J S Bach

JOHANN SEBASTIAN BACH
Johann Sebastian Bach
[Titanul muzicii baroce, viața, creația, estetica si filosofia muzicii sale]
Ana Dana Iuliana
Clasa de muzica, a XII-a A
Prof. Coordonator: Marian Cristinel Stroe
Liceul de arte Victor Giuleanu,
Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, Romania
30.mai.2016
1
Contents
Argument ............................................................................................................................ 3
INTRODUCERE ................................................................................................................ 5
Johann Sebastian Bach .................................................................................................... 5
CUPRINS ............................................................................................................................ 6
Viața și cariera lui Johann Sebastian Bach ..................................................................... 6
Creația lui Johann Sebastian Bach ................................................................................ 13
Simbolistica și ultimii ani din viața lui Johann Sebastian Bach ................................... 18
BAROCUL ................................................................................................................... 21
Apariție și evoluție .................................................................................................... 21
Terminologie si semnificație ..................................................................................... 23
Bibliografie ............................................................................................................... 24
2
Argument
În anul 1675, s-au născut Domenico Scarlatti, Händel și Bach, stâlpii creației muzicale
din epoca barocului.
Händel - dramaturg prin excelență, "Michelangelo al barocului" (cum l-au numit mulți
dintre biografii săi), a reușit prin arta sa să smulgă cuvinte de venerație din partea celor ce l-au
urmat. "El este maestrul nostru al tuturor" (Haydn), "Händel este cel mai mare compozitor, de la
el mai am încă multe de învățat" (Beethoven), iar Brahms a lăsat mărturia elogiului său prin
magnifica creație pentru pian "Variațiuni și fugă pe tema de Händel".
Scarlatti - compozitor napolitan, organist, clavecinist - concertist si-a afirmat geniul sau
în creația pentru clavecin. "Clavecinul este partenerul care l-ajuta sa cucerească libertatea".
Bach - personalitate covârșitoare, a influențat traiectoria dezvoltării muzicii în secolele
care i-au urmat. Sinteza măreață a muzicii religioase și laice, dar și a celor doua dimensiuni ale
gândirii muzicale - omofonie si polifonie - a muzicii vocale si instrumentale, a lumii vechi
modale și a celei noi funcționale, exprimând pe lângă echilibru și blândețe umană, o revărsare de
energie, de robustețe și căldură sufletească, arta bachiană constituie un inepuizabil mesaj cu
valențe mereu revelatoare secolelor ce i-au urmat.
Johann Sebastian Bach a reușit o fericita sinteza între armonie și polifonie, între
mijloacele tehnice vechi și cele noi, fiind cel mai mare polifonist al tuturor timpurilor și a
determinat o a doua înflorire a artei pluri-vocale. Spre deosebire de polifonia renașterii, Bach o
fundamentează pe principii armonico - tonale.
Geniu al contrapunctului, îndată ce este în fata unui cor, al unei orgi, al unei claviaturi, a
unei orchestre mai mari sau mai mici se joaca pur și simplu cu formele cele mai complicate. Cine
știe oare să trateze ca el o temă, să augmenteze, să răstoarne, să o prefacă, să îi de-a un curs
3
neașteptat, să o opună sau să o îmbine cu altele înfățișând-o mereu sub alte înțelesuri și aspecte
muzicale? Prin calitatea, prin forma-i desăvârșită, muzica lui Bach împlinește toate postulatele
estetice. E utilă, e frumoasă, e sublimă - e nemuritoare.
Daca vorbim despre baroc, vorbim, despre scriitura melodică în secvențe caracteristica
epocii. De aici rezulta dinamica specifica la Bach, așa zisa dinamica "în terase" care înseamnă o
creștere sau descreștere dinamică în blocuri sonore, pe trepte, după cum secvențele reprezintă
pași ascendenți sau descendenți.
Creația lui Bach, de o mare amploare și diversitate reprezintă o îmbinare a artei
contrapunctului cu armonia și totodată o îmbinare a muzicii religioase cu cea laica. Formele sunt
echilibrate, caracterizate printr-o logica și claritate impecabila, arta lui Bach fiind comparată cu
arhitectura, Goethe numind-o "muzica pietrificata".
4
INTRODUCERE
„ Muzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu si desfătarea permisă sufletului”- J. S. Bach
Se spune despre Bach faptul ca era încăpățânat, temperamental si era considerat un om
dificil. Probabil ca elevii dar si copiii lui se temeau de aceasta figura. Era un om religios, luteran
practicant despre care s-a scris faptul ca era obsedat de ideea morții deoarece în biblioteca lui au
fost găsite un număr mare de volume ecleziastice. In vremea aceea, paradisul si infernul nu erau
numai niște concepte și adevăruri înfricoșătoare. Händel si Haydn se credea "prieteni" cu
Dumnezeu, ceea că îi făcea să creadă că vor ajunge în cer. Dar acest lucru nu s-a întâmplat și la
