un strat gros de stuf. La un cap\t, acoperi[ul este prelungit
prin doi pere]i din scândur\, c\ptu[i]i [i ei cu stuf, care joac\ rol de culoar [i de
zon\ de acces `n ghe]\rie, fiind prev\zut cu o u[\.Buc\]ile de ghea]\, pentru a se
putea stivui [i p\stra un an `ntreg, se taie cu ranga, `n buc\]i de form\ prismatic\.
Stratul stivuit de ghea]\, când a ajuns la nivelul superior al gropii (gura gropii) se
acoper\ cu snopi de stuf. Pe o latur\ a gropii se las\ un loc strâmt, suficient s\
`ncap\ o scar\ din lemn cu ajutorul c\ruia se va scoate ghea]a. ~n jurul ghe]\riei
trebuie s\pat un [an] circular, astfel `ncât apa meteoric\ (din ploi) s\ nu p\trund\
`n interiorul ghe]\riei.

TEM|:

- se vor prezenta transparente cu tipuri de construc]ii de art\ [i de

terasament, utilizate `n piscicultur\;
- se vor efectua calcule pentru dimensionarea barajelor, digurilor
[i c\lug\rilor, `n func]ie de debite, suprafe]e [i destina]ia
hele[teielor.

INTREBĂRI:
a) Determinaţi principalele lucrări de terasament la o păstrăvărie
b) Determinaţi principalele lucrări de artă la o păstrăvărie

REFERAT
Descrieţi lucrările de artă şi de terasament de la S.C. ........

- 80 -
 PLAN{A VII

Fig. 1 Determinarea debitului unui pârâu

Baraj din material

momogen

Baraj din material

neomogen

Baraj cu ecran
impermeabil

Baraj cu nucleu
impermeabil

Baraj din anrocamente

Fig. 2 Baraj cu nucelu [i ecran de argin\

AM – cota apei stabilit\

- 81 -
 PLAN{A VII (continuare)

Fig. 3 Traiectul curbei de infiltra]ie

Fig. 4 Tipuri de canale deschise

Fig. 5 Tipuri de canale

`nchise

Fig. 6 Canale
deversoare

- 82 -
 PLAN{A VII (continuare)

Fig. 7 Canale drenoare Fig. 8 Bazin de pescuit interior

(d) (B)

Bazin de
pescuit exterior

Fig. 9 Bazin de pescuit exterior

Fig. 10 C\lug\r (sec]iune)

- 83 -
 PLAN{A VII (continuare)

Fig. 11 C\lug\r

Fig. 12 Tipuri de st\vilare

- 84 -
PLAN{A VII (continuare)

Fig. 13 Deversor

Fig. 14 Apeduct

- 85 -
 PLAN{A VII (continuare)

Fig. 15 Sifon

Fig. 16 Prize de ap\ a) `n curent liber; b) `n curent barat

Fig. 17 Sec]ie de pompare

- 86 -
PLAN{A VII (continuare)

Fig. 18 Palplan[e

Fig. 19 Infiltrare ap\ prin palplan[e

- 87 -
 Capitolul IV

Amenajările piscicole
şi compartimentarea terenului piscicol

4.1. Amenaj\ri piscicole

Amenaj\rile piscicole au ca scop principal asigurarea condi]iilor necesare
cre[terii pe[tilor, `n func]ie de specie, categorie de vârst\ [i greutate, tip de
exploatare [.a. De asemenea, amenaj\rile de acest fel trebuie s\ fac\ posibil\
intreprinderea unor m\suri periodice destinate ridic\rii productivit\]ii naturale.
 Iazurile piscicole se amenajeaz\ prin bararea cursului unei ape, executând o
iez\tur\ ce va determina apari]ia, `n amonte de baraj, a unui iaz de diferite
dimensiuni, `n func]ie de debitul emisarului natural, precipita]ii, configura]ia
terenului etc. (plan[a VIII).
Iazurile pot fi primitive (rustice), când nu posed\ construc]ii hidrotehnice
(c\lug\r, deversor, st\vilar etc) [i amenajate, când sunt dotate cu unele dintre
aceste lucr\ri de art\ hidrotehnic\. Cele amenajate, de[i necesit\ un efort financiar
mai mare, sunt mult mai indicate `ntrucât permit vidarea complet\ [i evacuarea
apelor de viitur\. ~n lungul unei v\i pot fi construite mai multe iazuri, dispuse
succesiv, astfel `ncât apa s\ se scurg\ din unul `n altul.
Principalele inconveniente, `n astfel de cazuri, rezid\ `n absen]a tranzitului
apei `n perioada de secet\, transmiterea eventualelor boli `ntre iazuri, reducerea
posibilit\]ilor de vidare total\ [i de aplicare a unor m\suri agrotehnice `n mod
separat [.a.
 Lacurile de acumulare se construiesc, `n general, `n zone amenajate . Astfel
de construc]ii sunt de propor]ii net mai mari decât iazurile, cu destina]ii
prioritar hidroenergetice dar [i pentru irigare, alimentarea urban\ cu ap\,
alimentarea industrial\ sau de agrement, `ns\ se pot utiliza cu rezultate bune [i
pentru piscicultur\.
 Hele[teiele piscicole se construiesc pe terenuri relativ plane, prin `ndiguire, s\pare
[i combinarea acestor opera]iuni, fiind alimentate cu ap\ prin canale,
gravita]ional, [i mai rar prin pompare. Ele permit aplicarea unor tehnologii
moderne de produc]ie, fiind compartimentate dup\ necesitatea [i cerin]ele
categoriilor de pe[ti crescu]i [i scopul productiv.
Sunt ferite de colmat\ri [i viituri, se pot inunda [i goli independent, permit
aplicarea unor m\suri [i tratamente agrotehnice [i se poate efectua un pescuit ra]ional.
~n general, hele[teiele se amplaseaz\ `n aval de lacul de acumulare, acesta
din urm\ servind ca surs\ sigur\ [i constant\ de ap\. O bun\ desf\[urare a
procesului tehnologic implic\ existen]a mai multor categorii de hele[teie, cu
destina]ie special\: pentru reproducere natural\ sau natural-dirijat\, pentru
predezvoltare, pentru cre[tere (vara I, vara a II-a [i a III-a), pentru iernare,
carantin\, eventual [i de parcare, cre[tere a remon]ilor [i reproduc\torilor,
prematurarea reproduc\torilor [i maturarea reproduc\torilor.

a) Hele[teiele pentru reproducere

Sunt orientate spre r\s\rit, cât mai departe de c\ile de comunica]ii, ferite
de vânturile dominante [i `n apropierea sta]iilor de incuba]ie (`n cazul
reproducerii crapilor asiatici, `n special) [i a bazinelor de prematurare [i maturare
- 88 -
a reproduc\torilor. Terenul pe care se construie[te un astfel de hele[teu trebuie s\
fie uscat, u[or vidabil [i cu o pant\ u[oar\.
Tipurile de hele[teie care se reg\sesc `n fermele ciprinicole de la noi sunt
Dubish, Hofer, Kovalski, Sorgenfrai etc., cel mai utilizat fiind hele[teul Dubish.
Indicii tehnico-piscicoli:
 suprafa]a 300-1000 m2
 adâncimea medie 0,5 cm
 adâncimea la gura de evacuare (f\r\ canal drenor) 0,6-0,8 m
 zona cu adâncimi de 20-30 m 30%
 adâncimea canalelor drenoare 0,3-0,4 m
 durata de umplere 2-6 ore
 durata de vidare 1-6 ore
 debitul minim de ap\ 5 l/sec/ha
 l\]imea coronamentului digurilor 1,0 m
 propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ a hele[teelor 0,3-1,0%
 durata folosirii 20.IV-5.VI

Elemente de calcul
Suprafa]a hele[teielor de reproducere se determin\ dup\ rela]ia:
Scr  P  D
Sr =
gNL
Scr - suprafa]a hele[teului de cre[tere (ha)
P - productivitatea hele[teului de cre[tere (kg)
D - suprafa]a medie a unui hele[teu de reproducere (ha)
g - greutatea medie a unui crap de o var\ (g)
N - num\r crapi de o var\ ce se pot ob]ine de la o femel\ (buc)
L - num\r de femele introduse `ntr-un hele[teu (buc).

Hele[teul Dubish are de-a lungul digurilor lungi câte un canal marginal, cu
o adâncime de 0,6-0,8 m, aceste canale comunicând cu un canal limitrof digului
aval, lat de 3 m [i adânc de 0,9-1,0 m.
Aceste canale au rolul de a ad\posti reproduc\torii dup\ fecundarea icrelor
depuse, precum [i larvele [i alevinii, `nainte de transvazare, covorul vegetal
servind ca suport pentru icre [i larve.
Prim\vara, când temperatura ajunge la 18ºC (`n canalul de alimentare) [i
se p\streaz\ la aceast\ valoare timp de 5-7 zile, hele[teiele Dubish se inund\ [i se
preg\tesc pentru familiile de reproduc\tori.

b) Hele[teiele pentru predezvoltare

Sunt destinate cre[terii puietului (de crap) pân\ la 30-40 zile sau chiar
pân\ la 60-zile. Pentru aceasta, alevinii se pescuiesc din hele[teiele de
reproducere, dup\ 6-7 zile de la ecloziune. Hele[teiele de predezvoltare sunt
amplasate lâng\ cele de reproducere, pe terenuri fertile care pot asigura o baz\
trofic\ bogat\.
Indicii tehnico piscicoli:
- Suprafa]a 0,5-2,0 ha
- Adâncimea 0,5-1,0 m
- Adâncimea la gura de evacuare (f\r\ canal drenor) 0,6-0,8 m
- Zona cu adâncimi de 30 cm 60%
- Adâncimea canalelor drenoare 0,3-0,4 m
- Durata de umplere 1-4 ore
- Durata de vidare 0,5-4 ore
- Debitul minim de ap\ 1 l/sec/ha
- L\]imea coronamentului digurilor 1m
- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 2,7-8,0%
- Durata folosirii 15.V – 1.VI

- 89 -
 Elemente de calcul
Suprafa]a hele[teielor de predezvoltare se calculeaz\ dup\ rela]ia:
G  P  100  v
Spr.  , `n care:
V r p
G – suprafa]a hele[teului de cre[tere (ha)
P – productivitatea hel[teielor de cre[tere (kg/ha/an);
v – greutatea medie a puietului trecut din hele[teiele de predezvoltare `n
cele de cre[tere (g);
V – greutatea puitului , toamna (g);
r – pierderile de puiet (diferen]a dintre nr. de puie]i la populare [i `n
toamn\) (%);
p – productivitatea natural\ (kg/ha)

Inundarea hele[teielor se face cu 3-5 zile `nainte de transvazarea alevinilor, f\r\

a se dep\[i perioada deoarece pot apare diverse categorii de pr\d\tori. De asemenea, la
o temperatur\ a apei normal\, se va dezvolta o faun\ nutritiv\ suficient\.
Dac\ o unitate piscicol\ nu dispune de hele[teie de predezvoltare alevinii
se vor cre[te pân\ la vârsta de 21 de zile `n hele[teie de reproducere, apoi fiind
transfera]i `n hele[teie de cre[tere vara I.

c) Hele[teiele de cre[tere vara I

Au rolul de a asigura condi]ii optime de cre[tere pentru puietul de crap
transvazat din hele[teiele de reproducere sau de predezvoltare, pân\ `n perioada de
toamn\ (octombrie-noiembrie) când se va transfera din nou puietul `n bazinele de
iernare.
Terenul pe care se construiesc aceste hele[teie trebuie s\ fie productive,
pentru ca puietul s\ g\seasc\ hran\ natural\, bogat\ [i variat\. Pe vatra hele[teului
(`nierbat\) trebuie s\ existe un canal de pescuit, canale drenoare [i o groap\ de
pescuit, care au rolul de a facilita pescuirea pe[tilor toamna. Inundarea acestor
hele[teie se face treptat, `n timp, pentru a asigura puietului noi surse de hran\, `n
mod gradat.
Indici tehnico-piscicoli
- Suprafa]a 5-10 ha
- Adâncimea maxim\ 0,8 m
- Adâncimea la dig (baraj) 1,5 m
- Adâncimea canalelor drenoare 0,5-0,6 m
- L\]imea canalelor drenoare la fund 0,4 m
- Durata de umplere 5-10 zile
- Durata de vidare 5-10 zile
- Debitul minim de ap\ 1,5 l/sec/ha
- L\]imea coronamentului digurilor de centur\ 2m
- L\]imea coronamentului digurilor de compartimentare a hele[teielor
1,5 m
- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 10-90%
- Durata folosirii 25.VI – 15.X

Elemente de calcul
Suprafa]a hele[teului de cre[tere se determin\ `n func]ie de suprafa]a
hele[teielor de iernare, dup\ rela]ia:
S .ier.  N  g  K
S .crest.  , unde,
P
S.cre[t. – suprafa]a hele[teilor de cre[tere (ha)
S.iern. – suprafa]a hele[teielor de iernare (ha)

- 90 -
 N – num\r crapi de o var\/ha hele[teu iernare (buc);
g – greutatea medie a crapului de o var\ (g);
K – coeficient de `ngr\[are `n vara I;
P – productivitatea/ha a hele[teielor de cre[tere (kg).
d) Hele[teiele pentru cre[tere vara a II-a
Servesc pentru a se cre[te crapul `n vârst\ de 1 an (C1), pân\ `n toamn\,
când se poate valorifica prin vânzare (la 400 g) sau se transfer\ `n hele[teiele de
iernat. Acest tip de hele[teie trebuie s\ fie bogat `n bentos [i s\ aib\ vatra
`nierbat\. Se impune existen]a canalelor drenoare [i a gropii de pescuit, pentru ca
opera]iunea de recoltare a puietului s\ decurg\ normal [i `ntr-un timp scurt.
Indicii tehnico-piscicoli
- Suprafa]a 10-50 ha
- Adâncimea medie 0,5 m
- Adâncimea la baraj 2,0 m
- Adâncimea canalelor drenoare 0,5-0,6 m
- L\]imea canalelor 0,4-0,5 m
- Durata de umplere 10-15 zile
- Durata de golire 20 zile
- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 10-80%
- Durata folosirii 20.III – 1.X

Elemente de calcul
Hele[teielor de vara a II-a [i hele[teielor de `ngr\[are (ca [i cele de vara a
III-a) li se poate determina suprafa]a necesar\ dup\ rela]ia:
S .ier.  ( N  a)  K
S.`ng. = , `n care:
B
S.`ng. – suprafa]a hele[teului de `ngr\[are (ha);
S.iern. – suprafa]a hele[teului de iernare (ha);
N – num\r crapi de 2 veri introdu[i la ha hele[teu de iernare (buc);
a – pierderile numerice survenite `n timpul iern\rii (buc);
K - coeficientul de `ngr\[are `n vara a II-a;
B – num\r de pe[ti ce se vor introduce la 1 ha hele[teu de `ngr\[are (buc).

e) Hele[teiele pentru cre[tere vara a III-a

Servesc penru a cre[te [i `ngr\[a crapul de doi ani, din prim\var\ [i pân\
`n toamn\, când se livreaz\ ca pe[te de consum (1500 g).
Constructiv [i func]ional, hele[teiele de vara a III-a sunt identice cu cele
de var a II-a, diferen]e existând `n ceea ce prive[te suprafa]a, adâncimea [i
densitatea de populare.
Indicii tehnico-piscicoli:
- Suprafa]a 20-100 ha
- Adâncimea medie 1,5 m
- Adâncimea la baraj 2,5 m
- Adâncimea canalelor drenoare 0,5-0,6 m
- L\]imea canalelor drenoare 0,4-0,5 m
- Durata de umplere 10-20 zile
- Durata de golire 20-25 zile
- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 10-80%
- Durata folosirii 20.III – 1.X

f) Hele[teiele (bazinele) pentru iernare

Se construiesc, de obicei, prin s\pare (debleu), de[i sunt [i cazuri de
combinare a s\p\rii [i `ndiguirii acestora. Aceste hele[teie au taluzurile foarte
abrupte, pentru a se evita `nghe]area excesiv\ la geruri mari.

- 91 -
 Vatra acestor bazine nu este `nierbat\, cantitatea de humus nu trebuie s\ se
pr\bu[easc\ 5-10%, stratul de mâl s\ fie sub]ire [i mineralizat. Dac\ `n sol exist\
o cantitate mare de substan]e organice, o parte din oxigenul solvit `n ap\ va fi
destinat procesului de mineralizare, inducând hipoxia, cu consecin]e directe
asupra iern\rii crapului.
Indicii tehnico-piscicoli:
- Suprafa]a 0,1-0,5 ha
- Grosimea stratului de ap\ care nu `nghea]\ 1,5 m
- Adâncimea canalelor drenoare 0,4 m
- L\]imea canalelor drenoare (la fund) 0,3 m
- Durata de umplere 1,0 zile
- Durata de golire 1,0 zile
- Adâncimea `n amonte 2,0 m
-Adâncimea `n aval 2,2 m
- ~n\l]imea de c\dere a apei (pe timp de var\) din
instala]iile tip consol\, pân\ la oglinda hele[tului 0,4-0,5 m
- L\]imea coronamentului digurilor de centur\ 2,0 m
- L\]imea coronamentului digurilor compartimentare 2,0 m
- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 0,2-1,0 %
- Durata folosirii 15.XI – 15.III

Elemente de calcul
Calculul apei necesar hele[teielor de iernare se face dup\ formula:
Q  86.400  T
S.ier. = , `n care:
H  1.000  10.000
S.ier. – suprafa]a hele[teului de iernare (ha);
Q – debitul de iarn\ al sursei de alimentare (l/s)
86.400 num\r de secunde/24 h;
T – timpul pentru preschimbarea total\ a apei `n hele[teul de iernat (zile);
H – adâncimea medie a apei, exclusiv grosimea medie a stratului de ghea]\
(m);
1.000 – litri ap\/m3
10.000 – m2/ha.

