Tratamentul artrozelor

are ca obiective:

îndepãrtarea durerii-cresterea mobilitãtii articulare-oprirea sau încetinirea

procesului degenerativ

Tratamentul preventiv implicã mãsuri de luptã împotriva factorilor de risc

(traumatisme, microtraumatisme, obezitate, malformatii congenitale, tulburãri de
staticã, factori metabolici, endocrini). Sunt recamandate modificarea încãltãmintei
si chiar operatii de corectie a unor malformatii, tulburãri de staticã, etc.

-Tratamentul curativ:

-Repausul fizic al articulatiei dureroase constituie o modalitate de combatere a

durerii, dar si de a opri sau încetini procesul de degradare. Repausul nu trebuie sã
fie prelungit, încât sã ducã la hipotrofii musculare secundare. Sunt recomandate
eforturi moderate si perioade de repaus. -

Regimul dietetic e necesar sã fie adaptat caloric la necesitãti, iar persoanelor cu

surplus ponderal sau obeze li se recomandã un regim hipocaloric. Pe perioada
tratamentelor cu antiinflamatorii nonsteroidiene si a tratamentelor locale cu steroizi
se recomandã un regim hiposodat.-

Relatia medic de familie-pacient trebuie sã aducã bolnavului încrederea si aderenta

la un tratament de lungã duratã. Comunicarea eficientã cu bolnavul trebuie sã le
îndepãrteze panica, teama cã vor rãmâne anchilozati, imobilizati.
Tratamentul medicamentos
Antiinflamatoriile nonsteroidiene (AINS) sunt folosite eficient în combaterea
durerii, administrate pe cale generalã sau topice locale. Toleranta digestivã,
prezenta unor afectiuni simultane, prezenta unor contraindicatii si nu în ultimul
rând experienta personalã a practicianului vor determina alegerea preparatului.

* Aspirina (acidul acetil salicilic) este recomandatã în doze de 2-4 g/zi dupã mese,
cu lichid suficient, sub formã de preparate tamponate în cure de 10-20 de zile si
pauze 10 zile, cure repetate. Doza maximã: 8 g/zi.
* Indometacina - în doze de 75-150 mg/zi, dupã mese, cu doze mai scãzute 50-100
mg la amendarea durerii.
* Fenilbutazonã 600 mg/zi, folosit pe perioade scurte, doar în perioadele de
acutizãri (7 zile).
* Ibuprofenul în doze de 400-600 mg/zi (max.2,4 g/zi)
* Fenoprofenul în dozã de 600 mg/zi (max.3g)-Diclofenacul în dozã de 150-200
mg/zi. în 2-3 doze.
* Acid niflunilic - 750 - 1000 mg/zi în 2-3 doze fractionate
* Naproxen - 250-500 mg/zi (max.1 g/zi)
* Piroxicam - 10-20 mg/zi (dozã unicã)
* Tolmetim - 600 mg/zi (1,8 g/zi, dozã fractionatã)
* Sulindac - 200-400 mg/zi
* Tenoxicam : 20 mg/zi dozã unicã.

TRATAMENTUL CORTIZONIC SISTEMIC este contraindicat din lipsã de

eficacitate si pentru efectele secundare.

TRATAMENTUL CORTIZONIC LOCAL - periarticular sau intraarticular este de

folos în durerile rebele ce nu cedeazã la tratamentul medicamentos cu AINS sau în
reactiile sinoviale:

* se administreazã hidrocortizon acetat 1/2-1 fiolã (25 mg, intraarticular sau

periarticular, în infiltratii la 4-7 zile interval de 3 ori, repetat;
* betamethazonã 2 mg intraarticular, periarticular cu efect depot, maximum 4
infiltratii/an;
* dexametazonã; 8 mg (1 ml) intraarticular, periarticular
* triamcinolon (10-40 mg)(1 ml), i.m., periarticular.

MEDICATIA MIORELAXANTA cu efect benefic asupra contracturii musculare:

* Clorzoxazonã 750 mg/zi ( 3 x 250 mg/zi);

* Diazepam 2 mg de 2-3 ori pe zi;
* Tolperisone 150-200 mg/zi.

MEDICATIA CONDROPROTECTOARE - stimuleazã metabolismul

cartilagiului:

* Rhumalon dj 3x1/zi;
* Ademetionin, 200 mg/tb., 2x1/zi;
* Optidaze- enzimã cu efect benefic în formele incipiente;
* inhibitorii de interleukinã 1 (Diacerheina) cu efect de diminuare a condrolizei -
gelule de 300mg 2x1/zi timp de 6 luni.

TRATAMENTUL FIZIC:

* cãldurã localã umedã sau uscatã ce combate spasmul muscular si reduce durerea;
* împachetãri cu parafinã;
* diatermia, curentii diadinamici, ultrasunetele, undele scurte, razele infrarosii ce
combat spasmul muscular;
* masajul dupã aplicatii calde cu prudentã este benefic;
* exercitiile fizice izometrice sunt de efectuat;
* curele balneare în statiuni cu profil de reumatologie sunt benefice scãzând
durerile, relaxeazã musculatura si previn hipotrofia muscularã.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL SI ORTOPEDIC:

* corectarea deviatiilor articulare;

* osteotomii;
* îndepãrtarea corpilor strãini articulari (fragmente de cartilaj, os);
* debridarea marilor osteofite;
* rezectii epifizare (artrodezã) cãnd durerile sunt foarte mari;
* artroplastii partiale;
* artroplastii totale (sold, genunchi) cu rezultate excelente chiar la vârste înaintate.

USURAREA ACTIVITATILOR ZILNICE:

* recomandarea pantofilor cu tãlpi ce nu alunecã;

* baston de sprijin pentru protejarea articulatiei în suferintã;
* scaun cu rotile când deplasarea este imposibilã;
* scaun de sprijin pentru miscãrile în locuintã.

Sunt de luat în seamã unele facilitãti ce usureazã activitatea diferitelor articulatii în

suferintã:- periutã electricã de dinti, aparat electric de ras, clante speciale,
deschizãtor electric de conserve, tacâmuri cu mânere lungi, suport de carte cu
dispozitiv de întoarcere a paginilor, telefon cu butoane, masinã electricã de scris,
etc.

Guta este o forma de artrita (inflamatia articulatiilor), caracterizata prin

episoade dureroase secundare inflamatiei articulatiilor.

Boala este caracterizata prin durere, edem, roseata si caldura locala

(inflamatie) precum si prin impotenta functionala a articulatiei.

Fara tratamentul corespunzator, guta este o boala care prezinta recurente

(acutizari) frecvente care pot cauza leziuni severe ale
articulatiilor, tendoanelor sau a altor tesuturi. Guta este o boala mai frecventa
in randul populatiei de sex masculin. Cauzele gutei
Sus
Cauza principala a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric in sange).
Hiperuricemia este deseori asimptomatica si nu cauzeaza complicatii, majoritatea
persoanelor cu nivel crescut sanghin al acidului uric nu dezvolta niciodata guta.
Nu este cunoscuta cauza exacta a hiperuricemiei, insa s-au idendificat recent
diferiti factori heredo-colaterali (genetici) incriminati in aparitia acesteia. Cand
nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale de urat care
se depun apoi la nivelul articulatiior. Se pot identifica diferiti factori incriminati in
etiologia bolii si anume:
Afectiuni legate de dieta si greutatea corporala:
- obezitatea
- ingestie moderata sau cronica de alcool, in special bere
- dieta bogata in carne si fructe de mare (bogate in purine)
- diete cu continut caloric mic

Medicamente care pot sa creasca concentratia sangina a acidului uric:

- tratament cronic cu aspirina sau produse care contin niacin (acid nicotinic)
- diureticele (medicamente care elimina excesul de apa si sare de la nivelul
organismului)
- chimioterapia (medicamente folosite in tratamentul cancerului, provoaca moartea
rapida a celulelor maligne)
- imunosupresoare (medicamente care scad imunitatea organismului), ca de
exemplu ciclosporina, folosita in profilaxia rejetului de grefa dupa transplant de
organ
-tuberculostaticele
-penicilina
-insulina
-vitamina B12
-radioterapia

