Invatarea limbilor straine la varste mici

Întâlnim tot mai des în România, părinți care pun pe primul loc
educația copilului lor. Și din fericire, acest aspect ne dă speranța
că ne îndreptăm spre un parenting pozitiv și echilibrat. Cu ani în
urmă, în țara noastră, părinții își îndemnau copilul către însușirea
unei limbi străine în jurul vârstei de 7, 10 ani sau chiar mai târziu.
În ultimii ani însă, s-a observat o tendință de apropiere de lumea
limbilor străine, de la vârste timpurii. Părinții au înțeles că
asimilarea limbajului în cazul unui copil este mult mai rapidă în
primii ani de viață și că unul dintre avantajele asimilării timpurii a
unei limbi străine este pronunția corectă, dezvoltată de cei mici
direct proporțional cu vârsta lor.
Metoda Helen Doron a devenit tot mai apreciată în țara noastră
atât prin prisma rezultatelor și a învățării rapide, cât și a mediului
familiar, cald și foarte atractiv pentru cei mici. Copiii au
posibilitatea să își dezvolte potențialul lingvistic într-un ritm rapid,
cu ajutorul unor analogii și a unor conexiuni bine structurate și
repartizate pe nivelul de vârstă corespunzător.
Care sunt rezultatele în mod concret și „palpabil” ale metodei
Helen Doron?
În primul rând, copilul va beneficia de mai multă încredere în sine,
va relaționa cu cei din jurul său mult mai ușor, va învăța să-și
gestioneze emoțiile și să participe la un proces de învățare prin
joacă.
Un copil fericit înseamnă un copil echilibrat, creativ, vesel, iubit
necondiționat, inventiv și cu multă încredere în sine. Dacă noi, ca
părinți, vom pune mereu aceste caracteristici pe primele locuri în
lista priorităților, rezultatul nu poate fi altul decât unul pozitiv.
Pentru copii a învăța o limbă (maternă și/sau străină) este un dar
natural, o capacitate înnăscută.
Copiii pot învăța și folosi în viața cotidiană, patru sau cinci limbi
diverse în funcție de relațiile contextuale în care se găsesc.
Un copil nu are limite în ceea ce privește numărul de limbi pe care
îl poate învăța.Limitele sunt impuse de mediul în care crește, de
stimulii la care este supus, de relațiile interpersonale cu adulții
sau cu cei de vârsta lor.
Dezvoltare mentală
Capacitatea crescută de învățare a unui copil, de asimilare, de
absorție – asemeni unui burete , este datorată flexibilității și
plasticității mentale, a creșterii neuronale – pe o perioadă limitată
de timp. Această perioadă, numită perioadă critică de dezvoltare ,
începe de la naștere până la vârsta pubertății în cazul asimilării
limbajului; în afara acestei perioade, învățarea se produce cu
dificultate sau devine imposibilă, în unele cazuri.
“Creierul se comportă ca un mușchi care, antrenat, își mărește
volumul și consistența”- afirmă dr. Andrea Mechelli de la Institutul
de Neuroștiințe din Londra, în urma studiilor sale legate de
influența asupra creierului a învățării unei limbi străine.

Pronunție și intonație corectă

Cercetările lingvistice demonstrează că acei copii care învață de
mici o limbă nouă, dobândesc intonația și pronunția
corespunzătoare acelei limbi.
Ușurința în învățare
Cei mici nu au inhibițiile adulților în timp ce învață o limbă străină,
iar învățarea ei le aduce și evidente avantaje emoționale –
experimentarea succesului personal (încredere, mândrie,
apreciere, o bună imagine de sine). Cu cât sunt mai mici, cu atât
nu se intimidează și nu au teama de a spune ceva în mod greșit.
Copiii au tendința de a spune cu voce tare, în mod repetat,
cuvintele nou învățate (corect sau incorect) și, datorită
spontaneității, învață să se exprime fluent într-un ritm foarte rapid.
Pentru un copil, o limbă nouă nu este „grea” sau „ușoara”. O
învață pur și simplu – printr-un proces inconștient de ascultare,
interiorizare și, în sfârșit, redare. Contează în schimb metoda de
predare, ambientul și implicarea tuturor simțurilor în perceperea
realității lingvistice.
O metodă de predare care imită însușirea limbii materne prin
introducerea copilului într-un mediu familiar, atractiv, stimulativ,
unde învățarea limbii se realizează în mod natural, firesc, prin
procesarea cognitivă a informațiilor, prin analogii și conexiuni pe
care copilul le face spontan și personal și prin activitățile pe care
le desfășoară (joc, muzică, mișcare, craft, gătit) reușește să
dezvolte potențialul lingvistic al copilului, dar și întreaga lui
personalitate.
Lorenia Nedeianu, Helen Doron Early English teacher