Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

MODULUL 9: SISTEMELE MNEZICE I.

DEFINIREA, CARACTERISTICILE ŞI
PROCESELE MEMORIEI
Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaţionale
În urma studierii acestui Modul, vei dobândi următoarele competenţe
şi aptitudini:
- SĂ DEFINEŞTI MEMORIA;
- SĂ DESCRII ŞI SĂ ILUSTREZI PRIN EXEMPLE
CARACTERISTICILE MEMORIEI;
- SĂ CUNOŞTI SPECIFICUL ŞI INTERCONDIŢIONĂRILE
DINTRE PROCESELE MNEZICE;
- SĂ-ŢI EXPLICI ASPECTE ALE FUNCŢIONĂRII MEMORIEI
PROPRII;
- SĂ IDENTIFICI DINAMICA ŞI CAUZELE UITĂRII.

Cuvinte cheie:
memorie, întipărire, păstrare, reactualizare, recunoaştere,
reproducere, caracter activ, caracter selectiv, caracter situaţional,
caracter mijlocit, caracter inteligibil.

Cuprinsul Modulului:

Modulul 9: SISTEMELE MNEZICE I. DEFINIREA,

CARACTERISTICILE ŞI PROCESELE MEMORIEI ............................
Obiective educaţionale...................................................................................
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

Cuvinte cheie...................................................................................................
Cuprinsul Modulului......................................................................................
9.1 Definirea şi caracterizarea generală a memoriei...................................
9.2 Procesele memoriei...................................................................................
Subiecte pentru autoevaluare:.......................................................................
Teste grilă pentru autoevaluare.....................................................................
Subiecte pentru evaluare şi control...............................................................
Teste grilă:.......................................................................................................
Rezumatul acestui Modul...............................................................................
Bibliografie obligatorie..................................................................................
Bibliografie......................................................................................................
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 9

9.1 DEFINIREA ŞI CARACTERIZAREA

GENERALĂ A MEMORIEI

Memoria reprezintă procesul psihic cognitiv superior ce constă în

întiparirea, păstrarea şi reactualizarea selectivă a informaţiilor.
Memoria este cel mai studiat şi implicit cel mai cunoscut proces
psihic, aspecte datorate în primul rând importanţei acesteia în
cadrul sistemului cognitiv şi respectiv existenţei unei
metodologii adecvate şi relativ simple de cercetare a sistemelor menzice, ce
permit efectuarea unor studii riguroase.
Caracteristici:
 Memoria nu este o capacitate exclusiv umană, nu este apanajul
strict al omului. Dimpotrivă, întâlnim forme ale memoriei şi în rândul
animalelor: câinele care îşi recunoaşte stăpânul, îşi aminteşte locurile
familiare, reţine comenzi verbale, elefanţii, care, în perioadele de secetă
găsesc locurile cu apă deşi nu le-au frecventat demult şi porumbeii voiajori
care regăsesc drumul spre casă din cele mai îndepărtate colţuri sund doar
câteva dintre exemplele disponibile. Un alt exemplu de memorie infraumană
îl regăsim în domeniul inteligenţei artificiale (mediile de stocare utilizare de
computere). Din punct de vedere calitativ, spre deosebire de memoria
umană, memoria calculatoarelor are o exactitate mult mai mare, nefiind
supusă uitării (un fisier salvat într-un calculator nu se deteriorează în timp,
ci rămâne acolo în aceiaşi formă până la o nouă intervenţie sau eventual
până la deteriorarea calculatorului), însă o flexibilitate mult mai redusă. Sub
raport cantitativ, memoria artificială are întotdeauna un volum limitat, în
timp limitele memoriei umane sunt necunoscute.
 Memoria este o capacitate psihică absolut necesară întrucât ea
face legatura dintre trecut, prezent şi viitor. Fără a avea disponibile
informaţiile din trecut, nu ne-am descurca în prezent; ar fi necesar să
redescoperim de fiecare dată cine sunt persoanele care ne înconjoară, cum se
numesc şi la ce servesc lucrurile din jurul nostru, care este drumul spre casă
etc. Un exemplu elocvent îl reprezintă cazurile de amnezie, tulburare a
memoriei în care informaţiile stocate nu mai pot fi reactualizate. Amnezia
îmbracă mai multe forme: imaginându-ne o axă a timpului, putem distinge
între amnezia retrogradă (amnezie de reactualizare), în care individul nu-şi
mai poate aminti informaţiile din trecut, dar are în schimb capacitatea de a
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