Boli cronice, grave, precum:

- infectii
- hemoragii
- stres traumatic
- boli care asociaza scadere rapida in greutate sau pacienti care au scazut in
greutate secundar unor modificari drastice in dieta sau datorita folosirii anumitor
tratamente
- boala renala cronica
- hipertensiunea arteriala
- afectiuni care asociaza un turnover celular (ciclul celular) accelerat,
precum psoriazisul (afectiune dermatologica), mielomul multiplu (forma de tumora
maligna a maduvei sanghine), anemia hemolitica (moartea rapida a celuler rosii din
sange, prin distrugere acestora), sau tumori
- saturnismul (intoxicatia cu plumb)
- hipotiroidismul (afectiune a glandei tiroide caracterizata prin deficitul hormonilor
secretati la acest nivel).
Afectiuni genetice caracterizate prin niveluri crescute a acidului uric. Persoanele cu
sindrom Kelley-Seegmiller sau sindrom Lesch-Nyhan, au un deficit partial sau
uneori complet al enzimei care mentine echilibrul adecvat al acidului uric.
Factori de risc
Sus
Cauza principala a gutei este concentratia mare a acidului uric sanghin
(hiperuricemie). Urmatorii factori sunt considerati de risc in aparitia bolii, fie prin
favorizarea hiperuricemiei, fie prin cresterea susceptibilitatii articulare la
depunerea cristalelor de acid uric:
- sexul masculin
- istoria familiala pozitiva pentru guta
- obezitatea
- consumul moderat - excesiv de alcool
- dieta alimentara bogata in carne sau produse alimentare de origine marina (au un
continut ridicat in purine)
- tratamentul cronic cu diuretice (medicamente care elimina excesul de apa si sare
din organism, folosite deseori in bolile cardiace, renale si in hipertensiunea
arteriala)
- utilizarea cronica a aspirinei (1-2 comprimate pe zi)
- episoade frecvente de deshidratare
- boli intercurente sau boli infectioase acute
- intoxicatia cu plumb (saturnism), cel mai adesea accidental
- diete cu continut caloric foarte mic (cure)
- leziuni articulare sau periarticulare

Guta si afectiunile asociate acesteia

Exista o serie e afectiuni care apar mai frecvent la persoanele diagnosticate cu
guta, decat la restul populatiei sanatoase, cu toate ca nu exista studii medicale
concludente care sa fi dovedit clar acest lucru. Se crede ca guta are factori de risc
comuni cu alte afectiuni (obezitatea, hipertensiunea arteriala
si hipertrigliceridemia). Acesti factori sunt de asemenea factori de risc pentru
anumite afectiuni, precum:
- diabetul zaharat
- bolile renale
- arterioscleroza (ingrosarea arterelor)
- boala cardica.
Simptomele gutei
Sus
Boala propriu zisa apare dupa ani de zile in care cristalele de acid uric se depun la
nivelul articulatiilor si tesuturilor invecinate. Guta prezinta urmatoarele simptome:
- cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul
articulatiei (de obicei articulatia degetului mare de la picior, denumit si haluce).
- durere nocturna intensa care trezeste pacientul din somn, uneori pacientul nu
suporta nici atingerea articulatiei cu cearceaful, agitatie
- disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate
pe parcursul urmatoarelor 2-7 zile
- prurit tegumentar (mancarime a pielii) si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea
atacului de guta
Alte simptome, pot sa includa:
- culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei afectate,
asemanatoare unei infectii tegumentare locale
- febra si frison
- limitarea miscarilor normale a articulatiei (redoare)
Simptomele gutei pot varia, astfel incat:
- simptomele pot recidiva (reaparea) dupa o boala intercurenta sau dupa o
interventie chirurgicala
- unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma
cronica a bolii. Guta cronica este o forma mai putin dureroasa care apare la adulti
si este deseori confundata cu alte forme de artrita
- primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), cu localizare la nivelul
mainilor, coatelor sau urechilor – cu deformari care merg pana la mutilari. Acesti
noduli nu sunt insa caracteristici atacului de guta. Aparitia tofilor gutosi inaintea
atacului de guta trebuie sa ridice suspiciunea de hemopatii maligne, de unde apare
necesitatea examinarii atente de catre medic, pentru a exclude posibilitatea unei
gute paraneoplazice (asociate unei forme de cancer).

In momentul in care apar simptomele gutei, acidul uric gasit in exces in circulatia
sanghina, s-a depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul articulatiilor.
Halucele (degetul mare de la picior), este cel mai adesea afectat, insa pot fi atinse
si alte articulatii precum articulatiile piciorului, articulatia mainii, a genunchiului,
degetelor sau a coatelor. Poate de asemenea sa apara inflamatia lichidului articular
(bursita), cel mai adesea la nivelul cotului (bursita olecraniana) sau a genunchiului
(bursita prepatelara). La o valoare a acidului uric intre 7-8 mg/dl, riscul de a
dezvolta guta este de 3%; pentru o valoare a acidului uric de 9 mg/dl, acest risc
creste pana la 22%.

Trebuie sa se retina ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare

cu guta. Simptome ale gutei precum caldura locala, durerea, edemul si
sensibilitatea crecuta la nivelul articulatiei, se pot regasi si in alte afectiuni.
Dintre afectiunile cu simptome asemanatoare gutei, amintim:
- artrita reumatoida, care insa afecteaza preponderent articulatiile mici ale
degetelor, umerilor si bazinului, spre deosebire de guta care debuteaza de cele mai
multe ori la nivelul degetului mare de la picior (haluce)
- osteoartrita, a carei simptome includ durere, redoare (intepenirea, imposibilitaea
efectuarii miscarilor normale), sensibilitate crescuta, aparute la nivelul mainilor,
bazinului, genunchilor sau picioarelor
- osteomielita, este o infectie mult mai rara decat guta si consta in infectia
microbiana a osului si tesuturilor periarticulare. Tratamentul osteomielitei necesita
tratament antibiotic parenteral si spitalizare. Osteomielita apare secundar
urmatoarelor afectiuni predispozante:
- tratament imunosupresor
- infectia HIV
- diabet zaharat
- pneumonie bacteriana recenta
- infectie cutanata sau renala
- proteza osoasa sau a unei articulatii
- febra
- pseudoguta este o afectiune in care se pot identifica depozite articulare de calciu.
Pseudoguta reprezinta forma acuta de manifestare a depunerii articulare de
pirofosfat de calciu; apare la varsta mai inaintate si intereseaza in principal marile
articulatii. Poate prezenta simptome precum, edem, durere a unor articulatii mari
precum articulatiile genunchiului (uneori confundata cu o reactivare a gonartrozei
la nivelul respectiv) sau a coatelor. Aceasta afectiune apare in special in randul
adultilor si varstnicilor. Diferentierea fata de guta se face prin examinarea
lichidului extras din articulatii – cristale in forma de romburi, spre deosebire de
cele aciculare aparuta in guta; de asemenea diferentierea se mai poate face
radiologic(calcificari ale articulatiilor mari)
- artrita septica acuta, este o afectiune infectioasa grava, cauzata de infectia
bacteriana a unei articulatii.
Evolutie
Sus
Guta apare dupa ani de zile in care persoana prezinta niveluri serice crescute de
acid uric (care uneori poate ramane pentru toata viata asimptomatic), timp in care
cristalele acidului uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente.
Cristalele incep sa se formeze de la valori mai mari de 6,8mg/dl ale acidului uric si
determina aparitia unei reactii inflamatorii generalizate, cu celule specifice
inflamatiilor si formare de radicali liberi de oxigen.
Un atac de guta debuteaza deseori pe parcursul noptii, cand durerea articulara
moderata incepe sa se intensifice, trezeste pacientul din somn. Un atac tipic de guta
prezinta urmatoarele simptome: durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie)
a unei articulatii, in special la picior (haluce) tumefactia articulatiei, mancarimi la
nivel local care se pot intinde si la tesuturile din preajma. Dupa un interval de
cateva zile, simptomele cedeaza sau chiar dispar (3-5 zile, iar progresiv atacurile
vor dura din ce in ce mai mult, cu rezolutie incompleta intre 2 episoade).
Guta severa se caracterizeaza prin 10 atacuri anuale, sau mai mult.
- atacurile de intensitate medie pot sa cedeze dupa un interval de cateva ore pana la
1-2 zile. Aceste atacuri sunt deseori diagnosticate ca tendinite (inflamatii ale
tendoanelor, de cele mai multe ori postraumatice) sau luxatii.
- atacurile severe pot dura chiar si cateva saptamani, cu sensibilitate persistenta
pana la o luna
- atacurile sunt deseori recidivante (reapar) si apar la un interval de 6 luni si 2 ani
dupa primul atac. In lipsa tratamentului adecvat, atacurile de guta pot deveni tot
mai frecvente, cu toate ca exista pacienti care nu mai dezvolta recidive niciodata.