Bach care a rămas într-o stare de adorație si serviabilitate a divinității. A spus că scopul final și
rațiunea muzicii " trebuie să fie gloria lui Dumnezeu și recreerea minții."
S-a născut la Eisenach, Thuringia pe 21 martie 1685. A fost un compozitor baroc, cel mai
renumit membru al unei familii de muzicieni originari din Germania. Deși în timpul vieții a fost
cunoscut mai degrabă ca virtuoz al clavecinului, organist și constructor de orgi, Bach este
considerat astăzi unul dintre cei mai importanți compozitori ai tuturor timpurilor.
Bach era un burghez solid, a fost căsătorit de 2 ori. Dintre toți membrii familiei Bach, el a
fost cel mai influent și cel mai respectat, era foarte chibzuit cu banii și se încrunta de fiecare dată
când trebuia să cheltuiască.
Singurul lucru amuzant din viața lipsită de umor a lui Bach, este corespondența între el și
Johann Elias, în care îi spunea despre vinul trimis în dar lui Elias și care s-a pierdut o parte din el
5
pe drum. Bach era foarte trist " pentru fiecare picătura din acest nobil dar al lui Dumnezeu care s-
a risipit" La finalul scrisorii, în post-scriptum spune: " Deși onoratul meu văr are amabilitatea să-
mi ofere din această licoare, trebuie să îi refuz oferta din cauza cheltuielilor excesive de aici. Pentru
că mă costă căruța 16 groși, omul care îl aduce 2 groși, inspectorul de la vamă 2 groși, taxa de
intrare în ținut 5 groși si 3 pfenigi, taxa generală 3 groși, așadar onoratul meu văr poate socoti și
singur că fiecare liră mă costa 5 groși, ceea ce pentru un dar este prea scump".
Cu certitudine spun că muzica lui Bach are mai puțin umor decât a oricărui alt mare
compozitor. Pana și Wagner a compus un Meistersänger. Umorul muzical al lui Bach- Cantata
Cafelei, Capriccio despre plecarea fratelui iubit- reprezintă o infimă parte a capodoperei lui.
CUPRINS
Viața și cariera lui Johann Sebastian Bach
S-a născut într-o familie de muzicieni remarcabili, care se mândreau cu realizările lor. În
1735, Bach a scris o genealogie a neamului său, ”Originile familiei muzicale Bach”, ajungând până
6
la stră-străbunicul său, Veit Bach, morar, de religie luterană, alungat spre sfârșitul secolului XVI
din Ungaria în timpul persecuțiilor religioase și stabilit la Wechmar, unde a murit în 1619. Însă
familia Bach locuia în zona încă înainte de venirea acestuia, de aceea este posibil ca Veit să se fi
întors, de fapt, în localitatea natală. Obișnuia să-și ia țitera la moară și să cânte în timp ce măcina.
Johann Sebastian Bach spunea: "ce zgomot trebuie sî fi făcut împreuna! Totuși, a învățat să țină
măsura, iar astfel, după câte s-ar părea, a intrat muzica în familia noastră."
Tatăl lui Johann Sebastian Bach, Johann Ambrosius Bach era muzician de curte, având
sarcina de a organiza activitatea muzicală cu caracter profan a orașului, dar și funcția de organist
al bisericii locale. Mama lui Johann Sebastian Bach, Elisabeth Lammerhirt, a murit de tânără,
urmată de tatăl lui, atunci când Johann Sebastian avea doar 9 ani.
Rămas orfan, Bach a plecat la fratele lui mai mare, Johann Christoph Bach, organist la
Ohrduf. Aici a început să execute primele motive muzicale la orga, dovedind o inclinație deosebită
pentru acest instrument. Tânărul Bach a avut rezultate bune la scoală, iar în 1700 vocea sa i-a
asigurat un loc în corul select al băieților de la școala din Michaeliskirche, Luneburg.
A fost ales senior la școala locală pe când avea doar 14 ani, in condițiile în care, în vremea
aceea, seniorii aveau cel puțin 18 ani. Era un bun organist și cântăreț la clavir ( termen generic
pentru instrumentele cu clape și corzi- clavecin, clavicord, spineta), cântăreț și bun violonist.
S-a bucurat de mult respect în timpul vieții sale, mai mult ca organist si tehnician al orgii
decât ca și compozitor. A dus mișcarea barocă pe cele mai înalte culmi, a trăit într-o epoca in care
noile concepții radicale subminau edificiul construit de polifonie. La un moment dat, el s-a văzut
etichetat drept un compozitor demodat, a cărui muzică a cedat locul uneia mai ușoare, omofone,
melodice, proprie stilului galant.
7
Bach a fost un om practic și cel mai realist compozitor din câți au existat. Se considera
profesionist. Scria pentru a răspunde unei anumite nevoi: o cantată pentru duminică, o carte de
exerciții pentru copii, o piesă de orgă pentru a explica un instrument. Nu a publicat multe piese de
care să fi fost extrem de mândru și se aștepta ca cea mai mare parte a muzicii compuse de el să
dispară după moartea lui. După ce a devenit cantor la Leipzig, a împachetat toate lucrările
predecesorului sau și le-a depozitat undeva. Știa că și succesorul lui va scăpa de orice manuscris
al lui Bach care va mai rămâne pe acolo. Datoria cantorului era să prezinte o muzică scrisă de el,
nu de alții. Era conștient de importanța lui și probabil, din acest motiv munca făcută de mântuială
îl scotea din sărite. Încă din 1705, la Arnstantd, a avut parte de un conflict cu un student pe nume
Geyersbach, Conflictul a devenit atât de serios încât Bach a scos pumnalul și s-a repezit la
Geyersbach. Într-o fracțiune de secundă, viitorul compozitor al „Patimilor după Matei” se
rostogolea pe jos încercând să își schilodească adversarul. S-a dovedit faptul că Bach îl numise
disprețuitor „zippelfagottist” ( fagotist care produce sunete asemănătoare cu cele ale unei capre
bătrâne).
Nimic nu îi putea influența viziunea despre muzică și dorința de a-și exercita arta, de a se
perfecționa, de a studia. A fost mustrat în 1706 pentru că nu și-a îndeplinit îndatoririle. Este criticat
8
pentru armoniile lui stranii executate la orgă în timpul slujbei, dar și pentru faptul că voia să cânte
mai mult, așa că, în semn de protest, „ a căzut în extrema cealaltă și a cântat prea puțin”. La Weimar
ajunge chiar la închisoare, în 1717, „pentru că a insistat cu prea multă obstinație asupra demisiei
sale”. La Leipzig se plânge în permanență din cauza problemelor financiare și a onorariilor, ceea
ce îl depărtează de ceilalți membri ai consiliului municipal și este acuzat de neglijența îndatoririlor.
Bach s-a căsătorit in 1708 cu Maria Barbara, cu care a avut 7 copii, dintre aceștia doar
4 au supraviețuit bolilor copilăriei. În 1721, după moartea primei soții, Bach s-a recăsătorit cu
Anna Magdalena Wilckle, o soprană, cu care a avut 13 copii. Toți băieții familiei Bach au avut
inclinații spre muzică, unii dintre ei devenind chiar muzicieni celebri: Carl Philipp Emmanuel,
Johann Christoph Friederich si Wilhelm Friedmann.
Obligațiile lui Bach erau destul de multe. În cererea sa scrisă la Leipzig în 1723 enumerase
ceea ce își propunea să facă:
” 1. Voi oferi băieților un exemplu strălucit de viață cinstită, retrasă, voi sluji școala cu
sârguință și îi voi instrui pe băieți cu conștiinciozitate;
2. Voi ridica nivelul muzicii din ambele biserici principale din acest oraș;
3. Voi manifesta respect și supunere față de onorabilul și Preaînțeleptul Consiliu
municipal, îi voi apăra din răsputeri onoarea și reputația. În cazul în care vreun domn din Consiliu
îi va solicita pe băieți pentru un eveniment muzical, voi accepta fără ezitare, dar nu le voi permite
niciodată să plece din oraș la înmormântări sau nunți fără consimțământul Burgomaster-ului și al
onorabililor directori ai școlii aflați în funcție;
4. Voi manifesta supunere față de onorabilii inspectori și directori ai școlii în privința
tuturor instrucțiunilor pe care le vor elabora în numele onorabilului și Preaînțeleptul Consiliu;
9
5. Nu voi permite în școală niciun băiat fără o pregătire muzicală prealabilă sau nepotrivit
pentru a începe instruirea în acest domeniu;
6. Pentru a scuti Biserica de cheltuieli inutile, îi voi instrui conștiincios pe băieți nu numai
în domeniul muzicii vocale, ci și al celei instrumentale;
7. Pentru a păstra ordinea în biserici, voi avea grijă ca aranjamentele muzicale să nu
dureze prea mult și să fie de așa natură încât să nu lase impresia unei opere, ci mai degrabă să
îndemne pe ascultători la devoțiune;
8. Voi aduce cărturari buni la biserica nouă;
9. Îi voi trata pe băieți prietenește, dar în cazul în care se vor dovedi nesupuși, îi voi
pedepsi cu moderație sau îi voi raporta în locurile cuvenite;
10. Voi participa cu conștiinciozitate la procesul de instruire din școală și la toate celelalte
activități ;
11. Dacă nu voi fi în stare să fac chiar eu acest lucru, voi desemna o altă persoană capabilă,
fără a supune la cheltuieli suplimentare Onorabilul și Preaînțeleptul Consiliu sau Școala;
12. Nu voi pleca din oraș fără permisiunea onorabilului Burgomaster aflat în această
funcție la momentul respectiv;
13. Voi merge întotdeauna, pe cat posibil, cu băieții la înmormântare, așa cum se
obișnuiește;
14. Nu voi accepta nicio slujbă la Universitate fără consimțământul Onorabilului și
Înțeleptului Consiliu.”
Bach răspundea de calitatea interpretării muzicii din toate cele 4 biserici ale orașului. De
asemenea, trebuia să compună o cantată pentru slujba săptămânală, să dirijeze executarea ei și să
asigure muzica Patimilor pentru Vinerea Mare. Toate acestea făceau parte din îndatoririle ce îi
10
reveneau unui cantor. Mai erau și alte activități suplimentare, cum ar fi asigurarea de motete pentru
nunți și înmormântări sau compoziții pentru sărbătorile orașului. El nu era omul pe care să îl poți
da la o parte și aceeași atitudine a adoptat-o și în muzică. Era un muzician complet, un executant
incomparabil, un compozitor a cărui viziune reflecta tot universul muzical cunoscut la acea data,
un titan care lucra la Leipzig cu elevi slabi și cu un personal mult sub nivelul exigențelor sale. În
1730 și-a expus cerințele minime pentru forțele muzicale bisericești. Fiecare cor trebuia să aibă ce
puțin 12 cântăreți, deși dorea să fie găsiți 16. Pentru orchestră era nevoie de 18, preferabil 20 de
instrumentiști. Dar el avea doar 8 oameni- 4 flautiști din oraș, 3 violoniști profesionoști și un ucenic
despre care spunea că „ modestia mă împiedică să vorbesc sincer despre calitățile și cunoștințele
lor muzicale”. În final face o scurtă caracterizare a studenților: 17 sunt „utilizabili”, 20 „încă
neutilizabili” și 17 „nepotriviți”. Acești 54 de băieți construiau corurile celor 4 biserici din Leipzig.
încorporat în muzica lui motivele specifice ale terorii, durerii, speranței etc.
Spre sfârșitul verii anului 1702 s-a întors in Thuringia, era un organist destul de bun.
Experiența sa in Luneburg l-a îndepărtat de tradiția laica a instrumentelor cu coarde a înaintașilor
săi; Bach era compozitor și interpret de muzica bisericeasca, specializat pe instrumente cu clape.
În 1703 obține primul post de organist în orășelul Arnstantd; datorită virtuozității sale deja evidente,
a fost angajat într-o poziție mai bună ca organist în Mühlhausen. Unele din primele compoziții ale
lui Bach datează din această epocă, probabil și celebra „Toccata și Fuga în Re minor".
11
Obține postul de organist de curte și maestru de concerte la curtea ducelui de Weichmar în
1708. El trebuia să compună muzică pentru orgă și pentru ansambluri orchestrale, bucurându-se
de protecția și prietenia ducelui Johann Ernst, fiind și el la rândul lui compozitor. Bach a compus
majoritatea repertoriului de fugi in timp ce lucra pentru Ernst. Era foarte pasionat de arta
contrapunctului iar din această perioadă datează foarte cunoscuta lui compoziție "Clavecinul bine
temperat" ( Wohltemperierts Klavier) care include 48 de preludii și fugi, câte 2 pentru fiecare gamă
minoră și majoră, în care s-a folosit pentru prima dată întreaga gamă tonală și multitudinea
intervalelor muzicale.
Din cauza deteriorării relațiilor cu ducele Wilhelm Ernst, Bach este nevoit să părăsească
Weichmar în 1717, transferându-se la curtea prințului Leopold de Anhalt-Cöthen. În acest timp,
12
compune cele 6 concerte brandemburgice, precum și suitele pentru violoncel „solo”, sonatele și
partitele pentru vioara „solo” și suitele orchestrale.
În 1723, Johann Sebastian Bach este numit cantor si director muzical la biserica St. Thomas
din Leipzig. Bach avea sarcina de a preda muzica elevilor de la școala de canto și să continue
alimentarea cu compoziții muzicale a celor doua biserici principale din Leipzig, compunând câte
o cantată în fiecare săptămână. Pentru zilele festive, Bach a compus cantate și oratorii extraordinare,
ca Patimile după Matei pentru Vinerea patimilor, Magnificat pentru Crăciun etc. Multe dintre
operele acestei perioade sunt fructul colaborării cu Collegium Musicum din Leipzig sau reprezintă
compoziții așa-zise erudite, ca cele patru volume de exerciții pentru clavecin, partitele pentru pian,
Variațiunile Goldberg, Arta Fugii, Concertul italian etc.
Creația lui Johann Sebastian Bach
După moartea lui Johann Sebastian Bach, cea mai mare parte a muzicii lui a dispărut din
repertorii, deși el însuși și câteva dintre partiturile sale nu au fost date uitării. Mulți cercetători
susțin că abia în 1829 Mendelssohn a reluat Patimile după Matei, dar acest lucru nu este
adevărat. Fiii lui, care au avut sentimente oarecum contradictorii față de tatăl lor, au făcut totuși
ceva pentru a-i populariza muzica. Chiar dacă i-a spus odată tatălui său „ perucă bătrână” ,
Johann Christian a fost acela care i-a prezentat muzica multor artiști contemporani. Carl Philipp
Emanuel era atât de deranjat de aspectul demodat al muzicii lui Bach încât i-a aruncat plăcile
gravate cu Arta fugii, i-a furnizat totuși un material neprețuit lui Johann Nikolaus Forkel, primul
biograf al lui Johann Sebastian Bach.
Dintre toate genurile muzicale, opera este singurul pe care Bach nu l-a abordat. El nu a
fost creator de forme sau genuri, dar le-a reluat pe cele moștenite de la predecesori, ducându-le la
13
un grad de perfecțiune și universalitate necunoscut înaintea lui. Din punct de vedere arhitectural,
el și-a înnoit concepțiile fără încetare: invențiunile, fugile, cantatele sale sunt construite diferit.
Creația lui Bach se distinge printr-un caracter polifonic evident, care merge în paralel cu bogăția
și claritatea melodică. Dacă Bach a fost moștenitorul lungii tradiții polifonice occidentale, el și-a
asumat și marea revoluție a secolului al XVII-lea ( reducerea structurii sonore la o melodie
acompaniată de un bas) originalitatea lui esențială este însă aceea de a se fi plasat la răscrucea
celor 2 căi. Sinteza sa nu putea să apară decât între 1700 și 1750. Evoluția esteticii muzicale ar fi
făcut-o imposibilă ulterior.
Bach și-a conceput cele mai multe lucrări instrumentale la Weichmar și la Kothen, unde
activitățile pe care le avea de îndeplinit i-au permis să atingă măiestria formelor, a stilului și a
combinațiilor instrumentale. A exploatat perfecționările tehnice care s-au adus construcției viorii,
violoncelului sau flautului. Concertul în stil italian l-a interesat în mod deosebit. A transcris
numeroase concerte de autori italieni, a scris el însuși lucrări de genul acesta pentru vioară și a
fost, de asemenea, primul compozitor care a conceput veritabile concerte pentru clavecin și
orchestră. În Concertul brandenburgic nr. 5 el a încredințat clavecinului, pe lângă rolul de solist,
o îndrăzneață cadență de 65 de măsuri. Ascultând cele 6 Concerte brandenburgice realizăm că în
3 dintre ele ( 1, 3, 6) dialoghează diferite „coruri instrumentale” de importanță egală, în timp ce
în celelalte 3, corzilor le este opus câte un grup de instrumente soliste, între acestea existând un
solist principal.
Bach a fost interesat și de clavecinul solist. El a desăvârșit două forme lăsate de
predecesorii săi. În afara unor lucrări mai mult sau mai puțin izolate, dar de mare importanță,
cum sunt Fantezia cromatică și fuga sau Concertul italian, avem pe de o parte 3 culegeri a câte 6
suite- Suite franceze (1722), păstrând încă trăsăturile dansurilor populare, Suite engleze (înainte
14
de 1722), adoptând mai mult caracterul dansurilor de curte, și Suite germane sau Partite (1726-
1731), mai apropiate de muzica pură- iar, pe de altă parte, cele 2 caiete ale Clavecinului bine
temperat (1722, 1744) cuprinzând fiecare câte 24 de preludii și fugi în toate tonalitățile majore și
minore și demonstrând interesul muzical al lui Bach asupra temperării egale (diviziunea octavei
în 12 semitonuri absolut egale).
Cât despre Variațiunile Goldberg, acestea reflectă o inventivitate bogată și o remarcabilă
știință a contrapunctului, în special a canonului: Bach prezintă aici 9 genuri diferite de canon.
Sinteză a formelor – aria variată îmbinându-se cu passacaglia – ,această lucrare o sinteză a
procedeelor de scriitură. În quodlibet-ul final, 2 melodii populare se suprapun temei de
passacaglie. Aici putem spune că Bach a pus bazele marii variațiuni moderne.
În materie de scriitură canonică, lucrarea ce cuprinde opera bachiană este Ofranda
muzicală, serie de variațiuni contrapunctice pe tema propusă de Friedrich al II-lea. Această
lucrare construită simetric pentru care Bach avea o slăbiciune, are următorul plan: ricercare/ 5
canoane/ sonată trio/ 5 canoane/ ricercare. Cinci dintre canoane sunt la 2 voci, plus o a treia,
utilizând tema regală drept cantus firmus, celelalte 5 tratează în manieră canonică variațiuni ale
temei. În afară de sonata trio și canonul nr. 9 (flaut, vioară, bas figurat), Bach nu a lăsat niciun fel
de indicație instrumentală pentru această lucrare, care se sprijină atât prin virtuozitatea și
rigoarea polifonică, cât și, în mod special, prin folosirea canonului – enigmă, pe marea școală
franco – flamandă a secolelor al XV-lea și al XVI-lea.
Pentru vioară Bach a scris 2 concerte solistice, un concert pentru 2 viori, 6 sonate cu
clavecin, care adoptă structura cvadripartită a „ sonatei da chiesa ” și mai ales, 3 sonate și 3
partite pentru vioară solo în care reușește să facă din acest instrument, în principiu pur monodic,
15
un instrument polifonic. Ciacona în re minor din Partita a II-a, cu cele 32 de variațiuni ale sale,
este o pagina unică în repertoriul violonistic.
Ultima lucrare instrumentală realizată de Johann Sebastian Bach, chiar dacă nu a fost
ultima la care lucra, Arta fugii (neterminată) trebuia să cuprindă 24 de fugi, repartizate în 6
grupe, cuprinzând fiecare 2 perechi de fugi ( rectus și inversus ). Lucrarea despre care nu știm
cărui instrument îi fusese destinată explorează toate posibilitățile scriiturii și foarte simplă, un
moment grandios – fugi simple cu dezvoltare liberă, fugi cu consecvent obligat, fugi cu mai
multe subiecte – în care sunt utilizate toate procedeele contrapunctice cunoscute. Această
partitură didactică, cu o scriitură transcendentă, nu este lipsită totuși de o reală frumusețe
expresivă deoarece Bach nu s-a simțit nicăieri mai liber, mai inventiv decât în fugă.
16
Dintre cele mai importante lucrări de muzică vocală amintim de cele 244 de cantate,
marea majoritate fiind cantate religioase, iar 25 sunt profane. Șapte motete, mise: Misa în si
minor, patru mise „luterane”, 5 sanctus, magnificat: Magnificat în re major. Patimile după Matei,
Patimile după Luca, Patimile după Ioan. Oratoriul de Crăciun, Oratoriul de Paște. Arii și lied-
uri: Notenbuch ( „Mic caiet” ) pentru Anna Magdalena.
Muzică instrumentală: Lucrări pentru orgă: 6 sonate, 24 de preludii, toccate sau fantezii
și fugi; 8 mici preludii și fugi; în jur de 145 corale, dintre care 46 sunt din Orgelbuchlein, 6
transcripții „ Schubler ”, corale din volumul 3 al Klavierubung, 6 concerte după Vivaldi și alți
compozitori; 5 fantezii, 3 toccate, 3 preludii, 8 fugi, 4 triouri, arii. Lucrări pentru clavecin:
invențiuni la 2 și 3 voci, duouri din partea a treia din Klavierubung; suite engleze, suite franceze,
partite și suite germane. Das Wohltemperierte Clavier ( Clavecinul bine temperat I, II ), 48 de
preludii și fugi, 19 fugi, fantezie cromatică și fugă, 5 fantezii și fugi, 5 fantezii, concert și fugă, 7
toccate, 4 preludii, 9 mici preludii din Klavierbuchlein pentru W. Friedemann; 11 mici preludii, 5
sonate, Concertul italian, 16 concerte după Vivaldi și alți compozitori, Variațiunile Goldberg,
Capriccio sopra la lontananza del suo fratello dilettissimo. Sonate, suite și partite pentru vioară,
17
viola da gamba, flaut transversal cu sau fără bas continuu. Două concerte pentru vioară și un
concert pentru 2 viori, concert pentru flaut transversal, vioară și clavecin; 6 concerte
brandenburgice, 7 concerte pentru clavecin, 3 concerte pentru 2 clavecine, 2 concerte pentru 3
clavecine, un concert pentru 4 clavecine. Patru suite pentru ansamblu instrumental ( uverturi ),
sinfonia, 7 canoane, Ofranda muzicală, Arta fugii.
Compozițiile create de către Johann Sebastian Bach de-a lungul întregii sale vieți au
fost catalogate în anul 1950 de către muzicologul Wolfgang Schmieder in "Bach Werke
Verzeichnis"( Catalogul operelor lui Bach- BWV).
Simbolistica și ultimii ani din viața lui Johann Sebastian Bach
În ultimii ani s-a scris foarte mult despre simbolistica muzicală folosită de Bach. Albert
Schweitzer, care a avansat această idee, a susținut nu numai că Bach a „pictat” cu sunete, dar și că
a încorporat în muzică motivele specifice ale terorii, durerii, speranței etc. După părerea lui
Schweitzer, nu se poate interpreta o lucrare de Bach dacă nu se cunoaște semnificația motivului.
Cele mai multe dintre ideile lui Schweitzer pe această temă sunt respinse în prezent, deși încă se
mai încearcă descoperirea unui simbolism ecleziastic sau chiar numeric în muzica sa. Înlocuirea
numerelor cu litere ale alfabetului se pare că a fost o practică cunoscută încă din timpul
compozitorilor olandezi. Astfel, Karl Geiringer, în biografia lui Bach, apărută în 1996, susține că
„ 14, de exemplu, este numărul care îl simbolizează pe Bach [ B=2, A=1, C=3, H=8]; inversat, el
devine 41, care este simbolul lui Johann Sebastian Bach, căci J este a noua literă, S a optsprezecea
și 9+18+14=41. În ultimul aranjament coral al lui Bach, această metodă simbolistică este folosită
în mod semnificativ.”
18
Nu există nicio altă muzică în literatura muzicală care să aibă genul de corectitudine pe
care îl are Bach, inteligența și organizarea logică a secvențelor și a notelor. Este o muzică strâns
legată de religie, mai concret, de luteranism. Bach credea în mod sincer că muzica este o expresie
a divinității. Își începea partiturile de muzică sacră cu JJ ( Jesu Juva „ Iisuse, ajută-mă!”) și le
încheia cu SDG ( Soli Deo Gloria „ Numai lui Dumnezeu gloria”). Bach a compus foarte multă
muzică bisericească iar în motete, cantate, mise și patimi exprimă un sentiment religios atât de
puternic, încât acestea nu pot fi înțelese pe deplin decât de către cei care au convingeri religioase
și pregătire foarte apropiate de cele ale lui Bach. În aprecierea oricărei arte este esențială
identificarea receptorului cu procesele mentale ale compozitorului. Putem înțelege fiecare dintre
noi mesajul clar din „ Christ lag in Todesbanden” sau din Misa în b. Dar frumusețea și rafinamentul
muzicii corelate cu mesajul spiritual și slujba propriu-zisă sunt percepute numai de aceia care se
pot cu biserica și viața spirituală din zilele lui Bach. identifica
19
În prezent, muzica lui Bach ridică probleme legate de execuția practică.
Bineînțeles că nu se poate recrea o performanță care să fie duplicatul celei din zilele lui Bach. S-
au schimbat foarte mulți factori iar fiecare epocă își are propriul stil interpretativ. De exemplu,
romanticii, așa cum au făcut în toate domeniile, au adoptat o atitudine liberă față de Bach și l-au
cântat în conformitate cu propria imagine. Practica execuției de tip romantic s-a extins până în
zilele noastre și abia în ultimele decenii s-au făcut încercări de a rezolva acest lucru. Datorită
cercetărilor făcute de-a lungul timpului, muzicienii au noțiuni mult mai clare despre punctele
tipice stilului lui Bach în execuție în comparație cu generațiile precedente. Pentru a aduce o
corecție practicii execuției romantice , o întreagă generație de muzicieni au evoluat cântând și
dirijând muzica lui Bach cu o rigiditate mecanică, manifestând un efort relativ mic pentru a fi „
autentici”. Din păcate, în acest caz muzica pare lipsită de viață- este un Bach văduvit de
umanism, de grație, de stil, de linie. Bach era un bărbat pătimaș și un executant viguros. Își dirija
și cânta propria operă cu mult mai multă cutezanță, libertate și spontaneitate decât este dispusă să
accepte practica interpretativă actuală. Bach însuși i-a spus unui elev că un organist nu trebuie să
cânte numai notele, ci să exprime „afectul”, semnificația, sensul emoțional al piesei. Printr-o
ciudată ironie, s-ar putea ca tocmai romanticii, care nu dispuneau de cunoștințele teoretice din
zilele noastre, să fi fost mai aproape de esența stilului lui Bach, decât muzicienii severi,
contemporani, austeri și cultivați. După o viață petrecută compunând,
cântând și dirijând muzică, Johann Sebastian Bach a căzut pradă unei boli care i-a fost fatale. Nu
se știe foarte mult despre această boală decât faptul că a durat câteva luni și l-a împiedicat să
termina „ Arta fugii”. Sănătatea sa a fost zdruncinată de 2 operații nereușite la ochi, efectuate de
John Taylor, un escroc englez care l-a operat și pe Händel. Bach a murit la 28 iulie 1750, la
Leipzig. Moartea lui Bach a aruncat-o pe soția sa, Anna Magdalena în mari dificultăți financiare.
20
Din motive necunoscute, fiii ei vitregi nu au făcut nimic pentru a o ajuta, iar copiii ei erau prea
tineri să facă ceva în privința asta. A murit la 27 februarie 1760, statul asigurându-i
înmormântarea săracilor.
BAROCUL
Apariție și evoluție
Barocul desemnează o perioada in istoria europeana dar si un curent artistic apărut in Roma,
în jurul anilor 1600.
Acest curent ca și modalitate artistică a excelat in arhitectura intre anii 1600-1780 in toată
Europa, având o reluare ulterioara in sec. XIX care s-a extins pana in 1901-1920, iar in Romania
a continuat pană în anii de dinaintea Primului Război Mondial. În muzică au fost create compoziții
de către toate marile scoli muzicale ale Europei. Din acestea făcând parte scoli importante precum
cele din Italia, Austria și Germania, alcătuite de către compozitori renumiți, generându-se un nou
gen muzical, acesta fiind numit ‚operă’. Se caracterizează prin utilizarea exagerata a mișcării si
clarității, unde folosirea detaliilor simbolizează lucruri ce se pot interpreta cu ușurință.
Barocul a pornit inițial din Italia, iar apoi a pornit în mod rapid spre vestul Europei in
prima jumătate a secolului al XVII-lea, apoi în centrul, nordul și estul Europei în cea de a doua
jumătate a secolului și la începutul secolului următor. S-a răspândit inițial în țările unde Biserica
Catolica era influentă și dominantă dar mai târziu a apărut și în țările în care protestantismul și
ortodoxismul erau predominante locale ale creștinismului.
21
Barocul în Romania, mai exact in Transilvania, este o "reverberație" puțin mai târzie a
barocului austriac, cu influente ale barocului italian sau ceh.
Drumul triumfal al barocului a continuat adânc până în secolul XX. Planificarea stradală
radială, influențată de modul de organizare al grădinilor baroce se regăsește in arhitectura orașelor
din toata lumea. Faptul ca structura stradală concepută intenționat radial, se regăsește în Arcul de
Triumf din București, respectiv în Arcul de Triumf din Paris este una dintre dovezile cele mai clare
de triumf universal al barocului.
Barocul a continuat să se propage și peste oceanul Atlantic. Întreaga Americă Latină, adică
toate țările aflate la sud de Statele Unite ale Americii, de la Mexico la Brazilia și Argentina, țări de
limbă spaniolă și portugheză au fost puternic influențate de stilul baroc, trecut desigur prin filiera
barocului spaniol și a celui portughez. Foarte multe biserici catolice, dar și clădiri publice,
reședințe oficiale și reședințe private, construite în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea sunt de
sorginte clară baroc.
Imperiul Britanic, imperiul cu cea mai mare întindere globală din istoria omenirii, a făcut
pretutindeni unde avea o colonie ceea ce au făcut, la rândul lor Spania și Portugalia în America
22
latină, a exportat mai întâi limba cuceritorilor, dar mai ales organizarea, structura și stilul de viață
al britanicilor. Printre acestea, deloc surprinzător, se regăsește și barocul, sub varianta sa insulară.
Termenul de baroc cuprinde și un anumit stil muzical, apărut mai târziu decât perioada
considerată baroc în pictură, sculptură și arhitectură. Johann Sebastian Bach, Antonio Vivaldi și
Georg Friederich sunt cei mai de seama compozitori ai acestei perioade. Unul dintre elementele
specifice muzicii baroce, la fel ca și în artele vizuale, este ornamentația bogată. Atunci când
clasicismul a înflorit, acest element s-a diminuat simțitor sau chiar s-a pierdut.
Terminologie si semnificație
Cuvântul baroc, de origine portugheza, cunoscut ca și ‚barocco’. Ca substantiv, sensul
inițial era in a desemna o perla de forma neregulata, iar ca adjectiv, acest termen desemnează ceva
migălos, realizat în cele mai mici detalii.
Atât pictura, sculptura si arhitectura baroca, cat si muzica, dansul, literatura, filosofia si
teatrul baroc nu au făcut decât sa se inspire una de la alta si sa se susțină armonios si interdependent.
Viziunea Bisericii Romano-Catolice asupra evoluției picturii și sculpturii bisericești în
decizia Consilio di Trento din 1545-1563 a avut legătură cu apariția barocului. Aceasta avea ca
scop realizarea operelor vizuale care să se adreseze tuturor, mai ales celor mulți și needucați. Astfel
manierismului intelectual al sec XVI i se "opunea" prin deschidere, claritate și lipsă de ambiguitate
o reprezentare umana deschisă larg tuturor simțurilor. În comparație cu manierismul elevat ce se
adresa elitelor, barocul angaja privitorul într-o "aventura" a înțelegerii care era simpla și ușor de
"decodificat". Artiștii precum Annibale Carracci, Caravaggio, Correggio si Federico Barocci sunt
printre cei care au marcat semnificativ desprinderea de manierism și transformarea artei în baroc.
23
Muzica baroca permitea improvizații, uneori notația unei partituri se reducea la basul cifrat,
astfel că interpreții aveau "mână-liberă" în exprimarea propriilor interpretări folosind doar reperele
sugerate. Muzica avea un tempo relativ constant, tonalitatea era majoră sau minoră, iar uneori
intensitatea sonoră se schimba brusc. Genurile muzicale, instrumentale sau vocale, apărute în baroc
sau preluate din Renaștere, au parte de o dezvoltare însemnată în această epocă, datorită marilor
compozitori ce au inspirația de a cultiva noul în muzică. Stilul baroc a ajutat sa aducă în prim-plan
o nouă față a muzicii, cea instrumentală, și în plan secundar rolul de acompaniament sau de dublare
a vocii umane.
Bibliografie
1. Schonberg, Harold: Viețile marilor compozitori – Transfigurarea barocului,
editura LIDER, 2008
2. Kendall, Alan: Cronica muzicii clasice – Barocul și Johann Sebastian Bach,
editura Aquila, 2007
3. La Rousse: Dicționar de mari muzicieni – BACH (Johann Sebastian), editura
Univers Enciclopedic Gold, București, 2010
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Barocul
24

J S Bach

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

J S Bach

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

JOHANN SEBASTIAN BACH

Johann Sebastian Bach

[Titanul muzicii baroce, viața, creația, estetica si filosofia muzicii sale]

Ana Dana Iuliana

Clasa de muzica, a XII-a A

Prof. Coordonator: Marian Cristinel Stroe

Liceul de arte Victor Giuleanu,

Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, Romania

Johann Sebastian Bach .................................................................................................... 5

Viața și cariera lui Johann Sebastian Bach ..................................................................... 6

Creația lui Johann Sebastian Bach ................................................................................ 13

Apariție și evoluție .................................................................................................... 21

Terminologie si semnificație ..................................................................................... 23

din epoca barocului.

magnifica creație pentru pian "Variațiuni și fugă pe tema de Händel".

Bach - personalitate covârșitoare, a influențat traiectoria dezvoltării muzicii în secolele

gândirii muzicale - omofonie si polifonie - a muzicii vocale si instrumentale, a lumii vechi

energie, de robustețe și căldură sufletească, arta bachiană constituie un inepuizabil mesaj cu

valențe mereu revelatoare secolelor ce i-au urmat.

fundamentează pe principii armonico - tonale.

știe oare să trateze ca el o temă, să augmenteze, să răstoarne, să o prefacă, să îi de-a un curs

estetice. E utilă, e frumoasă, e sublimă - e nemuritoare.

pași ascendenți sau descendenți.

Creația lui Bach, de o mare amploare și diversitate reprezintă o îmbinare a artei

arhitectura, Goethe numind-o "muzica pietrificata".

Johann Sebastian Bach

Se spune despre Bach faptul ca era încăpățânat, temperamental si era considerat un om

numai niște concepte și adevăruri înfricoșătoare. Händel si Haydn se credea "prieteni" cu

când trebuia să cheltuiască.

Viața și cariera lui Johann Sebastian Bach

asigurat un loc în corul select al băieților de la școala din Michaeliskirche, Luneburg.

melodice, proprie stilului galant.

Geyersbach. Într-o fracțiune de secundă, viitorul compozitor al „Patimilor după Matei” se

ce îl depărtează de ceilalți membri ai consiliului municipal și este acuzat de neglijența îndatoririlor.

Johann Christoph Friederich si Wilhelm Friedmann.

ceea ce își propunea să facă:

sârguință și îi voi instrui pe băieți cu conștiinciozitate;

3. Voi manifesta respect și supunere față de onorabilul și Preaînțeleptul Consiliu

onorabililor directori ai școlii aflați în funcție;

4. Voi manifesta supunere față de onorabilii inspectori și directori ai școlii în privința

tuturor instrucțiunilor pe care le vor elabora în numele onorabilului și Preaînțeleptul Consiliu;

pentru a începe instruirea în acest domeniu;

în domeniul muzicii vocale, ci și al celei instrumentale;

7. Pentru a păstra ordinea în biserici, voi avea grijă ca aranjamentele muzicale să nu

îndemne pe ascultători la devoțiune;

8. Voi aduce cărturari buni la biserica nouă;

pedepsi cu moderație sau îi voi raporta în locurile cuvenite;

fără a supune la cheltuieli suplimentare Onorabilul și Preaînțeleptul Consiliu sau Școala;

funcție la momentul respectiv;

14. Nu voi accepta nicio slujbă la Universitate fără consimțământul Onorabilului și

asemenea, trebuia să compună o cantată pentru slujba săptămânală, să dirijeze executarea ei și să

da la o parte și aceeași atitudine a adoptat-o și în muzică. Era un muzician complet, un executant

Experiența sa in Luneburg l-a îndepărtat de tradiția laica a instrumentelor cu coarde a înaintașilor

Obține postul de organist de curte și maestru de concerte la curtea ducelui de Weichmar în

Weichmar în 1717, transferându-se la curtea prințului Leopold de Anhalt-Cöthen. În acest timp,

partitele pentru vioara „solo” și suitele orchestrale.

Variațiunile Goldberg, Arta Fugii, Concertul italian etc.

Creația lui Johann Sebastian Bach

biograf al lui Johann Sebastian Bach.

asumat și marea revoluție a secolului al XVII-lea ( reducerea structurii sonore la o melodie

făcut-o imposibilă ulterior.

orchestră. În Concertul brandenburgic nr. 5 el a încredințat clavecinului, pe lângă rolul de solist,

o îndrăzneață cadență de 65 de măsuri. Ascultând cele 6 Concerte brandenburgice realizăm că în