UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „JUSTINIAN PATRIARHUL”

Lucrare de seminar la disciplina

MORALĂ CREȘTINĂ

„Despre natura satanică”

În opera ,,Condițiile Binelui Absolut”de N.Lossky

Coordonator:
Pr. asist. dr. Georgian Păunoiu

Susţinători:

Std. Cornițescu Ioan-Constantin

Std. Atomei George-Sebastian

AN III PASTORALĂ

BUCUREȘTI 2019
[Type text]
 II

CUPRINS

1.INTRODUCERE................................................3

1.1 Biografia autorului........................................3

2.DESPRE NATURA SATANICĂ......................4

2.1 Natura lui Satan............................................4

2.2 Metafizica răului satanic..............................5

2.3 Problema prematură a răului......................7

2.4 Evoluția satanică și unitatea moralității....8

3. CONCLUZIE.....................................................9

BIBLIOGRAFIE................................................10

1 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Editura Anastasia, București, p.52

2. Lossky Nikolay – „Conditiile binelui absolut” ,p132
3.Nichifor Crainic, Dostoievski şi creştinismul rus, Cluj-Napoca, Editura „Anastasia”,1998, pag.255.

4.Valeriu Cristea, Dicţionarul personajelor lui Dostoievski, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1983, pag.183 .
 III

1 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Editura Anastasia, București, p.52

2. Lossky Nikolay – „Conditiile binelui absolut” ,p132
3.Nichifor Crainic, Dostoievski şi creştinismul rus, Cluj-Napoca, Editura „Anastasia”,1998, pag.255.

4.Valeriu Cristea, Dicţionarul personajelor lui Dostoievski, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1983, pag.183 .
 IV

1. INTRODUCERE

1.1Biografia autorului

Nikolay Onufriyevich Lossky a fost filosof rus, reprezentant al idealismului

rusesc, personalismului, liberarismului, eticii si axiologiei. S-a născut in Kraslava,
Letonia. Tatăl său avea rădăcini bieloruse si era creștin ortodox, mama sa a fost
poloneză si romano-catolică. El a fost exmatriculat din scoală deoarece propaga
ateismul. Loskky a efectuat studii postuniversitare in Germania avandu-i

1 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Editura Anastasia, București, p.52

2. Lossky Nikolay – „Conditiile binelui absolut” ,p132
3.Nichifor Crainic, Dostoievski şi creştinismul rus, Cluj-Napoca, Editura „Anastasia”,1998, pag.255.

4.Valeriu Cristea, Dicţionarul personajelor lui Dostoievski, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1983, pag.183 .
 V

profesori pe Wilhelm Windelband, Wilhelm Wundt și George Elias Müller,

obținand o diplomă de masterat în 1903 și diploma de doctorat în 1907.1
S-a întors in Rusia, unde a devenit lector in filosofie si apoi asistent
universitar in Sankt Petersburg. Lossky a cerut pentru religia si spiritualitatea
rusă o revizurie subliniind excesele post-revolutionare. Toate criticile l-au
costat pe Lossky profesia sa de filosofie și l-au condus spre exilul său în
străinatate, pe faimoasa navă Philosophers’ ship din partea Uniunii Sovietice ca
contrarevolutie.
Lossky a fost invitat la Praga de Tomas Masaryk și a devenit profesor la
Universitatea Rusa din Praga la Bratislava, in Cehoslovacia. Fiind parte al unui
grup de foști marxiști, împreuna cu Nikolai Berdyaev, Serghei Bulgakov,
Gershenzon, Peter Berngardovich Struve, Semyon Frank.
În 1947 Nikolay Lossky a luat funcția de profesor de teologie la Seminarul
Teologic Ortodox Sfântul Vladimir din Crestwood, New York. În 1961 după
moartea faimosului său fiu, teologul Vladimir Lossky, Nikolay Lossky a plecat in
Franța.

Nikolai Losski este catalogat ca intuiționist, sistemul său filozofic („ideal–

realismul“) fiind sinteza mai multor influente, între care predomina
monadologia lui Leibniz și intuiționismul lui Bergson. Vasta sa operă, tradusă in
numeroase limbi ale lumii, cuprinde lucrări de epistemologie, metafizică si
etică. Lucrare fundamentală a lui Losski, Conditiile binelui absolut ține de acest
ultim domeniu. Doctrina etică dezvoltată aici de autor se înscrie in tradiția
filozofiei ruse de sorginte creștină, deschizându-se însă, prin caracterul său
realist, spre umanismul laic contemporan. Pe parcursul studiului capitolului VI
din cartea Condițiile Binele Absolut de Losski , ne -am propus să investighăm o

1 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Editura Anastasia, București, p.52

2. Lossky Nikolay – „Conditiile binelui absolut” ,p132
3.Nichifor Crainic, Dostoievski şi creştinismul rus, Cluj-Napoca, Editura „Anastasia”,1998, pag.255.

4.Valeriu Cristea, Dicţionarul personajelor lui Dostoievski, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1983, pag.183 .
 VI

temă pe cât de complexă, pe atât de fascinantă prin natura ei dilematică și prin

dimensiunea ei profund existențială care conține chintesența grandioasei
interogații ontologice cu privire la problematica răului și existența unui
Dumnezeu bun.

2.DESPRE NATURA SATANICĂ

2.1 Natura lui Satan

În expunerea teoriei privind caracterul satanic adică natura fiinţei care a
ajuns la limita răului, Lossky se foloseste de imagini artistice luate din opera lui
Dostoievski și de unele reale vizate de același scriitor. Fiinţa aflată la limita

1 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Editura Anastasia, București, p.52

2. Lossky Nikolay – „Conditiile binelui absolut” ,p132
3.Nichifor Crainic, Dostoievski şi creştinismul rus, Cluj-Napoca, Editura „Anastasia”,1998, pag.255.

4.Valeriu Cristea, Dicţionarul personajelor lui Dostoievski, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1983, pag.183 .
 VII

răului nutrește ură faţa de Dumnezeu și Împaraţia Domnului. Ea luptă

împotriva lui Dumnezeu şi a tuturor celor ce-L urmează.
Satan pretinde că este mai presus de Dumnezeu, din dorinţa de a fi ca El, de
aici intervenind ura faţă de Dumnezeu şi de creaţia Lui ca fenomen derivat.
În opinia Sfântului Grigorie Teologul „cea dintâi dintre luminile cereşti s-a stins
şi şi-a pierdut slava din cauza propriei sale trufii, voind să devină ca Dumnezeu,
ea s-a prefacut în întuneric.”2 Satan cunoaște desăvârşirea lui Dumnezeu. În loc
să Îl iubeasca pe Dumnezeu mai presus de sine, Satan îndrageşte ideea
divinitătii și încearcă să îşi atribuie această demnitate, dacă ar fi posibil sa îl
umilească pentru satisfacerea propriei trufii primare. El s-ar fi împacăt cu
Dumnezeu dacă ar fi acceptat cerinţa, cănd a arătat spre întreaga împarăție
pământească şi a zis : „Acestea toate ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea
mea şi Te vei închina mie” (Matei 4, 9).
Un spirit ca acesta se lasă fascinat de supremaţia irezistibilă a lui
Dumnezeu şi a fiinţelor contopite într-o iubire armonioasă faţă de El, dar nu
ajunge să-I consacre adoraţia sa. Drumul iadului este pavat cu intenţii bune.
Diavolul respinge pe Dumnezeu si Împărăţia Domnului .

2.2.Metafizica răului satanic

1 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Editura Anastasia, București, p.52

2. Lossky Nikolay – „Conditiile binelui absolut” ,p132
3.Nichifor Crainic, Dostoievski şi creştinismul rus, Cluj-Napoca, Editura „Anastasia”,1998, pag.255.

4.Valeriu Cristea, Dicţionarul personajelor lui Dostoievski, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1983, pag.183 .
 VIII

Esenta răului ce domină în lume constă în înstrăinarea reciprocă și

dezbinarea tuturor existențelor, în a le opune și a le exclude
reciproc. (Vladimir Soloviov)
Răul este înfățișat – în majoritatea cazurilor – prin concretizarea unei ființe
care ne trimite cu gândul la entitatea supranumită Diavol, (Satan în limba
ebraică), adică Adversarul, Dușmanul, Acuzatorul, Defăimătorul etc. Abia în
perioada în care se traduce Vechiul Testament de către evrei (perioada
intertestamentară), numele de Satan derivă în Diabolos și Diabolus, evoluție
care ne confirmă că denumirea actuală de Diavol provine în urma fenomenului
de contopire a morfemelor de origine ebraică și greacă. Confuzii care
determină pe Sfântul Augustin să ne prezinte distincția
dintre Diavol (reprezentantul Răului în ipostaza sa de înger căzut)
și Lucifer (conducătorul cetelor îngerești), cel dintâi fiind redarea celui de-al
doilea aflat într-o ipostază anterioară îngerului alungat din Ceruri.
Declasarea lui Lucifer din categoria îngerilor adorați, este considerată a fi
efectul refuzului Tatălui de a oferi misiunea de concretizare a celui mai iubit
dintre îngeri într-un viitor Hristos, lui Lucifer, în balanță cu alegerea unei ființe
umane pentru a săvârși acest act divin.
Satan cunoaște desăvârşirea lui Dumnezeu. În loc să Îl iubească pe
Dumnezeu mai presus de sine, Satan îndrageşte ideea divinitatii si încearcă să
îşi atribuie această demnitate, dacă ar fi posibil sa îl umilească pentru
satisfacerea propriei trufii primare. Un spirit ca acesta se lasă fascinat de
supremaţia irezistibilă a lui Dumnezeu şi a fiinţelor contopite într-o iubire
armonioasa faţă de El, dar nu ajunge să-I consacre adoraţia sa. Drumul iadului

1 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Editura Anastasia, București, p.52

2. Lossky Nikolay – „Conditiile binelui absolut” ,p132
3.Nichifor Crainic, Dostoievski şi creştinismul rus, Cluj-Napoca, Editura „Anastasia”,1998, pag.255.

4.Valeriu Cristea, Dicţionarul personajelor lui Dostoievski, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1983, pag.183 .
 IX

este pavat cu intenţii bune. Diavolul respinge pe Dumnezeu si Împărăţia

Domnului spunând că o face din motive înalte, cum ar fi iubirea mai mare decât
a Creatorului.3
Răul, ca realitate personală și existentială, nu este decât antipodul
Binelui. Ca realitate morală, el este produsul propriei libertăți a omului, este
rezultatul opțiunii personale. Omul trăiește după aceleași reguli ale naturii, dar
se știe și se consideră liber de a accepta sau de a se opune – din conștința
acestei libertăți se arată spiritualitatea sa. Libertatea este o binecuvântare, și
un blestem în același timp, deorece spiritul corupe toate simțurile, iar voința
glăsuiește chiar și atunci când natura tace.
A declara spiritualitatea negativului presupune un gest de susținere
a caracterului său diabolic – natura demonică fiind esența Răului ca revoltă.
Acest lucru este întrevăzut în caracterul tragico-parodic al Răului aflat în
confruntare cu Binele, atunci când se face referire la principiul simia Dei.
Așadar, aspectul cel mai atroce al Răului pare a fi spiritualitatea lui, care
constă în faptul că Răul este cunoaștere și revoltă deliberată, conștientă, voită,
manifestată direct sau indirect, geneza Răului fiind un proces aflat într-o
continuă schimbare. Fiinţa aflată la limita răului nutreste ură faţa de
Dumnezeu si Împaraţia Domnului. Ea luptă împotriva lui Dumnezeu şi a tuturor
celor ce-L urmează.

3 Nikolay Lossky, Condițiile binelui absolut, ed. Humanitas, Bucuresti, 1997, pp. 132-133;
1 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Editura Anastasia, București, p.52
2. Lossky Nikolay – „Conditiile binelui absolut” ,p132
3.Nichifor Crainic, Dostoievski şi creştinismul rus, Cluj-Napoca, Editura „Anastasia”,1998, pag.255.

4.Valeriu Cristea, Dicţionarul personajelor lui Dostoievski, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1983, pag.183 .
 X

2.3 Problema prematură a răului

Problema răului în lume și a metafizicii răului satanic rămâne un mister

insolvabil, o ecuație deschisă. Ceea ce este important nu este focalizarea pe rău
și pe consecințele lui, ci pe ceea ce pot eu face astăzi ca om responsabil pentru
diminuarea lui și pentru alegerea binelui.
În cap VI din cartea „Binele absolut”, autorul constată că personajele
dostoievskiene par sa aiba toate o anumită latura demonică, fie că aceasta se
manifesta prin cruzime, tiranie, fie că se manifesta prin ipocrizie dusă la
extrem. De cele mai multe ori, acest demon al personajelor lui Dostoievski se
naște din dorința de putere, din dorința de a ieși din stadiul de om
oarecare. “Dar, e de remarcat, că această voința de putere, în romanele lui
Dostoievski, duce întotdeauna la faliment. Supraomul din literatură
dostoievskiană se dezvăluie pe parcurs, nu doar prin punctele sale forte, ci mai
ales prin vulnerabilitățile sale, prin măștile dezgolite. Iar un punct important de
remarcat aici este că personajului dostoievskian pare să îi lipsească voința de a
merge până la capăt cu intențiile sale diabolice, ceea ce da întotdeauna o notă
luminoasă, de speranța, întregii narațiuni”. (André Gide); s.n. a fost un scriitor,
umanist și eseist francez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în anul
1947.Zbuciumul sufletesc al antieroilor dostoievskieni oferă intuiţii
fundamentale despre esenţa răului. Această esenţă poate fi interpretată şi
astfel: există o taină prin care folosirea greşită a liberului arbitru anulează

1 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Editura Anastasia, București, p.52

2. Lossky Nikolay – „Conditiile binelui absolut” ,p132
3.Nichifor Crainic, Dostoievski şi creştinismul rus, Cluj-Napoca, Editura „Anastasia”,1998, pag.255.

4.Valeriu Cristea, Dicţionarul personajelor lui Dostoievski, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1983, pag.183 .
 XI

libertatea. Sub unghi creştin, răul nu ţine de natura realităţii, ci izvorăşte din
libera voinţă a persoanelor. Dacă prozatorul rus a expus cu predilecţie în
creaţiile sale literare tot ceea ce societatea omenească pare a avea mai rău şi
mai respingător – beţivi, criminali, epileptici, prostituate, nihilişti, corupţi,
decăzuţi de toată teapa –, aceasta nu se datora – scrie undeva Bartolomeu
Anania – unor preferinţe maladive ale autorului, ci unei anume conştiinţe
mesianice pe care el şi-o asumase după modelul lui Iisus, Doctorul care nu
venise pentru cei sănătoşi, ci pentru cei bolnavi.
Lossky arată cum voinţa omului se poate înrăutăţi treptat printr-o
atitudine necombativă, prin pasivitatea în raport cu împietrirea inimii şi cu
delăsarea ce ne îmbie să nu ne mai împotrivim patimilor, ci să le lăsăm să îşi
reia locul de drept în inima noastră.
A fi veșnic in preajma răului pare neînţeles unui om normal. Probabil este
firesc că, după ce se ajunge la consecinţele scandaloase ale răului, să vină
momentul trezirii, al ruşinii de propria decădere si al căinţei. Datorită libertăţii
de voinţă orice fiinţă are posibilitatea depăşirii de sine. Dar tocmai datorită
libertăţii de voinţă unele fiinţe nu se depăşesc pe sine si vor rămâne veșnic
despărţite de Dumnezeu.
Suferința e o consecință a răului, care se perpetuează nu din voia lui
Dumnezeu, ci prin îngăduința Sa, El nevoind să anuleze libertatea creaturilor,
pentru a nu spori răul deja existent (căci, orice s-ar crede, oprirea răului prin
mijloace rele nu conduce decât la înmulțirea răului în lume). Iată deci că, de
fapt, sintagma „Pro Mundis et contra Deo” nu conduce decât tot la „Pro Satana
et contra Deum”: a fi contra lui Dumnezeu înseamnă a fi al lui Satana. A-l

1 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Editura Anastasia, București, p.52

2. Lossky Nikolay – „Conditiile binelui absolut” ,p132
3.Nichifor Crainic, Dostoievski şi creştinismul rus, Cluj-Napoca, Editura „Anastasia”,1998, pag.255.

4.Valeriu Cristea, Dicţionarul personajelor lui Dostoievski, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1983, pag.183 .
 XII

judeca pe Dumnezeu după logica umană nu înseamnă altceva decât că El este

creat după chipul omului. E adevărat că răul trebuie pedepsit și că nu e drept
„ca mama să-l îmbrățișeze pe ucigașul odorului ei, pe cel care a pus câinii să-l
sfâșie”4, dar el „vrea absolutul în relativ”5. Greșeala se comite atunci când se
afirmă că „teoretic, firește, poți să-ți iubești aproapele, dar numai așa, de la
distanță, niciodată însă când e în preajma ta”6. În fapt, tocmai acesta e motivul
suferinței în lume: lipsa dragostei între oameni și pentru Dumnezeu.

2.4 Evoluția satanică și unitatea moralității

Nu există o ființă suprasatanică, iar în ceea ce-l priveste pe satan, ca orice

fiinţă, nazuieşte spre plenitudinea absolută a vieţii. Lupta împotriva lui
Dumnezeu si răul adus de el în lume sunt rezultatul trufiei sale şi al păşirii pe un
drum care îi contrazice idealul final. De aceea viaţa lui Satan este plina de
eşecuri, decepţii şi tot felul de nemulţumiri. La final chiar şi Satan îşi va învinge
la un moment trufia şi va păsi pe făgaşul binelui.

1 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Editura Anastasia, București, p.52

2. Lossky Nikolay – „Conditiile binelui absolut” ,p132
3.Nichifor Crainic, Dostoievski şi creştinismul rus, Cluj-Napoca, Editura „Anastasia”,1998, pag.255.

4.Valeriu Cristea, Dicţionarul personajelor lui Dostoievski, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1983, pag.183 .
 XIII

3. CONCLUZIE

Ca o concluzie şi în încheierea capitolului, Nicolay Lossky arată că ,,lupta

împotriva lui Dumnezeu si răul adus de Satan în lume sunt rezultatul trufiei sale
şi al păşirii pe un drum care îi contrazice idealul final...”.
Ideea după care spiritul răului nu se arată fățiș ca un demolator și mizantrop, ci
dimpotrivă, se declară drept filantrop care urmărește să edifice, desigur pe
pământ, împărăția fericirii generale dezvolatată de V. Soloviov în Trei dialoguri
despre război, progres și sfârșitul istoriei universale. El consideră că ultima
tentativă de a instaura împărăția terestră a bunăstării va avea ca punct de
pornire nu un materialism sau altceva asemănător; ci o impostură religioasă,
când își vor lua numele lui Hristos niște forțe din rândul omenirii care de fapt în
esență îi sunt străine și chiar dușmănoase lui Hristos și Duhului Său.
Lossky arată că îmbinare paradoxală între nihilism și ideal în operele lui
Dostoievski continuă să provoace și să fascineze, dovadă a modului în care răul
și binele continuă să lupte în inima omului, cu repercusiuni asupra întregului
univers.

1 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Editura Anastasia, București, p.52

2. Lossky Nikolay – „Conditiile binelui absolut” ,p132
3.Nichifor Crainic, Dostoievski şi creştinismul rus, Cluj-Napoca, Editura „Anastasia”,1998, pag.255.

4.Valeriu Cristea, Dicţionarul personajelor lui Dostoievski, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1983, pag.183 .
 XIV

3.BIBLIOGRAFIE

Lossky, Nikolay, Condițiile binelui absolut, ed. Humanitas, Bucuresti, 1997;

Lossky, N. O., History of Russian Philosophy, Ed. George Allen And Unwin Ltd.,
Londra, 1952;
Cristea, Valeriu, Dicționarul personajelor lui Dostoievski, Ed.Cartea
Românească, București, 1983
Crainic,Nichifor,Dostoievschi și creștinismul rus ,Ed.Anastasia,București,p52.

Adrese de internet:
https://en.wikipedia.org/wiki/Nikolay_Lossky
http://www.periodicos.ufc.br/argumentos/article/viewFile/19134/29852

1 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Editura Anastasia, București, p.52

2. Lossky Nikolay – „Conditiile binelui absolut” ,p132
3.Nichifor Crainic, Dostoievski şi creştinismul rus, Cluj-Napoca, Editura „Anastasia”,1998, pag.255.

4.Valeriu Cristea, Dicţionarul personajelor lui Dostoievski, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1983, pag.183 .