întipări informaţii noi şi respectiv amnezia anterogradă (amnezie de fixare),

în care informaţiile anterioare sunt neafectate, însă individul nu mai poate
întipări noi date. În fine, într-o formă extremă putem întâlni amnezie antero-
retrogradă, dar de cele mai multe ori cazuistica întâlnită în practică prezintă
aşa-zisa amnezie de sector. Literatura de specialitate asupra patologiei
memoriei atestă dificultăţile cu care se confruntă persoanele afectate de
diferitele forme de amnezie: incapacitatea de a-şi aminti numele propriu, a
profesiei pe care o are ori a adresei de domiciliu (în cazul amneziei de
reactualizare), respectiv necesitatea de a rememora fiecare informaţie
survenită după momentul instalării amneziei (în cazul formei anterograde).
Un aspect interesant este faptul că nu sunt afectate deprinderile subiectului
şi nici limbajul.
 Memoria se află în stransă interacţiune şi interdependenţă cu
toate celelalte procese şi activităţi psihice. Un exemplu elocvent este
raportul dintre memorie şi imaginaţie, două procese cognitive
conceptualizate adeseori ca fiind opuse, întrucât prima răspunde de
accesarea informaţiilor din trecut, iar secunda este orientată spre viitor. Cu
toate acestea, între cele două procese există legături funcţionale foarte
strânse, în realitate neputând funcţiona una în absenţa celeilalte. Iată câteva
argumente:
- cu cât ai mai multe inforamaţii în memorie, cu atât combinatorica
imaginativă dispune de un arsenal mai bogat, întrucât orice demers al
imaginatiei are la bază informaţia stocată în memorie;
- output-urile imaginaţiei (idei, planuri, produse, inovaţii etc), sunt la rândul
lor stocate tot în memorie.
 Caracterul activ şi dinamic al memoriei se referă la faptul că, în
cadrul memorie, asistăm la o serie de modificări atât la nivelul
informaţiilor memorate, cât şi la nivelul subiectului care memorează.
Memoria nu este o simplă înmaganizare de informaţii, un simplu mediu sau
locaţie de conservare, căci informaţiile stocate sunt supuse unor
transformări, unui proces dinamic. De exemplu, chiar dacă amintirile legate
de un eveniment recent sunt foarte vii şi exacte, în timp o parte din
elementele acesteia se vor deteriora: astfel, nu ne mai amintim cu precizie
toate detaliile, apar confuzii în cronologia evenimentelor care tind să devină
schematice, treptat păstrându-se doar ideea de bază. Sunt relativ frecvente şi
cazurile în care caracterul activ şi dinamic al memoriei nu rezidă în
degradarea amprentei mnezice, ci dimpotrivă în suplimentarea acesteia, în
completarea ei cu informaţii externe, fără nici o legatură cu evenimentul
întipărit iniţial. Vorbim aici despre aşa-zisele amintiri false / distorsionate,
situaţii în care se relatează un eveniment fără ca acesta să aibă un
corespondent în realitate, subiectul fiind pe deplin convins de adevărul celor
susţinute. Fenomenul are implicaţii practice importante în domeniul
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