Pentru vidarea hele[teului, fundul acestuia este prev\zut cu un canal

drenor central, care se une[te cu bazinul de pescuit.

g) Hele[teiele pentru carantin\

Sunt destinate izol\rii temporare a materialului biologic adus de la alte
unit\]i. Amplasarea acestor hele[teie se face `n aval de celelalte hele[teie din
ferm\, pentru a se evita vehicularea unor boli. De asemenea, hele[teiele de acest
fel se utilizeaz\ [i pentru a izola pe[tii proveni]i din propria cresc\torie, care dau
semne de boal\, pentru a se pune un diagnostic [i, eventual, pentru a se trata.
Pe[tii achizi]iona]i de la alte unit\]i se vor ]ine sub observa]ie cca. 21 zile.
Indici tehnico-piscicoli:
- Num\r hele[teie 1
- Suprafa]\ 1000-2500 m2
- Adâncimea medie 0,60 m
- Adâncimea maxim\ 1,5 m
- Durata de umplere a hele[teului 0,5 zile
- Durata de golire a hele[teului 0,5 zile
- Debitul de ap\ 20-30 l/s /ha
- Schimbarea total\ a apei din bazin 5-10 zile
-L\]imea coronamentului digurilor 1,0 m
- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 0,1-0,2%

- 92 -
 h) Hele[teiele penru cre[terea reproduc\torilor
Ad\postesc atât remon]i (Cr) cât [i reproduc\tori (CR), anume selec]iona]i
pentru `nlocuirea efectivului (nucleului) reproduc\tor.
Suprafa]a acestor hele[teie m\soar\ 3-10 ha, un reproduc\tor având nevoie
de 12-16 m2 luciu ap\ [i de o adâncime predominant\ de 1,5-2,0 m. Respectivele
hele[teie trebuie s\ de]in\ o productivitate natural\ mare, reproduc\torii trebuind
s\ se hr\neasc\, `n special, cu hran\ natural\, `n vederea dezvolt\rii de ansamblu
armonioase [i a aparatului reproduc\tor, `n special. Reproduc\torii se pot cre[te
separa]i pe sexe sau `mpreun\.
Indici tehnico-piscicoli:
- Num\r hele[teie 3
- Suprafa]a (`n % fa]\ de cea a hele[teielor de cre[tere) :
- pentru femele 0,7%
- pentru masculi 1,3%
- Durata de umplere 1 zi
- Durata de golire 0,5 zile
i) Hele[teie pentru maturarea reproduc\torilor
Sunt necesare parc\rii reproduc\torilor, separa]i pe sexe, dup\ scoaterea
din bazinele de iernare, pentru a fi utiliza]i la reproducere.
Indicii tehnico-piscicoli
- Suprafa]a 0,02-1,5 ha
- num\r de hele[teie 2
- Adâncimea apei 0,4-1,4 m;
- Volumul apei din bazin 8 000-10 000 m3
`) Hele[teie (bazine) pentru p\strarea pe[telui viu
Servesc depozit\rii pe[telui viu care urmeaz\ a fi comercializat `ntr-un
timp mai scurt sau mai lung. Suprafa]a acestor hele[teie sau bazine se stabile[te `n
func]ie de m\rimea fermei, specializarea ei [i cantitatea de pe[te ce urmeaz\ a se
comercializ\. ~n general, bazinele au `ntre 200-500 m2 suprafa]\ [i adâncimea de
0,5-1,5 m.
Suprafa]a se poate stabili, mai sigur, dup\ rela]ia:
Cantitatea depozitata
S= .
5000 kg/ha
Bazinele piscicole
Se reg\sesc `n special `n cresc\toriile salmonicole (p\str\v\rii), pu]ine
dintre ele [i cu totul alt aspect reg\sindu-se `n cresc\toriile de crap (bazine pentru
p\strarea crapului viu, `n vederea comercializ\rii, bazine de prematurare a
larvelor, bazine pentru prematurarea reproduc\torilor [i parcarea lor, [.a.).
Bazinele din p\str\v\rii au dimensiuni reduse, comparativ cu hele[teiele descrise
anterior, [i variaz\ `ntr ele ca form\ [i dimensiune `n func]ie de scopul pentru care
au fost construite, de natura terenului [i de specia crescut\.
1. Bazinele pentru puie]i
Sunt necesare `n cazul p\str\v\riilor de repopulare, `n cele pentru
ob]inerea p\str\vului de consum [i `n cele mixte.
Se construiesc prin s\pare `n p\mânt, dac\ solul este argilos sau
impermeabil `ns\, `n majoritatea cazurilor, se construiesc din beton, inclusiv
fundul (vatra), `n acst fel sc\zând posibilitatea consum\rii puietului de c\tre
diver[i d\un\tori (insecte, roz\toare) care `[i sap\ galerii `n malurile bazinelor.
Bazinele pentru puie]i sunt `nguste [i lungi, raportul `ntre laturi fiind, `n
mod obi[nuit, de 10/1, dar sunt utilizate [i bazine circulare.

- 93 -
 Indici tehnico-piscicoli
Bazine longitudinale Bazine circulare
Suprafa]a 20-60 m2 Diametrul 3-5 m
Adâncimea apei la admisie 0,3-0,5 m Adâncimea apei la margini 0,40 m
Adâncimea apei la evacuare 0,7-1,0 m Adâncimea apei la centru 0,50 m
Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 10-20% Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 10-20%

~ntr-o p\str\v\rie destinat\ cre[terii p\str\vului de consum, num\rul

bazinelor pentru puie]i va fi 5-6 pentru 1-3 tone p\str\vi de consum sau
multiplicat, 10-12 pentru 5-10 tone.
Bazinele pentru puie]i se pot utiliza, perioadic, [i pentru sortarea p\str\vului,
motiv pentu care fundul va trebuie s\ aib\ o pant\ lin\ `nspre evacuare.

2. Bazinele pentru reproduc\tori

Se pot construi din p\mânt natural, acolo unde solul permite, cu vatra
acoperit\ de un strat gros de pietri[ [i nisip. ~n cazul solurilor permeabile, bazinele
de acest fel se vor construi din beton, inclusiv vatra.
{i aceste bazine sunt lungi [i `nguste, raportul `ntre laturi fiind, de obicei,
de 10/2
Indicii tehnico-piscicoli
- Suprafa]a 100-200 mp
- Adâncimea apei la admisie 1,0-1,2 m
- Adâncimea apei la evecuare 1,5-2,0 m
- L\]imea coronamentului digurilor desp\r]itoare 0,4-2,0 m
- ~nclina]ia taluzurilor 1/1
- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 5-10%
Num\rul bazinelor de cre[tere a reproduc\torilor variaz\ `n func]ie de
num\rul speciilor de p\str\v crescute, cantitatea anual\ de icre produse [i cerin]a
de material pentru populare. Este suficient dac\ fiecarei specii i se aloc\ 3-4
bazine, cu o suprafa]\ astfel calculat\ `ncât fiec\rui kg de p\str\v s\-i revin\
1-2 mp luciu de ap\, excep]ie f\când p\str\vul curcubeu.

3) Bazinele pentru p\str\v de consum

Se construiesc prin s\pare `n p\mânt, acolo unde solul permite, alternative
fiind construirea din beton sau piatr\ brut\ cu mortar de ciment, `n terenuri
permeabile. Bazinele de acest fel se utilizeaz\ numai `n cadrul p\st\v\riilor pentru
producerea p\str\vului de consum, ele lipsind din cele destinate repopul\rii
emisarilor naturali cu material biologic salmonicol.
Bazinele au aceea[i form\, de canal, raportul dintre laturi fiind de 10/4 sau
10/5, dar pot s\ fie [i de form\ apropiat\ de cea p\trat\ (10/6).
Indicii tehnico-piscicoli:
- Suprafa]a 200-500 mp
- Adâncimea apei la admisie 0,8-1,2 m
- Adâncimea apei la evacuare 1,5-2,0 m
- ~nclina]ia vetri `nspre evacuare 1/30 m
- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 60-70%

De preferat ar fi ca m\car vatra bazinelor de cre[tere a p\str\vului de

consum s\ fie din argil\, acest fapt `nsemnând posibilitatea dezvolt\rii unei flore
[i fauna nutritive, precum [i a unor bacterii descompun\toare puternice. Bazinele
din beton sunt mai pu]in igienice ca cele din argil\, iar spectrul bolilor este mai
mare. ~n acest sens, chiar dac\ permeabilitatea terenului `n care se sap\ bazinele
este mare, se poate crea o impermeabilitate prin aducerea unui strat de argil\, gros
de 25-30 cm, introdus la 50-75 cm sub nivelul vetrei bazinului [i la 20-25 cm sub
nivelul digului. Digurile dinspre evacuare trebuie `ns\ construite din beton armat,
pentru a se evita evadarea p\str\vilor, mai ales pe timp de iarn\, prin diverse fisuri
ap\rute (`n c\lug\r, `n dig) sub podul de ghea]\.

- 94 -
 4. Bazinele pentru parcarea reproduc\torilor
Se construiesc din beton armat [i au forme circulare (de obicei). Scopul lor
este acela de a ad\posti sau chiar a cre[te materialul piscicol ce va fi folosit `n
activitatea de reproducere artificial\.
Indicii tehnico-piscicoli:
- Diametrul 8-18 m
- Adâncimea apei 0,7-1,0 m
- ~nclina]ia pere]ilor 1/8
- Admisia apei tangen]ial (perimetral)
- Evacuarea apei central

Pentru faptul c\ `n astfel de bazine se `ntre]in exemplare valoroase de pe[ti

[i de dimensiuni mari, `n partea superioar\, la coronament, se va aoperi bazinul cu
plas\ de sârm\.

5. Bazinele de carantin\
Se construiesc numai din beton, `n `ntregime, cu scopul facilit\rii
efectu\rii unor dezinfec]ii sau chiar tratamentele necesare. ~n aceste bazine se vor
parca pe[tii vii adu[i de la alte unit\]i [i se vor urm\ri ca manifestare 20-25 zile,
dar [i puietul rezultat din icrele aduse de la alte p\str\v\rii, suspecte de boli.
Aceste bazine se construiesc `n aval fa]\ de celelalte bazine, ca [i `n
cresc\toriile de crap [i din acelea[i motive sanitare.
Fiecare p\str\v\rie de]ine 2-3 bazine de carantin\, indicii tehnico-piscicoli
fiind cei enumera]i la bazinele pentru puiet.

6. Bazinele pentru experien]e

Sunt necesare fiec\rei p\str\v\rii `n parte, deoarece condi]iile de mediu
variaz\ suficient de mult `n ]ara noastr\. ~n astfel de bazine se fac determin\ri de
aclimatizare, de flotabilitate a unor furaje, de alimenta]ie, de tratare a unor boli, de
stimulare reproductiv\ [.a. Ele se g\sesc `n num\r de 5-6/ p\str\v\rie,
dimensiunile fiind variate: 1/3/0,75 m sau 0,6/2/0,5 m. Se construiesc numai din
beton, eventual beton-armat.

7. Bazinele pentru pescuit sportiv

Au un rol mare, mai ales `n ultima perioad\ de timp, `n care p\str\v\riile
au fost incluse `n trasee agroturistice na]ionale [i interna]ionale. Aceste bazine, de
form\ longitudinal\ sau circular\, se vor construi prin s\pare `n p\mânt sau prin
betonare, cât mai departe de celelalte bazine (`ntr-un col] al p\str\v\riei) sau `n
afara incintei cu bazine. Periodic, aceste bazine se populeaz\ cu p\str\vi de
consum, `n greutate de cca. 125 g [i peste 20 cm lungime.
Suprafa]a acestor bazine [i num\rul lor depinde de cantitatea de p\st\rv
existent\ [i de cerin]ele [i solicit\rile pescarilor amatori.

Reguli generale constructive pentru bazinele salmonicole

 ~n toate bazinele, la cca, 30 cm sub nivelul apei, se instaleaz\
platforme din scândur\ sub forma unor mese, care vor servi ca
parasolare pentru p\str\vi [i ca mese de furajare. Platformele vor
reprezenta 1-5% din suprafa]a bazinului.
 Bazinele se construiesc, pe cât este posibil, perpendicular pe albia
emisarului natural, pentru a primi lateral curentul de scurgere a v\ii [i
a evita `nghe]ul puternic de iarn\.
 `n zona de munte, p\str\v\riile se amplaseaz\ pe terenuri cu expozi]ie
sudic\, soarele s\ fie prezent `n mare parte din zi.
 ~n zonele deluroase [i de câmpie, p\str\v\riile se vor orienta pe axa N-
S, pentru ca expunerea la soare s\ fie mai redus\.

- 95 -
 4.2. Compartimentarea teritoriului piscicol
No]iunea piscicol\ de compartimentare a teritoriului (terenului) piscicol se
refer\ la modul de alimentare [i de evacuare a apei din hele[teie [i bazine. Dup\
acest criteriu, exist\ mai multe posibilit\]i de compartimentare:
a) cu alimentare [i evacaure a apei pe p\r]ile laterale;
b) cu alimentare central\ [i evacuare bilateral\;
c) cu alimentare bilateral\ [i evacuare central\.
a) Compartimentarea cu alimentare [i evacaure a apei pe p\r]ile laterale se
poate realiza prin gruparea hele[teilor sau bazinelor `ntr-un singur grup. ~n
acest caz, alimentarea cu ap\ se efectueaz\ printr-un canal situat pe una dintre
laturi, iar evacaurea apei se realizeaz\ printr-un canal ce se g\se[te pe latura
opus\ a canalului de alimentare. ~n acest fel, hele[teiele sau bazinele se afl\
situate `ntre cele dou\ canale: de alimentare [i de evauare (plan[a VIII). Acest
tip de compartimentare se poate face pe terenurile ce prezint\ un anumit grad
de `nclina]ie spre una dintre laturile mari ale grupului de hele[teie.
b) Compartimentarea cu alimentare central\ [i evacuare bilateral\
presupune gruparea hele[teielor sau bazinelor `n dou\ p\r]i (grupe) distincte,
printre care va trece canalul central de alimentare cu ap\ (plan[a VIII).
Evacuarea apei din hele[teie se efectueaz\ prin dou\ canale ce se g\sesc pe
p\r]ile laterale ale fiec\rei grupe de hele[teie. Acest gen de compartimentare
se aplic\ `n special terenurilor a c\ror pante sunt orientate `n sensuri opuse (tip
creast\ de deal sau `n dou\ ape).
c) Compartimentarea cu alimentare bilateral\ [i evacuare central\ presupun
o a[ezare a hele[teielor sau bazinelor `n pozi]ie perpendicular\ pe albia
emisarului natural (plan[a VIII). ~n aceast\ pozi]ie, apa nu va p\trunde pe
laturile mari ale amenaj\riolor ci pe la capete, canalul de evacuare fiind situat
central, pe aceea[i direc]ie de curgere cu a emisarului natural.

La astfel de compartimentare, topografia favorizeaz\ scurgerea apei

dinspre p\r]ile laterale `nspre centru.

Alte amenaj\ri
~n aceast\ categorie se pot include construc]iile anexe din cadrul unit\]ilor
piscicole, s\lile de fecundare artificial\, s\lile de incuba]ie, bazinele pentru
amplasarea juvelnicelor, trocilor sau vivierilor destinate predezvolt\rii larvelor,
s\li de sortare, spa]ii frigorifice [i chiar amenaj\rile pentru activit\]i anexe
(cre[terea p\s\rilor de ap\, a animalelor pentru blan\ [.a.).

TEM|:
- se vor prezenta transparente cu tipurile principale de
hele[teie [i bazine;
- se vor calcula suprafe]ele necesare pentru hele[teiele de
predezvoltare, cre[tere, reproducere [i iernare, `n func]ie de
efectivele crescute `n ferme (efective propuse de studen]i),
utilizând formulele prezentate `n acest capitol.

INTREBĂRI:
a) Detaliaţi însuşirile principalelor amenajări piscicole de apă caldă
b) Detaliaţi însuşirile principalelor amenajări piscicole de apă rece

REFERAT
Descrieţi compartimentarea terenului piscicol la SC .....

