SCALA DE ANXIETATE (J.

Taylor)

Chestionarul este destinat examinării gradului de anxietate. El conţine 50 afirmaţii la care persoana
examinată răspunde prin “Da” cînd conţinutul afirmaţiei corespunde felului său de a fi şi prin “Nu”,
atunci cînd nu corespunde. Testarea se face individual sau colectiv şi durează 15-30 minute.

1. De regulă sînt liniştit şi e greu să fiu scos din sărite. ___________________

2. Nervii mi-s dereglaţi nu mai mult ca la alţi oameni. ___________________

3. De obicei dorm liniştit. _______________________

4. Rareori am dureri de cap. _____________________

5. Rareori obosesc. ___________________________

6. Aproape întotdeauna mă simt destul de fericit. ______________________

7. Am încredere în propriile puteri. _________________________________

8. Aproape niciodată nu roşesc. ____________________________________

9. În comparaţie cu prietenii, mă simt destul de îndrăzneţ. __________________________

10.De obicei am dispoziţie bună. ________________________________

11.Rareori am palpitaţii sau o greutate pe inimă. ________________________

12.De obicei mîinile îmi sunt calde. ________________________________

13.Sînt timid nu mai mult ca alţii. _________________________________

14.Bineînţeles, îmi lipseşte încrederea în propriile puteri. ___________________________

15.Uneori îmi pare că nu sînt de nimic. _________________________________

16.Periodic mă cuprinde o nelinişte atît de mare încît nu pot sta locului. __________________

17.Noaptea adorm cu greu. _____________________________

18.Nu-mi ajunge tărie de caracter pentru a înfrunta dificultăţile. ______________________

19.Aşi vrea să fiu tot atît de fericit cum, după părerea mea, sînt alţii. _________________________

20.Uneori îmi pare că am în faţă greutăţi pe care nu le-aşi putea înfrunta. ______________________

21.Deseori visez. ___________________________

22.Observ că-mi tremură mîinile cînd încerc să fac ceva. ______________________________

23.Somnul meu e neliniştit, adesea se întrerupe. _____________________________________

24.Mă neliniştesc mult eşecurile posibile. __________________________________________

25.Uneori simt frica, chiar cînd nu mă ameninţă nimic. ________________________________

26.Mă concentrez cu greu asupra unei activităţi sau însărcinări. __________________________

27.De obicei lucrez cu o mare încordare. ____________________________

28.Nimeresc uşor în încurcătură. __________________________________

29.Aproape tot timpul sînt îngrijorat din cauza cuiva sau a ceva. ____________________________

30.Sînt predispus să iau totul în serios. _____________________________

31.Deseori plîng. _________________________

32.Deseori am stări de vomă. ______________________________

33.Mă nelinişteşte mult propria sănătate. _____________________

34.Deseori mă tem că voi roşi. ______________________________

35.Situaţia mea în mijlocul celor ce mă înconjoară mă nelinişteşte mult. ________________________

36.Situaţia materială mă nelinişteşte mult. ________________________________

37.Uneori mă gîndesc la aşa lucruri, despre care n-aş vrea să vorbesc. ______________________

38.Am avut perioade cînd neliniştea mă lipsea de somn. _________________________________

39.Uneori, cînd sînt în încurcătură, transpir şi mă genez mult. _____________________________

40.Chiar şi în zilele răcoroase transpir repede. __________________________________________

41.Cîte odată sînt atît de agitat că nu pot dormi. _________________________________________

42.Sînt o persoană iritabilă. ______________________________

43.Uneori mă simt absolut inutil. _________________________________

44.Uneori îmi pare că sistemul nervos mi-e dereglat şi din clipă în clipă voi pierde cumpătul. __________

45.Deseori simt că ceva mă nelinişteşte. ________________________________

46.Sînt cu mult mai sensibil decît majoritatea oamenilor. ______________________________

47.Aproape tot timpul mi-e foame. _____________________________________

48.Mi-s neplăcute schimbările intervenite pe neaşteptate. ______________________________

49.Viaţa mea decurge aproape întotdeauna într-o tensiune continuă. ______________________

50.Aşteptarea întotdeauna mă enervează. _____________________________

 SCALA DE ANXIETATE (J.Taylor)

Numele ________________________ Prenumele ____________________________

Şcoala _________________________ Clasa ________________________________

Anul şi data naşterii ____________________________________________________

Data examinării _______________________________________________________

NR. DA NU NR. DA NU NR. DA NU NR. DA NU NR. DA NU

1 11 21 31 41
2 12 22 32 42
3 13 23 33 43
4 14 24 34 44
5 15 25 35 45
6 16 26 36 46
7 17 27 37 47
8 18 28 38 48
9 19 29 39 49
10 20 30 40 50

Prelucrarea rezultatelor

a) Se calculează numărul răspunsurilor “Da” la afirmaţiile 14-50.

b) Se calculează numărul răspunsurilor “Nu” la afirmaţiile 1-13.

c) Se calculează suma rezultatelor “a” şi “b”.

Rezultatele sumare:

40-50 puncte denotă un grad foarte ridicat de anxietate;

25-40 puncte relevă un grad ridicat de anxietate;

15-25 puncte indică un grad mediu (cu tendinţa spre un grad ridicat) de anxietate;

5-15 puncte denotă un grad mediu (cu tendinţa spre un grad scăzut) de anxietate;

0-5 puncte relevă un grad scăzut de anxietate.

SCALA DE ANXIETATE HAMILTON
1. - ANXIETATEA - se refera la starile de neliniste,îngrijorare, presimairi ale
unor evenimente neplacute, la stari de insecuritate, iritabilitate, temeri anticipate;
0 - pacientul nu este mai mult sau mai putin nelinistit sau iritabil decât de obicei;
1 - pacientul nu-si da seama daca este mai anxios sau mai iritabil decât de obicei;
2 - pacientul exprima clar o stare de anxietate sau iritabilitate pe care o gaseste
dificil de controlat, dar care nu influenteaza munca si activitatea acestuia
( îngrijorari si nelinisti datorate unor cauze minore)
3 - anxietatea este dificil de controlat, supararile sunt de fapt prejudicii sau
nedreptati majore ce pot antrena probleme viitoare; anxietatea influenteaza
ocazional viata si munca pacientului.
4 - sentimentul de teama este prezent atât de des incât se poate spune ca face
parte din viata zilnica a pacientului.