Psihologiei judiciare, atunci când o persoană este chemată să depună

mătrurie în faţa unei instanţe judecătoreşti. Aşadar, spre deoesbire de
memoria calculatoarelor, în care o informaţie o dată salvată (întipărită) într-
o anumită formă rămâne în acelaşi format (până la o eventuală intervenţie
ulterioară), memoria umană este supusă unor transformări continue.
 Caracterul selectiv al memoriei subliniază faptul că nu reţinem
toate informatiile care vin spre noi şi nu putem reactualiza toate
informatiile memorate. Sistemul cognitiv uman are capacităţi limitate. După
unele calcule se estimează că în medie, în fiecare secundă a vieţii suntem
bombardaţi cu aproximativ 100 000 biţi de informaţie; dintre aceştia, putem
procesa conştient doar 25 până la 100 biţi / secundă. Decalajul este evident
şi el justifică imposibilitatea retenţie întregului volum de informaţii receptat
de analizatori. Pentru explicarea acestui fenomen, psihologii au postulat
existenţa unor filtre menite a decela între datele relevante şi cele irelevante
într-o anumită sarcină (pentru mai multe detalii, a se vedea capitolul
Atenţia). Constatăm aşadar faptul că selectivitatea memoriei se manifestă
încă de la nivel de input (de la nivelul intrărilor în sistemul cognitiv).
Fenomenul însă continuă şi la nivelul stocajului mnezic sub forma uitării.
Aceasta nu se manifestă global, după principiul “totul sau nimic”, ci
dimpotrivă, informaţia este subactivată selectiv şi sectorial.
 Caracterul situaţional desemnează faptul că acurateţea memoriei
este dependentă de particularităţile externe ale contextului în care s-a
produs memorarea şi de particularitatile interne ale subiectului din
momentul întipăririi (de exemplu, starea sa afectivă). Studiile existente
atestă faptul că, simultan cu reţinerea unei informaţii reţinem şi contextul în
care aceasta a fost dobândită, iar compatibilitatea / similaritatea dintre
contextul dobândirii şi cel în care încercăm reactualizarea informaţiei
respective are un impact semnificativ asupra eficienţei memoriei. O
informatie este mult mai accesibilă atunci când ne aflăm în acelaşi context
(fizic şi / sau neuropsihic) ori într-unul similar cu cel în care am dobândit-o.
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

Ilustrativ în acest sens este un experiment realizat de psihologul

britanic Alan Baddeley. Acesta a cerut unei echipe de scafandri să memoreze
o listă de cuvinte; jumătate dintre aceştia au fost puşi să memoreze la
suprafaţă, iar cealaltă jumătate sub apă, la 20 m adîncime. După un interval
de timp, respondenţii au fost rechemaţi cerându-li-se să reproducă itemii din
listă. Interesa masura în care similaritatea contextului fizic dintre faza de
studiu şi faza test influenţează acurateţea reactualizării. Pentru a verifica
ipoteza, fiecare grup a fost din nou împărţit în două loturi: o parte au
reprodus cuvintele la suprafaţă, iar ceilalţi sub apă la -20 m. Rezultatele au
arătat că scafandri care au memorat informaţia la suprafaţă au avut
performaţe mai bune dacă au şi reprodus-o tot la suprafaţă. Similar, cei care
au memorat cuvintele sub apă au avut performanţe mai bune tot în aceleaşi
condiţii, schimbarea contextului fizic între cele două etape ale
experimentului (faza de studiu şi faza test) asociindu-se unor performanţe
mai slabe. În concluzie, similaritatea contextului fizic are implicaţii directe
asupra acurateţii memoriei: mediul fizic activeaza informaţiile dobândite în
acel context sau în contexte similare, făcându-le mai accesibile şi deci mai
uşor de reactualizat.
Particularităţile interne ale subiectului au şi ele un impact
semnificativ asupra caracterului situaţional al memoriei. O informaţie
dobandită pe fond afectiv este mai accesibilă în stări emoţionale similare.
De exemplu, atunci când suntem trişti ne sunt activate din memorie
informaţiile congruente cu starea noastră, date dobândite în situaţii similare,
cu caracter negativ, în forme extreme individul putând ajunge la concluzia
(nerealistă) că viaţa sa a fost un lung şir de eşecuri. Acest proces de
distorsionare mnezică pe fond afectiv este unul din mecanismele prin care
specialiştii explică etiologia tulburărilor emoţionale (de exemplu a
depresiei).
 Caracterul mijlocit al memoriei este atestat de funcţionarea mai
eficace a memoriei atunci când apelăm la diferite tehnici menite a facilita
întipărirea, stocarea de durată şi reactualizarea informaţiilor. Un exemplu
frecvent folosit în trecut este nodul la batistă, care îi amintea persoanei în
cauză că e ceva în agenda sa ce trebuie îndeplinit. Literatura de specialitate
prezintă numeroase aşa-zise tehnici de memorare eficientă. O categorie
specială a acestora sunt mnemotehnicile, cum sunt metoda loci, metoda
cuvântului cheie, metodele tip cuier sau tehnica narării unei povestiri,
procedee utilizate în scopul evitării memorării mecanice. Mecanismul de
bază al acestora constă în intercalarea între input (informaţia ce trebuie
reţinută: denumiri geografice, date istorice, liste de cuvinte, nume de
persoane, numere de telefon etc.) şi output (reactualizarea acelor informaţii)
a unor elemente mediatoare create de subiect, care funcţionează ca un liant
între cei doi poli.
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

 Caracterul inteligibil: o informaţie este mai trainică atunci când

subiectul o înţelege, când reuşeşte să pătrundă sensul şi semnificaţia
acesteia. Chiar şi atunci când suntem nevoiţi să reţinem informaţii ce nu au
o structură logică internă uşor accesibilă (denumiri geografice, date istorice,
formule matematice, cuvinte într-o limbă străină etc.), sistemul cognitiv va
încerca întotdeauna să aducă nefamiliarul în zona familiară, apropiind
necunoscutul de ceva cunoscut. De exemplu, reţinem mai uşor şi mai
durabil un cuvânt nou dacă înţelegem şi semnificaţia acestuia, îl inserăm în
câteva expresii adecvate, avem informaţii şi despre contextul în care se
pretează a fi folosit; mai mult, pentru a-l reţine exact, adeseori îl apropiem
de un termen familiar cu care are o fonetică asemănătoare.
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog
să răspunzi la următoarea întrebare:
Care sunt principalele caracteristici ale memoriei?
1. .................................................................
2. .................................................................
3. .................................................................
4. .................................................................
5. .................................................................
6. .................................................................
7. .................................................................
8. .................................................................

Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă

nu, atunci te rog să revenii asupra paragrafelor parcurse până
acum, pentru a le aprofunda.

Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

1. Memoria nu este o capacitate exclusiv umană
2. Memoria este o capacitate psihică absolut necesară
3. Memoria se află în strânsă interacţiune şi
interdependenţă cu celalalte procese şi activităţi
psihice
4. Caracterul activ şi dinamic
5. Caracterul selectiv
6. Catacterul situaţional
7. Caracterul mijlocit
8. Caracterul inteligibil

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse
până acum, pentru a le aprofunda.
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

9.2 PROCESELE MEMORIEI

Funcţionarea memoriei presupune parcurgerea mai multor etape /

faze, cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de procese ale
memoriei. Acestea sunt întipărirea, stocarea şi reactualizarea.
Întipărirea reprezintă intrarea informaţiilor în sistemul cognitiv,
reţinerea lor în scopul unei eventuale utilizări ulterioare. În literatura de
specialitate, acest proces al memoriei poate fi întâlnit şi sub alte denumiri
(sinonime) cum sunt: memorare, memorizare, fixare, encodare, engramare.
Indiferent de denumire, este vorba aici despre procesul prin care informaţia
externă este tradusă într-un limbaj specific creierului (patternuri de activare
la nivel neuronal) şi înmagazinată la nivel cortical, devenind un bun propriu.
Întipărirea este cel mai important dintre procesele memoriei, întrucât de
calitatea acesteia depinde eficienţa întregului sistem mnezic: dacă din start,
o informaţie nu este reţinută suficient de temeinic, şansele ca aceasta să
poată fi ulterior evocată se diminuează dramatic.
La rândul său, întipărirea poate lua mai multe forme: în funcţie de
prezenţa intenţiei de a reţine o anumită informaţie, distingem între
memorarea involuntară şi memorarea voluntară, iar în funcţie de
înţelegerea informaţiilor reţinute, memorarea poate fi logică sau mecanică
(pentru mai multe detalii, a se vedea mai jos modulul 10, Formele
memoriei).
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

Păstrarea informaţiilor este cel de-al doilea proces al memoriei şi

constă în menţinerea datelor întipărite în sistemul cognitiv. Ca şi în cazul
întipăririi, şi acest proces poate fi întâlnit sub mai multe denumiri sinonime:
stocare, conservare etc. În pofida conotaţiilor la care fac trimitere aceşti
termeni, păstrarea informaţiilor în memorie este un proces eminamente activ
şi dinamic. Arareori conţinuturile stocate se conservă exact în forma în care
a fost receptate şi întipărite. Informaţiile noi sunt integrate în structuri
preexistente, care, la rândul lor sunt restructurate prin prisma noilor date:
uneri, elementele noi se suprapun peste cele vechi, confirmându-le şi
întărindu-le, alteori dimpotrivă, le contrazic flagrant dând naştere la confuzii
şi ciocniri de semnificaţii sau doar le completează cu noi aspecte. În virtutea
caracterului inteligibil, sistemul cognitiv va căuta o perspectivă unitară
asupra lucrurilor, bazată pe compatibilitatea şi coerenţa, în care anumite
elemente pot fi omise. Cel mai evident fenomen întâlnit aici este însă cel de
deteriorare lentă a amprentei mnezice, care face ca unele elemente
informaţionale (iniţial cele periferice, detaliile, procesul continuând către
cele centrale, importante) să fie mai puţin accesibile, intervenind progresiv
uitarea. Toate acese fenomene fac ca memoria umană să fie doar relativ
fidelă.
Reactualizarea reprezintă procesul prin care informaţiile sunt
evocate, sunt accesate din memorie în scopul unei eventuale utilizări. Dacă
întipărirea am conceptualizat-o în termeni de „intrări” (input) în sistemul
cognitiv, în mod simetric putem defini reactualizarea în termeni de „ieşiri”
(output), fără a înţelege însă faptul că, o dată actualizată, o informaţie „se
consumă” şi dispare din memoria noastră. Este vorba aici mai degrabă
despre un fenomen de reeditare, de reconstrucţie.
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

Dintre toate procesele mnezice, reactualizarea este procesul cel mai

atent studiat. Ea este interfaţa prin prisma căreia este evaluată eficienţa
întregului sistem mnezic. Spunem despre o persoană că are o memorie bună
în măsura în care îşi aminteşte cu exactitate evenimente, date, nume de
persoane, numere de telefon, versuri, elemente dintr-o listă / test date spre
memorare etc. Invers, o performanţă mai modestă în redarea acestor
informaţii nu este interpretată ca o „slabă capacitate de reactualizare”, ci
generalizat ca o „memorie slabă / deficitară”. În realitate, eficienţa
reactualizării este intim legată de buna funcţionare a celorlalte două procese
mnezice antecesoare, un eventual eşec putându-se datora deopotrivă unor
strategii de reactualizare deficitare, unei întipăriri superficiale ori unei
păstrări inadecvate.
În funcţie de raportul dintre informaţia de memorat şi inputurile
senzoriale de moment, ractualizarea poate îmbrăca forma recunoaşterii sau a
reproducerii. Recunoaşterea are loc în prezenţa obiectului / informaţiei
evocate. Putem recunoaşte o persoană, o melodie, o locaţie familiară, un fel
de mâncare doar atunci când suntem într-o relaţie de tip faţă-în-faţă cu
acesta. Este un proces mai simplu ce presupune suprapunerea la nivel
mental a modelului stocat în memorie cu input-urile senzoriale care vin
dispre obiectul recunoscut. Reproducerea însă este un demers mai complex
ce implică reeditarea unor elemente informaţionale, producerea din nou a
acestora pe baza amprentei mnezice şi are loc întotdeauna în absenţa
obiectului. Exemple de reproducere sunt atunci când recităm o poezie,
relatăm o întămplare, formăm un număr de telefon, răspundem la un examen
etc.
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

Atunci când abordează procesele memoriei, majoritatea lucrărilor de

specialitate se rezumă la tratarea celor trei elemente prezentate mai sus. Sunt
însă şi autori care agaugă întipăririi, păstrării şi reactualizării un al patrulea
proces mnezic, uitarea, în timp ce alţii abordează subiectul separat, ca pe un
topic distinct. Referitor la uitare, în psihologie s-au conturat mai multe
perspective. Cel mai adesea, uitarea este conceptualizată ca un fenomen
opus memoriei, prin care informaţiile ce nu mai servesc soluţionării
problemelor curente cu care se confruntă subiectul, sunt şterse, eliminate
din memorie. Longevitatea unei astfel de abordări este susţinută de
compatibilitatea ei cu experienţele cotidiene: adesea suntem în situaţia în
care nu ne putem aminti diverse informaţii pe care anterior le-am deţinut. Ce
s-a întâmplat însă cu ele? Sunt acestea încă în memoria noastră sau nu?
Conform perspectivei prezentate mai sus, informaţiile ce nu mai au valoare
motivaţional-adaptativă sunt eliminate din memorie pentru a face loc altor
date, potenţial utile. O astfel de concepţie este tributară ideii că memoria
umană are o capacitate limitată, aspect pe care metodologia ştiinţifică
existentă actualmente nu-l poate dovedi.
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

Sunt însă o serie de situaţii care, chiar dacă nu insurmontează ideea

că uitarea constă în ştergerea definitivă a informaţiilor din memorie, cel
puţin ne face să fim mai sceptici în acceptarea acesteia. Astfel, experienţele
de regresie în vârstă pe fondul unei transe hipnotice au arătat că pe acest
fond, o persoană poate relata mult mai multe elemente despre un eveniment
trecut decât o poate face în condiţii normale, în stare de veghe (hipermnezie
hipnotică). Un alt exemplu îl constituie cazurile de rememorare: vom reţine
mai uşor, într-un timp mai scurt şi pentru o durată mai mare o informaţie pe
care anterior am deţinut-o, dar pe care acum nu ne-o putem aminti (o poezie
memorată în copilărie, o lecţie din ciclul primar, un număr de telefon, o
adresă etc.), decât o informaţie complet nouă sau decât o persoană care nu a
avut niciodată contact ce informaţia respectivă. Intervine aici fenomenul
numit reminiscenţă, amintirea bruscă a unor date considerate uitate. Dacă
acceptăm faptul că uitarea înseamnă eliminare, ştergere de informaţii, cum
se face că, în anumite condiţii, acele informaţii au putut fi totuşi evocate?
Erau ele încă în memoria noastră sau nu? Iar daca nu au fost totuşi şterse, de
ce nu au putut fi amintite şi în condiţii normale?
Exemplele prezentate mai sus sunt doar câteva din situaţiile
problematice ce au condus la o nouă perspectivă asupra uitării, conform
căreia uitarea nu constă în ştergerea informaţiilor din memorie, ci în
subactivarea lor sub un anumit prag critic. Fiecare dintre noi suntem la un
moment dat în situaţia de a nu ne aminti ceva ce cândva am ştiut, dar asta nu
înseamnă că acea informaţie nu mai există în memoria noastră, ci că ea nu
poate fi accesată în acel moment deoarece are o valoare de activare prea
slabă. Dintre cauzele subactivării, cele mai importante sunt interferenţa,
efectul FAN şi mecanismele de apărare ale Eului (pentru mai multe detalii,
vezi Miclea, 1999).
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog

să rezolvi următorul test grilă.:
În literatura de specialitate, întipărirea ca proces al
memoriei poate fi întâlnită şi sub următoarele
denumiri:
a) memorare, recunoaştere şi reproducere
b) encodare, strocare şi conservare
c) memorizare, engramare şi encodare
d) fixare, păstrare şi reactualizare

Completează aici răspunsul considerat corect de către tine:

...........................................................................................

Dacă ai terminat de răspuns, verifică-te mai jos.

Răspunsul corect este:

c)

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse
până acum, pentru a le aprofunda.
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

Subiecte pentru autoevaluare:

Teste grilă pentru autoevaluare:

1. Memoria este cel mai studiat şi implicit cel mai cunoscut proces psihic
pentru că:
a) se află în strânsă interacţiune şi interdependenţă cu toate
celelalte procese şi activităţi psihice
b) se manifestă nu doar la oameni ci şi la nivel infrauman
(memoria animalelor, memoria artificială)
c) are un rol foarte important în sistemul cognitiv şi există o
metodologie riguroasă şi relativ simplă de studiere a acesteia
d) are un caracter inteligibil
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

2. Constituie o diferenţă calitativă între memoria umană şi memoria

artificială faptul că:
a) memoria artificială este mai puţin exactă decât cea umană
b) memoria umană este mai flexibilă decât cea artificială
c) memoria artificială are un volum limitat şi măsurabil
b) memoria umană poate conţine şi informaţii false
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

3. Amnezia de fixare se mai numeşte şi:

a) amnezie anterogradă
b) amnezie retrogradă
c) amnezie anteroretrogradă
d) amnezie de sector
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

4. Influenţa contextului fizic şi neuropsihic asupra reactualizării

informaţiilor reflectă:
a) caracterul activ şi dinamic al memoriei
b) caracterul selectiv al memoriei
c) caracterul situaţional al memoriei
d) caracterul mijlocit al memoriei
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

5. Caracterul activ şi dinamic al memoriei se referă la o serie de modificări

ce pot să se manifeste:
1) la nivelul informaţiei memorate
2) la nivelul contextului neuropsihic
3) la nivelul subiectului care memorează
4) la nivelul memoriei infraumane

Variante de răspuns:
a) 1 + 2
b) 2 + 3
c) 1 + 3
d) 2 + 4
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

Dacă aţi terminat de răspuns la testele grilă de mai sus, verificaţi-vă

răspunsurile date confruntându-le cu cele din tabelul următor:

Nr. întrebării Răspunsul corect:

1. c
2. b
3. a
4. c
5. c
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

Subiecte pentru evaluare şi control

Teste grilă:
1. Eşecul în reactualizarea unei informaţii se poate datora:
a) unei întipăriri superficiale
b) unei slabe capacităţi de păstrare a informaţiilor
c) unor deficite de reactualizare
d) toate variantele de mai sus (a + b + c)
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

2. Care din următoarele fenomene reprezintă tulburări ale memoriei?

e) reminscenţa
f) hipermnezia hipnotică
g) amnezia retrogradă
h) memorarea mecanică
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

3. Engramarea este un proces al memoriei care se referă la:

a) amintirea bruscă a unor informaţii ce păreau uitate
b) ieşirea informaţiilor din sistemul cognitiv
c) memorarea regulilor gramaticale
d) niciuna din variantele de mai sus
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

4. Existenţa amintirilor false / distorsionate atestă:

Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

a) caracterul activ şi dinamic al memoriei

b) caracterul selectiv al memoriei
c) caracterul situaţional al memoriei
d) caracterul mijlocit al memoriei
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

5. Constituie o diferenţă cantitativă între memoria umană şi memoria

artificială faptul că:
a) memoria artificială este mai puţin exactă decât cea umană
b) memoria umană este mai flexibilă decât cea artificială
c) memoria artificială are un volum limitat şi măsurabil
d) memoria umană poate conţine şi informaţii false
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

6. Memorarea mai facilă a informaţiilor cu ajutorul mnemotehnicilor

de tipul metodei loci, metodei cuvântului cheie, metodei tip cuier sau
tehnicii narării unei povestiri dovedeşte faptul că memoria are un caracter:
a) activ şi dinamic
b) selectiv
c) situaţional
d) mijlocit
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

7. Fenomenul de evocare bruscă a unor date ce păreau uitate se

numeşte:
a) recunoaştere
b) reproducere
c) reminiscenţă
d) rememorare
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

8. Care dintre următoarele afirmaţii reflectă diferenţe reale dintre

recunoaştere şi reproducere?
a) recunoaşterea are loc doar în prezenţa obiectului
b) recunoaşterea are loc doar în absenţa obiectului
c) reproducerea are loc doar în prezenţa obiectului
d) reproducerea are loc doar în absenţa obiectului
Variante de răspuns:
a) 1 + 2
b) 2 + 3
c) 1 + 3
d) 1 + 4
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

9. Care dintre următoarele procese sunt forme ale reactualizării?

a) recunoaşterea
b) reproducerea
c) reminiscenţa
Modul ul 8 – Fundament el e Psi hol ogi ei

d) rememorarea
Variante de răspuns:
a) 1 + 2
b) 2 + 3
c) 1 + 3
d) 1 + 4
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ...........................

10. Subactivarea informaţiilor din memorie poate fi cauzată de:

a) hipermnezie
b) interferenţă
c) reminiscenţă
d) amnezie
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................
Modul ul 9 – Fundament el e Psi hol ogi ei