- 96 -
 Plan[a VIII

Fig.1 Iaz piscicol (f\r\ c\lug\r)

Fig.2 Iaz semisistematic

Fig. 3 Amenajarea piscicol\ a unui curs de ap\ Fig. 4 Succesiune de iazuri sistematice

Fig. 5 Hele[teu pentru cre[tere Fig. 6 Hele[teu pentru reproducere

(Dubisch): Plan: 1 - alimentare;
2 – platform\; 3 – evacuare;
4 – canal perimetral; Sec]iune
a-b: 1 – canal alimentare;
2 – canal evacuare

- 97 -
 Plan[a VIII (continuare)

Fig. 7 Hele[teu
de iernare

Fig. 8 Amenajarea complex\ `n zona de câmpie

EC – hele[teu pentru cre[tere; BP – bazin parcare; BI – bazin pentru iernat; SR – iaz;
1, 2, 3, 4 – orez\rie [I piscicultur\

Fig. 10 Bazine cu vatra din beton pentru puie]i

Fig. 9 Bazine circulare pentru puie]i

- 98 -
 Plan[a VIII (continuare)

Fig. 12 Bazin tip Tanaka (plan)

Fig. 11 Bazine din beton

(pentru p\str\vi de consum)

Fig. 13 Bazine pentru puiet (sec]iune)

Fig. 14 Compartimentarea cu alimentare [i evacuarea pe p\r]ile laterale

- 99 -
 Plan[a VIII (continuare)

Fig. 15 Compartimentarea cu
alimentarea central\ [i evacuarea
bilateral\

Fig. 16 Compartimentarea cu alimentare Fig. 17 Pepinier\ de plas\

bilateral\ [i evacuare central\

Fig. 18 Schema unei p\str\v\rii mixte

Fig. 19 P\str\v\rie cu bazine

executate prin s\pare

- 100 -
 Plan[a VIII (continuare)

Fig. 20 P\str\v\rie
pentru repopulare

Fig. 21 P\str\v\rie mixt\

Fig. 22 P\str\v\rie pe[te comun

Fig. 23 Casa incubator

a – sec]iune; b – sec]iune; 1 – incubatoare;
2 – filtru; 3 – uluc de distribu]ie; 4 – canal de
evacuare; 5 – canal de alimentare; 6 – bazine
pentru reproduc\tori; 7 – magazie laborator

- 101 -
 Plan[a VIII (continuare)

Fig. 24 Topli]e b

Fig. 25 Trec\tori pentru pe[ti

a – vedere de ansamblu; b - detalii

Fig. 26 Pinteni pentru ad\postire

Fig. 27 Arbore pentru ad\postire

- 102 -
 Plan[a VIII (continuare)

Fig. 28 Capre pentru ad\postire Fig. 29 Cascad\ podit\ [i pinten

a - `n 4 muchii; b – triunghiular\

Fig. 30 Ghe]\rie Fig. 31 Sector hipofizare

(Sta]ia de reproducere Ciurea-Ia[i)

Fig. 32 Sector incubatoare – Nucet

(Sta]ia de reproducere Ciurea-Ia[i)

- 103 -
 Plan[a VIII (continuare)

Fig. 33 Sector incubatoare Zug-Weiss Fig. 34 Sector cre[tere larve

(Sta]ia de reproducere Ciurea-Ia[i)

Fig. 35 Sector cre[tere alevini

(Sta]ia de reproducere Ciurea-Ia[i)

- 104 -
 Capitolul V

Unelte şi utilaje folosite în piscicultură

5.1. Uneltele pentru pescuit productiv

Astfel de unelte, destinate recolt\rii pe[telui, se confec]ioneaz\ din materiale
textile naturale, sub forma fibrelor vegetale (in, cânep\, bumbac) sau animale (lân\,
p\r, m\tase natural\), cele mai recomandate fiind `ns\ materialele textile artificiale,
de natur\ sintetic\ (naylonul, kapronul, relonul, perlonul [.a.), prelucrate sub form\
de a]\ pesc\reasc\, plase, frânghii, odgoane, sfori etc. La acestea se mai adaug\
materiale ajut\toare precum lemnul, fierul, pluta, plumbul [.a.
Plasele, a]ele, odgoanele etc., reprezentând partea principal\ a uneltelor de
pescuit, trebuie s\ `ndeplineasc\ mai multe calit\]i tehnice, dintre care cit\m:
- s\ fie rezistente la uzur\ [i putrezire;
- s\ fie u[oare, elastice;
- s\ nu absoarb\ apa;
- s\ fie cât mai ieftine;
- s\ poat\ fi recondi]ionate.
Dintre materialele care servesc la confec]ionarea uneltelor de pescuit, cele
care `ndeplinesc calit\]ile de mai sus sunt cele sintetice, acestea fiind de 2-3 ori
mai rezistente fa]\ de cele naturale, nu putrezesc, nu trebuie uscate dup\ utilizare,
nu trebuie conservate, sunt foarte flexibile la contactul cu apa, sunt mai u[oare,
decât cele naturale.
Dezavantajul este acela c\ sunt distruse de c\ldur\ [i razele solare.
Uneltele de pescuit difer\ dup\ regiunea [i locul unde se execut\ pescuitul,
dup\ materialele din care sunt confec]ionate, dup\ dimensiuni, dup\ modul de
confec]ionare etc.
Dup\ modul cum se execut\ pescuitul, uneltele de pescuit pot fi:
- unelte de pescuit pasive (statice), folosite `n bazinele acvatice unde pe[tele
intr\ `n curentul de ap\ sau contra curentul de ap\ `n plasele de tip re]ea,
denumite [i plase branhiale sau filtrante, `n care pe[tele se prinde cu osul
opercular sau r\mâne captiv.
Dintre aceste unelte se pot men]iona: setca, ava, talianul, t\rbuful, sacul [i
mreaja.
Alte unelte de pescuit static sunt confec]ionate din cârlige metalice,
prinzând pe[tele prin ag\]are, precum priponul, carmacele, paragatele etc. Unele
unelte se construiesc din nuiele, lemn, fier, etc. cum sunt leasa, vâr[a, gardurile [i
cote]ele.
- unelte de pescuit active (mobile), confec]ionate din plas\, ac]ionate prin for]\
uman\ sau mecanic\. Din aceast\ categorie fac parte volocul, n\vodul, tifunul,
prostovolul, traulul, setca `n deriv\, plasa pung\ etc.
Confec]ionarea uneltelor de pescuit
~n general, confec]ionarea unei unelte de pescuit productiv incub\ dou\
opera]iuni:
- `nsforarea, care const\ `n unirea `ntre ele a buc\]ilor de plas\ pentru a
forma o singur\ bucat\;
- pos\direa, care const\ `n a fixa plan[ele pe odgoane [i camane.

- 105 -
 ~nsforarea
Mod de lucru:
Se `ntind al\turi, `n l\]ime, dou\ buc\]i de plas\ [i apoi, cu o sfoar\, se leag\
fiecare pereche de ochiuri printr-un nod simplu. Pentru a se scurta timpul de execu]ie
[i, la nevoie, pentru a se putea desface mai repede buc\]ile de plas\, `nsforarea se
efectueaz\ prin `nodarea din 8 `n 10 ochiuri. Prin restul ochiurilor se trece sfoara prin
fiecare pereche, f\r\ a se face nod.
Pos\direa
Mod de lucru:
Fixarea plaselor pe odgon (frânghia superioar\) presupune urm\toarele
componente: plas\ pesc\reasc\ `nsforat\, un odgon [i o caman\ (frânghia
inferioar\), mai lungi decât lungimea plaselor unite, dou\ frânghii sensibil mai
lungi decât odgoanele. Dac\ plasele sunt din materiale textile naturale este
necesar\ `nmuierea acestora, timp de 1-2 zile.
Cum se procedeaz\: se bat dou\ perechi de pari `n p\mânt, fa]\ `n fa]\, la
lungimi cuprinse `ntre 1m [i 100 m. ambele sfori ale plasei (odgon [i caman\)
a[ezate paralel, se leag\ de pari [i se `ntind bine. Ca o m\sur\ de siguran]\, se
noteaz\ locurile unde plasa se `noad\ pe odgon [i caman\. Lucrarea se face de
câte 2 muncitori. Fiecare ia o frânghie mai groas\ de 2-3 ori decât sfoara din care
s-a f\cut plasa, legând-o cu un cap\t de odgon. Se trece cap\tul liber al sforii
printre ochiurile plasei [i, din loc `n loc, se `noad\, num\rând exact ochiurile.
Ambii muncitori `ncep deoadat\ pos\direa; primul `n[ir\ pe odgon (marginea de
sus a plasei) [i al doilea pe marginea de jos (caman\). ~n acest fel, nodurile se vor
g\si pe aceea[i direc]ie, dac\ se num\r\ ochiurile (pasul).
Prin pos\dire, lungimea plasei se mi[coreaz\, diferen]a dintre lungimea
anterioar\ [i cea ob]inut\ numindu-se “coeficient de pos\dire” [i reprezentându-
se ca raport: 1/3, 1/4. Dup\ modul cum se scurteaz\ plasa, se formeaz\ punga.

M\surarea plaselor pesc\re[ti

Dac\ vrem s\ cump\rm o plas\ pesc\reasc\, ea va trebuie m\surat\.
Acela[i lucru se `ntâmpl\ [i când o `mpletim singuri.
Pentru a-i afla lungimea, plasa se va a[eza pe o mas\, `n lungul ei,
atârnându-se greut\]i la capete, pentru a se `ntinde bine, dup\ care se m\soar\ cu
metrul.
L\]imea se poate afla num\rând rândurile de ochiuri, dup\ care se va
m\sura distan]a dintre noduri. M\rimea va rezulta din formula:
l = 2a x n, `n care:
l – l\]imea plasei (m)
a – pasul ochiului (distan]a `ntre dou\ noduri (cm)
n – num\rul de ochiuri, pe rând, pe l\]imea plasei
Pentru a calcula suprafa]a unei plase trebuie s\ cunoa[tem num\rul de
ochiuri din lungime [i din l\]ime, precum [i m\rimea pasului unui ochi.
Formula:
S = a2 (n x m)+(n-l)(m-l), `n care:
S – suprafa]a plasei (m2)
a – lungimea pasului (cm)
n – num\rul de ochiuri din lungimea plasei
m – num\rul de ochiuri din l\]imea plasei
Principalele unelte de pescuit
Unelte fixe (statice)
1. Setca – este o unealt\ fix\, folosit\ `n b\l]i [i ape marine, este format\ din
plas\ de forme [i dimensiuni diferite (25-30 m lungime [i 1,5-2,5 m l\]ime (plan[a

- 106 -
IX). La marginea superioar\ are plute, la cea inferioar\ greut\]i de plumb, pentru
`ntinderea ei [i men]inerea `n pozi]ie vertical\. Plasa se fixeaz\ de doi pari (potigaci),
dimensiunea ochilor diferind dup\ specia de pe[te pescuit, pe[tele fiind capturat prin
ag\]are la nivelul oaselor operculare.
Setcile se a[eaz\ `n [ir sau `n joc de [ah (`n diagonal\), r\mânând fixate `n
aceea[i pozi]ie un timp mai mare sau mai mic.
2. Ava – este tot o unealt\ fix\, folosit\ atât `n b\l]i cât [i `n apele marine.
Este asem\n\toare setcii, dar este confec]ionat\ din 3 re]ele de plas\, una de
mijloc, cu ochiurile mai mici [i fir mai sub]ire [i dou\ pe lateral, cu ochiurile mai
mari [i fir mai gros. Dimensiunile sunt variate, ca [i ochiurile re]elelor, dup\
specia de pe[ti ce se pescuie[te [i categoria de vârst\ a acestora. Fixarea avei se
face tot cu potigaci, `nfip]i `n vatra bazinului. Capacitatea de pescuit este
superioar\ fa]\ de setc\ (plan[a IX).

3. Vintirul – este o unealt\ static\, pentru ape interioare, st\t\toare (b\l]i,

lacuri). Are gura ca o pâlnie, r\sfrânt\ spre interior, pentru ca pe[tele intrat `n
interiorul capcanei s\ nu mai poat\ ie[i.
Au mai multe componente (XXII), precum arip\, gura burdufului, tinda,
capcana, limba etc. fiecare dintre ele cu un rol [i un loc strict. Ochiurile de la
re]eaua aripei nu trebuie s\ fie prea fine (mici), deoarece apa se “opre[e” `n ea,
devine vizibil\ [i `ndep\rteaz\ pe[tele. Dac\ ochiurile sunt prea mari, exist\
pericolul ca pe[tii s\ se aga]e `n plas\ ca `n setc\, `n loc s\ fie `ndrepta]i c\tre gura
vintirului. Pentru men]inerea `ntins\ a aripii, `n pozi]ie vertical\, se folosesc
fuscelele, ni[te be]e care joac\ rolul plutelor [i a plumbilor. Burduful vintirului este
de form\ cilindric\, confec]ionat din plas\ `ntins\ pe 5 cercuri de nuiele, având `n
interior tinda sau anticamera burdufului [i camera de prindere sau capcana propriu
zis\. Gura burdufului are o plas\ r\sfrânt\ c\tre interior, numit\ gârlici cu
deschiderea rombic\, `ntins\ cu ajutorul a patru a]e numite must\]i sau cealmuce,
care pornesc de la fiecare col] al rombului [i sunt legate de cercul al treilea.
Interiorul burdufului este `mp\r]it `n dou\ camere, tinda [i camera de prindere,
printr-o a doua pâlnie de plas\, cu deschiderea mai mic\ [i de form\ oval\ sau
elipsoidal\. Aceasta este limba a doua, prin care pe[tele, odat\ intrat `n vintir, trece
din tind\ `n capcana propiru-zis\. Marginea limbii a doua este prins\ de cercul al
treilea, prin baza pâlniei, [i de cercul al cincilea prin dou\ must\]i, care `nchid
deschiderea oval\ a pâlniei. Camera a doua (capcana proriu-zis\) se termin\ printr-
o prelungire conic\ a burdufului de plas\, alc\tuind sânul vintirului, cu o gur\
central\, pe unde se poate scoate pe[tele prins.
Vintirul se `ntinde pe potigace, unul fixat pe sânul burdufului, iar altul pe arip\.
Exist\ [i vintire mai elaborate, cu canaturi, mai multe aripi etc. (plan[a IX).

4. Vâr[a este un fel de vintir f\r\ aripi, alc\tuit numai din capcana propiu-
zis\. Au acela[i regim de folosire (ape statice), este confec]ionat\ din nuiele, stuf sau
sârm\ (plan[a IX). Pe una dintre p\r]ile laterale sau superior vârsa are un capac pe
unde se extrage pe[tele prins.
Pentru atragerea pe[telui, zona de amplasare a vâr[elor se n\de[te, iar `n
interiorul lor se poate pune, de asemenea, nad\.

5. Talianul este un vintir, cu trei capcane [i un singur obor, de la care

pleac\ o arip\ de 30-40 m lungime [i 1,5-2,0 m l\]ime (plan[a IX).

6. T\rbuful este o unealt\ de pescuit `n zona malurilor unde, printre

buturugi, pietre, r\g\lii (r\d\cini) etc., pe[tele se poate ascunde. Se
confec]ioneaz\ din plas\, c\reia i se d\ forma unui sac de form\ semiconic\, lung
de 3-5 m, cu gura `n form\ de semicerc, larg\ de cca. 1,5 m. Deschiderea gurii

- 107 -
este m\rginit\ de un arc din lemn, capetele acesteia fiind fixate pe o coard\. De
acestea [i de mijlocul gurii se fixeaz\ mânerul sau coada t\rbufului, care serve[te
la mânuire. Pentru a se `ntinde tot corpul plasei (sacul), de partea inferioar\,
conic\ [i sub]ire, se fixeaz\ o greutate (plan[a IX). Pentru a speria pe[tele, a-l
scoate din locul unde s-a ascuns [i a-l dirija `nspre t\rbuf sunt necesare [tiulbucile,
ni[te pr\jini cu lungimi corespunz\toare adâncimii apei [i care, la cap\tul activ (ce
se introduce `n ap\) au o `ngro[are (m\ciuc\) scobit\, pentru a face un anumit
zgomot când love[te suprafa]a apei.
7. Sacul este o unealt\ asem\n\toare t\rbufului, de dimensiuni mici, fiind
folosit\ pentru prinderea pe[telui din ape de deal [i munte [i `n p\str\v\rii (plan[a
IX).
8. Mreaja este o unealt\ de pescuit `n ape lini[tite, st\t\toare, format\ dintr-o
plas\ sub]ire, cu lungimi de 15-20 m [i l\]imi de 1,5-2,0 m, ochiurile plasei fiind de
15-20 mm (plan[a IX). Marginea de sus a plasei se prinde de o sfoar\, numit\ cetc\,
iar capetele acesteia sunt fixate de potigaci (ghiondere). Partea inferioar\ a plasei se
las\ liber\. Pentru a fi suficient de `ntins\ plasa, din loc `n loc, la partea superioar\, se
fixeaz\ plutitoare din stuf uscat, legat `n m\nunchiuri. Pescuitul cu mreaja se face `n
por]iunile lini[tite ale apelor, `n locuri ferite de valuri `nalte. Mreaja la care ochiurile
plasei se leag\ prin mici la]uri se cheam\ plopov\].
9. Hal\ul este o unealt\ de pescuit individual, fiind construit dintr-o plas\
p\trat\ (dreptunghiular\), cu ochiuri mici, fixat\ pe dou\ semicercuri create de
arcuirea a dou\ pr\jini elastice, lungi de cca. 2,5 m, a[ezate perpendicular, una peste
alta (plan[a IX). Hal\ul se las\ pe fundul apei, ridicându-se periodic, cu ajutorul
unui la] [i recoltând pe[tii care au fost surprin[i la ridicarea acestuia. Apa mai
tulbure poate face pescuitul mai productiv. Identic cu hal\ul dar de dimensiuni mai
reduse, este [i crâsnicul, cârsta[ul sau chipcelul, folosit atât pentru pescuit `n
emisari naturali cât [i pentru pescuitul de control al alevinilor, pescuirea
reproduc\torilor din bazinele de prematurare sau maturare etc (plan[a IX).
10. Priponul este o unealt\ de pescuit static\, format\ dintr-o a]\ groas\
numit\ “ana” sau “hripzin\”, de lungimi variabile, pe care se leag\ un num\r
variabil de cârlige de diverse m\rimi, cu ajutorul unor sfori numite petile, lung\
de 40-50 cm. ~n cârlige se pune nad\ natural\, chiar vie, pentru a ademeni [i
prinde pe[tele, `n special r\pitor (plan[a IX). Priponul se poate lega (priponi) la un
singur cap\t, la mal, cap\tul cel\lalt fiind fixat de o greutate, sau la ambele capete,
`ntre dou\ maluri, `ntre un mal [i un potigaci etc.
11. Carmacele sunt unelte de pescuit relativ asem\n\toare cu priponul,
folosind tot cârlige pentru prinderea pe[telui. Diferen]ele constau `n faptul c\ se
pescuie[te f\r\ nad\, acele fiind mai deschise, lungi [i foarte ascu]ite, pentru a se
`nfrige u[or `n corpul pe[tilor. Cârligele se a[eaz\ pe dou\ laturi ale sforii, unele
dintre ele având fixate plutitori pentru a nu se l\sa pe fundul apei, ci a pluti `n
masa acesteia, `nspre suprafa]\ (plan[a IX).