Exista 4 stadii evolutive a bolii:

Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatica
- niveluri serice crescute de acid uric, dar fara simptome clinice caracteristice gutei
- hiperuricemia (nivel crescut de acid uric seric), poate sa ramana asimptomatica
permanent, simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vietii.
Riscul progresiei catre un atac de guta propriu-zis este direct proportional cu
valoarea acidului uric in sange.

Stadiul 2: artrita gutoasa acuta

- cristalele de acid uric incep sa se acumuleze la nivelul lichidului articular, de
obicei la nivelul unei articulatii (articulatia degetului mare de la picior). Apare de
asemenea un raspuns inflamator generalizat al organismului - atacul gutos
- degetul mare de la picior este locul de electie al atacului de guta, dar acesta poate
aparea si la nivelul altor articulatii, precum incheietura mainii, a genunchilor sau a
degetelor
- intre 10-25% dintre persoanele cu guta, dezvolta litiaza renala (pietre la rinichi)
- intre 10-40% dintre persoanle cu guta si care au si litiaza renala secundara
hiperuciduriei, prezinta o colica renala inaintea atacului propriu zis de guta
- odata cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit in decurs de
cateva zile, dar pot reaparea pana la un interval de 2 ani de la atacul initial.

Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic

In marea majoritate a cazurilor, pacientii cu guta care au suferit un atac initial, au
sanse mari sa devolte recurente la un anumit interval de timp.
- intervalul dintre atacurile recurente de guta este deseori asimptomatic
- persoanele care prezinta atacuri frecvente, care s-au inmultit in ultima perioada,
prezinta de asemenea si intensificarea simptomelor articulare, care devin mult mai
severe si dureaza de asemenea mai mult, fiind insotite mai frecvent de febra,
inflamatie persistenta, modificari radiologice de artroza.

Stadiul 4: guta tofica cronica.

Daca evolutia gutei este caracterizata prin intervale asimptomatice si recidive

dureroase, care insa cedeaza fara tratament si care se repeta intr-un interval mai
mare de 10 ani, este posibil ca guta sa devina o afectiune cronica si sa afecteze
astfel mai multe articulatii. Este posibil ca o data cu evolutia bolii, perioadele
asimptomatice sa se scurteze, sau chiar sa dispara. Acest stadiu al gutei poate fi
usor confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita.
- in acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau nisiposi (tofi
gutosi). Tofii gutosi sunt localizati imediat sub tegumente si sunt identificati sub
forma unor depozite dure si mobile. Pielea inconjuratoare poate fi subtiata sau
inrosita. In unele cazuri, tofii care sunt localizati imediat sub piele, pot fi
identificati prin culoarea lor galbuie, caracteristica
- la inceput tofii gutosi sunt identificati la nivelul coatelor, degetelor de la picioare
sau la nivelul radacinii urechii
- daca guta nu este tratata, tofii pot aparea la nivelul pavilionului urechii, precum si
la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente (burse, ligamente si tendoane),
cauzand diferite simptome, precum durere, edem, roseata si caldura locala
(semnele caracterisice inflamatiei). Este posibila de asemenea aparitia leziunilor
distructive osoase si ale cartilajului, cu impotenta functionala asociata
- datorita tratamentului eficient, care este inceput intr-un stadiu incipient, acest
stadiu este relativ rar intalnit in clinica
Consult de specialitate
Sus
Este necesar un consult medical de specialitate atunci cand apar urmatoarele
simptome:
- durere severa, rapid instalata, la nivelul unei articulatii
- articulatie edematiata, cu tegument cald si rosiatic.
Medici specialisti recomandati
Sus
Urmatorii specialisti pot diagnostica si trata guta:
- medicul de familie
- medicul generalist (medicul de medicina interna)
- medicul reumatolog
- ortopedul
- medicul diabetolog si de boli de nutritie
Expectativa vigilenta
Sus
Durerea si disconfortul aparute odata cu atacul de guta, pot fi atenuate prin
administrarea antiinflamatoriilor nonsteroidiene (AINS) si prin repaus fizic
corespunzator, pana la disparitia simptomelor (atata timp cat pacientul nu are
contraindicatii la administrarea AINS – gastrita, insuficienta renala, tratament cu
anticoagulante, etc.). Este utila de asemenea utilizarea compreselor calde sau a
ridicarii membrului afectat.
Cu toate ca si aspirina este un medicament antiinflamator, nu este utilizat in atacul
de guta. Aspirina poate chiar agrava evolutia gutei prin schimbarea brusca a
concentratiei serice de acid uric.

Consultul medical de specialitate este necesar chiar si dupa atenuarea durerii

cauzate de atacul de guta. Acidul uric acumulat la nivelul articulatiilor poate irita
tesuturile periarticulare si poate produce leziuni grave, distructive la acest nivel.
Medicul specialist poate prescrie medicamente care pot scadea nivelul acidului uric
in sange si sa se previna astfel de complicatii neplacute.
Investigatii
Sus
Singura metoda prin care se obtine diagnosticul de certitudine in guta, este
aspiratia de lichid articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de
acid uric de la acest nivel. Cu toate acestea in cazul pacientilor care au articulatii
edematiate, cu tegumente calde si rosiatice (in special articulatia degetului mare de
la picior), nu este intotdeauna posibila artrocenteza diagnostica, astfel ca in acest
caz este suficienta demonstrarea nivelulilor mari de acid uric in sange, pentru
formularea diagnosticului.

Urmatoarele investigatii sunt utile pentru stabilirea diagnosticului de guta:

- istoricul medical si examenul clinic general
- teste care pot masura nivelul acidului uric seric
- teste care pot masura nivelul acidului uric in urina

Diagnosticul gutei in stadiile tardive, se poate realiza prin radiografierea

extremitatilor (maini si picioare). Aceasta metoda nu este utila in stadiile incipiente
ale gutei, cand nu exista modificari radiologice articulare. In stadiile tardive ale
gutei se pot identifica tofii gutosi (noduli duri, nisiposi), in zonele articulare si
periarticulare. Durerea intensa caracteristica atacurilor recurente de guta, indeamna
pacientul la consult medical de specialitate, cu mult inaintea aparitiei modificarilor
articulare caracteristice stadiului tardiv al bolii. Radiografia extremitatilor este utila
in diagnosticul diferential al gutei cu alte artrite.
Tratament
Sus
Tratament - Generalitati
Scopul tratamentului in guta este reducerea rapida a disconfortului si durerii,
precum si profilaxia recidivelor atacurilor de guta si a complicatiilor care pot
aparea la nivel articular sau renal. Tratamentul include mai multe etape care pot
preveni atacurile recurente de guta si complicatiile acesteia.
Tratament initial
Tratamentul gutei foloseste medicamente care atenueaza simptomele si care
elimina cauzele bolii. Tratamentul specific pentru guta depinde de stadiul bolii,
pentru ca tratamentul atacului de guta este diferit de profilaxia recidivelor.
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie),
caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS),
precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este recomandata evitarea
aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate
agrava simptomele.
- colchicina - are cea mai mare specificitate pentru guta, cu raspuns spectaculos la
administrare. Cu toate acestea administrarea colchicinei are si efecte adverse
uneori redutabile: manifestari gastro-intestinale, diaree, varsaturi, slabiciune
musculara, rabdomioliza. La persoanele cu insuficienta renala colchicina trebuie
administrata sub atentia medicului, cu precautie.
- corticosteroizi
- ACTH

Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite

medicamente care scad concentratia acidului uric in sange (se tinteste spre o
valoare a acidului uric sub 6 mg/dl pentru persoanele cu guta si sub 5 mg/dl pentru
cele cu tofi gutosi):
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului).
Acesta are ca reactii adverse greata, varsaturi, diaree. Se evita administrarea
concomitenta de diuretice tiazidice si anticoagulante.
- colchicina este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii
recurentele in prima luna de tratament.

Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate urmatoarele:

- scaderea in greutate (in cazul pacientilor cu guta, supraponderali) si mentinerea
unei greutati normale. Este utila in acest scop adoptarea unei diete hipolipemiante
(cu putine grasimi). Cu toate acestea, o dieta cu un continut caloric mic, poate
creste concentratia acidului uric in sange si poate declansa un eventual atac de
guta.
- evitarea consumului de alcool, pentru ca acesta inhiba eliminarea renala a
acidului uric, facilitand astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea,
care are un continut ridicat in purine, poate fi considerata mai nociva decat alte
tipuri de alcool.
- evitarea dietelor bogate in carne si a dietelor cu produse marine (alimente bogate
in purine), care pot creste concentratia acidului uric in sange (animal tanar, vanat,
organe, sardine, scoici, creveti, icre)
- administrarea anumitor medicamente poate scadea eliminarea renala a acidului
uric cu facilitatea acumularii acestuia la nivelul organismului. Acestea includ
medicatia diuretica (care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului),
adimistrarea de niacin sau aspirina. Este important ca orice pacient cu guta sa
consulte un specialist inaintea utilizarii unor tratamente medicamentoase
complementare
- exercitiul fizic regulat si evitarea sedentarismului.
- hidratare corespunzatoare, minim 2-3 litri lichide/zi, si consumul de lichide
inainte de culcare, pentru a impiedica concentrarea accentuata a urinei pe timp de
noapte
- se incurajeaza o dieta echilibrata, sanatoasa, bogata in fructe si legume, produse
lactate, alimente care sa nu acidifice urina.

Majoritatea pacientilor cu guta necesita administrarea medicatiei care scade nivelul

acidului uric in sange. Unele persoane pot sa-si controleze nivelurile de acid uric
prin mentinerea unei greutati normale, adoptarea unei diete corespunzatoare si
evitarea consumului de alcool si a medicamentelor care cresc concentratia acidului
uric in sange sau scad eliminarea renala a acestuia.

In cazul pacientilor cu guta care nu au simptome, dar au niveluri crescute de acid

uric in sange, nu necesita tratament specific. Trebuie retinut insa ca pacientii cu
acid uric extrem de crescut in sange trebuie investigati pentru a identifica
eventualele leziuni renale sau articulare. Nivelul acidului uric trebuie monitorizat
de medicul de familie pana la revenirea la normal a concentratiei acestuia.
Tratament de intretinere
Orice persoana cu guta care a avut un atac si care nu urmeaza nici un tratament, are
un risc mare sa dezvolte atacuri recurente de guta si in viitor. Telul tratamentului
de intretinere este acela de a scadea acidul uric din sange si de a preveni atacurile
recurente. Este importanta de asemenea identificarea cauzei care a determinat un
nivel crescut de acid uric (hiperuricemia).

Medicul specialist va evalua starea generala de sanatate a pacientului si va stabilii

tratamentul corespunzator fiecarui caz in parte. Evitarea unor factori precum
consumul de alcool, dieta necorespunzatoare, sedentarismul si obezitatea, pot
scadea riscul aparitiei gutei si a recidivelor atacurilor acesteia.
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie),
caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau
indometacinul. Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate
schimba brusc nivelurile acidului uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite
medicamente care scad concentratia acidului uric in sange:
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric (uricozurice – Probenecid,
Sulfinpirazona, etc.) – dar care prezinta ca risc formarea de calculi renali
- blocantii de canale de calciu: grabesc eliminarea renala a acidului uric, totodata
avand si efect de protectie renala.
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii
recurentele in prima luna de tratament
- citratul de potasiu: alcalinizeaza urina, ceea ce duce la cresterea de pana la 10 ori
a solubilitatii acidului uric.
Tratament in cazul agravarii bolii
Guta este de obicei tratata cu succes prin administrarea medicatiei care diminueaza
simptomele si care scade nivelul acidului uric in sange. Daca guta nu este tratata
timp de 10 ani, putem spune ca aceasta devine o boala cronica (simptome cronice,
recidivante), care poate afecta ireversibil articulatiile sau rinichiul. Cristalele de
acid uric se acumuleaza intraarticular si periarticular sub forma unor noduli duri,
denumiti tofi gutosi. Tratamentul stadiului tardiv al gutei include administrarea
obligatorie a medicatiei specifice.

Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie),

caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau
indometacinul. Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate
schimba brusc nivelurile acidului uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH

Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite

medicamente care scad concentratia acidului uric in sange:
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii
recurentele in prima luna de tratament.
Tratamentul pentru eliminarea tofilor gutosi include administrarea allopurinolului,
care poate scadea dimensiunea tofilor, pana la disparitia acestora.
In cazuri rare este necesara realizarea unei interventii chirurgicale in cazul tofilor
care poate cauza diformitati.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Guta este o boala inflamatorie a articulatiilor, care apare dupa ani de zile in care
pacientul are o concentratie sanghina crescuta de acid uric. Acidul uric se
depoziteaza la nivelul articulatiilor si este responsabil de simptomele specifice
bolii. Pacientii diagnosticati cu guta, necesita urmatoarele:
- diminuare disconfortului si dureri cauzate de atacul de guta
- repaus al articulatiei pana la terminarea atacului (peste 24 de ore dupa disparitia
durerii)
- ridicare segmentului afectat
- aplicarea locala a unei comprese calde. Daca acest lucru nu ajuta se poate incerca
aplicare locala a unei pungi cu gheata.
- administrarea de antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), cu evitarea aspirinei
care poate inrautatii simptomatologia.

Optiuni de medicamente
Tratamentul medicamentos al gutei este impartit in doua categorii. Din prima
categorie fac parte medicamentele care atenuaza simptomele secundare atacului de
guta: durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie). Odata cu atenuarea
simptomelor (dupa 2-4 saptamani) este administrata medicamentatia specifica
capabila sa scada concentratia acidului uric sangvin si sa previna atacurile
recurente de guta.
Medicatia care are ca si scop scaderea acidului uric seric nu se administreaza decat
odata cu disparitia atacului de guta. Administarea acestuia in timpul atacului poate
agrava simptomatologia prin mobilizarea rezervelor de acid uric din alte regiuni ale
organismului.
Durata tratamentului medicamentos depinde in primul rand de severitatea si
frecventa atacurilor recurente, precum si de valorile acidului uric in sange. Cu cat
sunt atacurile mai frecvente si valorile acidului uric in sange mai ridicate, este
necesara administrarea unui medicament de durata.
Tratamentul atacului de guta
Este posibil ca atacul de guta sa survina pe parcursul administrarii medicatiei
specifice hipouricemiante, in acest caz nu este indicata oprirea tratamentului pe
durata atacului.
In cazul pacientilor cu guta carora li s-a prescris un tratament specific (probenecid
sau allopurinol), dar care nu au urmat tratamentul, au un risc mare de recidiva a
simptomelor. In acest caz nu este recomandata administrarea medicamentatiei
decat dupa remiterea atacului.
De retinut!