2.- TENSIUNEA - se refera la incapacitatea de relaxare, nervozitate, tremur, fatigabilitate,

agitatie, senzatie de tensiune corporala, plâns facil, raspuns brusc, repezit. Se refera atât
la tensiunea emotionala, dar si la încordare musculara.
0 - pacientul nu este mai mult sau mai putin tensionat ca de obicei;
1 - pacientul indica o stare de tensiune întrucâtva mai mare decât de obicei;
2 - pacientul exprima clar incapacitatea de relaxare, agitatie
si neliniste interioara, dificil de controlat, dar care totusi nu influen teaza viata sa zilnica.
3 - tensiunea si nelinistea fac parte din viata si munca zilnica a pacientului.
3- FOBIILE - se refera la tipul de anxietate care apare atunci când pacientul se gaseste în
situatii sau conditii speciale ( camere mari sau mici, spatii închise sau deschise, calatorie
cu autobuzul / avionul e.t.c.)Pacientul evita aceste situatii. Important pentru evaluare este daca
Episodul prezent de fobie a fost mai intens decât în mod obisnuit.
0 - deloc
1 - usor
2 - sever
3 - foarte frecvent.
0 - fobia nu este prezenta;
1 - pacientul nu prezinta o teama în mod special;
2 - pacientul a avut o experienta fobica dar a reusit sa o învinga;
3 - a fost dificil pentru pacient sa lupte cu aceasta fobie, care s-a
extins influentându-i viata si munca zilnica;
4 - fobia face parte clar din viata si munca zilnica a pacientului.

4. - INSOMNIA - itemul se refera la perturbarea somnului: dificultati de ador mire, somn

superficial, nesatisfacator, cu oboseala la trezire, somn întrerupt, vise sau cosmaruri.
Evaluarea se bazeaza pe cele 3 nopti precedente ( sau chiar saptamâna precedenta).
0 - somn cu durata si profunzime obisnuite;
1 - durata somnului mai scurta ( dificultati de adormire) dar fara afectarea profunzimii somnului;
2 - durata somnului este redusa, somnul este superficial, întregul somn este intrucâtva perturbat;
3 - durata si profunzimea somnului prezinta modificari, somnul fiind întrerupt ( câteva ore pe noapte)
4 - pacientul apreciaza greu durata si profunzimea somnului, nu are un somn real, ci doar perioade
scurte de somn.
5. - DIFICULTATI IN CONCENRTRARE SI MEMORIE - se refera la dificutati în
concentrarea atentiei, în luarea deciziilor asupra proble melor zilnice precum si la
dificultatile de memorare.
 0 - pacientul nu are dificultati de concentrare sau de memorare mai mult sau mai putin decât de
obicei;
1 - pacientul nu este sigur de dificultatile de concentrare / memorare;
2 - chiar cu un efort mare, pacientul nu se poate concentra asupra acti vitatii sale zilnice;
3 - pacientul are dificultati mari în concentrare, memorare sau luarea deciziilor ( dificultati în
citirea unui ziar, urmarirea unui program TV pâna la sfârsit);
4 - pacientul are dificultati de concentrare sau memorare prezente în momentul interviului si /
sau întârzieri în luarea deciziilor.

6. - DISPOZITIA DEPRESIVA - se refera la comunicarea verbala / non-verbala a tristetii,

depresiei, disperarii, lipsei de ajutor, pierderii interesului, lipsei de placere pentru distractii.
0 - dispozitie normala;
1 - pacientul pqare putin mai deprimat sau trist, vag mai depresiv ca de obicei;
2 - pacientul este concentrat asupra unor experiente neplacute si se simte neajutorat;
3 - pacientul arata în mod clar , verbal ( ideatie cu continut negativ) sau nonverbal
( expresie faciala, postura, voce, plâns pasiv) semnele unei depresii;
4 - pacientul nu se poate distrage de la problemele sale nici în timpul interviului ( atitudine
deprimata).

7. - SIMPTOME SOMATICE ( MUSCULARE ) - se refera la simptome cum ar fi:

● senzatii de jena si dureri musculare (localizate în special la nivelul musculaturii gâtului,
spatelui, maxilarului);
● rigiditate musculara;
● ticuri;
● mioclonii (= contracturi ale unor grupe mici de muschi);
● slabiciune musculara ( scaderea fortei musculare).
0 - pacientul nu prezinta simptome musculare mai mult sau mai putin decât de obicei;
1 - pacientul indica jena musculara ( disconfort si durere);
2 - pacientul acuza dureri musculare;
3 - durerile musculare se întind si influenteaza activitatea cotidiana a pacientului;
4 - durerile musculare sunt prezente mai tot timpul, intervenind clar în viata si munca pacientului.

8.- SIMPTOME SOMATICE ( SENZORIALE ) - se refera la urmatoarele simptome:

● tinitus ( tiuituri în urechi );
● incetosarea vederii;
● valuri de caldura / frig;
● întepaturi.
0 - aceste simptome nu sunt prezente;
1 - pacientul acuza presiune sau întepaturi ( urechi, ochi, piele) mai mult ca de obicei;
2 - pacientul prezinta tinnitus, tulburari de vedere, mâncarimi ale pielii, parestezii;
3 - aceste senzatii influenteaza activitatea zilnica a pacientului;
4 - aceste senzatii sunt prezente mai tot timpul, intervenind clar în viata si munca pacientului.

9.-SIMPTOME CARDIO-VASCULARE - se refera la urmatoarele simptome:

● tahicardie;
● palpitatii;
● durere în piept;
● senzatie de lipsa de putere;
● senzatie de lesin;
● pulsatii ale vaselor;
 0 - simptomele nu sunt prezente;
1 - pacientul se îndoieste de prezenta lor;
2 - simptomele sunt prezente dar pacientul le poate controla;
3 - pacientul are dificultati în controlul lor, acestea extinzându-se si influentând activitatea
zilnica a acestuia;
4 - aceste simptome sunt prezente mai tot timpul intervenind clar în viata si munca
zilnica a pacientului.

10. - SIMPTOME RESPIRATORII - se refera la urmatoarele simptome:

● constrictie/presiune toracica;
● senzatii de sufocare;
● dismnee;
● suspine, oftat.
0 - simptomele nu sunt prezente;
1 - pacientul se îndoieste de prezenta lor;
2 - simptomele sunt prezente dar pacientul le poate controla;
3 - pacientul are dificultati în a controla aceste simptome, care îi influenteaza activitatea
zilnica;
4 - aceste simptome sunt prezente mai tot timpul influentând viata si activitatea pacientului.

11.- SIMPTOME GASTRO-INTESTINALE - se refera la urmatoarele simptome:

● dificultati în înghitire;
● dureri abdominale;
● senzatii de arsura;
● pierdere în greutate;
● constipatie / diaree;
● borborism ( zgomote intestinale ).
0 - simptomele nu sunt prezente;
1 - pacientul nu stie daca aceste sunt diferite de cele normale sau nu;
2 - una sau mai multe din acestea sunt prezente dar pacientul le poate controla;
3 - pacientul are dificultati în controlul simptomelor, acestea influentând
activitatea zilnica a pacientului;
4 - simptomele sunt prezente mai tot timpul, influentând viata si munca paciantului.

12. - SIMPTOME GENITO-URINARE - itemii acopera simptomele non- organice:

● mictiuni frecvente;
● tulburari ale menstrei ( amenoree, menoralgie);
● frigiditate;
● ejaculare precoce;
● absenta libidoului si impotenta.
0 - simptomele nu sunt prezente;
1 - pacientul nu poate sa spuna daca acestea sunt mai frecvente/intense ca de obicei;
2 - unul sau mai multe simptome sunt prezente, dar pacientul le poate controla;
3 - acuzele ating un nivel care influenteaza activitatea zilnica a pacientului;
4 - simptomele sunt prezente mai tot timpul, intervenind în viata si munca pacientului.

13. - SIMPTOME VEGETATIVE - se refera la urmatoarele simptome:

● gura uscata;
● imbujorare / paloare;
● transpiratie;
● cefalee;
● piloerectie ( zbârlirea parului).
0 - simptomele nu sunt prezente;
1 - simptomele nu se difera de cele normale;
2 - unul sau mai multe simptome sunt prezente dar pacientul le poate controla;
3 - simptomele ating un nivel care influenteaza activitatea zilnica a pacientului;
4 - simptomele sunt prezente mai tot timpul, intervenind clar în viata si munca pacientului.

14. -COMPORTAMENTUL IN TIMPUL INTERVIULUI - pe durata interviului pacientul

poate fi:
● tensionat;
● nervos;
● agitat;
● obosit;
● cu tremuraturi la nivelul mâinilor;
● cu respiratie rapida;
● oftat, suspine;
● paloare;
● senzatie de nod în gât;
● sentimente ipohondriace ( preocupare de starea lui de sanatate, plângeri frecvente
si cereri de ajutor)
0 - pacientul nu exprima anxietate si nici preocupare deosebita pentru persoana sa;
1 - nu se diferentiaza o anxietate mai mare decât de obicei;
2 - pacientul este moderat anxios, îngrijorat de starea sanatatii sale;
3 - pacientul este clar anxios, convins de suferinta fizica ce-i explica simptomele;
4 - pacientul este coplesit de anxietate ( tremur, joc de degete, transpiratie, ticuri, clipiri,
tresariri ) si este foarte preocupat de boala sa.

SCORURI:
6 - 14 → anxietate usoara;
15 - 28 → anxietate moderata;
29 - 42 → anxietate severa;
43 - 56 → anxietate foarte severa.
 Ce este Anxietatea?
Anxietatea este o emoție fundamentală, pe care o întâlnim la oamenii din toate culturile. Poate termenul ne
sună puțin străin, dar emoția aceasta ne este cunoscută tuturor – am trăit-o în numeroase situații de viață, încă
de la vârste fragede. Înțelegem prin anxietate o stare accentuată de neliniște, în care așteptăm să se
întâmple ceva rău sau simțim că nu ne mai aflăm în siguranță. Iată câteva exemple tipice:

o Nu știm cum va fi la un examen sau la un interviu pentru o slujbă. Va fi greu? Ne vom descurca? Ce
întrebări ne vor pune? Ce vor zice ceilalți dacă eșuăm? Poate va fi bine, dar poate nu!
o Copilul nostru întârzie să vină acasă și nu răspunde la telefon. Oare a pățit ceva? De ce nu răspunde?
Poate nu e nimic grav, dar nu știm sigur!
o Suntem în oraș și e întuneric pe strada pe care umblăm. Oare suntem în siguranță? Parcă am auzit niște
sunete în întuneric. Să fie vreo pisică? Sau ne urmărește cineva?
o Mama noastră s-a îmbolnăvit grav. Nu știm ce prognostic are. Oare se va face bine? Va funcționa
tratamentul pe care l-a primit?
o Ne-am pierdut locul de muncă din cauza reducerilor de personal. Oare cum ne vom descurca? Ce o să se
întâmple cu noi? Cum se va schimba viața noastră? Nu poate fi ușor!

Neliniștea aceasta nu este doar o stare mentală, ci o trăim în întreg corpul nostru: inima ne bate mai
puternic, respirația ne este îngreunată sau foarte accelerată, ne simțim mușchii încordați, transpirăm, ne
strânge stomacul. Trăind aceste lucruri, adesea ne este greu să stăm într-un loc, ne vine să facem ceva, să
vorbim cu cineva, să plecăm undeva, să ne mișcăm dintr-un colț în altul al camerei. Iar mintea noastră pare a
fi inundată cu îngrijorări (“Dacă se întâmplă … așa?” “Dacă pățesc … asta?” “Dacă nu reușesc să … ?”),
cu imagini înspăimântătoare (“O să mă muște un căine!” “Voi pica examenul!” “Toată lumea râde de mine!”),
cu amintiri neplăcute (“Vai, așa am pățit și atunci…” “Nu vreau să-mi aduc aminte cât de rău a fost când…”)
sau îndoieli repetate (“Poate nu m-am asigurat destul că…” “Poate nu am făcut bine…” “Poate trebuia să zic
ceva…”).

Anxietatea seamănă cu frica. Amândouă sunt emoții pe care le trăim atunci când percepem un pericol și
amândouă ne pot face să ne simțim agitați, să ne alerge inima în piept, să ne vină să fugim din loc. Însă
anxietatea este o emoție mai complexă, al cărei element cheie este incertitudinea pericolului. Trăim frică
atunci când ne aflăm în prezența unei amenințări imediate, certe, de tipul aici-și-acum – de exemplu: ne sare în
față un câine fioros, ne claxonează o mașină care gonește cu viteză spre noi, o priză a făcut scurt și a luat foc
în casă etc. Aceste pericole se desfășoară în prezent, sub ochii noștri și cer o acțiune imediată de tipul: luptă
sau fugi! Lovește câinele cu ceva! Sari din calea mașinii! Țipă după ajutor! Panica este similară fricii, doar că
pericolul pe care îl percepem ne apare atât de mare încât ne copleșește și asta ne face să reacționăm
dezorganizat în fața lui sau “să dăm totul din noi”.

În contrast, anxietatea este emoția pe care o trăim atunci când percepem un pericol potențial sau
când anticipăm că ceva grav se poate întâmpla și nu putem acționa în mod direct asupra sa, cel puțin nu în
prezent. Spre deosebire de frică, care ne motivează să fugim sau să luptăm, anxietatea ne motivează să
verificăm anumite lucruri sau locuri (ex. să sunăm pe cineva, să ne facem un control medical, să cercetăm
dacă se mișcă ceva în întuneric), să ne pregătim din timp pentru diverse scenarii grave (ex. să cerem
sprijinul cuiva, să ne facem provizii, să ne instalăm un sistem de alarmă), să evităm anumite situații sau
persoane (ex. să nu mergem pe stradă singuri, să nu vorbim cu persoane străine, să nu călătorim cu avionul)
sau să evităm anumite gânduri (ex. nu te gândi la moarte, nu te gândi la eșec, nu te gândi că o să te faci de
râs). Anxietatea, prin urmare, este o emoție care durează mai mult decât frica și este mai dificil de controlat
prin acțiuni imediate.

Ce sunt Tulburările de anxietate?

Tulburările de anxietate sunt problemele de sănătate mentală cel mai frecvent întâlnite la nivel global.
Studiile realizate atât pe adolescenți (de exemplu studiul lui Kathleen Merikangas din JAACAP în 2010), cât
pe adulți (de exemplu studiul lui Ronald Kessler din JAMA în 2005) arată că prevalența tulburărilor de
anxietate de-a lungul vieții este de aprox. 30%. Evoluția tulburărilor de anxietate este cronică, iar în lipsa unui
tratament corespunzător persoanele suferă costuri majore pe termen lung, precum: risc crescut pentru boli
somatice și comorbiditate ridicată cu alte probleme de sănătate mentală (ex. depresie, abuz de alcool sau alte
substanțe), rată crescută de dizabilitate, eșec academic, șomaj sau performanță scăzută la locul de muncă.

Este important să înțelegem că anxietatea nu este în sine o problemă mentală sau nu este un termen care
definește o emoție rea, disfuncțională, pe care ar trebui să o eliminăm complet din viața noastră. Faptul că

anxietatea este o emoție pe care o întâlnim în toate culturile, din cele mai vechi timpuri, și o regăsim la toate
mamiferele, demonstrează faptul că este o emoție naturală, care s-a păstrat în evoluția noastră deoarece

servește un scop important pentru supraviețuire. Prin urmare, înainte de a vorbi despre anxietate ca problemă
mentală, trebuie să înțelegem diferența dintre: anxietatea normală și anxietatea patologică. Sau, pe
scurt, când devine anxietatea o problemă?

1. Anxietatea, de la normal la patologic

Anxietatea este o emoție firească, care ne ajută să prevenim apariția unor situații amenințătoare. De exemplu,
ne pregătim să plecăm într-o excursie la munte. Ne trece prin minte următorul gând: Dacă ne rătăcim de
grup? sau Dacă se rănește unul dintre noi și nu avem sprijin medical? Astfel de îngrijorări ne pot declanșa o
stare de neliniște care ne motivează să rezolvăm problema pe care am anticipat-o – de exemplu: ne asigurăm
că ne-am pus în bagaj o busolă, o hartă sau un GPS; sau ne ducem să cumpărăm o trusă de prim ajutor etc.
Făcând aceste lucruri anxietatea noastră se reduce pentru că am găsit o soluție acceptabilă pentru pericolul la
care ne-am gândit. Viitorul nu ne oferă nicio garanție, dar șansele noastre de a face față acestor situații sunt
mai mari acum că ne-am luat aceste măsuri.

În exemplul de mai sus am arătat cum anxietatea ne ajută să anticipăm o situație nedorită și ne motivează
să ne luăm măsuri preventive. O altă funcție a anxietății este de a ne ține atenția focalizată asupra
problemelor încă nerezolvate. Un exemplu tipic este anxietatea dinainte de un examen, care ne ține mintea
focalizată asupra materiei pe care o avem de învățat, asupra posibilelor erori pe care le putem face sau asupra
greșelilor din trecut pe care nu vrem să le repetăm etc. Până când nu trecem de acest examen, neliniștea
noastră (“stresul”) ne menține motivați să învățăm mai mult, să exersăm mai mult, să ne sfătuim cu colegii etc.

Anxietatea are însă niște costuri. Acestea țin în primul rând de energia pe care o consumăm menținându-ne
mintea și corpul într-o stare de continuă activare. Este costisitor pentru mintea noastră să se tot îngrijoreze,
să anticipeze scenarii nedorite, să caute soluții, să se asigure că lucrurile merg bine etc. La fel, este costisitor
pentru corpul nostru să ne menținem tensiunea arterială ridicată, să ne accelerăm respirațiile și bătăile inimii,
să ne ținem mușchii încordați etc. Alte costuri ale anxietății țin de focalizarea prioritară a atenției asupra
aspectelor negative ale vieții. Pe termen lung, acest lucru ne poate face să credem că viața noastră este
plină de necazuri, că suntem mereu amenințați, că viitorul nostru este întunecat. Deși este firesc să dăm
prioritate lucrurilor care ne amenință viața, dacă mintea noastră nu se preocupă decât de aspectele negative și
ignoră oportunitățile și bucuriile vieții, atunci singuri ne condamnăm să trăim într-o lume nedreaptă și fioroasă.

Prin urmare, în termeni simpli, anxietatea devine o problemă atunci când costurile depășesc cu mult
beneficiile. De exemplu, oamenii cu probleme de anxietate raportează adesea că nu se pot relaxa, că se simt
mereu încordați sau că au dureri musculare, că nu dorm bine sau că au migrene frecvente, că se simt mereu
neliniștiți și că nu se mai pot bucura de viață etc. Din cauza acestor lucruri aceste persoane se simt adesea
epuizate, au un randament scăzut la lucru sau sunt nemulțumite de modul în care își trăiesc viața. De
exemplu, anxietatea socială devine o problemă atunci când, din cauza temerii de a nu face o impresie greșită
celorlalți sau unor oameni importanți, persoana începe să evite situații precum ieșirile cu colegii, discuțiile cu un
șef, prezentarea unor rapoarte la muncă, riscând să piardă oportunități sociale sau de carieră importante sau
să fie penalizată pentru absenteism.

Vorbim de tulburări de anxietate atunci când costurile anxietății sunt atât de mari încât produc o deteriorare
severă a vieții sociale și/sau a capacității de muncă, produc suferință și o nemulțumire puternică față de
propria persoană sau față de propria viață. Astfel, anxietatea patologică este caracterizată de stări intense de
neliniște, dificultate de relaxare și stări de epuizare, îngrijorări persistente, exagerate, gânduri sau scenarii
cumplite care se repetă neîncetat, presiunea continuă de a verifica mereu sau de a evita o mare varietate de
situații. De exemplu, o persoană cu tulburare de panică devine coplesită de teama că atacurile de panică îi vor
face inima să cedeze și este mereu preocupată de evitarea situațiilor care îi pot provoca un nou atac. Astfel,
această persoană evită să facă efort fizic, refuză să plece de acasă fără să fie însoțită de cineva de încredere,
evită situațiile tensionante de la lucru, își monitorizează în permanență bătăile inimii și este foarte sensibilă la
cele mai mici simptome de disconfort. Anxietatea ocupă un loc atât de mare în viața acestei persoane, încât
mai toate activitățile, gândurile și planurile se fac în funcție de coordonatele ei.

2. Principalele categorii de tulburări de anxietate

Anxietatea clinică poate lua multe forme, existând o mare varietate a simptomelor între oameni, între culturi.
între sexe, între vârste. Prin urmare, nu vom putea acoperi în această secțiune toate manifestările anxietății
patologice. În continuare vom trece în revistă cel mai frecvent întâlnite categorii de tulburări de anxietate,
așa cum sunt ele descrise în DSM, manualul Asociației Americane de Psihiatrie:

 Tulburarea de panică
 Fobia socială
 Fobia specifică
 Nevroza obsesiv-compulsivă
 Anxietatea generalizată
 Tulburarea de stres posttraumatic
Tulburarea de panică este caracterizată de atacuri de panică recurente și o evitare crescută a situațiilor care pot
declanșa aceste atacuri. În timpul unui atac de panică persoanele au impresia că au un atac de cord, înnebunesc
sau se sufocă, fără a putea identifica un motiv anume. Simptomele atacului de panică sunt: palpitaţii, durere în piept,
transpiraţii, tremor, senzaţii de sufocare, teamă de moarte, teamă de pierderea controlului, senzaţii de irealitate și
altele.

În pagina PANICĂ vom răspunde pe larg la următoarele întrebări: Ce este panica?, Cum apare panica?, Cum se
tratează?, Unde pot găsi un tratament online pentru Panică?

Cum se tratează tulburările de

anxietate?
Conform ghidurilor publicate de autoritățile internaționale din domeniul sănătății mentale (de
exemplu: Ghidurile Asociației Americane de Psihiatrie, Ghidurile Institutului Național pentru Excelență în
Domeniul Sănătății din Marea Britanie, Sintezele publicate de organizația internațională Cochrane sau Ghidul
Asociației Canadiene de Psihiatrie), toate tulburările de anxietate descrise mai sus pot fi tratate eficient prin
următoarele două forme de terapie, aplicate independent sau în combinație:

 Medicație – anxiolitice, antidepresive sau beta-blocante

 Psihoterapie cognitiv-comportamentală

Înainte de începerea tratamentului, trebuie făcut un control medical atent pentru a determina dacă
simptomele sunt expresia unei tulburări de anxietate sau se datorează unei condiţii medicale, o problemă de
natură somatică. Dacă este pus un diagnostic primar de anxietate atunci trebuie stabilit despre ce tip de
anxietate este vorba şi dacă există și alte tulburări psihologice care apar împreună cu anxietatea, cum ar fi
depresia sau abuzul de substanţe. Uneori problemele adiacente anxietăţii au un efect atât de puternic asupra
individului încât este mai bine să se înceapă cu tratamentul acestora. Apoi, când problemele secundare s-au
redus sau sunt ținute sub control, se va continua cu tratamentul anxietății primare.

Dacă persoana cu diagnostic de anxietate a mai urmat în trecut o formă de tratament, aceasta trebuie să
informeze în prealabil psihologul clinician sau psihiatrul, în privinţa tipului de medicaţie sau psihoterapie, dozele
primite, numărul de şedinţe şi perioada de tratament. Aceste lucruri sunt importante pentru că adesea oamenii
consideră că tratamentul urmat nu a avut efect în cazul lor când, de fapt, acesta nu a fost urmat suficient de
mult timp sau a fost administrat în mod incorect. Uneori este nevoie ca indivizii să urmeze mai multe tipuri de
tratament sau combinaţii ale acestora până când găsesc tratamentul care funcţionează pentru ei.

1. Tratamentul prin medicație – anxiolitice, antidepresive, beta-blocante

Atenție! Decizia de a urma sau nu un tratament medicamentos pentru anxietate (sau de a modifica tratamentul
medicamentos aflat în curs) trebuie luată numai în urma consultării unui medic psihiatru.

Pe scurt, tratamentul medicamentos reduce

simptomele de anxietate prin modificarea activității unor neurotransmițători, la nivelul sistemului nervos central
sau periferic (beta-blocantele). Neurotransmițătorii sunt niște mesageri chimici pe care celulele neuronale le
utilizează pentru a comunica între ele sau pentru a coordona activitatea organelor interne și a mușchilor. Într-
adevăr, studiile clinice au arătat că în tulburările de anxietate există anumite disfuncții ale activității unor
neurotransmițători, precum serotonina, noradrenalina sau GABA. Însă medicamentele nu pot corecta strict
circuitele neuronale alterate în anxietate, ci acționează global asupra întregului sistem nervos. Din acest motiv,
medicamentele sunt însoțite adesea de efecte secundare foarte variate, somatice sau psihologice, precum:
stări de amețeală, lipsă de energie, greață, confuzie, dificultăți de concentrare, tulburări de vedere etc. Când
sunt utilizate pe termen lung, medicamentele pot produce o toleranță crescută, ceea ce înseamnă că dozele
trebuie mărite pentru a se putea obține același efect sau pot crea stări de dependență. De asemenea,
întreruperea bruscă a tratamentului poate induce stări de sevraj sau pot provoca reapariția simptomelor de
anxietate. Din aceste motive, tratamentul medicamentos trebuie urmat sub supravegherea atentă a unui
medic psihiatru.

 Anxiolitice
 Antidepresive
 Betablocante
Anxiolitice. Benzodiazepinele (o categorie de tranchilizante) sunt poate cel mai frecvent prescrise medicamente în
anxietate. Acestea sunt preferate deoarece acționează rapid și produc mai puține efecte secundare (din acest motiv
sunt, totodată, și cele mai abuzate medicamente în anxietate). Exemple de benzodiazepine: diazepam, lorazepam,
clonazepam, alprazolam, loprazolam etc. Mecanismul de acțiune implică sporirea activității GABA, un
neurotransmițător cu rol inhibitor sau de reducere a excitabilității sistemului nervos central.

2. Tratamentul prin psihoterapie cognitiv-comportamentală

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (adesea prescurtată CBT din engleză cognitive-behavioral

therapy) este poate cea mai bine validată formă de psihoterapie pentru tulburările de anxietate și
depresie, fiind adesea recomandată ca ‘intervenție standard‘ în aceste tipuri de probleme mentale. Pe scurt,
psihoterapia cognitiv-comportamentală presupune modificarea stilului de gândire și a modului în care oamenii
acționează în fața situațiilor stresante. Persoanele cu probleme de anxietate se percep excesiv de
vulnerabile în fața anumitor situații (ex. vorbitul în public, apariția unui atac de panică, declanșarea unei
obsesii, eșecul la un examen, prezența unui câine etc.) și sunt dominate de nevoia de a evita contactul cu
aceste lucruri (ex. refuzul de a vorbi în public, evitarea efortului fizic, realizarea unui ritual, absența de la
examen, ocolitul parcurilor etc.). Mai mult, aceste persoane nu reușesc să își controleze eficient reacțiile de
anxietate/frică (ex. tremurul măinilor, bătăile accelerate ale inimii, respirația agitată, transpirația abundentă
etc.), ceea ce îi face deseori să simtă că și-au pierdut complet controlul.

Prin urmare, psihoterapia cognitiv-comportamentală urmărește corectarea factorilor care determină apariția
simptomelor de anxietate sau care favorizează cronicizarea anxietății pe termen lung. Prin psihoterapie,
oamenii învață cum să își controleze anxietatea prin strategii eficiente de relaxare, învață cum să își observe
gândurile și comportamentele care nu fac decât să le alimenteze anxietatea pe termen lung și învață cum să
înlocuiască aceste gânduri și comportamente ineficiente cu noi tipare de gândire și acțiune. În continuare vă
prezentăm pe scurt principalele tipuri de intervenție care sunt utilizate pe parcursul psihoterapiei cognitiv-
comportamentale:

Psihoeducație

 Tehnici de relaxare
 Modificarea funcționării atenției
 Modificarea funcționării gândirii
 Combaterea evitării
 Prevenirea recăderilor
Psihoeducație. Persoanele învață despre anxietate în general și, în mod personalizat, despre tipul de anxietate care
le deteriorează viața; învață cum s-a dezvoltat anxietatea lor și cum trebuie abordată, în mod eficient, pentru a o
reduce; învață cum să-și monitorizeze simptomele și să observe contextele în care acestea se agravează sau,
dimpotrivă, se ameliorează; descoperă cum propriile gânduri și acțiuni pot accentua sau reduce anxietatea.
Efectul psihoterapiei cognitiv-comportamentale asupra creierului

Nu există îndoială că CBT poate reduce simptomele de anxietate, însă până recent nu se știa dacă
acest efect poate fi identificat și la nivelul creierului. Este firesc să ne așteptăm la acest lucru,
căci mintea și creierul fac parte dintr-un sistem unitar, însă metodele de cercetare nu au permis
decât în ultimele două decenii investigarea activității cerebrale în relație cu procesele de gândire
relevante pentru problema anxietății. Pe scurt, rezultatele arată că psihoterapia cognitiv-
comportamentală normalizează activitatea creierului în circuitele neuronale care prezintă
disfuncții în tulburările de anxietate. Mai exact, psihoterapia corectează funcționarea
circuitelor cerebrale implicate în detectarea pericolelor, declanșarea reacțiilor de anxietate și
controlul anxietății. (câteva studii care trec în revistă aceste descoperiri pot fi accesate gratuit
aici: Roffman, 2005, Frewen, 2008, Porto, 2009)

Prin urmare, este important de reținut că atât prin medicație, cât și prin psihoterapie, putem
modifica circuitele neuronale care înregistrează disfuncții în anxietate, însă cele două tratamente
acționează asupra unor circuite cerebrale diferite.

 Evaluarea și diagnoza problemelor de anxietate prin interviuri clinice și teste psihologice validate;
 evaluarea standardizată a nivelului de anxietate, evaluarea personalizată a simptomatologiei anxioase,
evaluarea implicațiilor anxietății asupra funcționării socio-profesionale, identificarea evoluției anxietății și a
mecanismelor care mențin apariția simptomelor de anxietate;
 Evaluarea complexă a personalității și a impactului anxietății asupra funcționării cognitive
 evaluarea funcțiilor cognitive (memorie, atenție, raționament etc.) și a dimensiunilor de personalitate,
monitorizarea impactului anxietății asupra performanței cognitive;
 Psihoterapia anxietății și a problemelor asociate (ex. simptome de depresie) în format clasic (față-
în-față, la cabinet);

Fiecare program acoperă următoarele componente (și nu numai):

 înțelegerea factorilor care mențin problemele de anxietate;

 dobândirea unor strategii eficiente de relaxare;
 schimbarea modului de gândire care ne predispune la anxietate;
 corectarea comportamentelor care ne mențin anxietatea;
 dobândirea unor strategii de dezvoltare a emoțiilor pozitive și a laturii pozitive a vieții;
 dobândirea unor strategii de prevenție a recăderilor;
  reducerea simptomelor de depresie care adesea însoțesc anxietatea.

Anxietatea este definită ca un sentiment patologic de neliniște, de teamă nedeterminată, fără

a avea că declanșator, o cauza reală. De multe ori, persoanele care experimentează stări

anxioase nu pot să recunoască și să definească factorul declanșator. Făcând parte din

categoria tulburărilor de natură psihică, anxietatea este o problemă din ce în ce mai des

întâlnită.

 Conform sondajelor din America în jur de 18% din populația matură suferă de anxietate, dar

din acest procent doar 37% primesc un tratament. Cu cât țările sunt mai dezvoltate cu

atât incidența anxietății crește. Astfel în rândul angajaților de la marile companii

transnaționale procentul celor care experimentează stări de anxietate crește la

aproximativ 41%.

 Tulburarea de anxietate a devenit numărul 1 în topul tulburărilor de sănătate mintală în America de

Nord. Se estimează că o treime din populația adultă din America de Nord se confruntă cu

probleme de anxietate.

 S-a constat că tulburarea de anxietate este de două ori mai frecventă în rândul femeilor

decât al bărbaților.

Anxietatea și frica – asemănări și deosebiri

Anxietatea și frica sunt identice că stare fiziologică. Frica este o emoție pe care o resimțim ca

răspuns la anumiți stimuli exteriori.

Frica reprezintă unul dintre sistemele de apărare ale creierului și nu poate fi controlată voluntar.

Rolul central în declanșarea stării de frică îl are Amygdala, componentă a creierului.

Diferența majoră dintre anxietate și frică o reprezintă absența stimului exterior în cazul stării de

anxietate. Practic creierul declanșează un mecanism de apărare dar stimulul este inexistent,

astfel starea de anxietate poate dura mult mai mult decât stare de frică iar revenirea la starea

normală se face cu un anumit efort.

Cauzele anxietății
Nu se cunosc cu exactitate cauzele declanșări tulburării de anxietate dar s-a constatat că atât

mediul de viață cât și moștenirea genetică poate favoriza apariția anxietății.

Factorii de risc și indicatorii unei posibile probleme includ:

 Trauma. Copiii care au suferit abuzuri, traume sau au fost martori la evenimente traumatice au

un risc mai mare de a dezvolta o tulburare de anxietate la un moment dat în viață. Adulții care

au trecut printr-un eveniment traumatic pot, de asemenea, dezvolta tulburări de anxietate.

 Boală. Stresul datorat unei boli. O boală gravă poate provoca îngrijorări semnificative cu privire la

tratamentul și viitorul persoanei afectate.

 Creșterea stresului. Un eveniment sau o acumulare de situații existențiale mai stresante poate

declanșa starea de anxietate - de exemplu, un deces în familie, stresul de la locul de muncă sau

îngrijorarea continuă legată de resursele financiare disponibile.

 Personalitatea. Anumite tipuri de personalitate sunt mai predispuse la tulburări de anxietate decât

altele.

 Sănătatea mintală. Persoanele care au tulburări de sănătate mintală, cum ar fi depresia, de multe

ori au și o tulburare de anxietate.

 Consum substanțe. Consumul sau renunțarea la cafeină, droguri, alcool sau alte substanțe /

medicamente cu efect puternic stimulant declansează anxietatea.

 Genetic. Cazuri de tulburări de anxietate în bagajul genetic.

Aceste posibile cauze nu exclud apariția tulburării de anxietate din motive ce nu sunt enumerate

mai sus. Există diverși factori declanșatori care sunt foarte greu de găsit. Mai ales, că de cele

mai multe ori, persoana în cauză nu poate menționa ce anume declanșează starea de anxietate.

Simptomele anxietății
Simptomele anxietății variază de la caz la caz, dar printre cele mai întâlnite putem enumera:

 Senzație de neliniște sau stare tensionată

 Senzație de pericol iminent, panică

 Creștere a frecvenței cardiace

 Respirație rapidă (hiperventilație)

 Transpiraţie

 Frisoane și tremurat

 Stare de slăbiciune sau oboseală

 Probleme de concentrare

 Probleme cu somnul

 Probleme gastrointestinale
 Dificultate în controlul stării de panică

 Tendința de a evita lucrurile care declanșează anxietate

Multe dintre simptomele anxietății se regăsesc în declanșarea fricii naturale. Creierul reacționează la

stimulul de frică prin diverse mecanisme de apărare care includ mărirea ritmului cardiac,

eliberare de adrenalină și activarea sistemului “luptă sau fugi”.

Factorul care face diferența între starea de anxietate și frica naturală este inexistența stimulului

real. Practic starea de anxietate se declanșează în absența unui pericol real.

De asemenea multe persoane care au trecut prin stări de anxietate povestesc că:

 Adesea au simțit că nu pot controla propria viață și stare de sănătate

 Au experimentat niveluri mai ridicate de stres general

 Adesea au luptat cu stima de sine scăzută

 S-au simțit nervoase în societate

 Au avut dificultăți în gestionarea presiunii cotidiene

 Au avut așteptări mai mari de la ele însele dar și de la ceilalți

 Au avut senzația că dragostea celor din jur este condiționată de performanța socială

 Au făcut excese de toate felurile

 Au experimentat dependența de serviciu, muncă

 Au fost mai des bolnavi

 Au avut multe relații toxice

 Vizitau mai des medicul de familie sau urgența din spitale

 Luau mai multe medicamente

 În general erau nefericiți

 Aveau un comportament emoțional impulsiv

 Se supărau mai des

 În mod regulat se simțeau neliniștiți și copleșiți

 Se simțeau detașati de realitate și de viață

 Adesea simțeau că se află la marginea pierderii controlului

 Săreau din relație la relație în căutarea perfecțiunii

 Schimbau des locul de muncă în căutarea unui nivel de stres mai mic

 Își făceau o “zona de siguranță” și nu ieșeau din acest perimetru

 Simțeau că viața trece fără niciun sens

 Puneau la îndoială existența lui Dumnezeu în viața lor

 Se credeau părăsiți de Dumnezeu

Trebuie reținut că simptomele anxietății sunt diferite în funcție de tipul de anxietate dobândit.

Având un spectru foarte larg de simptome, recunoașterea și încadrarea lor corespunzătoare e de

mare ajutor în alegera tratamentului adecvat.

Prin terapie se pot rezolva majoritatea problemelor legate de stările de anxietate. Este bine să se

intervină cu ajutorul terapiei încă de la primele manifestări ale anxietății. De cele mai multe ori

din cauza prejudecăților sociale oamenii nu apelează la ajutor specializat.

Întârzierea începerii unei terapii poate conduce la instalarea anxietății generalizate. În acest

moment viața cotidiană a omului suferă schimbări dramatice. Se pot produce izolări, iar

combinația depresie - anxietate poate duce cu ușurință la tentative de suicid.

Tipuri de anxietate
Există mai multe tipuri de anxietate. Cele mai răspândite sunt:

 Anxietatea generalizată. Persoana afectată resimte starea de anxietate pe o perioadă lungă de timp.

Anxientatea este declanșată de activitățile și evenimentele curente. Afectează capacitatea

persoanei de a se integra în societate și de multe ori duce la izolare. Aceasta apare adesea

împreună cu alte tulburări de anxietate sau depresie și/sau: nervozitate crescută, oboseală,

insomnii, probleme de concentrare etc.

 Atacul de panică. Teama intensă de scurtă durata este caracteristică acestei tulburări. Atacurile pot

duce la tremurături, confuzie, amețeli, grețuri și dificultăți de respirație. Atacurile de panică se

declanșează brusc și de obicei durează maxim 10 minute. Sunt însă și situații în care un atac de

panică poate dura ore întregi. Atacurile de panică apar de obicei după experiențe înfricoșătoare

sau stres prelungit, dar pot apărea și fără un factor declanșator. O persoană care se confruntă cu

un atac de panică poate interpreta greșit această afecțiune că fiind o boală care îi amenință viața

și poate face schimbări drastice în comportament pentru a evita atacurile viitoare.

 Fobii specifice. Aceasta este o frică irațională declanșată de un anumit obiect sau situație. Fobiile

nu sunt ca alte tulburări de anxietate, deoarece au o cauză specifică. O persoană cu fobie poate

recunoaște că frica pe care o are e ilogică, dar rămâne în imposibilitatea de a controla anxietatea

în jurul stimulului declanșator. Fobiile pot avea ca factor declanșator situații, animale sau chiar

obiecte uzuale.

 Agorafobia. Reprezintă teama de locurile, evenimentele sau situațiile din care persoanei i se pare

dificil să scape sau în care are senzația că nu poate primi ajutor în caz de pericol. De multe ori se

crede că agorafobia este frica de spațiile deschise dar nu este atât de simplu. O persoană cu

agorafobie se teme să plece de acasă, să utilizeze ascensoare sau transportul public.

 Mutism selectiv. Este o formă de anxietate pe care unii copii o experimentează și se manifestă prin

incapacitatea de a vorbi în anumite locuri sau contexte, cum ar fi școala, deși pot avea abilități

excelente de comunicare verbală în preajma unor persoane familiare. Poate fi o formă extremă

de fobie socială.

 Anxietatea socială sau fobia socială. Este o teamă de judecata negativă a altora în situații sociale sau

apariții publice. Anxietatea socială include o serie de sentimente, cum ar fi frica de scenă, teama

de intimitate și temeri în legătură cu umilirea și respingerea. Anxietatea socială poate determina

oamenii să evite expunerea publică și contactul uman până la punctul în care viața de zi cu zi

devine extrem de dificilă.

 Anxietatea de separare. Separarea de un loc sau de o persoană care îi oferă bolnavului siguranță

declanșează panica și apariția acestei forme de anxietate.

 Anxietatea post traumă. Se poate dezvolta după un șoc sau o traumă suferită în trecut. Evenimentul

este retrăit cu anxietate accentuată și coșmaruri. Experiența traumatică care declanșează

această formă de anxietate poate fi determinată de o varietate de evenimente cum ar fi: stagiul

militar, accidente, abuzuri sexuale sau alte abuzuri suferite în copilărie, etc.
 Tratamente pentru anxietate
Tratamentul anxietății are, în general, două direcții. Dacă starea individului este foarte gravă și

există perturbări serioase de comportament atunci se începe un tratament medicamentos pentru

reducerea stării de anxietate.

Pentru vindecare este însă nevoie de o schimbare în modul de gândire al persoanei afectate.

Pentru acesta este recomandată terapia cu un psiholog specializat.

O perioada se va merge în paralel – prescripții medicamentoase și terapie, pentru ca apoi să se

renunțe treptat la medicamente și să se continue terapia.

În cazul în care se urmează terapia, sunt de urmărit două aspecte foarte importante:

 Empatia sau înțelegerea cu psihologul. Nu se poate urma o terapie, oricât de bună ar fi ea, dacă

subiectul nu poate, nu vrea sau nu îi place să comunice cu psihologul.

 Alegerea unei metode terapeutice. Nu toate terapiile au același succes la toți oamenii.

De obicei oamenii își aleg psihologul fie pentru că este recomandat de prieteni, fie că îl găsesc pe

internet și citesc despre terapia pe care o aplică. Se întâmplă destul de des ca un individ să vadă

mai mulți psihologi până ajunge să găsească rețeta optimă psiholog/terapie.

Dacă alegerea unui psiholog ține oarecum de informațiile și recenziile primite, în cazul terapiei de

urmat putem găsi informații detaliate pe internet și nu numai.

Principalele terapii care tratează cu succes anxietatea sunt:

 Terapii scurte, centrate pe soluție. Sunt terapii care nu pun atâta importantă pe trecutul și factorul

declanșator al perturbării, cât pe rezolvare și pe mecanismul pe care individul trebuie să îl

deprindă pentru a ieși din situația de criză. Este o terapie cu indicații directe.

 Psihoterapie cognitiv-comportamentală

 Psihoterapie integrativă

 Psihoterapie rațional-emotivă și comportamentală

 Psihoterapie experiențială

 Psihoterapie analitică
 Psihoterapie psihanalitică

 Somatoterapie

 Hipnoză și hipnoterapia

 Terapia Gestalt

 Psihoterapia transpersonală

Tratamente medicamentoase folosite în caz de anxietate

In prezent exista 4 clase majore de medicamente folosite in cazul anxietatii:

- Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei

Acesti inhibitori actioneaza prin oprirea celulei nervoase din creier sa reabsoarba serotonina.

Exemple de medicamente din aceasta clasa: citalopram (Celexa), escitalopram (Lexapro),

fluoxetine (Prozac), fluvoxamine (Luvox), paroxetine (Paxil, Pexeva), sertraline (Zoloft).

- Inhibitori ai recaptarii serotonin-noradrenalinei

Aceste medicamente functioneaza prin reucerea reabsorbitiei in creier a serotoniei si a

noradrenalinei. Exemple: duloxetine (Cymbalta), venlafaxine (Effexor XR).

- Antidepresive triciclice

Acestea reprezinta o clasa mai veche de medicamente antidepresive. Sunt inca eficiente in

tratarea depresiei si anxietatii dar sunt adesea inlocuite de catre medicii cu alte tratamente care

au mai putine reactii adverse / efecte secundare. Exemple: amitriptyline (Elavil), imipramine

(Tofranil), nortriptyline (Pamelor).

- Benzodiazepinele

Benzodiazepinele sunt medicamente sedative care reduc simptomele fizice de anxietatea precum

tensiunea musculara. Exemple: alprazolam (Xanax), chlordiazepoxide (Librium), diazepam

(Valium), lorazepam (Ativan).

In afara de aceste 4 mari clase se mai folosesc in tratamentul anxietatii urmatoarele

medicamente: beta-blocante (contin atenolol, propranolol), Buspirona, inhibitori de

monoaminooxidaza (contin isocarboxazid sau phenelzine sau selegiline sau tranylcypromine)

 Tratamentul anxietatii cu medicamente poate avea efecte secundare. Printre cele mai intalnite

sunt: vedere incetosata, ameteala, somnolenta sau oboseala, constipatie, gura uscata, neliniste,

agitatie, crestere in greutate, dureri de cap, greata, probleme sexuale sau disfunctii erectile,

probleme ale somnului sau stomac deranjat.

Aceste medicamente interactioneaza, de asemenea, cu alte cateva medicamente, precum si

unele alimente si bauturi. Orice persoana care ia astfel de tratamente trebuie sa ceara medicului

sau o lista completa a medicamentelor, alimentelor si bauturilor pe care trebuie sa le evite.

Deoarece aceste medicamte sunt periculoase pentru sanatate ta consulta intotdeauna un

specialist care va decide cel mai bun tratament, cu cele mai mici reactii adverse.

Tratamente naturiste în caz de anxietate

Dacă tratamentul medicamentos poate fi recomandat numai de către un psihiatru, iar

psihoterapia trebuie făcută numai cu un psihoterapeut specializat, tratamentele naturiste pot fi

aplicate chiar de către persoană afectată. Ele nu interacționează cu medicamentele și nu dau

efecte adverse, dar, e posibil să dureze un timp mai îndelungat până când pacientul poate să

observe rezultatele scontate.

La ce trebuie să renunți dacă vrei să te recuperezi din anxietate

 alcool, cofeină, stimulante, ciocolată sau zahăr în cantități mari - aceste substanțe nu fac altceva

decât să-ți crească nivelul de agitație, să-ți disturbe alimentația, odihna și treburile pe care le ai

de făcut.

 renunță la alimentația de tip fast food care este plină de carbohidrați. Aceștia îți afectează nivelul

anxietății mai mult decât greutatea.

 lactatele light și pâinea albă nu-ți fac bine dacă ești anxios. Dar poți consuma cantități mici de

lactate normale și pâine neagră.

 verifică produsele pe care le cumperi din magazine - trebuie să conțină cât mai puțini aditivi

alimentari și coloranți.

 renunță la condimente, folosește doar puțină sare.

 Ce trebuie să faci ca să te simți mai bine

 ceaiurile de plante și fructe uscate te ajută să te calmezi și-ți dau o stare generală bună.

Consumă-le calde și doar cu foarte puțin zahăr. Sau și mai bine, cu miere naturală.

 uleiurile volatile (ex. levănțică) se folosesc pentru masaj, pentru băi relaxante sau pentru a

parfuma camerele de dormit. Sunt foarte bune în caz de anxietate pentru că te ajută să dormi

bine.

 micul dejun e bine să conțină ouă și legume proaspete, îți dau energie suficientă și o stare

generală bună.

 oricât de frig ar fi afară, tot e recomandat să faci 30 minute de sport în fiecare zi. Poate fi vorba

de plimbare, alergare ușoară, câteva exerciții în parc sau la sală. Îți dau un tonus bun și te ajută

să elimini stresul.