12. Gardurile sunt capcane construite din tulpini de floarea soarelui, stuf
ori din lemn, piatr\ sau p\mânt b\tut. Acestea se planteaz\ dup\ ce apa s-a
rev\rsat, inundând suprafe]e noi, [i au rolul de a opri pe[tele s\ se retrag\, chiar
dac\ apa `[i mic[oreaz\ adâncimile. Gardurile sunt de mai multe feluri: situate pe
toat\ lungimea malurilor (pleter simplu), situate de-a curmezi[ul unei gârle mari
de scurgere (gard sterp) ori garduri mai elaborate, de balt\, sub form\ de semicerc
[i cu arcul de cerc format din mal. Aceste ultime garduri au diverse
compartiment\ri precum oboarele, limbile, cote]ele etc. (plan[a IX).

- 108 -
 13. Cote]ele sunt capcane de forme [i dimensiuni diferite, confec]ionate
din stuf `mpletit cu papur\ sau be]e de tei, alun sau stuf. Au `n\l]imea similar\
apei `n care se instaleaz\, accesul pe[tilor putându-se face pe la capete sau lateral
(plan[a IX).
Cel mai simplu cote] este construit sub forma unei `ngr\diri de form\
circular\, `n care pe[tele accede printr-o mic\ deschidere central\, prev\zut\ cu un
intrând interior, denumit limb\, [i care-i face retragerea imposibil\. Alte cote]e au
forma unui bob de fasole, a unui rinichi sau inim\, p\r]ile componente fiind
camera de prindere (cote]ul propriu-zis), aripa, lung\ de 2-3 m [i a[ezat\ frontal,
transversal pe direc]ia de circula]ie a pe[telui, oborul, tinda [i sfâr]aiele, sub
forma a dou\ margini laterale, de-o parte [i de alta a camerei de prindere. Locul de
amplasare a cote]elor este la marginea stufului din iazuri [i b\l]i, izolate sau `n [ir
(lav\ de cote]e), pe baza mare, `nspre balt\. Periodic, pe[tele capturat se scoate cu
un minciog, cote]ele rezistând la valuri [i la ap\ câteva s\pt\mâni.

Unelte active (mobile)

1. Plasa de mân\ se confec]ionaz\ dintr-o singur\ bucat\ de plas\, de
form\ dreptunghiular\, cu lungimea de 6-10 m [i l\]imea de 1-2 m, sau dup\
cerine]ele suprafe]ei de pescuit. Plasa are ochiuri de 20-40 mm sau este
confec]ionat\ din tifon, pentru a se recolta larvele. Marginile (lateralele mari) ale
plasei de mân\ se pos\desc la mijloc, iar capetele (lateralele mici) se fixeaz\ la
câte un baston numit clece, ceva mai scurte decât l\]imea plasei [i u[or curbate.
~n func]ie de lungime, marginea superioar\ a plasei poate s\ aib\ plutitori, iar cea
inferioar\ greut\]i (plumbi). Bine legat\ de clece, plasa va face burt\ (pung\) ceea
ce serve[te la u[urin]a prinderii pe[telui, f\r\ ca acesta s\ poat\ s\ri din plas\.
Pentru manevrare sunt necesari doi pescari, care ]in plasa u[or oblic\, târând-o pe
vatr\, ca pe[tele s\ nu treac\ pe sub ea (plan[a IX). ~n fermele piscicole, plasa de
mân\ se folose[te pentru pescuitul pe[telui din bazinele salmonicole, din canalele
de scurgere sau din groapa de pescuit, dup\ secarea hele[teului.

2. Sacul pentru capturat puiet se confec]ioneaz\ din pânz\ de sit\ fin\

de moar\, `n lungime de 4-5 m [i lat\ de 2-3 m, care se `ndoaie la mijloc [i i se cos
marginile. Gura sacului se r\sfrânge peste o ram\ circular\ din sârm\, suficient de
groas\ pentru a nu se turti sau deforma `n timpul utiliz\rii. Astfel confec]ionat,
sacul se ancoreaz\ la gura canalului de evacuare al bazinului, fixându-se pe 2-4
stâlpi (ghiondere). Dup\ deschiderea canalului, apa [i puietul va trece prin sac,
pânza re]inând puietul. Periodic, apa se opre[te [i con]inutul sacului se gole[te de
alevini sau puie]i, `n hidrobidoane, iar pânza se va sp\la pentru `ndep\rtarea
mâlului, vegeta]iei etc., dup\ care se refixeaz\ la gura canalului.

3. Volocul are o form\ dreptunghiular\, lungimi obi[nuite de 6-8 m (60-

135 m) [i l\]imi de 1-2 m. Marginea superioar\ (odgonul) are a[ezate, din loc `n
loc, plute, iar cea inferioar\ (camara) are plumbi. La fiecare cap\t al plasei se
prind clecele de care se leag\ odgonul [i camara, r\mânând libere capetele
frânghiilor ce se vor uni formând frâul volocului. De frâu se va lega o frânghie
lung\ numit\ codol\ sau codol\ aleg\toare (plan[a IX), numai la voloacele de
dimensiuni mari.
Dac\ volocul are dimensiuni mici, poate s\ fie manipulat de doi pescari,
pentru pescuirea pe[telui din groapa sau canalul de pescuit. Ace[tia pornesc
dinspre aval `nspre amonte, `nchizându-se prin `mpreunarea clecelor spre cel\lalt
cap\t (amonte) . Partea de jos a volocului trebuie s\ “râneasc\” n\molul de pe
fundul apei. La `nchiderea partidei (toanei) de pescuit, pe[tele se adun\ din p\r]ile
laterale ale volocului c\tre mijlocul lui, `n “burta” format\ de cutele plasei, de
unde se scoate cu minciogul.

- 109 -
 Dac\ volocul are dimensiuni mari, pescuindu-se `n bazinele pline cu ap\,
una dintre codole se las\ pe mal, iar plasa se `ncarc\ `ntr-o barc\ [i se porne[te `n
larg, pentru `ntinderea perfect\ a volocului. Barca va descrie un arc de cerc,
derulând plasa `n ap\, [i va reveni, dup\ o perioad\, la malul de unde a pornit.
Pentru recuperarea volocului din ap\ sunt necesare 2 grupe de 4-8 pescari sau
tamburi ac]iona]i de motoare.

4. N\vodul este cea mai important\ unealt\ de pescuit productiv, fiind

constituit din 2 plase dreptunghiulare (aripi sau crile) [i dintr-un sac colector,
situat `ntre cele 2 plase [i denumit mati]\. Aripile se prind de o parte [i de alta a
mati]ei, având rolul de a executa manevra de `ncercuire a pe[telui, de strângere a
lui `ntr-un spa]iu cât mai mic [i de a-l orienta `nspre mati]\. Fiecare arip\ este
alc\tuit\ din 3 fâ[ii lungi de plas\, diferite ca l\rgime a ochiurilor: mai rar\ lâng\
clece, medie la mijloc (mijlocul n\vodului) [i deas\ lâng\ mati]\ (cistina sau
privodul n\vodului) (plan[a IX).
La marginea superioar\, aripile au un odgon numit sizal, pe care se `n[ir\
plutele, iar la marginea inferioar\ camana, cu plumbii. Când n\vodul este suficient de
mare, plumbii pot s\ lipseasc\, camana singur\ reu[ind s\ `ntind\ plasa, cu propria-i
greutate. Pe lateralele plasei se afl\ clecele, frâul [i codola, exact ca la voloc. Codolele
se `nf\[oar\ pe ni[te suporturi din lemn (vârtejuri sau barane), care u[ureaz\ tragerea
n\vodului [i pre`ntâmpin\ `ncurcarea lui.
Exist\ n\voadele cu cozoroc, adic\ au o plas\ situat\ la partea superioar\ a
aripilor, care opre[te evadarea pe[telui care ar putea s\ sar\, precum [i n\voade cu
poal\, plas\ inferioar\ care opre[te evadarea pe[tilor pe sub aripi. Mati]a sau sacul
n\vodului, unde se adun\ pe[tele, are o gur\ a n\vodului (a sacului) `nt\rit\ cu
frânghii (cheile n\vodului) care se leag\ de aripile n\vodului. La partea superioar\ a
mati]ei se g\sesc plutele sau bobocii mati]ei, iar la vârful sacului sunt dou\ buc\]i de
lemn denumite “boii mati]ei” sau “coardele mati]ei”, care ]in sacul `ntins.
Tehnica de lucru: n\vodul se `ncarc\ `n 2 b\rci care pornesc `n sens opus,
desc\rcând n\vodul `n ap\ [i `ntinzându-l. Dup\ aceasta se va descrie un arc de cerc
peste zona de pescuit ce intereseaz\, b\rcile revenind pe acela[i mal, de unde au
plecat, ori pe malul opus. Adus la ]\rm, se trag cele 2 codole, iar când se ajunge la
crile se trag `n cruce, pentru a aduna pe[tele `nspre mati]\, ]inând camana cu piciorul
[i odgonul cu mâinile. Pentru strângerea n\vodului lucreaz\ echipe de pescari sau se
folosesc tamburi [i motoare puternice (vinciuri pesc\re[ti).
O arip\ de n\vod cu plas\ deas\, utilizat\ pentru pescuit productiv dar [i
pentru r\ritul puietului sau al reproduc\torilor, din hele[teie, poart\ numele de
tifan. Acesta se folose[te `n ape cu adâncimi reduse, cu maluri line [i valuri mici.
Odgonul este prev\zut cu plute iar camana cu plumbi, sem\nând suficient de mult
cu volocul.

4. Prostovolul are o form\ conic\, sem\nând cu o umbrel\, care `n

momentul deschiderii se `ntinde `nspe fundul apei, c\p\tând o form\ circular\. Cu
sau f\r\ n\direa locului de pescuit, `n drumul s\u `ntre suprafa]a apei [i fundul
acestea, prostocolul va acoperi pe[tii `ntâlni]i `n aria sa de `ntindere. Pe margini,
prostovolul este prev\zut cu un [ir de plumbi care `l trag la fundul apei [i o serie
de sfori care strâng marginile de jos, `nchizând pe[tele acoperit ca `ntr-un sac.
Plasa prostovocului are ochiurile mici (plan[a IX). Pe lâng\ pescuitul productiv se
poate utiliza [i `n pescuirile de control, pe timpul verii sau al iernii, `n cadrul
bazinelor de iernat.

5. Minciogul (ciorpacul, meredeul) este o unealt\ ridic\toare ce se

folose[te pentru manipularea pe[telui de consum viu sau a puietului. Se
confec]ioneaz\ din plas\ textil\ r\sfrânt\ peste un cadru rotund, p\trat,

- 110 -
triunghiular, oval, semirotund etc. din lemn sau sârm\ groas\, a[a `ncât fundul s\
atârne ca o pung\ (plan[a IX). Cadrul se prinde la o coad\ lung\ [i rigid\ (1,5-
2,0 m), care serve[te ca mâner.

6. Paletele pentru larve sau puiet sunt compunse dintr-un cadru circular
de sârm\, la care se fixeaz\ o coad\ de lemn lung\ de 1,5-2,0 m. Pe cadru se
`ntinde bine o pânz\ de tifon, tivit\ pe margini. Se pescuie[te puietul la suprafa]a
apei, cufundând `ncet paleta [i apoi ridicând-o brusc. Pe palet\ r\mân lipi]i puii
sau larvele, dup\ care paleta se cufund\ `n hidrobidoane, pentru transvazare.
Pescuirea larvelor se mai poate efectua [i cu ajutorul sitei pentru larve, sit\ care
are fundul [i marginile anterioare compacte, iar celelalate laturi din pânz\ fin\,
tifon sau sit\ (plan[a IX).

Repararea uneltelor de pescuit

Dac\ apar ros\turi, rupturi, `ntinderi etc. la odgoane sau frânghii, acestea
se vor `nnoda (prin volte `n opt) sau se vor matisa (se `mpletesc firele `ntre ele –
matisare scurt\).
Plasele se repar\ `n func]ie de suprafa]a distrus\ (prin ag\]are, roadere,
`ntindere). Dac\ distrugerile sunt mari, por]iunea rupt\ se delimiteaz\ prin t\ierea
aderen]elor (zone franjurate, capete de a]\ etc.) [i se pune o bucat\ nou\ de plas\,
de acela[i tip de `mpletitur\. Dac\ distrugerea este mai mic\, cârpirea rupturii se
face prin `mpletire, cu aceea[i a]\ ca [i cea ini]il\, folosit\ la `mpletirea plasei.
Cârpirea presupune nemodificarea formei plasei [i nici sc\derea ori multiplicarea
num\rului de ochiuri.
Ca instrumente de `mpletit se utilizeaz\ igli]a , format\ dintr-o scândur\
sub]ire [i `ngust\ de fag, carpen sau frasin, de 15-20 cm lungime, ascu]it\ la un
cap\t [i prev\zut\ cu o scobitur\, `n mijlocul c\reia se afl\ o prelungire (limb\)
(plan[a IX). La cap\tul opus se afl\ o crest\tur\, prin acestea [i prin prelungirea
de la vârf dep\nându-se a]a necesar\ lucrului. Când se cârpe[te, igli]a se trece prin
ochiurile plasei, cu cap\tul ascu]it `nainte.
Alt instrument este colone]ul (lop\]ica), construit tot dintr-o scândur\
sub]ire, lung\ de 10-15 cm, cu l\]imea mai mic\ decât ochiurile plasei. Se
folose[te pentru a `n[ira [i a `nnoda ochiurile de plas\.
Mod de lucru: igli]a se ]ine `n mâna dreapt\ [i colone]ul cu cea stâng\.
Igli]a se introduce de jos `n sus [i de la dreapta spre stânga, prin ultimul ochi al
rândului de sus al plasei. Se trage a]a de pe igli]\ deasupra colone]ului [i se prinde
cu degetul. Igli]a se trage `napoi , derulând a]a deasupra plasei, la drepata [i `n jos.
Se introduce apoi igli]a `ntr-un ochi [i se trage un nod. Se continu\ `n acest fel,
introducând igli]a pe rând, `n penultimul ochi [i apoi `n altul, pân\ la dimensiunea
necesar\.

5.2. Uneltele pentru pescuit sportiv

Principalul instrument pentru pescuitul sportiv este undi]a, care poate fi
“de mân\” – format\ dintr-o sfoar\ de care se leag\ unul sau mai multe cârlige cu
momeal\ [i plumbi (utilizat\ la pescuitul sub ghea]\ sau din barc\) [i “cu varg\”
când accesoriile, amintite mai sus, sunt fixate la o varg\ pentru a `nlesni pecuitul
de pe malul apei.
Cârligul (acul) este componenta principal\ [i indispensabil\ la o undi]\.
Acesta poate fi simplu (cu un singur bra] [i un singur vârf), dublu, triplu etc.(vezi
anexele). Un cârlig simplu este alc\tuit din vârf, curbur\, bra]ul [i limb\ sau spin.
La cap\tul bra]ului se afl\ un “ochi” pentru legarea strunei. Cârligele au o scar\ a
m\rimilor `ntre 1 [i 20, `n ordine descresc\toare sau `ntre 1 [i 4/0 (cele mai mari
fiind de 4/0) (vezi anexele). Cârligele duble se folosesc la pescuitul pe[tilor