Simptomele atacului de guta cedeaza de obicei in aproximativ 24 de ore de la

initierea tratamentului.
- pentru combaterea atacului de guta, medicul va prescrie doza maxima admisa de
medicament, pentru obtinerea unui rezultat rapid, urmand ca apoi, sa scada dozele
odata cu disparitia simptomelor.
- AINS (antiinflamatoriile nonsteroidiene), in afara aspirinei, sunt folosite frecvent
in tratamentul atacului de guta
- deoarece majoritatea medicamentelor folosite in scaderea concentratiei acidului
uric sanghin sunt asociate cu diferite reactii adverse, folosirea acestora necesita
confirmarea diagnosticului de guta si monitorizare pe tot parcursul folosirii lor
- aspirina nu trebuie folosita niciodata ca si tratament antialgic (impotriva durerii),
deoarece aceasta scade eliminarea renala a acidului uric si mentine crescut nivelul
seric al acidului uric
- atacul de guta aparut la un pacient varstnic poate dura mai mult si poate fi de
asemenea mai grav.

Unele persoane diagnosticate cu guta au o evolutie nefavorabila pentru ca nu

urmeaza tratamentul adecvat. Cu toate ca tratamentul medicamentos
hipouricemiant poate dura toata viata, unii pacienti sunt asimptomatici si au
tendinta sa intrerupa tratamentul, favorizand astfel recidivele bolii. Deseori dupa
intreruperea tratamentului, pacientul este asimptomatic o buna perioada de timp, ca
apoi sa apara un nou atac de guta.
Fara tratament, atacurile de guta au tendinta sa fie mai grave (mai dureroase si cu
tendinta la complicatii) dar si de durata mai lunga decat atacurile precedente.
Exista mai multe studii medicale care au ca si scop descoperirea unor noi
tratamente pentru guta.

Noile medicamente tind sa fie mai eficiente si cu mai putine efecte secundare:
- losartanul, este un medicament folosit in tratamentul hipertensiunii arteriale, face
parte din clasa medicamentelor care inhiba enzima de conversie a angiotensinei si
are de asemenea si efect hipouricemiant (scade nivelul acidului uric in sange)
- fenofibratul, este un medicament care este folosit in tratamentul hipolipemiant
(scade grasimile din sange, trigliceridele si lipidele cu densitate mica).
Fenofibratul are de asemenea ca si efect si eliminarea renala accentuata a acidului
uric, scazand astfel nivelul seric al acestuia.
- oxidaza urica pegilata, este un produs farmaceutic aflat deocamdata in studiu,
care are capacitatea de a scadea nivelurile serice da acid uric, prin transformarea
acestuia in molecule usor absorbabile
Tratament chirurgical
Guta este de obicei tratata cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante
precum si prin administrarea tratamentului medicamentos corespunzator. Daca
evolutia bolii a depasit 10 ani si nu s-a efectuat nici un tratament, este posibil ca
acidul uric sa se fi acumulat la nivelul articulatiilor sub forma cristalelor de acid
uric (tofi gutosi). Daca acesti noduli devin durerosi, produc deformarea articulara
si tratametul medicamentos nu reuseste micsorarea lor este recomandat tratamentul
chirurgical de corectare (excizia chirurgicala a tofilor).
Alte tratamente
Cu toate ca nu s-a dovedit stiintific, metodele de terapie complementara pot fi
folosite in tratamentul simptomelor asociate cu guta, astfel incat:
- ciresele si unele plante ("ghiara diavolului"), pot fi folosite ca remedii naturiste
antiinflamatorii
- acidul eicosapentaenoic (EPA), folosit in cantitati mari, poate reduce inflamatia
cronica asociata gutei. Nu s-au efectuat deocamdata studii medicale care sa
demonstreze efectul antiinflamator al acestuia pe parcursul atacului de guta
- acidul folic, este util in tratamentul gutei deoarece acesta inhiba enzima necesara
metabolismului acidului uric (nedemostrat clinic, doar teoretic).
Profilaxie
Sus
Profilaxia gutei are o importanta mai mica, deoarece majoritatea persoanelor sunt
asimptomatice pana la primul atac de guta. Se recomanda umatoarele:
- administrarea corecta si regulata a tratamentului specific pentru guta, pentru a
preveni recurentele acesteia
- scaderea in greutate
- abordarea unui stil de viata sanatos, cu o dieta corespunzatoare si exercitiu fizic
regulat
- hidratarea corespunzatoare, minim 2-3 l lichide/zi
- consum moderat de carne, grasimi, si incurajarea unei diete bogate in fructe si
legume proaspete
De retinut!
Sus
Este important ca dupa un atac de guta sa se consulte un medic specialist care
poate sa identifice cauzele care au dus la aparitia gutei. Acesta va realiza de
asemenea si o evaluare a sanatatii generale si va identifica factorii de risc pentru
guta, precum stilul de viata necorespunzator, unele afectiuni sau administrarea
unor medicamente. Majoritatea specialistilor vor astepta 2-4 saptamani de la
debutul atacului de guta, pana sa inceapa administrarea medicatiei specifice pentru
guta.

Este recomandata aceasta abordare, deoarece administrarea precoce a medicatiei

poate determina dislocarea depozitelor de acid uric din alte zone ale organismului,
cu cresterea nivelului seric de acid uric si agravarea simptomelor.
In cazul in care inflamatia articulara este accentuata si este situata la nivelul unei
articulatii mari, medicul specialist poate efectua o aspiratie evacuatorie care poate
astfel diminua simptomele.

Majoritatea persoanelor afla ca au niveluri crescute ale acidului uric doar dupa
primul atac de guta, cu toate acestea este importanta monitorizarea bolii pentru a
prevenii recurentele si complicatiile tardive.

Artroza este o afectiune caracterizata prin deteriorarea articulatiilor si inflamatia

sinoviumului - care include membranele ce protejeaza articulatiile dumneavoastra.
Rezultatul este distrugerea tesuturilor articulatilor, ceea ce poate duce la
acumularea de reziduri in sinovium, lucru care contribuie la aparitia inflamatiei.
Simptome
Sus
Artroza presupune o serie de simptome printre care:
 durere - conditia poate fi dureroasa. Cei care sufera, de obicei, de artroza,
experimenteaza durerea articulatiilor afectate. Durerea apare ori de cate ori
este utilizata articulatia si, dispare la odihna.
 rigiditate - cei cu artroza ar putea experimenta rigiditate neobisnuita a
articulatiilor, atunci cand cartilajele nu functioneaza optim. Articulatia
devine din ce in cei mai rigida, pe masura ce trece timpul.
 inflamatie - frecarea cartilajelor poate da nastere la inflamatia articulatiei
afectate. Articulatia inflamata poate fi dureroasa pe timp de noapte.
Tipuri de artroza si tratamente
Sus
- Artroza cervicala - se refera la degenerarea cronica a cartilajului dintre
vertebrele cervicale. Cu alte cuvinte, aceasta se dezvolta in zona gatului. Boala
apare, de obicei, la persoanele care au varsta de aproximativ 40 de ani.
Boala este marcata de durere la baza gatului. Gatul devine rigid si miscarea capului
devine tot mai dificila. Durerea se poate raspandi spre brat si umar. In unele cazuri,
conditia poate fi asimptomatica. Boala este frecvent intalnita la persoanele care
lucreaza mai multe ori pe zi cu capul aplecat, cum ar fi cele care lucreaza la
calculator.
Este prezenta la majoritatea oamenilor, in grade diferite, dar este mai frecvent
intalnita la femei. Cervicartroza este o alta denumire pentru aceasta conditie.
Tratamentul artrozei cervicale, de obicei, depinde de gravitatea conditiei.
Cazurile usoare ale acestei afectiuni sunt tratate cu odihna, medicamente
si exercitii fizice regulate. Printre caile de atac folosite la domiciliu pentru tratarea
artrozei se numara dusurile calde, exercitiile aerobice si odihna, dar si
medicamente eliberate fara prescriptie medicala, cum ar fi antiiflamatoarele
nesteroidiene si unele dintre analgezice.
- Artroza fatetelor articulare - aceasta este cunoscuta si sub denumirea de
sindromul fatetelor articulare. Boala este mai des intalnita la persoanele in varsta.
Artroza fatetelor articulare poate fi inclusiv rezultatul unui prejudiciu. Apare atunci
cand partea posterioara a articulatiilor coloanei vertebrale se uzeaza.
In urma artrozei fatetelor articulare rezulta degenerarea cartilajului neted.
Simptomele caracteristice acestei conditii implica dureri de cap, dureri de gat,
dureri de spate si restrangerea gamei de miscare a coloanei vertebrale. Aceasta
afecteaza in mod special gatul si partea inferioara a coloanei vertebrale.
Artroza fatetelor articulare poate fi tratata in diverse moduri. Cazurile usoare pot fi
tratate cu ajutorul medicamentelor si al unei posturi corecte. Mai multe cazuri
dureroase pot fi tratate cu activitate fizica, exercitii fizice si schimbari in
activitatile zilnice.
- Coxartroza - este un tip de artroza degenerativa care afecteaza articulatia
soldului bolnavilor. Este cunoscuta si sub denumirea de artroza articulatiei
soldului. Coxartroza apare, de obicei, ca urmare a degenerarii accentuate a
cartilajelor articulatiilor. Disconfortul este provocat de piederea de cartilaj al
oaselor.
Boala provoca dureri ale articulatiei soldului. Articulatia devine din ce in ce mai
rigida. Activitatile zilnice si mobilitatea vor fi afectate. Celor care sufera de
coxartroza le va fi tot mai dificil sa mearga. Tratamentul coxartrozei este in
principal chirurgical. Daca terapiile ortopedice si medicamentele se dovedesc fara
succes in diminuarea simptomelor va fi necesara inlocuirea de sold.
- Artroza lombara - este o boala a coloanei vertebrale cauzata de degenerarea
cronica dintre vertebrele lombare. Este cunoscuta si sub denumirea de artroza
coloanei vertebrale lombare sau artroza coloanei vertebrale.
Boala apare mai ales din cauza pozitiei anormale sau a cazurilor repetate de
mentinere a unei posturi proaste in timpul lucrului sau a exercitiilor fizice realizate
incorect. Acest lucru duce la uzura cronica dintre vertebrele lombare si a discului
intervertebral.
Afectiunea este caracterizata de dureri de spate sau dureri prezente in zona spinarii.
Activitatile fizice determina frecarea vertebrelor si pot sa apara dureri temporare.
Tulburarea poate fi vindecata cu ajutorul acoladelor si atelelor standard sau
realizate la comanda, cu rol de imobilizare, care permit muschilor coloanei
vertebrale sa se odihneasca si mentin o pozitie buna. Presiunea exercitata asupra
vertebrelor poate fi redusa cu ajutorul unei centuri de suport lombar.
- Artroza articulatiilor - aceasta este o boala degenerativa deseori semnalata, care
presupune aparitia durerilor si disconfortului in timpul miscarilor umarului.
Conditia poate fi tratata cu ajutorul terapiilor naturale medicale.
Dieta pentru artroza
Sus
- Ardei iute - ardeii iuti sunt cunoscuti pentru faptul ca ofera corpului caldura
intensa si pentru aroma lor puternica. Ardeii iuti nu sunt utilizati doar in
gastronomie, ci si in medicina naturista. Unii medici recomanda consumul de ardei
iuti pentru tratarea durerilor musculare si artitei.
Capsaicina, substanta chimica din compozitia ardeiului iute, ce produce caldura,
poate interfera cu substantele chimice din terminatiile nervoase, care transmit
semnale de durere catre creier. Ardeiul iute nu poate vindeca sau opri artroza,
totusi acesta poate fi util in reducerea durerii.
- Cereale integrale - adaugarea de cereale integrale, paste, covrigi in dieta poate
incetini progresia artrozei. Aceste alimente contin glucide complexe care sunt
construite din blocuri de glucozamina, un aminoacid din zahar responsabil de
reconstructia celulelor tendoanelor, ligamentelor si oaselor. Rolul carbohidratilor
din structura glucozaminei este de a diminua formarea de reziduuri care pot
provoca inflamatii in sinoviumul articulatilor
- Alimente bogate in glutamina - glutamina este un aminoacid non-esential - ceea
ce inseamna ca organismul il poate produce din alte substante. Totusi, prin aportul
de alimente bogate in glutamina se poate incetini progresia artrozei si se va
ameliora inflamatia. Acest aminoacid actioneaza in conjunctie cu carbohidratii
pentru a forma glutamina. Produsele lactate, ouale, pestele, carnea rosie slaba si
carnea alba sunt surse alimentare bogate in glutamina.
- Alimente bogate in bor - borul este un mineral care poate oferi organismului
beneficii antiinflamatorii. Borul este necesar pentru absorbtia si potentarea actiunii
calciului, care ajuta la prevenirea degradarii celulelor osoase ale articulatiilor.
Borul se regaseste in vegetale: struguri, morcovi, mere, pere, gulii si spanac, dar si
in cereale integrale si nuci crude.
 SfatulMedicului.ro›
 Terapia naturala eficienta in artroze

Terapia naturala eficienta in artroze

Asa-numitul „reumatism de uzura”, cum mai sunt cunoscute artrozele, afecteaza
milioane de romani, diminuand-le capacitatea de munca si de deplasare, producand
dureri puternice si diferite grade de invaliditate. In urmatoarele randuri, vom afla
despre cum pot terapiile naturale, mai ales plantele, sa ajute pacientii sa-si
recapete, macar partial, mobilitatea articulara, scazand mult nivelul durerii. De
asemenea, vom cunoaste niste capsule si o crema cu efecte revolutionare in aceasta
afectiune.
CE ESTE ARTROZA
Este un termen sinonim cu cel de „osteoartrita”, fiind o boala cauzata de uzura
cartilajului articular. Practic, tesutul ce acopera capetele oaselor si ajuta la miscarea
articulatilor se deterioreaza foarte mult, impiedicand miscarea fireasca si
producand durere. in forma avansata a artrozei, cartilajul poate sa dispara complet,
ajungandu-se la frictiunea oaselor si la un grad avansat de invaliditate. Este o boala
considerata nevindecabila, desi exista proceduri si terapii ce pot ajuta foarte mult,
asa cum vom vedea.
CUM ACTIONEAZA PLANTELE si INGREDIENTELE NATURALE in
ARTROZA
In primul rand, prin efectul calmant si antiinflamator al unor specii cum ar fi salcia
sau harpagophytum, care amelioreaza mult durerea si rigiditatea articulara. Exista
si produse naturale, cum ar fi cartilajul de rechin, care pot diminua procesele de
deteriorare a cartilajului existent. Mai mult, exista creme cu efect rubefiant, ce
stimuleaza puternic circulatia sangelui in articulatiile afectate, favorizand procesele
trofice la nivelul cartilajului.
Artroza fiind o boala in care procesul cel mai important este acela de imbatranire la
nivelul tesutului articular, o cale de actiune este aceea de mentinere a tineretii
genetice a celulelor. Iar in acest sens exista produsul inovator romanesc despre care
vom vorbi in continuare:
„DACĂ VI S-A SPUS CĂ ESTE IMPOSIBIL SĂ VĂ VINDECAȚI
SPATELE ȘI ARTICULAȚIILE DUPĂ VÂRSTA DE 50 DE ANI, TREBUIE
SĂ ȘTIȚI CĂ NU ESTE ADEVĂRAT!”
Cauze
Nu există o singură cauză pentru toate tipurile de artrită. Cu toate acestea,
majoritatea situațiilor pot fi produse de una dintre următoarele cauze:
  O accidentare – poate duce la artrită degenerativă;
 O problemă a metabolismului – poate determina gută și pseudogută;
 Existența unei infecții – de exemplu, există unele forme de artrită care apar
ca urmare a infecției cu boala Lyme;
 Un sistem imunitar slăbit – în cazul bolnavilor de lupus eritematos sistemic
(LES).
Factori de risc
Pe lângă aceste cauze, artrita poate apărea în cazul unei combinații de factori,
numiți medical factori de risc. În această categorie intră:

 Fumatul;
 Un loc de muncă extenuant din punct de vedere fizic;
 O dietă dezechilibrată în care predomină carnea roșie, alimentele cu zaharuri
rafinate sau fructe de mare. Dieta reprezintă un factor cheie mai ales în
cazurile de gută (artrită gutoasă);
 Greutatea excesivă – excesul de kilograme pune presiune asupra
articulațiilor și astfel crește riscul de artrită;
 Realizarea regulată a unor activități care solicită articulațiile;
 Ereditatea – dacă unul dintre părinți sau ambii au artrită este posibil ca și
copii să dezvolte boala;
 Vârsta – persoanele de peste 60 de ani sunt mult mai predispuse la artrit, mai
ales pe fondul pierderii elasticității și al slăbirii sistemului imunitar;
 Sexul – femeile sunt mai predispuse decât bărbații să dezvolte majoritatea
tipurilor de artrită, cu excepția gutei.
Simptome
Durerile articulare, umflarea pielii din jurul articulațiilor, precum și senzația de
rigiditate reprezintă principalele simptome asociate artritei. De asemenea, bolnavul
poate remarca o reducere a mobilității și înroșirea pielii din jurul articulațiilor.
În cazul artritei reumatoide, cea mai răspândită formă de artrită, poate apărea
pierderea apetitului și febră ușoară. Intensitatea simptomelor este maximă la
primele ore ale zilei. Netratată, artrita poate duce la deformarea ireversibilă a
articulațiilor.
Complicații
Lăsată netratată, artrita poate genera complicații ale stării de sănătate, precum și
probleme la nivelul ochilor, probleme respiratorii, cardiace și deformarea
încheieturilor.
Tipuri
Doctorii au recunoscut până acum aproximativ 200 de forme de artrită. Mai jos
sunt câteva informații despre cele mai răspândite dintre ele.
Artrita inflamatorie
Inflamația reprezintă o parte din procesul de vindecare a organismului, putând
apărea ca un mecanism de apărare în fața virusurilor și a bacteriilor. Cu toate
acestea, în cazul artritei inflamatorii, inflamația apare fără un motiv întemeiat, la
suprafața încheieturilor și stratului superficial al oaselor. Artrita inflamatorie se
clasifică în artrită reumatoidă, artrită reactivă și spondiloză.
Artrita degenerativă (mecanică)
Artrita degenerativă afectează mai ales cartilajul care acoperă oasele și se
manifestă prin inflamarea acestora. Ca o consecință, cartilajul oaselor se poate
subția și deveni din ce în ce mai aspru; în mod normal, este fin și alunecos, pentru
a permite activitatea normală a articulațiilor. În încercarea de a compensa pierderea
cartilajului, organismul începe să remodeleze oasele afectate. Acest lucru poate
duce la apariția unor creșteri osoase anormale, numite osteofite, și la deformarea
articulațiilor.
Boala țesutului conjunctiv
Țesutul conjunctiv ajută la susținerea, alipirea sau separarea țesuturilor,
tendoanelor, ligamentelor, cartilajelor și organelor. Boala țesutului conjunctiv se
manifestă, ca majoritatea formelor de artrită, prin inflamație și durere. Poate afecta
pielea, mușchii, plămânii sau rinichii. Cele mai întâlnite forme de boli ale țesutului
conjunctiv sunt lupus, scleroza sistemică și dermatomiozită (marcată de inflamația
pielii și de slăbiciune musculară).
Artrita infecțioasă
Această formă de artrită poate apărea ca urmare a unei infecții bacteriene, virale
sau fungice la nivel articulațiilor. Cele mai întâlnite astfel de infecții sunt cele cu
Salmonella sau Shigella, care pot apărea prin consumul alimentelor contaminate,
chlamydia și gonoree, transmise sexual, și hepatita C, care poate fi transmisă prin
transfuzii de sânge sau folosirea neigienică a acelor medicale. Dacă infecția
persistă, problemele articulare pot deveni ireversibile.
Artrita metabolică
Artrita metabolică apare pe fondul acumulării de purine. Aceste substanțe sunt
produse în mod natural de organism și se găsesc în alimente precum carnea roșie,
fructele de mare și produsele dulci.
Prin digestia acestor purine se formează acid uric, folosit în organism și eliminat
prin excreție. Persoanele care consumă în exces alimente cu purine au un nivel
crescut de acid uric. Acesta se acumulează la nivelul articulațiilor și poate provoca
durere. Cea mai cunoscută formă de artrită metabolică este guta.
Artrita infantilă
Poate apărea în copilărie, afectând iremediabil articulațiile. Deși nu există un
antidot, boala poate intra în remisie. Doctorii cred că apare pe fondul unor
probleme ale sistemului imunitar. Principala formă de artrită la copii este artrita
reumatoidă infantilă.
Artrita septică
Potrivit datelor oficiale, artrita septică afectează între 2 și 10 persoane la 100.000
de oameni, iar dintre cei cu artrită reumatoidă, forma septică afectează între 30 și
60 de persoane la 100.000 de oameni. Apare ca urmare a unei inflamații bacteriene
sau fungice și afectează mai ales genunchii și șoldul. Stafilococul, Streptococul
și Neisseria gonorrhoeae cause sunt principalele cauze ale artritei septice acute, iar
candida și Mycobacterium tuberculosis cauzează artrita septică cronică.
Mai mult, pe lista factorilor de risc pentru artrita septică se află existența unei
probleme articulare, o infecție bacteriană în altă parte a corpului, existența unei
boli precum diabetul, afecțiuni autoimune sau SIDA. Trebuie tratată din timp,
pentru că, în caz contrar, duce la distrugerea articulațiilor.
Artrita psoriazică
Artrita psoriazică reprezintă un simptom în cazul bolnavilor de psoriazis. Potrivit
datelor europene, între 18 și 42% dintre persoanele cu psoriazis au și artrită
(psoriazică). În majoritatea cazurilor, psoriazisul apare mai întâi și apoi artrita
psoriazică, însă există și cazuri în care problemele articulare au apărut primele.
Boala apare atunci când sistemul imunitar atacă celulele sănătoase ale
organismului. Drept urmare, inflamația se acumulează la nivelul articulațiilor. De
regulă, persoanele cu artrită psoriazică au un risc mai mare de afecțiuni
cardiovasculare, obezitate și un nivel crescut al trigliceridelor.
Diagnostic
Primul pas în stabilirea diagnosticului este examenul medical al pacientului.
Doctorul va verifica articulațiile și va pune întrebări referitoare la momentul
apariției durerii și a rigidității și va observa mișcările articulare. În funcție de tipul
de artrită suspectat, specialistul poate recomanda teste de laborator sau analize de
imagistică.
Teste de laborator
În general, este recomandată analiza sângelui, a urinei și a lichidului extras din
articulațiile umflate. Pentru a obține lichid din articulații, doctorul va curăța zona,
după care va aplica un anestezic lichid și va folosi un ac pentru a extrage lichidul.
Acesta din urmă va fi trimis pentru analiză la laborator.
Teste de imagistică
Apelând la unul sau mai multe teste de imagistică, doctorul poate vedea în detaliu
care este cauza apariției simptomelor. Mai jos sunt cele mai folosite teste de
imagistică în diagnosticarea artritei:

 Teste cu raze X – folosind testarea cu radiații de intensitate joasă, doctorul

poate vedea osul și efectele artritei asupra cartilajului. Sunt folosite mai ales
pentru a urmări progresul bolii;
 Tomografia computerizată – ajută la oferirea unei imagini a secțiunii
transversale a articulațiilor. Permite inclusiv vizualizarea oaselor și a
țesutului moale din jurul articulațiilor;
 RMN – oferă imagini detaliate cu tendoanele, ligamentele și cartilajul;
 Teste cu ultrasunete – ajută la obținerea unei imagini cu țesuturile, cartilajul
și structurile pline cu lichid din jurul articulațiilor.

Afecțiuni asociate cu apariția artritei

Printre afecțiunile asociate artritei se numără sindromul Sjögren și scleroderma. Pe
lângă durerea resimțită la nivel articulațiilor și rigiditatea specifice artritei,
sindromul Sjögren are și alte simptome: ochi și gură uscate, dificultăți la înghițire,
oboseală, febră și dificultăți în vorbire.
Scleroderma, la rândul său, se manifestă și prin căderea părului, colorarea
degetelor de la mâini și picioare în nuanțe albastru-violet, rigiditate la nivelul pielii
degetelor, al umărului și al feței, ulcerații la nivelul degetelor, tuse uscată,
respirație șuierătoare și probleme digestive (constipație sau diaree).

Tratament

Artrita este tratată prin administrarea de medicamente recomandate de doctor,

terapie fizică, practicarea unor exerciții pentru stimularea mobilității sau chiar
intervenții chirurgicale, pentru cazurile cele mai grave. Pentru ameliorarea
simptomelor, se poate apela inclusiv la forme naturiste de tratament.

Tratamentul medicamentos

De regulă, majoritatea formelor de artrită se tratează prin administrarea

următoarelor tipuri de medicamente:

 Analgezice – acestea reduc durerea, însă nu au efect asupra inflamației. În

această categorie intră acetaminofenul, tramadolul și medicamente cu rețetă,
precum oxicodonă sau hidrocodonă;
 Antiinflamatoare – reduc atât durerea, cât și inflamația. Merită menționate
ibuprofenul și naproxenul. Pe lângă medicamentele orale, substanța activă se
găsește și sub formă de creme, geluri sau plasturi, care se pot aplica pe zona
cu probleme;
 Antiiritante – există unele creme sau unguente pe bază de mentol sau
capsaicină, ingredientul principal din ardeiul iute. Aplicarea pe piele ajută la
reducerea durerii;
 Antireumatice – sunt folosite mai ales pentru a trata artrita reumatoidă și
includ ingrediente care atacă sistemul imunitar sau îl împiedică să atace
articulațiile. Sunt eliberate cu rețetă;
 Corticosteroizi – în special prednisonul și cortizonul ajută la reducerea
inflamației și blochează răspunsul imunitar.

Terapii fizice

Pe lângă medicamente și unguente, doctorul recomandă, de obicei, și terapie fizică

pentru a îmbunătăți mobilitatea. Principalele forme de terapie fizică recomandate
în artrită includ:
  Terapia cu apă caldă – exercițiile fizice ușoare realizate în apă îmbunătățesc
mobilitatea, iar apa ajută la reducerea presiunii asupra mușchilor și
articulațiilor;
 Terapia ocupațională – implică realizarea unor exerciții ușoare pentru
a imbunatati activitățile de zi cu zi.

Activități fizice

Studiile arată că, deși persoanele cu artrită resimt durere la începutul exercițiilor
fizice, continuarea ajută la reducerea durerii pe termen lung și la îmbunătățirea
mobilității. Printre activitățile potrivite pentru adulții cu artrită se numără mersul,
înotul, grădinăritul și plimbările scurte cu bicicleta.

Intervenții chirurgicale

Dacă tratamentul cu medicamente nu are efect sau dacă artrita este în stadiu acut
sau avansat, atunci când bolnavul nu poate realiza sarcini ușoare
precum curatenia sau mersul, doctorul poate recomanda intervenția chirurgicală.
Principalele modalități chirurgicale de a trata artrita sunt:

 Operația de reparare a articulațiilor deteriorate – se realizează, de regulă,

prin incizii minuscule la nivelul articulațiilor;
 Operația de înlocuire a articulației – doctorul înlocuiește articulația cu
probleme cu una artificială. Se realizează mai ales în cazul articulațiilor
genunchilor sau șoldului;
 Operația prin care se face fuziunea articulațiilor – se apelează la această
formă de intervenție mai ales pentru articulațiile mici, precum cele de la
mână, gleznă sau degete.

Imediat după intervenție, bolnavul va necesita o perioadă de recuperare în care va

trebui să vă ocupați de alimentatia și de cumpărăturile sale sau să apelați la
personal specializat.

Tratamentul naturist

Tratamentul naturist nu vindecă artrita, însă poate contribui la ameliorarea

simptomelor. Pe lângă introducerea exercițiilor fizice ușoare, evitarea fumatului și
limitarea consumului de alcool, persoanele cu artrită pot consuma următoarele:

 Ceai sau extract de gheara diavolului;

 Măceșe;
 Tămâie și ceai de tămâie;
  Pudră de turmeric;
 Usturoiul și extractul de usturoi;
 Ghimbirul;
 Ceaiul verde.

Este bine ca, înainte de a introduce orice formă de tratament naturist în dieta unei
persoane cu artrită, să vorbiți cu doctorul, deoarece multe plante naturiste
interacționează cu substanțele active din unele medicamente.

Diferența dintre artrită și artroză

Artrita și artroza par la fel. Ambele afectează oasele, articulațiile și ligamentele.

Mai mult, simptomele sunt similare, ambele boli incluzând durere și rigiditatea
articulațiilor. Însă diferența dintre ele este importantă.

Dacă artrita este o umbrelă pentru mai multe tipuri de afecțiuni care duc la
inflamarea articulațiilor, artroza reprezintă un tip particular de artrită. Artroza sau
osteoartrita face parte dintre cele aproximativ 200 de tipuri de artrită. Apare ca
urmare a erodării normale a articulațiilor și a cartilajului oaselor, iar odată ce acest
cartilaj dispare în totalitate, oasele se freacă de articulații, moment în care apare
durerea, rigiditatea și umflarea pielii din jur.

Prevenție

Artrita nu poate fi prevenită în toate cazurile. De exemplu, atunci când boala are o
cauză genetică sau apare odată cu înaintarea în vârstă, tot ceea ce puteți face este să
urmați tratamentul recomandat de doctor pentru a reduce din simptome.

În ceea ce privește modalitățile de a reduce riscul de a dezvolta artrita, puteți urma

recomandările de mai jos:

 Consumați pește și alimente bogate în acizi grași Omega 3 – aceștia ajută la

reducerea inflamației;
 Țineți sub control greutatea – obezitatea poate pune o presiune excesivă
asupra articulațiilor. Dacă aveți doar 5 kg în plus față de greutatea normală
pentru vârsta și stilul de viață, forța exercitată asupra articulațiilor
genunchilor crește cu 30-60 kg;
 Faceți mișcare – chiar și 30 de minute de plimbare au un efect pozitiv,
ajutând la scăderea în greutate și întărind mușchii din jurul articulațiilor.
Artrita afectează milioane de oameni din întreaga lume. Cu cât este detectată mai
devreme, cu atât există șanse mai mari de a preveni apariția complicațiilor. În cazul
prezenței factorilor de risc, boala poate fi prevenită prin adoptarea unei diete
sănătoase și echilibrate și introducerea mișcării ușoare în programul zilnic.

Ce forme de reumatism intalniti cel mai des in practica medicala, in

sezonul rece?

- Bolile reumatologice sunt foarte multe! Cand vorbim despre reumatism, ne

referim la peste 100 de afectiuni ce se regasesc sub acest termen. Bolile
reumatice cuprind afectiunile inflamatorii cronice si dureroase care afecteaza
oasele, articulatiile, muschii, tendoanele si ligamentele, dar si afectiunile cronice
degenerative. Uneori, reumatismul poate afecta chiar si organele interne (inima,
rinichii, plamanii) sau pielea. Acum, in sezonul rece, cel mai des avem sub
observatie bolnavi cu diverse forme de reumatism articular degenerativ,
reprezentate in general de guta si artroze. Acasa » Boli ale oaselor si
articulatiilor » Bolile reumatologice frecvente: guta, artroza

Bolile reumatologice frecvente: guta, artroza

- Boli ale oaselor si articulatiilor -
 

- