BILINGVISMUL

FA C U L T A T E A D E B I O L O G I E

Studenți:

Hîrtopanu Andreea
Sumanaru Petronela – Iuliana
Ungureanu Mădălina - Elena
 CUPRINS

1. Ce este bilingvismul?
2. Bilingvismul în educație
3. Tipurile bilingvismului
4. Factorii care determină apariţia bilingvismului
5. Cum ne ajută bilingvismul
 CE ESTE BILINGVISMUL?
• O primă definiție ar fi aceea că prin bilingvism se înţelege competenţa în două limbi, şi
anume capacitatea unui individ de a utiliza în comunicare două sisteme lingvistice
diferite.
• O altă definiție se referă la „cunoaşterea a două limbi la nivelul de limbă maternă”.
• În vorbirea curentă, este bilingv cel care este în stare să folosească în egală uşurinţă
două limbi naţionale.
 BILINGVISMUL ÎN EDUCAȚIE
P R I N C I PA L E L E AVA N TA J E A L E
BILINGVISMULUI PENTRU
D E ZVO LTA R E A C O P I I L O R

• Studiile arată că preşcolarii bilingvi dau dovadă

de o capacitate de concentrare superioară.
• Copiii care folosesc două limbi sunt capabili să
se concentreze mai bine şi să ignore
întreruperile irelevante, cu precădere la
discipline ca matematica, la care este necesară
gândirea abstractă.
• Utilizarea a două limbi dezvoltă gândirea
abstractă şi competenţele metalingvistice, care
sunt utile mai apoi la învăţarea altor limbi
străine.
• Adulţii care vorbesc două limbi amână
instalarea demenţei cu 3 - 5 ani. Prin urmare,
beneficiile sunt prezente la orice vârstă.
 TIPURILE BILINGVISMULUI
Tipurile bilingvismului individual sunt diverse:

• După nivelul de cunoaştere a celor două limbi este

cunoscut bilingvul:
− echilibrat (care stăpâneşte limbile la acelaşi nivel);
− dominant (o limbă este cunoscută mai bine);
• După perioada în care bilingvul şi-a însuşit limbile
cunoaştem bilingvismul:
− din copilărie sau de timpuriu (până la vârsta de
10/11 ani începe însuşirea ambelor limbi);
− din adolescenţă (între 11 şi 17 ani);
− ca adult sau târziu (după 17 ani).
 FACTORII CARE DETERMINĂ
APARIŢIA BILINGVISMULUI
• Factorii relevanţi, care determină apariţia şi
dezvoltarea bilingvismului, sunt de natură
structurală (lingvistică) şi extralingvistică, adică
de natură politică şi socială:
- relaţii culturale, economice, politice ale unor
populaţii de pe teritorii diferite;
- amestec de populaţii;
- convieţuire de durată sau vremelnică pe acelaşi
teritoriu.
• Apariţia bilinvismului este condiţionată, de
asemenea, de religie, rasă, vârstă (de exemplu,
impunerea limbii latine în biserică la catolici din
America), statut social, ocupație, etc.
 CUM NE AJUTĂ BILINGVISMUL
• Diferenţa dintre cei care vorbesc mai
multe limbi şi cei care cunosc doar o
limbă, ar putea sta în capacitatea mai
crescută a celor dintâi de a monitoriza
mediul. Cei care vorbesc mai multe limbi
sunt nevoiţi să schimbe limba pe care o
vorbesc în funcţie de persoanele cărora li
se adresează.
• Asta înseamnă că ei percep mai bine
schimbările din jur. Specialiştii subliniază
că fenomenul seamănă cu modul în care
monitorizăm împrejurimile atunci când
suntem la volan.
• De-a lungul timpului, mai multe studii
au dovedit că experienţa bilingvă
îmbunătăţeşte funcţia executivă din
creier, un sistem de comandă care
direcţionează procesele de atenţie pe
care oamenii le utilizează pentru
planificare, rezolvarea problemelor şi
efectuarea altor sarcini mentale
solicitante.
• Aceste procese includ ignorarea
situaţiilor care distrag atenţia (pentru a
rămâne concentrat) şi reţinerea
informaţiilor.
• Copiii cu tulburări de limbaj au reușit să
folosească mai bine limba pentru a
socializa. Studii recente arată că învățarea
unei limbi străine poate stimula și
persoanele cu sindrom Down sau pe cele
cu tulburări din sfera autistă.
• Specialiștii au constatat că în cazul
persoanelor care învață o limbă străină
capacitatea de reprezentare simbolică
crește și controlul asupra informațiilor este
îmbunătățit, iar acest lucru poate fi de
folos persoanelor cu afecțiuni cum este
sindromul Down.
 CÂND ESTE PREA DEVREME PENTRU
BILINGVISM?
• Nu este niciodată prea devreme – sau prea târziu – să-i prezinți copilului tău o a doua limbă. ”A
învăța o limbă străină este ușor pentru copiii sub 10 ani și chiar și mai ușor pentru copiii sub 5 ani,
comparativ cu eforturile considerabil mai mari pe care le face un adult”, spune lingvistu -
Barbara Zurer Pearson.
• Însă perioada optimă, potrivit experților, pare să fie de la naștere până la 3 ani – exact atunci când
copilul învață prima limbă, iar mintea lui este încă deschisă și flexibilă. O a doua fereastră de
învățare a unei limbi străine este între 4 și 7 ani, pentru că el poate încă să le proceseze în paralel.
Cu alte cuvinte, construiește un sistem de limbă secundară alături de prima limbă și învață să
vorbească în ambele limbi la nivel de nativ. ”Auzim atât de multe despre fereastra de
oportunitate specială a copilului mic pentru învățarea a două limbi, încât poate fi descurajant pentru
un copil mare”, spune Pearson. ”Este adevărat că este cu atât mai ușor cu cât începi mai devreme,
însă oamenii pot învăța o limbă străină chiar și după închiderea ferestrei de oportunitate.” Așadar,
în cazul în care ai un copil mai mare de 7 ani și te gândești să-l crești bilingv, nu este prea târziu. A
treia fereastră de învățare se manifestă de la 8 ani până la pubertate. Apoi, studiile demonstrează că
achiziția de noi limbi străine se face într-o zonă separată a creierului, obligându-i pe copii să
traducă sau să treacă prin filtrul limbii native pentru a ajunge la corespondentul în noua limbă.
 Poate deveni confuz?
• Răspunsul scurt este nu. Copiii sunt incredibil de sensibili la modurile diferite în care
oamenii vorbesc. Chiar și atunci când aud vorbindu-se o singură limbă, învață foarte repede
despre diferențele dintre cum vorbesc femeile și bărbații, dintre modul politicos și cel
nepoliticos de a vorbi și așa mai departe. Pentru copii, problema bilingvismului nu este o
problemă! Este pur și simplu o altă diferență între oameni!
• În lumea din ce în ce mai globalizată a acestui secol, a vorbi mai multe limbi străine are din ce
în ce mai multe avantaje practice. Cercetările moderne au arătat că avantajele bilingvismului
sunt mult mai mari decât simpla abilitate de a conversa sau interacționa cu o diversitate mare de
oameni. Expunerea la o varietate mare de limbi s-a dovedit a avea un efect profund asupra
funcționării creierului, îmbunătățind nu numai funcțiile sociale, dar și cele de comunicare și
executive. În urmă cu 50 de ani, educatorii din America de Nord obișnuiau să le spună părinților
imigranți că ar fi mai bine pentru educația copiilor lor dacă ar vorbi în engleză acasă. Unii
cercetători considerau că expunerea timpurie la două limbi crea copiilor un dezavantaj. Noile
studii ne arată că nu este deloc așa ba dimpotrivă, există și alte avantaje în a fi bilingv (în afară
de cel de a cunoaște două limbi), cum ar fi o gândire mai flexibilă.
 Abilități sociale și de comunicare
• A fi bilingv are avantaje de necontestat. A învăţa mai mult de o limbă străină oferă posibilitatea
unor conversații și experiențe noi. Plurilingviştii au, ca să ne exprimăm așa, personalități
multiple, care reprezintă tot atâtea modalități în care pot funcţiona şi gândi, în funcţie de nuanţele
fiecărei limbi.
• În consecință, plurilingviștii sunt mai buni în a înțelege perspectivele celorlalți. Copiii crescuți în
contexte bilingve și multilingve activează anumite coduri sociale care le indică ce limbă să
folosească în funcție de persoana căreia i se adresează și contextul în care o folosesc. Această
experiență pare să influențeze creierul din copilărie până la o vârstă înaintată.
 Funcția executivă
• Dovezile generale reieșite dintr-un număr considerabil de studii de specialitate sugerează că
experiența bilingvă îmbunătățește funcția executivă a creierului – o rețea din lobul frontal al
creierului. Bebelușii crescuți în medii bilingve își dezvoltă competențe cognitive de bază, ca, de
exemplu, luarea de decizii şi rezolvarea de probleme chiar înainte să înveţe să vorbească.
• Cercetătorii cred acum că atunci când învățăm o altă limbă, dezvoltăm avantaje cognitive care
îmbunătățesc atenția, auto-controlul și abilitatea de a face față informațiilor conflictuale. Cu alte
cuvinte, diferența esențială dintre bilingvi și monolingvi poate fi rezumată printr-o abilitate
crescută de a monitoriza mediul înconjurător. Cei care vorbesc două limbi străine pot să se
concentreze fără a fi distrași și își pot, de asemenea, îmbunătăți abilitatea de a trece de la o
activitate la alta. În societatea noastră contemporană în care multi-tasking-ul este o cerință pe
piața muncii, o persoană bilingvă cu un puternic control executiv ar putea, în mod cert, să facă o
diferență.
 Concluzie
• Nu există dezavantaje pentru copiii crescuți și educați bilingv sau plurilingv. Sunt de
necontestat, în schimb, beneficiile asupra dezvoltării cognitive, sociale și, mai ales, beneficiile
asupra limbajului – un instrument complex, capabil să modifice arhitectura creierului.
• Fie că există sau nu un mediu ofertant din punct de vedere (bi)lingvistic acasă (nu îți poți alege
partenerul de viață sau familia după acest criteriu), părinții pot, în schimb, alege unde, prin ce
metodă și ce anume vor învăța copiii lor.
 BIBLIOGRAFIE

1. ANNA BORBÉLY, “Bilingvismul”, 2002, pag. 33-39;

2. “Bilingvismul în lingvistica contemporană”, Prelegere, Spiru Haret;
3. www.schooleducationgateway.eu
4. www.decopera.ro
5. www.wikipedia.ro
6. https://www.pinterest.com/hderomania/articole-despre-bilingvism/?autologin=true
VĂ MULȚUMIM PENTRU
ATENȚIE!