- 111 -
r\pitori, iar cele triple la pescutiul cu momeli vii. Legarea cârligului de strun\ se
face cu un “nod”, care difer\ ca mod de execu]ie `n func]ie de forma cârligului.
Pescarul trebuie s\ [tie c\ un cârlig se define[te prin urm\toarele `nsu[iri;
- forma, adic\ lungimea [i aspectul curburii, lungimea tijei [i gradul (unghiul)
de deschidere, fapt ce va influen]a tipul de momeal\ utilizat [i, implicit, specia
capturat\.Astfel, un ac “rotund”, cu vârful tip “cioc de papagal” [i tija scurt\,
este indicat pentru momeli precum boab\ de porumb, cirea[\, cub de
m\m\lig\ etc, `n timp ce un ac cu curbura “`n unghi" [i tija lung\ se va folosi
pentru râm\, viermu[i, larve etc.;
- m\rimea, adic\ dimensiunile p\r]ilor componente ale acului, unghiul de
deschidere etc, de care depinde specia de pe[te capturat\ [i dimensiunile ei;
- ascu]irea , adic\ felul `n care arat\ [i se comport\ vârful acului, la contactul cu
gura pe[telui.De ascu]ire depinde “`n]eparea” pradei, tehnic ascu]irea efectuându-
se prin manopere mecanice ([tan]are, c\lire, a[chiere) sau electro-chimice;
- culoarea, adic\ natura materialului anticoroziv utilizat pentru acoperirea
cârligului (nichel, crom, vopsele de camuflaj, aur, argint etc).
Struna (sfârcul, pleasna) este un fir sub]ire, confec]ionat din material
plastic, mai rar din p\r de coad\ de cal, fir de Floren]a, fir japonez, sârm\
galvanizat\, o]el etc., cu lungimi de la 40-60 cm (pescuit cu plut\) pân\ la 1-3 m
lungime (pescuit la musc\ artificial\), care se leag\ `ntre sfoar\ [i cârlig. Orice fel
de strun\ nu trebuie s\ fie mai lung\ decât distan]a dintre vârful vergii [i primul
inel, de lâng\ mulinet\.
De-a lungul strunei se pot ata[a, la distan]e diferite, [i alte cârlige.
Când se fac strune mai lungi, se aleg fire de culori [i grosimi
diferite.Astfel, `nspre cârlig, struna va fi cât mai susb]ire, pentru ca, `nspre fir, s\
devin\ din ce `n ce mai groas\.De exemplu, o strun\ lung\ de 2,5 m, pentru
p\str\v, la musc\ artificial\, poate s\ fie alc\tuit\ din dou\ fire de nylon, de
grosimi diferite: unul de 16-18/100, de 1,30 m lungime, `nspre cârlig, [i altul, de
aceea[i lungime, gros de 18-20/100, `nspre fir.
Firul (sfoara, nylonul, guta) este partea principal\ a unei undi]e,
confec]ionat\ din material plastic rezistent, suplu, elastic, comercializat `n bobine
mici, lungimea firului fiind de 10-25 m, sau `n mosoare de 50, 100 sau 200 m.
Sfoara se ruleaz\ la mulinet\, se trece prin toate inelele de pe varg\, iar la cap\t se
leag\ struna cu cârligele sale.
La cump\rare trebuie s\ test\m suple]ea firului.Un fir prea rigid nu se
preteaz\ la pescuitul cu n\luci, iar un fir prea elastic ia, `n timp, forma tamburului
mulinetei pe care este `nf\[urat, la fiecare lansare observându-se un fir spiralat,
care induce o lansare scurt\ [i imprecis\.
~n medie, firele de nylon de calitate bun\, pentru apele interioare, trebuie
s\ aib\, ca rezisten]\, valorile urm\toare:

Grosimea firului (sutimi de mm) Rezisten]a (kg)

10/100 0,500
12/100 0,650
14/100 0,850
16/100 1,000
18/100 1,200
20/100 1,400
22/100 1,650
24/100 2,000
26/100 2,350
28/100 2,700
30/100 3,000
32/100 3,300

- 112 -
35/100 3,800
40/100 4,800
45/100 5,800
50/100 7,000
60/100 9,000
70/100 14,000
80/100 20,000
100/100 33,000

Mai trebuie men]ionat faptul c\ unele fire nu au aceea[i grosime pe toat\

lungimea lor, fiind la unul dintre capete (sau la ambele capete) mai groase, acest
tip de fir numindu-se “coad\ de [oricel”. De asemenea, `n cazul tehnologiilor
performante de pescuit se reg\sesc fire scufund\toare [i plutitoare,
monofilamentate sau multifilare (duofiluri), cu insert (miez) metalic [.a.
~n ceea ce prive[te culoarea firului [i a strunei, cercet\ri actuale au
confirmat faptul c\ poate s\ fie utilizat\ o mare varietate de culori, concordant cu
elemente precum anotimpul pescuitului, specia pescuit\, culoarea apei, culoarea
vetrei bazinului, plantele [i algele din ap\, perioada din zi de pescuit, cât de
tulbure este apa etc, `n general, un fir de culoare alb\ sau u[or alb\struie fiind mai
pu]in vizibil `n ap\, comparativ cu alte culori.
Pluta serve[te la sus]inerea momelii la o anumit\ adâncime [i la sesizarea
imediat\ a momentului când pe[tele mu[c\. Se confec]ioneaz\ din plut\, celuloid,
pene de p\s\ri, material plastic spongios etc. Forma cea mai indicat\ este alungit\,
fuziform\ etc., iar greutatea este coordonat\ de greutatea strunei, a sforii, a nadei
[i a plumbului. Culoarea plutelor poate fi ro[ie, portocalie etc., f\r\ luciri evidente
(mate).
Pozi]ia corect\ a plutei este dac\ 2/3 din aceasta este cufundat\ `n ap\.~n
acest fel se sesizeaz\ orice “mu[c\tur\” a pe[telui, iar rezisten]a pe care o opune
pluta, la tragere, este redus\.
Plumbii servesc la sus]inerea pe vertical\ a momelilor `n ap\, atunci când
se caut\ pe[tele `n masa apei, `n apropierea vetrei sau pe vatr\. Dac\ se face
pescuit de suprafa]\ sau `ntre dou\ ape (la pip\it), utilizând ca momeal\ musca
artificial\ sau insecte naturale de sezon, nu se utilizeaz\ plumbul.
Greutatea plumbilor trebuie s\ asigure scufundarea a cel mult ¾ din plut\,
cantitatea montat\ pe fir depinzând de metoda de pescuit, tipul [i greutatea
momelii, puterea cursului apei, adâncimea apei etc. Plumbii se confec]ioneaz\ din
alice de plumb (2 mm diametru), tubule]e, olive, pl\ci rotunde etc. ~n func]ie de
modul de fixare pe sfoara de nylon, deosebim greut\]i rigide [i greut\]i glisante.
Prinderea plumbilor se nume[te plumbaj [i poate fi simplu sau cu mai mul]i
plumbi, `n func]ie de apa `n care se pescuie[te [i de specia de pe[te vizat\.
Plumbul, al\turi de ac, plut\ [i momeal\, formeaz\ ansamblul numit
“montur\”, ansamblu caracteristic [i distinct, `n func]ie de specia de pe[te.
Varga (lanseta) este o parte component\ a undi]ei, confec]ionat\
odinioar\ din trestie, bambus, alun, material plastic [i chiar metal u[or, ast\zi din
fibr\ de sticl\, material compozit sau carbon, de lungime diferit\ [i compus\ din
unul sau mai multe segmente (blancuri) ori telescopic\. Lungimea total\ variaz\
`ntre 1,2-3,9 m, iar greutatea `ntre 300-400 g, `n func]ie de tip: pentru musc\,
pentru copc\, pentru o mân\ sau pentru dou\ mâini. Este prev\zut\ cu mâner la
partea mai `ngro[at\ [i cu inele prin care se trece firul, la partea opus\.
Pe varg\, pe lâng\ `nscrisurile privind firma produc\toare, tip de construc]ie
(exemplu: Antares specimen, Technium specimen) etc, este `nscris\ [i “puterea de
lansare” adic\ gramajul necesar al plumbului.Astfel, `nscrip]ion\ri precum 40-60 g,
100-250 g, reprezint\ greutatea optim\, minim\ [i maxim\ a plumbului.~n unele
cazuri (vergi engleze[ti), aceast\ informa]ie este furnizat\ `n alt\ unitate de m\sur\

- 113 -
decât gramul, lbs.(pound). ~n acest sens, o inscrip]ionare de tip 2 ½ lbs. corespunde
puterii de lansare optim\ de 8o g, una de tip 2 ¾ lbs. corespunde puterii de lansare
de 90 g, iar 3 ½ lbs. `nseamn\ o putere de lucru de 110 g.
Mulineta este o construc]ie complex\, având rolul de a bobina firul
undi]ei [i care se prinde lâng\ mânerul vergii. Este confec]ionat\ din metal sau
material plastic, cu dimensiuni cuprinse `ntre 10-20 cm, având ca principale p\r]i
componente tamburul, ac]ionat `nainte-`napoi de manivela mulinetei, pick-up-ul,
un bra] metalic ce seam\n\ cu o toart\ de co[ sau cu un deget [i care are rolul de a
a[eza firul, ordonat, pe tambur [i frâna de fir care are rol `n cazul prinderii
pe[telui, eliberând firul de pe tambur, pentru ca zbaterea pr\zii s\ nu rup\ struna.
Mulineta a evoluat de la simple bobine la mecanisme foarte complicate, cu
tamburi din grafit [i sisteme de pinioane ce asigur\ recuperarea firului, seturi de
rulmen]i interiori, senzori de prad\ etc.
{i `n România s-au construit mulinete simple, rotative, reversibile, cu
multiplicatoare, cu tambur fix, `n general destinate `ncep\torilor [i pentru
pescuitul recreativ, mai pu]in cel competi]ional (AVAT JUNIOR, ARGE{,
DELTA DUN|RII). Mulinetele române[ti se pot folosi atât la pescuitul static cât
[i la cel dinamic, se pot monta la orice varg\ cu ajutorul a dou\ man[oane speciale
[i permit `nf\[urarea a cca. 40-50 m sfoar\.
Momelile [i nadele au scopul de a tenta, de a atrage aten]ia [i a ademeni
pe[tele s\ mu[te din ele. Momelile se clasific\ `n naturale [i artificiale (de
imita]ie).
Momelile naturale constau `n râme, viermi, larve, insecte [i chiar unele
animale vii, proaspete sau conservate.
Momelile artificiale se `mpart `n dou\ categorii : n\luci [i mu[te
artificiale .Din grupa n\lucilor fac parte lingurile [i linguri]ele, twisterele,
schadurile, woblerele, imita]iile din metal sau plastic ale unor insecte, broscu]e,
[oareci etc., cu care se `ncearc\ la pe[tii r\pitori.
N\lucile, trase prin ap\, contra curentului, fac mi[c\ri circulare sau
ondulatorii, imitând un pe[ti[or care se joac\ sau unul bolnav.O n\luc\ bun\
trebuie s\ fie ademenitoare, s\ aib\ cârlige bine a[ezare [i calibrate [i s\ fac\
mi[c\ri tipice pe[ti[orilor vii.~n plus, trebuie s\ aibe un volum potrivit [i o
greutate calculat\ `n a[a fel `ncât s\ nu sperie pe[tii la lansare, s\ func]ioneze bine
`n ap\ la manoperele de recuperare ale pescarului [i s\ aib\ o str\lucire adecvat\
gradului de claritate a apei [i luminozitatea zilei.~ntr-o ap\ limpede se vor folosi
n\luci de culoare `nchis\, iar `n cele mai pu]in limpezi n\lucile vor fi mai alburii
[i mai str\lucitoare.Dac\ apa este tulbure, n\lucile nu sunt recomandate.
~n afar\ de lingurile [i linguri]ele ovale, mai exist\ [i blinkerele sau
“sc\p\r\toarele”, care se deosebesc de primele prin forma lor mai alungit\, mult
apropiat\ de cea a pe[tilor (vezi anexele).Acestea dau rezultate bune, mai ales `n
ape cu curent puternic.
Deoarece n\lucile au o mi[care de rotire permanent\, pentru a nu se r\suci
struna [i sfoara [i pentru ca mi[carea lor de rota]ie s\ fie continu\, `ntre n\luc\ [i
strun\, precum [i `ntre strun\ [i fir, se interpun vârtejurile (vezi anexele).
Mu[tele artificiale au fost gândite [i realizate `n a[a fel `ncât s\ imite fidel
diferite larve, nimfe, insecte zbur\toare sau acvatice etc., dar exist\ [i mu[te
“fantezie”, f\r\ omolog natural.Mu[tele artificiale se confec]ioneaz\ de c\tre
pescari sau firme industriale, din material textil, pene viu colorate, p\r natural [.a.,
speciile de baz\ care se preteaz\ la prinderea cu musc\ fiind salmonidele [i
cleanul.
Mu[tele artificiale, `n func]ie de felul cum se confec]ioneaz\ [i natura
materialul de confec]ionare, pot fi mu[te umede [i uscate.
Alegerea momelii se face `n func]ie de specia de pe[te care urmeaz\ s\ se
pescuiasc\, de vârsta acesteia, anotimp, rezerva de hran\ natural\ etc.

- 114 -
 Minciogul (ciorpacul, meredeul) este identic celui utilizat `n pescuitul
productiv, servind `ns\ pentru ridicarea pe[telui prins, protejând, `n acest fel,
varga [i acele.De forme [i m\rimi diverse, minciogurile se utilizeaz\ `n func]ie de
locul de pescuit [i felul pe[telui: de pe mal, caz `n care trebuie s\ aibe coada lung\
[i deschiderea superioar\ (gura minciogului) concordant\ cu m\rimea capturii, din
barc\, fiind indicate cele cu coad\ scurt\ [i deschidere superioar\ mare, sau din
ap\, când pescarul se afl\ `n zona malurilor ori mai `n larg, caz `n care coada
minciogului poate s\ fie scurt\ sau medie.
Minciogul se ]ine la nivelul apei, prada trebuind adus\ deasupra acestuia.
Juvelnicul (hore]ul) este o ustensil\ confec]ionat\ dintr-o re]ea metalic\
sau material sintetic care a fost montat\ pe 2-4 cercuri rigide, inoxidabile, dar
poate s\ aib\ [i forma unui sac (vezi anexele).Scopul juvelnicului este acela de a
men]ine pe[tele viu pe `ntreaga perioad\ de pescuit sportiv.Prin deschiderea
superioar\, pe[tele este introdus `n juvelnicul a[ezat `n ap\, vertical [i legat cu un
[nur de un obiect (nuia, stuf, arbust) de pe mal.
Gafa este un instrument necesar pentru imobilizarea pe[telui de talie mare,
prins la undi]\, [i care nu este recomandat s\ fie manipulat ([tiuca, somnul). Gafa
este format\, de obicei, dintr-un cârlig de o]el, `n[urubat la o tij\ simpl\ sau
telescopic\.Se folose[te prinzând cu cârligul de operculul pe[tilor [i tr\gând cu
putere, pân\ ce pe[tele este scos pe mal sau a[ezat `n barc\.~n perioada `n care nu
se utilizeaz\, vârful cârligului se protejaz\ cu un dop de plut\, man[oane de
cauciuc etc.

TEM|

- se vor prezenta uneltele [i utilajele de pescuit sportiv [i

productiv existente `n inventarul disciplinei;
- se vor prezenta transparente, casete video etc privind
uneltele [i manoperele de pescuit productiv;
- se vor face deplas\ri `n ferme.

INTREBĂRI:
a) Stabiliţi specificul uneltelor utilizate în piscicultură
b) Detaliaţi importanţa uneltelor pentru pescuitul productiv

REFERAT
Descrieţi uneltele de pescuit utilizate în braconaj

- 115 -
 Plan[a IX

Fig. 1 Setc\ Fig. 2 Ava: 1 – plasa de mijloc; 2 - radina

11 8 10 2 6 7 5 3 4
4 9 1

Fig. 3 Vintir cu un canat – p\r]i componente: 1 – arip\ (canat); 2 – burduful fintirului; 3 –

fuscele; 4 – potigaci; 5 – gura burdufului; 6 – anticamere (tinda); 7 – cerc; 8 – capcana
(camera de prindere); 9 – sânul vintirului; 10 – limb\ (gârlici); 11 – must\]i (cealmuce)

Fig. 4 Vâr[a

Fig. 5 Talian

Fig.6 T\rbuful [i anexele

- 116 -
 Plan[a IX (continuare)

Fig. 7 Sacul

Fig. 8 Mreaja

Fig. 9 Hal\ul Fig. 10 Carmacele

Fig. 11 Priponul

Fig. 12 Gard cu limbi, obloane

[i cote]e

- 117 -
 Plan[a IX (continuare)

Fig.14 Plas\ de mân\

Fig. 13 Diferite forme de cote]e

Fig. 15 Sacul pentru puiet

Fig. 16 Volocul Fig. 17 Prostovolul

- 118 -
 Plan[a IX (continuare)

8 7
6
10 5
4 3 1 13
2
11

12

15 16

14
17

Fig. 18 N\vodul [i anexele sale: 1 – sacul (mati]a); 2 – plutele (bobocii mati]ei); 3 –

plutitor (“pu[\”); 4 –cheile n\vodului; 5 – privodul (“cistine” – “opre]e”); 6 – plasa de la
mijloc; 7 – plasa de la clece; 8 – otgonul plutei; 9 – camana; 10 – clece; 11 – frâu; 12 –
codol\-alerg\toare; 13 – plute (“coarnele” sau “boii mati]ei”); 14 – [ufanele; 15 –
opritoare; 16 – leamc\; 17 – minciog.

Fig. 19 Efectuarea `mpletirii plasei pesc\re[ti Fig. 20 Sit\ pentru larve

a - igli]a; b - colone]ul; c – mod de `mpletire

Fig. 21 Palete pentru larve

- 119 -
 Plan[a IX (continuare)

a b

Fig. 22 Lansete (varg\) Fig. 23 Cârligul

a – pentru dou\ mâini; b – pentru o mân\ a-b – vârf; b-c – curbur\; c-d – bra]
d – ochi; e – limb\ sau spin

Fig. 24 Mulinete

Fig. 25 Strun\

- 120 -
 Plan[a IX (continuare)

b Fig. 26 Noduri la cârlige

a – pentru cârligul cu ochi;
b – pentru cârligul cu palet\
c – pentru mu[te artificiale

Fig. 27 Noduri la fir

a – noduri la dublu; b – legarea strunei

a
b

Fig. 28 Plute Fig. 29 Plumbi: a – rotund; b – plac\;

c – ogival (oliv\)

Fig. 30 Minciogul

- 121 -
 Plan[a IX (continuare)

Fig. 31 Juvelnice

Fig. 32 Tipuri de gafe Fig. 33 Vârtejuri

a – dintr-o bucat\
b – cu mâner telescopic
Fig. 34 Pozi]ia corect\
a plutei

Fig. 36 Linguri
Fig. 35 Linguri]e a – model clasic; b – alungit (pi[cot); c – par\;
d – rotativ\ pe ax

- 122 -
 Plan[a IX (continuare)

Fig. 37 Blinkere (sc\p\ritoare) Fig. 38 Moturi rotative

Fig. 39 Twistere [i schadere Fig. 40 Monturi oscilante

Fig. 41 Mu[te
artificale

- 123 -
 Capitolul VI

Utilaje şi dispozitive folosite în piscicultură

6.1. Utilaje cu utilizarea `n determin\ri hidrobiologice

 Pentru prelevarea probelor de mâl se folosesc dragele târâtoare sau
cele apuc\toare
Draga târâtoare se utilizeaz\ `n scopul recolt\rii probelor calitative de
mâl, necesare atât analizelor chimice cât [i biologice. Aceast\ drag\ este
confec]ionat\ dintr-un sac din pânz\ deas\, cu ochiurile de 0,5 mm, prins de un
cadru metalic de form\ dreptunghiular\. Dimensiunile cele mai des `ntâlnite sunt
de 10/20 cm, adâncimea sacului fiind de 50-60 cm. La fiecare col] al cadrului
exist\ un inel metalic de care se fixeaz\, printr-un cârlig `nchis, câte o vergea
metalic\, cele 4 vergele fiind reunite la capetele lor `ntr-o verig\ de care se prinde
o frânghie cu care este tras\ draga `n ap\, pe fundul bazinului (plan[a X).
Draga apuc\toare este folosit\ `n scopul recolt\rii probelor cantitative de
mâl, necesare analizelor chimice [i biologice. Ea const\ dintr-o cutie metalic\, din
tabl\ galvanizat\, de form\ paralelipipedic\, având fundul alc\tuit din dou\
capace, sub form\ de f\lci, care se pot deschide [i `nchide prin intermediul unei
tije. P\r]ile libere ale capacelor au posibilitatea s\ formeze un unghi de dizlocat
prin s\pare (plan[a X). Draga se afund\ `n ap\ [i mâl, prin intermediul unei
pr\jini, cu cele 2 capace deschise, cuprinzând o suprafa]\ precis\ de mâl. Tr\gând
de tij\, capacele se `nchid, cantiatea de mâl [i organismele existente putând s\ fie
re]inute [i aduse la suprafa]\. Dup\ aceast\ manoper\, mâlul se trece `ntr-o tav\
larg\, pe prob\ putându-se observa [i stratifica]ia mâlului.
~n România, ca drag\ apuc\toare se folose[te cu predilec]ie draga Marinescu.
Atât `n cazul recolt\rii probelor cu draga târâtoare cât [i cu cea apuc\toare,
se va proceda la `ndep\rtarea vegeta]iei, omogenizarea probei, din acest amestec
punându-se ulterior `ntr-un s\cule] de pânz\ sau `ntr-o pung\ din material plastic,
atât cât este necesar pentru analize (cca. 500 g mâl). Proba va fi `nso]it\ de o
etichet\ cu datele necesare identific\rii acesteia.
 Pentru prelevarea probelor de ap\ se folosesc vase cu deschiderea
superioar\ mare [i capacitate cunoscut\, sticle lestate, fileul planctonic
[i ciorpacul limnologic.
Vasele pentru prelevarea probelor de la suprafa]\ au volum de 1 l, putând
s\ fie construite din sticl\, plastic sau metal.
Sticlele lestate (plan[a X) au volume tot de cca. 1 l, bine cunoscut de c\tre
operator, fiind acoperite de o `mpletitur\ (lest) ce permite manipularea sticlei [i o
fere[te de spargere. Un cap\t (inferior) al sforii de lestat se racordeaz\ la o
greutate ce are ca scop u[urarea p\trunderii sticlei `n ap\ [i verticalizarea acesteia.
De cap\tul superior al sforii se aga]\ dopul respectivei sticle.
Fileul planctonic este constituit dintr-o ram\ metalic\ de form\ circular\, de
care se fixeaz\ un sac conic, din sit\ (pânz\) de m\tase de moar\ sau din material
plastic. La vârful acestui con este ata[at un p\h\rel metalic cu robinet, destinat
golirii con]inutlui, dup\ extragerea fileului din ap\. Apa care intr\ prin deschiderea
fileului se filtreaz\ la ridicarea acestuia, prin traversarea pere]ilor, iar organismele,
suspensiile [i alte forme de materii incluse se vor colecta la baza fileului.

- 124 -
 Ciorpacul limnologic are forma, aspectul [i p\r]ile componente ale
minciogului pesc\resc. Cu acest ciorpac se pot recolta vie]uitoarele din masa apei,
de pe vatra bazinului (dup\ principiul dragei târâtoare) dar [i plante emerse sau
plutitoare (plan[a X).
 Pentru determinarea biomasei planctonice se folosesc mai multe
tipuri de instrumentar, printre care [i a[a zisele camere de num\rare de
tip Türke sau Bürker.
Acestea folosesc metoda numeric\ (Hansen) de determinare a biomasei
planctonice. O camer\ (celul\ sau lam\) de num\rare este alc\tuit\ dintr-o lam\ de
sticl\ groas\, având `n mjloc 3 patrulatere delimitate de [an]uri transversale (plan[a
X). Suprafa]a camerei de num\rat este de 9 mm2, `mp\r]it\ `n 9 p\trate de 1 mm2 [i
delimitat\ prin linii sub]iri, triple. P\tratul din centru este `mp\r]it `n linii situate la
distan]\ de 1/20 mm `ntre ele [i p\trate mai mici, cu suprafa]a de 1/400 m2.
Sedimentul care urmeaz\ a fi analizat se omogenizeaz\ prin amestec, se pune pe o
celul\ sau lam\ de num\rat dup\ care se trece la calcularea num\rului de organisme
pe unitatea de volum a probei realizate, aplicând diverse rela]ii de calcul.

6.2. Utilaje cu utilizarea `n activitatea reproductiv\

a pe[tilor
 Pentru num\rarea icrelor fecundate, a larvelor [i puie]ilor
1. Num\rarea icrelor este necesar\ `n special când se livreaz\ icre
embrionate pentru alte unit\]i, dar [i pentru a planifica puietul propriu. Num\rarea
icrelor, la salmonide, este cea mai important\ dintre toate activit\]ile de num\rare,
icrele fiind mai valoroase decât la alte specii (crap, [tiuc\ etc.)
Metode [i instrumentar
- Metoda cutiei de incubator, metod\ care utilizeaz\ cutia interiaor\ a
incubatorului Wacek. Cutia are suprafa]a de 2300 cm2, iar icrele au diametrul
cuprins `ntre 4-6 mm, ceea ce `nseamn\ c\ la 1 cm2 de incubator intr\ 4-6 icre.
~nmul]ind icrele de pe 1 cm2 cu suprafa]a cutiei se determin\ num\rul total de icre
puse pe un singur rând (cca. 9.000-12.500 buc\]i).
- Metoda Schillinger, metod\ care utilizeaz\ aparatul cu acela[i nume,
format dintr-un cilindru gradat, de 20 cm3, vas de sticl\ pentru icre, cilindru gradat
de 100 cm3 f\r\ fund [i o pâlnie din sticl\ pentru intrducerea icrelor (plan[a X).
Mod de lucru: se introduce ap\ `n cilindrul de 20 cm3. Cunoa[tem deci
num\rul de icre necesare pentru a disloca un volum de 10 cm3 ap\, `n gâtul
acestuia fiind montat un cilindru gradat pân\ la 100 cm3. Cantitatea de ap\
introdus\ `n vas atinge nivelul grada]iei “zero” a cilindrului. Se toarn\ apoi, `n
cilindru, atâtea icre `ncât apa din vas s\ se ridice la grada]ia 100. ~n acest fel, vasul
m\soar\ de 10 ori mai multe icre decât cilindrul cel mic.
- Metoda cânt\ririi , care presupune existen]a unui cântar sensibil, care s\
poat\ exprima greutatea a 1000 icre. Greutatea total\ a icrelor cânt\rite se
raporteaz\ la cea ob]inut\ de la cele 100 de icre.
- Metoda num\r\rii cu celul\ fotoelectric\ este cea mai modern\,
aparatura cea mai simpl\ fiind alc\tuit\ din dou\ recipiente a[ezate `n plan
vertical, comunicând `ntre ele printr-o conduct\ flexibil\, cu lumenul (diametrul)
corespunz\tor diametrului icrelor. Recipientul pozi]ionat superior se umple cu ap\
[i icre care, `n drumul lor c\tre recipientul inferior (prin gravita]ie), trec prin fa]a
celulei fotoelectrice, care le num\r\, afi[ajul fiind electronic.
2. Num\rarea larvelor [i puie]ilor
Metode [i instrumentar:
- Metoda lingurei de pânz\, metod\ care utilizeaz\ o palet\ (lingur\)
construit\ dintr-un cadru de sârm\ [i `mbr\cat `n pânz\ rar\. Larvele sau puietul
se num\r\ direct, `ns\ nu este aplicabil\ `n cresc\toriile mari.

- 125 -
 - Metoda comparativ\, bazat\ pe folosirea mai multor vase sm\l]uite, cu
volum identic. ~ntr-unul dintre vase se introduc 1.000 de larve sau de puie]i,
recuperându-se apa dislocat\ de ace[tia. Apa va fi pus `ntr-un vas gradat [i se va
[ti ce volum de ap\ este dizlocat de 1000 de larve sau puie]i (plan[a X).
- Metoda volumetric\ bazat\ pe folosirea unui vas gradat [i cu fundul
perforat (din plas\). Un anumit volum de larve sau puiet, reprezentând, spre
exemplu, grada]ia 5 ml, se num\r\ de 3-4 ori la `nceput [i se face media. Ulterior
se aplic\ regula de trei-simpl\
- Metoda num\r\rii cu celula fotoelectric\ este asem\n\toare ca tehnic\
cu cea a icrelor.

 Pentru transportul icrelor fecundate, a larvelor [i puietului

1. Transportul icrelor se face `n primele 24 de ore de la fecundare sau
dup\ embrionarea lor.
Metode [i instrumentar
- Co[ul pentru transportul icrelor este alc\tuit dintr-un co[ interior [i unul
exterior, construite din nuiele [i având dimensiuni variabile (ex. co[ul interior,
pentru icrele de [al\u :50 cm la baz\, 60 cm la gur\ [i 70 cm `n\l]ime). La fundul
co[ului mare [i `ntre pere]i se pune mu[chi umezit. ~n co[ul mic se pun rame
succesive cu icre, deasupra fiind o ram\ perforat\ `n care se pune ghea]a (plan[a
X).
- Lada pentru transportul icrelor este alc\tuit\ dintr-un corp (cutie, ca
atare) [i din rame cu tifon, pentru icre. Ramele au grosimi de 1,2 cm, lungimi de
30 cm [i l\]imea de 20 cm, punându-se una peste alta, l\sând `ns\ la fund [i pe
margini un spa]iu necesar introducerii mu[chiului (plan[a X). Rama ultim\,
superioar\, este perforat\, `n ea punându-se ghea]\ [i peste ea capacul.
2. Transportul larvelor [i puietului se face prim\vara (crap) sau toamna
(p\str\v) [i mai pu]in `n cursul verii.
Metode [i instrumentar:
* pe distan]e scurte se folosesc bidoane din tabl\ sau g\le]i [i saci de
plastic;
* pe distan]e lungi se folosesc hidrobidoane (plan[a X), de construc]ie mai
simpl\ sau mai complex\, ultimele fiind formate din corpul bidonului, capac
mobil, site [i ]eav\ de aeraj, precum [i un fund dublu. Hidrobidoanele au
capacit\]i cuprinse `ntre 800-1500 l, cele mai voluminoase necesitând [i tuburi de
racordare la sursa de oxigen.
 Pentru incubarea icrelor fecundate [i prematurarea larvelor
a) Incubatoarele
1. Incubatorul Zug-Weiss, const\ dintr-o caraf\ de sticl\, `n form\ de
butelie [i cu fundul retezat. Ele au lungimea de 60-70 cm [i un diametru la fund de
16-20 cm. Se monteaz\ pe suporturi, `n pozi]ie vertical\, cu gâtul `n jos (sunt sta]ii
cu câte 200 asemenea aparate). Apa circul\ printr-un furtun de cauciuc de jos `n
sus, printr-o sit\ deas\ a[ezat\ la gâtul garafei [i se scurge pe partea superioar\
`ntr-un uluc ce este `n leg\tur\ cu canalul de evacare. ~ntr-o caraf\ se introduce
250-300 g (200.000-250.000 icre) icre fecundate de crap [i se regleaz\ debitul
apei la 0,6-0,8 l/sec.
Capacitatea unui aparat este de 8 l. Schema [i dimensiunile sunt redate `n
plan[a X, `mpreun\ cu modul de amplasare a acestora. Men]ion\m c\ sala de
incuba]ie, posed\, `n general, o lungime de 30-45 m [i o l\]ime de 7-8 m.
Alimentarea cu ap\ se recomand\ a fi de la un bazin decantor (0,5-1,0 ha
suprafa]\ [i 1,5-2,0 m adâncime) pentru a avea temperatura relativ constant\.
~nainte de a intra `n sala de incuba]ie, la punctul de priz\, apa trece printr-un filtru.
Filtrul este format din 2 site: prima cu ochiurile de 0,5/5 mm, iar a doua sit\ de
m\tase nr.25. Incubatoarele sunt fixate pe suporturi speciale, metalice, lâng\

- 126 -
peretele bazinului, astfel c\ embrionii ecloziona]i s\ poat\ fi antrena]i de curentul
de ap\ `n juvelnice.
2. Incubatorul tip Nucet este format dintr-o cutie metalic\, cu dimensiunile
de 60x60x55 cm, `n care se introduce un juvelnic cu dimensiunile de 52x52x46 cm
din sit\ de Nytal sau Kapron, cu ochiurile de 0,5 mm. Juvelnicul este sus]inut de un
stelaj metalic din o]el beton cu dimeniunile 56x56x55 cm. Debitul de ap\ este de 4-
6 l/min. Apa intr\ `n juvelnic printr-un robinet montat deasupra incubatorului,
lateral [i creaz\ un curent circular care asigur\ o irigare optim\ a icrelor.
Capacitatea de incuba]ie este de 500.000-600.000 icre.
3. Incubatorul Wacek-Universal este destinat incub\rii icrelor de
salmonide. Este format, ca [i celelalte incubatoare, din dou\ cutii, una interioar\ [i
alta exterioar\, cu dimensiunile: cutia exterioar\ 60-70 cm lungime, 50-60 cm
l\]ime [i 30 cm `n\l]ime, iar cea interioar\ 55-60 cm lungime, 48-58 cm l\]ime [i
25 cm `n\l]ime (plan[a X). Cutia exterioar\ se construie[te din scândur\ sau
beton, direct pe un postament, iar cea interioar\ din lemn, tabl\ zincat\ ori
material plastic. Cutia interioar\ are la capete câte 2 pere]i interiori, situa]i la 5 cm
distan]\ de cei exteriori. Peretele dinspre intrarea apei este din acela[i material din
care sunt confec]iona]i [i pere]ii cutiei interioare, având la un col] un orificiu din
tabl\ perforat\.
Peretele interior dinspre evacuare, `mpreun\ cu fundul cutiei interioare sunt
confec]iona]i, `n `ntregime, din tabl\ perforat\, din zinc sau din sit\ de zinc.
Perfora]iile sunt de 2 mm `n diametru [i dispuse la o distan]\ de 15 mm `ntre ele. La
fund, `ntre cele 2 cutii r\mâne un spa]iu liber de 5 cm, care permite circula]ia apei.
Curentul apei din incubator depinde de locul unde cade apa din sursa de
alimentare cu ap\, adic\:
- dac\ apa cade `ntre pere]ii cutiei exterioare [i cel al cutiei interioare, va
str\bate spa]iul liber dintre fundul lor [i va ie[i prin sita cutiei interioare,
urcând `n aceasta (curentul este ascendent);
- dac\ apa cade `ntre pere]ii cutiei interioare, intr\ prin tabla perforat\ sau sit\,
trece printre icre `n cutia exterioar\ sau iese direct, prin buza de deschidere, `n
ulucul de evacuare (curentul este circular [i descendent).
Pentru cur\]ire, cutia exterioar\ este prev\zut\, `n partea de jos, `nspre
ulucul de evacuare, cu unul sau dou\ orificii cu dop. Capacitatea unui incubator
este de 10.000-12.000 icre de p\str\v, a[ezate `ntr-un singur strat. Incubatorul are
[i un capac din lemn, cu un orificiu central de 10x10 cm, acoperit cu tabl\
perforat\, cu rolul de a filtra lumina solar\ [i a `mpiedica accesul d\un\torilor.
4. Incubatorul Cetate Basarabi se utilizeaz\ pentru incubarea icrelor de
acipenseride, `n special ceg\. Incubatorul are o form\ conic\, fiind alc\tuit dintr-o
cuv\ exterioar\, construit\ din tabl\, fibr\ de sticl\ sau plastic [i dintr-un corp
interior, tip sit\. (plan[a X). Apa p\trunde prin partea inferiar\ a incubatorului (pe
la vârful conului) [i este evacuat\ prin partea superioar\, printr-un scoc special
construit, deci se creaz\ un curent ascendent care turbioneaz\ icrele fecundate.
Pentru cur\]irea incubatorului, la partea inferioar\ exist\ un [tu] cu robinet.
~ntr-un astfel de incubator se pot introduce 500-1.000 g icre. Debitul apei este de
2-3 l/sec., temperatura de 10-14ºC [i 8-9 mg/l concentra]ia de oxigen.

b) Juvelnicile pentru cre[terea pe[tilor

Juvelnicile au o form\ dreptunghiular\, confec]ionate din plas\ de material
sintetic sau din a]\ groas\, cu ochiuri de 1,5-2 cm, `nsforate pe un cadru din
stinghii de lemn sau rame din ]evi de aluminiu. Ele se a[eaz\ `n masa apei, mai
departe de mal, singure sau grupate, fixate de pari.
Pentru a evita evadarea pe[tilor, juvelnicile sunt dotate cu capace tot din
plas\ de material plastic, cu ochiuri dese. Marginea superioar\ a juvelnicilor ies `n
afara apei cu 30 - 50 cm. Pentru a se evita mâlirea acestora se recomand\ plasarea

- 127 -
la cel pu]in 1-1,5 m de fundul bazinului. ~n juvelnice se poate stoca pe[te [i chiar
cre[te puiet [i pe[te adult. Unele juvelnice posed\ [i recipiente speciale pentru
depunerea furajelor, `n special granulate.

c) Trocile puierni]\
Se folosesc `n p\str\v\rii, având ca scop r\rirea puietului rezultat din
incubarea [i cazarea acestora pe o perioad\ determinat\. Trocile (plan[a X) pot s\
provin\ de la incubatoarele folosite `n p\str\v\rii (incubatoare cu curent lung) sau
se construiesc special. O troac\ este o lad\ de lemn, dreptunghiular\, cu
dimensiunile de 200/60/25 cm. Pentru a se evita evadarea puie]ilor, troaca are
`nspre p\r]ile de alimentare [i evacuare câte un perete desp\r]itor, din tabl\
perforat\, la o distan]\ de 10 cm de pere]i. Fundul trocii este din lemn.
Capacitatea unei troci de 1 m2 suprafa]\ este de 5.600-10.000 puie]i de p\str\v, `n
vârst\ de 5-6 s\pt\mâni, dac\ debitul apei este de 20-30 l/minut. Se pot
confec]iona [i troci din beton, dimensiunile fiind de 200/60/30 cm.
Trocile se construiesc sub [oproane f\r\ pere]i laterali, numai cu acoperi[,
`n dou\ ape. Dispunerea trocilor se face de o parte [i de alta a ulucului de
alimentare a acestora, debitul necesar `nsemnând 2 l/sec. Trocile au capac din
lemn, acoperirea f\cându-se pe jum\tate din suprafa]a lor.

d) L\zile de incuba]ie
Se folosesc pentru incuba]ia icrelor de [al\u [i somn, `n cadrul reproducerii
artificale. Lada de incuba]ie este un cadru dreptunghiular, cu capac, `nvelit `n plas\
de sârm\ (plan[a X). ~n interiorul l\zii se pun rame de lemn, `mbr\cate `n tifon, pe
ghidaje. Cutia are dimensiuni de 1 m lungime, 60 cm l\]ime [i 70 cm `n\l]ime, `n
cazul icrelor de [al\u, [i de 1,5/0,5/0,6 m `n cazul icrelor de somn.
L\zile cu icre, a[a cum sunt ele, se pun `n hele[teie unde se va popula cu
pe[te r\pitor, ]inându-se pân\ apar alevinii [i chiar mai mult.

6.3. Utilaje [i dispozitive pentru populare [i recoltarea

pe[telui
1. Pentru populare
 Pentru popularea apelor de munte cu icre fecundate de p\str\v
Metode [i instrumentar
- Cutia Vibert, cu dimensiuni de 2x7x9 cm, prev\zut\ pe laturi cu orificii
de 1x0,30 cm [i construit\ din material plastic. Are un volum de 1000 buc\]i icre
(plan[a X). Cutiile se `ngroap\ la 20-30 cm, `n zonele naturale de boi[te a
p\str\vului, acoperindu-se cu un strat de pietre, gros de 20-30 cm. Icrele [i
embrionii se dezvolt\ `n `ntuneric, `n apa oxigenat\ a râului, eclozionând dup\
scurgerea timpului necesar.
 Pentru popularea hele[teilor se utilizeaz\ diverse utilaje [i dispozitive,
`n func]ie de categoria de vârst\ [i greutate a pe[tilor, specia de pe[ti,
suprafa]a hele[teielor etc.
- Dispozitiv pentru cânt\rirea [i popularea hele[teielor, format dintr-un
cântar tip bascul\, pe care s-a calat o cuv\ metalic\ [i un jgheab din prelat\ sau alt
material impermeabil, fixat\ pe 2 perechi de pari (plan[a X). Cuva, situat\
deasupra cântarului, are patru picioare sus]in\toare, putându-se ridica [i `nclina
pentru a se deversa con]inutul `n jgheabul de populare.
- Dispozitiv de populare “tip capr\”, construit din lemn, dup\ modelul
caprelor pentru t\iat lemne. Pe aceste capre se pun câte 2 saltele, din diverse
materiale (r\d\cini, stuf) [i se introduc ini]ial `n bazinele unde sunt reproduc\torii
de [al\u, somn sau biban, dup\ care, odat\ depuse icrele, se mut\ `n hele[teiele ce
urmeaz\ a se popula (plan[a X). Pentru populare se mai pot folosi saci de plastic,
l\zi-incubator [.a.

- 128 -
 2. Pentru recoltare [i sortare
- Lada de pescuit este o lad\ din tabl\ perforat\ sau din sit\, care are `n
partea inferioar\ un brâu compact (neperforat) de aproximativ 10 cm (plan[a X). ~n
partea superioar\ a l\zii, pe laturile lungi, se monteaz\ dou\ bare de lemn, `n
vederea manipul\rii [i deplas\rii acesteia. Lada de pescuit se a[eaz\ sub jetul de ap\
eliberat de partea orizontal\ a unui c\lug\r destinat golirii bazinelor mai mici (de
p\str\v, spre exemplu) [i va re]ine pe[tele care migreaz\ cu apa scurs\.
- Masa pentru num\rarea [i sortarea pe[telui, sub forma unei platforme
cu margini `n\l]ate, pentru ca pe[tele s\ nu sar\, pus\ pe un postament format din
4 capre, unite `ntre ele dou\ câte dou\, [i ridicate la nivelul mijlocului unui om
(plan[a X). La un cap\t, `n form\ de trunchi de con, se las\ o singur\ deschidere,
pe unde pe[tele selectat se va deversa `ntr-un co[, a[ezat pe sol. Co[ul se va
cânt\ri, ori de câte ori va fi umplut. Lungimea platformei depinde de num\rul de
oameni care lucreaz\ la selectare [i de cantitatea de pe[te.
- Masa pentru selectarea crapului de vara I este o mas\ special\,
selectarea acestei categorii de crap având un rol deosebit [i trebuind s\ fie f\cut\
separat de alte categorii (plan[a X). Masa pentru selectare are, `n acest caz, 3 sau
4 deschideri (treceri) pentru 3 sau 4 categorii de greutate. Mesele pot s\ aib\
lungimea de 1 m, l\]ime de 80 cm [i tot 1 m `n\l]ime. Dup\ sortare, crapii se
transfer\ `n hele[teie pentru iernare.
- Sortatorul mecanic (triorul) se utilizeaz\ la produc]iile mari de pe[te.
Este compus dintr-un cadru de lemn `n interiorul c\ruia, pe dou\ bare transversale
, sunt fixate 5 [ipci lungi, triunghiulare, din stejar, culisabile pe cele transversale.
Fixarea [ipcilor se face cu ajutorul [uruburilor de fixare. Distan]a dintre [ipci se
regleaz\ cu be]i[oarele de reglaj (exist\ 10 be]i[oare, de dimensiuni diferite),
astfel `ncât vor rezulta mai multe canale de l\rgimi diferite, prin care vor aluneca
pe[tii (plan[a X). Conform reglajului, `n canalul I cad pe[tii mici, `n al II-lea cei
mijlocii, `n al III-lea cei mari, `n cel de-al IV-lea numai cei foarte diferen]ia]i ca
m\rime, urm\rind a fi resorta]i ulterior. Vibra]ia p\r]ii superioare este dat\ de o
turbin\ vibrant\ cu ghidaje. Permanent, sortarea se face `n ap\, aceasta fiind
furnizat\ de o electropomp\.
- Sortatorul electric este un utilaj care sorteaz\ automat 3-4 categorii de
dimensiuni. Este necesar ca s\ se asigure orizontalitatea platformei de sortare [i s\
se ajusteze acele de reglare la dimensiunile de sortare. Acest sortator se aseam\n\
cu cel mecanic, `n sensul c\ poate s\ aib\ bare triunghiulare sau role ce regleaz\
m\rimea fantelor, dar reglajele sunt mai multe, electropompa este `ncastrat\ `n
corpul sortatorului etc (plan[a X).

3. Pentru transportul reproduc\torilor

- T\rgile pentru transportul reproduc\torilor sunt construite din prelat\
care se `nf\[oar\ pe dou\ pr\jini din lemn uscat, u[or [i rezistent (plan[a X).
L\]imea prelatei se calculeaz\ `n a[a fel `ncât s\ formeze o pung\, pentru ca
pe[tele s\ nu sar\ din targ\. De asemenea, pentru a nu aluneca datorit\ `nclin\rii
t\rgii, la capete se `nchide targa cu 2 capace din lemn, semicirculare, care dau [i
deschiderea (l\rgimea) t\rgii.
- Roaba pentru transportul produc\torilor este de o construc]ie special\,
pe un cadru din lemn putându-se a[eza mai multe jgheaburi din prelat\ (4 sau 6)
(plan[a X). Pentru transportul de acest fel, terenul nu trebuie s\ fie accidentat [i
distan]a de deplasare s\ fie mic\.

6.4. Utilaje [i dispozitive pentru furajare-cre[tere

- Mesele de furajare sunt plan[e din lemn, material plastic sau chiar din
tabl\ de fier, cu suprafe]e de cca. 1 m2, fixate pe un singur stâlp sau mai mul]i,
având rolul de suport pentru a[ezarea hranei suplimentare necesar\ pe[tilor. Mesele
se pun sub ap\, la adâncimi de 20 - 30 cm, sub cota de secare a respectivului

- 129 -
hele[teu sau bazin. Pentru un hectar de luciu de ap\ se calculeaz\ 1-2 mese.
Identificarea locului de amplasare a meselor de furajare se face cu ajutorul unor pari
(ghiondere) sau a unor geamanduri (obiecte plutitoare) (plan[a X).
- Distribuitoarele de furaje au diverse forme [i solu]ii constructive. Astfel,
cele mai simple (plan[a X) sunt compuse dintr-o cutie rotund\, din tabl\ zincat\,
cu mai multe rânduri de orificii [i cu palete, ca la ro]ile hidraulice. Prin mijlocul
cutiei trece un ax sprijinit la capete pe dou\ ghiondere (picioare). Cutia se umple
cu furaj [i se instaleaz\ la ]eava (canalul) de admisie a apei. Datorit\ curgerii apei
(curentului) roata se `nvârte[te, distribuind cantit\]i mici de hran\, care se scurge
prin orificiile existente.

6.5. Alte utilaje, dispozitive [i unelte folosite `n piscicultur\

- Coasa pentru plantele de ap\ are rolul de a cosi plantele nefolositoare
(papur\, stuf) sau a reduce suprafa]a pe care acestea s-au dezvoltat. Formele
coaselor sunt diverse, ac]ionarea lor putându-se face prin trac]iune animal\ sau
mecanic\. O coas\ standard (plan[a X) este alc\tuit\ dintr-o parte activ\ [i
prelungirile necesare racord\rii la sursa de trac]iune. Partea activ\ (cu]itele)
reprezint\ o succesiune de lame lungi de 35-40 cm fiecare, dispuse longitudinal,
care descriu un semicerc. Pentru a se a[eza pe sol, la baza plantelor, atât partea
activ\ cât [i prelungirile au ata[ate greut\]i.
- Grapa cultivator are rolul de a afâna vatra hele[teielor [i de a distruge
r\d\cinile plantelor nefolositoare (stuf). `n plus, grapa amestec\ mâlul cu solul
hele[teului. O astfel de grap\ (plan[a X) de]ine trei rânduri de piese active, de
form\ stelat\, care se afund\ `n sol la simpla trecere a acestui utilaj peste zona
vizat\. Grapa poate s\ fie ac]ionat\ de ma[ini sau de animale de trac]iune,
existând [i posibilitatea “regl\rii” adâncimii de penetrare `n sol, prin a[ezarea
unei perosane `ntr-un scaun special amenajat.
- Distribuitorul de var este necesar bazinelor cu sol acid, `n vederea
disribuirii varului, pentru corectarea valorii pH-ului. Distribuitorul poate s\ aibe
multe solu]ii constructive, folosindu-se dup\ secarea bazinelor sau când bazinele
sunt pline de ap\ (plan[a X). Un distribuitor de var instalat la intrarea apei `n
hele[teu se compune dintr-o roat\ hidraulic\, pentru ac]ionarea acesteia fiind
suficient un debit mic de ap\. Roata este `n contact cu o cutie plin\ cu var nestins,
foarte m\runt, prin intermediul unui lan] pus pe pinioane din]ate. Rota]ia ro]ii
pune `n func]iune un agitator mecanic, aflat `n interiorul cutiei cu var, `n acest fel
nefolosindu-se bulg\ri. ~n plus, pe exterior, tot datorit\ rotirii ro]ii, un cioc\nel
love[te `n cutie, ajutându-l la eliberarea unei cantit\]i de var. Varul ce se scurge se
poate regla cantitaiv prin reducerea sau m\rirea fantelor de la baza cutiei.
- Plugul pentru mâl se folose[te pentru trasarea canalelor drenoare `n
mâlul de pe fundul albiilor, dup\ scurgerea apelor, pentru a gr\bi uscarea [i pentru
decolmatarea unor canale de admisie [i evacuare a apei. Se compune dintr-un
cadru triunghiular din lemn sau fier, cu laturile de 3-5 m lungime [i late de 40-
60 cm, baza fiind de 1,0-1,5 m. Peste acest cadru se a[eaz\ o scândur\ lat\, pe
care se pun bolovani de piatr\ sau alte greut\]i, m\rindu-i astfel greutatea [i,
implicit, adâncimea de raclare (plan[a X). Plugul este ac]ionat de un vinci, fixat pe
o sanie priponit\ [i pe care se `nf\[oar\ un cablu ata[at la plug.
- Grebla pentru plaur se folose[te la `ndep\rtarea vegeta]iei din ap\,
prealabil (plan[a X). Este o grebl\ de 3-4 m lungime, cu din]ii de 0,5 m [i cu dou\
bra]e de care se leag\ o parâm\ rulat\ pe un vinci fixat pe mal sau de for]a unui
animal de trac]iune (cal).
- Uneltele pentru t\iat stuf sunt utilizate [i pentru alte plante din cadrul
vegeta]iei dure [i sunt reprezentate de rizac\, târpan [i cange (plan[a X).

- 130 -
 Rizaca este o unealt\ de mân\, format\ din 1 sau 2 lame `n form\ de
secer\, cu ambele muchii ascu]ite [i fixate pe o coad\ de lemn, lung\ de 2-4 m. Se
folose[te pentru t\ierea din barc\ a vegeta]iei dure, `n special a celor cu rizomi.
Târpanul este tot o unealt\ de mân\, format\ dintr-o lam\ cu marginea
ascu]it\, `n form\ de coas\, fixat\ la o coad\ de lemn, de 1 m lungime. Serve[te la
t\iatul vegeta]iei acvatice dure, dup\ retragerea apei sau dup\ `nghe].
Cangea este o pr\jin\ care are la un cap\t un cârlig sau dou\, din fier,
`ncovoiate `nspre pr\jin\ [i bine ascu]ite. Cu cangea se pot reteza plantele din
zona malurilor ori din hele[teu, folosindu-se o barc\.

TEM|

- se vor prezenta uneltele, utilajele [i dispozitivele existente

`n inventarul disciplinei;
- se vor prezenta transparente cu modul de utilizare a
uneltelor, utilajelor [i dispozitivelor `n diverse ferme
piscicole;
- se vor face deplas\ri la ferme piscicole.

INTREBĂRI :
a) Stabiliţi specificul utilajelor şi dispozitivelor utilizate în piscicultură
b) Detaliaţi importanţa utilajelor şi a dispozitivelor necesare în piscicultură

- 131 -
 Plan[a X

b
a c d

f
g

h j

Fig. 1 Ustensile pentru recoltare-fecundare

a – minciog f\r\ fund; b – vas plastic; c – prosop moale; d – colector lap]i;
e – linguri]e de plastic; f – can\ de plastic; g – g\leat\ de plastic;
h – plan[\ de cauciuc (lemn); i – foarfec\; j – cu]it

- 132 -
 Plan[a X (continuare)

Fig. 2 Conten]ia reproduc\torilor

a – sub 500 g; b – peste 500 g

Fig. 3 Pipeta Potain

Fig. 4 Pens\ [i pipet\ cu par\ de cauciuc Fig. 5 Pipet\ Woynarovitch

(pentru icre moarte) pentru colectat lap]i: a – pipet\;
b – tub cauciuc

Fig. 6 Icre de p\str\v

a – fecundate (cu “virgula”)
b – nefecundate (cu “clopot”)
Fig. 7 Plac\ Brandstätt
(pentru num\rarea icrelor)

- 133 -
 Plan[a X (continuare)

b
a

Fig. 8 Incubatoare: a – incubator Weiss; b – incubator tip Nucet; c – incubator Iu[cenko –

Litcov;
d – incubator Wacek-Universal; e – incubator cu curent lung; f – cutie incubator;
g – incubator de tip Cetate-Basarabi
- 134 -
 Plan[a X (continuare)

Fig. 10 Troci pentru puiet

Fig. 9 Juvelnic

Fig. 11 Dezvoltarea embrionar\ la crap

- 135 -
 Plan[a X (continuare)

Fig. 12
Dezvoltarea embrionar\
la p\str\v
a – la cca. 100º zile;
b – icr\ embrionat\;
c – alevin de p\str\v
dup\ ecloziune

Fig. 13 Co[ pentru incubarea icrelor

a – co[ de incuba]ie; b – pozi]ia co[ului `n ap\

Fig. 14 Saltele pentru icre

([al\u, somn)

- 136 -
 Plan[a X (continuare)

Fig. 15 Cutie tip Vibert

a – vedere general\; b – modul de a[ezare a cutiei Vibert `n pârâu

Fig. 16 Drag\ apuc\toare Fig. 17 Drag\ târâtoare

Fig. 18 Sticl\ lestat\

Fig. 19 Fileu planctonic Fig. 20 Ciorpac limnologic

- 137 -
 Plan[a X (continuare)

Fig. 21 Camer\ pentru num\rat plancton

(Bürker-Türk)

Fig. 22 Aparat Schillinger pentru num\rat icrele

1 – cilindru gradat de 20 cm3; 2 – vas de sticl\ pentru
icre; 3 – cilindru gradat de 100 cm3; 4 – pâlnie de
sticl\ pentru introducerea icrelor

Fig. 23
Dispozitiv
pentru
m\surarea
grosimii ghe]ei
1 – strat de
ghea]\
2 – [ipc\
3 – glisor
4 – bar\
5 – copc\

Fig. 24 Mese de furajare

- 138 -
 Plan[a X (continuare)

Fig. 25 Ansamblu pentru cânt\rire

[i populare (cu jgheaburi)

Fig. 26 Aparat pentru

num\rat puiet
1 – vergea
2 – tifon
3 - puiet

Fig. 27 Lad\ pentru pecuitul puietului

Fig. 28 Mas\ pentru

num\rare [i selec]ionare

- 139 -
 Plan[a X (continuare)

Fig. 29 Mas\ sortare crap, vara I

Fig. 30 Sortator mecanic Fig. 31 Sortator electric

Fig. 32 Distribuitor de furaje

a – motor cu explozie; b – curea de transmisie; c – pomp\ aspiratoare-resping\toare
fixat\ la fundul b\rcii; d - container pentru furaje (`nc\rcare cu lopata);
e - bancheta pe care se fixeaz\ motorul; f – gr\mad\ de furaj.

- 140 -
 Plan[a X (continuare)

Fig. 33 Coas\ pentru vegeta]ia dur\ Fig. 34 Grap\ cultivator

Fig. 36 Plug pentru mâl

a – plug `nc\rcat cu bolovani;
Fig. 35 Distribuitor var b – plug v\zut de sus

Fig. 37 Unelte pentru t\iat stuful Fig. 38 Cositoare mecanic\

a – târpan pentru t\ierea stufului
b – rizac\
c – cange

- 141 -
 Plan[a X (continuare)

Fig. 39 Instala]ie furajare Fig. 40 Elevator pentru recoltarea pe[tilor

automat\

Fig. 41 Cositoare plutitoare

1 – nava; 2 – ro]I cu palete; 3 – excentric; 4 – transmisia;
5 – coasa cu din]i cu mi[care alternativ\ `n plan orizontal

- 142 -
 BIBLIOGRAFIE

1. ALBRECHT, L. N. şi colab. - "Versuche zur Aufzuch von Karpfenbrutt

(Cyprinus carpio) mit Trockenmischfutter", Zeit, f, Binn, Band, XXIV,
nr.11, D.D.R.
2. BATTES, K. şi colab. - "Creşterea crapului de cultură în viviere flotabile",
Bulet. de cercetare piscicolă, Anul I (XXXII), nr.1-2, Nucet-Dîmboviţa.
3. BATTES, K. şi colab. - "Creşterea dirijată a peştilor de apă dulce", PONTUS
EUXINUS, studii şi cercetări, II. Lucrările Conferinţei de ecologie,
Constanţa, 26-29 mai, 1981.
4. BREZEANU, GH. - "Numărul şi biomasa zooplanctonului din lacul Porţile de
Fier - factori de referinţă al producţiei secundare, în perioada 1971-1876",
Prod. şi productiv. ecosist. acvatice, Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti, 1981.
5. BUD, I. şi colab. - "Aprecierea histologică a cărnii la speciile recent
aclimatizate sau în curs de aclimatizare la I.P.Cluj, Buletin Simpozion
naţional, I.A.C.N., 1989.
6. BUD, I. şi colab. - "Contribuţii la cunoaşterea compoziţiei chimice a cărnii de
peşte provenite de la speciile recent aclimatizate, comparativ cu crapul
indigen", Buletin Simpozion naţional, I.A.C.N, 1989.
7. BURLACU, GH. - "Valoarea nutritivă a nutreţurilor, normele de hrană şi
întocmirea raţiilor", Vol. I, Edit. Ceres, Bucureşti, 1983.
8. BUŞNIŢĂ, TH. - "Atlasul peştilor din apele R.S.România", Edit. Ceres,
Bucureşti, 1971.
9. BUŞNIŢĂ, TH. - "Ihtiofauna lacurilor de acumulare - formarea şi valorificarea
ei", Lucr. Staţiunii "Stejarul", 1971.
10. CARAIMAN, GH. - "Experimentarea unor metode de creştere intensivă a
crapului de cultură (Cyprinus carpio) în crescătorii sistematice", Bulet. de
cercetări piscicole, Anul I, (XXXII) nr.1-2, Nucet-Dîmboviţa, 1979.
11. CARAIMAN, GH. şi colab. - "Creşterea intensivă a puilor de crap (Cyprinus
carpio) în condiţiile eutrofizării dirijate a heleşteielor în anul 1981", Bulet.
de cercetări piscicole, Anul IV (XXXV), nr.1-2, Nucet-Dîmboviţa, 1982.
12. CĂRĂUŞU, I. - "Câteva rezultate ale cercetărilor cantitative asupra
fitoplanctonului din lacul de acumulare Izvorul-Muntelui Bicaz", Analele
şt. Univ. "Al.I.Cuza" Iaşi, Biologia XI, 1965.
13. CHIRIAC, E., UDRESCU, M. - "Ghidul naturalistului în lumea apelor
dulci", Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1965.
14. CORNEANU, G. - "Elemente noi în zooplanctonul lacurilor de acumulare de
pe valea Bistriţei". Lucr. ştiinţ. ale Staţiunii "Stejarul", 1968.
15. CUKERZIS, J. - "La biologie de l'ecrevisse (Astacus astacus)", I.N.R.A.,
France, Paris, 1970.
16. COWEI, C.B. - "Protein and aminoacid requirements of finfish", Finfish
Nutrition and Fishfeed Technology, vol.I, Hamburg, 1979.
17. DARDIGNAC - CORBELL, Marie-Jose - "La mytiliculture traditionnelle",
Aqvaculture, vol.I, Paris, 1986.
18. DECEI, P. - "Lacul Bicaz - viitor centru piscicol", Vânătorul şi pescarul
sportiv, 12, 4, 1962.
19. DECEI, P. - "Creşterea păstrăvului", Edit. Ceres, Bucureşti, 1978.

- 143 -
20. DIACONU, I. - "Aspecte ale structurii populaţiei de oligochete limnicole din
ghiolul Roşu şi japşa Porcu (Delta Dunării)", Prod. şi productiv. ecosist.
acvatice, Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti, 1981.
21. FLORESCU MIRELA şi colab. - "Producţia primară - indice de evidenţiere
a eutrofizării ecosistemelor lacustre", Prod. şi productiv. ecosist. acvatice,
Edit. Acad.R.S.R. Bucureşti, 1981.
22. GHITTINO, P. - "Tecnologia e patologia in Acquacoltura", vol.I,
Tecnologia, Torino, Italy, 1983.
23. GRUIA, L. - "Densitatea şi abundenţa algelor din sedimentele japşei Porcu
(Delta Dunării) - elemente indicatoare ale productivitătii acestui
ecosistem", Prod. şi productiv. ecosist. acvatice, Edit. Acad. R.S.R.
Bucureşti, 1981.
24. HALVER, J.E. - "The vitamins", Fish Nutrition, Academic Press, New
Yoork, 1972.
25. HALVER, J.E. - "Vitamin requirements of finfish", Finfish Nutrition and
Fishfees technology, vol.I, Hamburg, 1979.
26. HEPHER, B. and all - "Alternative protein sources for warmwater fish
diets", Finfish Nutrition and fishfees technology, vol.I, Hamburg, 1979.
27. HORVAT, L., TAMAS, GIZELLA - "Ivadeknevels - Szaporito
esivadeknevelo halaszmesterek konyve", Mezogazdasagi, Kiado-
Budapest, 1981.
28. HUISAN, E.A. - "The culture of grass carp (Ct.Idella, Val) under artificial
condition", Finfish Nutrition and fishfeed technology, vol.I, Hamburg,
1979.
29. LAUBIER ANNIE - "les crevettes Penaeides", Aquaculture, vol.I, Paris,
1986.
30. LE BORGNE YVES - "Reproduction controlee de molusques", Aquaculture,
vol.I, Paris, 1986.
31. LUSTUN, L. şi colab. - "Dicţionar piscicol", Edit. Ceres, Bucureşti, 1978.
32. MAITIAND, P.S. - "Les poissons des lacs et rivieres d'Europa et couleurs",
Elsevier Sequoia, Paris-Bruxelles. 1977.
33. MANEA, GH. - "Sturionii - biologie, sturionicultură şi amenajări
sturionicole", Edit. Ceres, Bucureşti, 1980.
34. MANEA, GH. - "Aclimatizarea de noi peşti şi alte organisme acvatice", Edit.
Ceres, Bucureşti, 1985.
35. MĂZĂREANU, C. - "Microorganismele ca indicatori ai nivelului de
eutrofizare a lacului de acumulare", Hidrotehnica, 22, 4, 1977.
36. MIRON, I. - "Unele particularităţi ale formării faunei bentonice în lacul de
acumulare Bicaz", Lucr. ştiinţ. ale staţiunii "Stejarul", 1968.
37. MIRON, I. şi colab. - "Observaţii asupra răspândirii biomasei oligochetelor
din lacul Bicaz", Hidrobiologia, 9, 1968.
38. MIRON, I., MISĂILĂ, C. - "Unele aspecte privind implicaţiile ecologice şi
social-economice ale acvaculturii", Trav. Staţ. "Stejarul", Limnologie,
1979.
39. MIRON, I. - "Lacul de acumulare Izvorul-Muntelui Bicaz", Edit. Acad.
R.S.R., Bucureşti, 1983.
40. MLAK EMILIA - "Indicatori ai producţiei primare în apa lacului "Snagov",
Prod. şi productiv. ecosist. acvatice, Edit. Acad.R.S.R. Bucureşti, 1981.
41. NICOLAU AURELIA şi colab. - "Reproducerea artificială şi dezvoltarea la
peşti", Edit. Acad.R.S.R. Bucureşti, 1973.

- 144 -
42. NICULESCU-DUVAZ, MIRCEA şi colab. - "Date asupra producerii şi
creşterii speciilor Ictiobus cyprinellus, Ictiobus bubalus şi Ictiobus niger,
specii noi intrate în apele României", Bulet. cercet. piscicole, nr.1-2,
Nucet-Dîmboviţa, 1979.
43. NOSE, T. - "Summary report an the requirements of esenţial aminoacids for
crap", Fisfish nutrition and Fishfeed Technology, vol.I, Hamburg, 1979.
44. OLTEAN, M. şi colab. - "Productivitatea primară planctonică în ghiolul
Roşu şi japşa Porcu (Delta Dunării) în anul 1976", Prod. şi productiv.
ecosist.acvatice, Edit. Acad. R.S.R. Bucureşti, 1981.
45. OPRIŞ TUDOR - "Bios", Edit. "Albatros", Bucureşti, 1986.
46. PETERFI, ST. şi colab. - "Productivitatea primară planctonică în câteva
ecosisteme acvatice din Transilvania (1974-1977)", Prod. şi productiv.
ecosist.acvatice, Edit. Acad. R.S.R. Bucureşti, 1981.
47. PETRAN ADRIANA - "Date privind producţia zooplanctonului trofic de la
litoralul românesc al Mării Negre", Prod. şi productiv. ecosist.acvatice,
Edit. Acad.R.S.R. Bucureşti, 1981.
48. POPOVICI, IOAN - "Terra - prezent şi viitor", Edit. "Albatros", Bucureşti,
1978.
49. POJOCA, I. - "Piscicultura", Edit. Ceres, Bucureşti, 1977.
50. RADU, GH. VASILE - "Zoologia nevertebratelor", vol.I, Edit. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1958.
51. RADU, GH. VASILE - "Zoologia nevertebratelor", vol.II, Edit. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1967.
52. REBREANU, L. şi colab. - "Cercetări privind influenţa unor factori de mediu
asupra producţiei piscicole", Lucr. ştiinţ. a I.A.T., vol. XVII, Seria
Zootehnie, 1980.
53. REBREANU, L. şi colab. - "Cercetări privind efectul administrării unor
îngrăşăminte organice şi minerale în bazinele acvatice sistematice asupra
sporirii producţiei de peşti", Lucr. ştiinţ. a I.A.T., vol.XVII, Seria
Zootehnie, 1980.
54. REBREANU, L. şi colab. - "Cercetări privind posibilitatea reducerii
consumului specific la peşti", Lucr. ştiinţ. a I.A.T., vol. XVIII, Seria
Zootehnie, 1981.
55. REBREANU, L. - "Curs de piscicultură", Litografie, I.A.T., 1984.
56. REBREANU, L., STAN, TR., BUD, I. - "Tehnologia producţiei piscicole",
curs unic, litografiat, I.A.Timişoara, 1991.
57. RUJINSCHI RODICA-ELENA şi colab. - "Particularităţi ale structurii şi
dinamicii zooplanctonului din lacul Bicaz în cursul anilor 1977-1978",
Lucr. ştiinţ. ale staţiunii "Stejarul", Limnologie, 1979.
58. RUSU, C. şi colab. - "Cercetări şi experimentări privind predezvoltarea
alevinilor de Ct.idella şi H.molitrix în sisteme superintensive", Bulet. de
cercet. piscicole, Anul II, (XXXIII), nr.2, Nucet-Dîmboviţa, 1980.
59. RUSU, C. şi colab. - "Stimularea producţiei naturale a bunurilor piscicole
amenajate cu ajutorul îngrăşămintelor complexe în vederea creşterii
producţiei de peşte", Prod. şi productiv. ecosist.acvatice, Edit. Acad.R.S.R.
Bucureşti, 1981.
60. SEVRIN - REYSSAC JOSETTE - "Producerea intensivă a algelor şi a
zooplanctonului prin reciclarea biologică a dejecţiilor de la porcine",
Echosysteme, 17 (juin), Paris, 1991.
61. SIN, GH. - "Aspecte ale producţiei şi energiei la Rana ridibunda din bălta
Comorovca", Prod. şi productiv. ecosist. acvatice, Edit. Acad. R.S.R.
Bucureşti, 1981.

- 145 -
62. SHELTON, W.L. - "Control of sex in cyprinids for aquaculture",
Aquaculture al Cyprinids, I.N.R.A., Paris, 1986.
63. STAN, TR. - "Piscicultura", lucr. practice, lito., I.A.Iaşi, 1985.
64. STAN, TR. şi colab. - "Testarea furajului unic pentru cyprinide pe puietul de
Ct.idella şi H.molitrix", Lucr. ştiinţ. ale I.A.Iaşi, vol. 29, 1985.
65. STAN, TR. şi colab. - "Contribuţii la producerea furajului unic pentru puietul
de cyprinide", Lucr. ştiinţ. ale I.A.Iaşi, vol.30, 1986.
66. STAN, TR. - "Curs de piscicultură" lito. I.A.Iaşi, 1986.
67. STAN TR. şi colab. - "Utilizarea în alimetaţia tineretului de cyprinide a unor
furaje tratate cu preparate enzimatice ", Lucr. ştiinţ. ale I.A.Iaşi, vol.31,
1988.
68. STAN, TR. - "Piscicultura", lucr. practice, lito., I.A.Iaşi, 1990.
69. STAN, TR., PĂSĂRIN, B. şi colab. - "Observaţii asupra ihtiofaunei din lacul
de acumulare Stînca-Costeşti", Lucr. ştiinţ. vol.35, 36, Seria Zootehnie-
Medicină Veterinară, Univ. Agro. Iaşi, 1992-1993.
70. ZARNEA, G. - "Tratat de microbiologie generală", vol.5, Edit. Academiei
Române, Bucureşti, 1994.
71. ZĂVOIANU, I. - "Râurile - bogăţia Terrei", Edit. "Albatros", Bucureşti,
1968.
72. ZIVEVICI, V. - "Densitatea faunei bentonice din lacul Porţile de Fier -
element de referinţă în aprecierea producţiei zoobentonice a bazinului
(1971-1977)", Prod. şi productiv. ecosist.acvatice, Edit. Acad.R.S.R.
Bucureşti, 1981.
73. VOICAN, V. şi colab. - "Practica selecţiei şi reproducerii la peşti", Edit.
Ceres, Bucureşti, 1975.
74. WERNER, STEFFENS - "Industrienmabige fischproduction", veb Deutscher
Lanswirtschaftsverlang, Berlin, D.D.R., 1979.
75. *** - "STAS, E- 4706-66, Colecţia STAS-uri, Edit. Tehnică, seria 79,
Bucureşti, 1972.
76. *** - "Legea nr.12/1974 privind piscicultura şi pescuitul", Cons. de Stat, Bul.
of. Bucureşti, 1975.

- 146 -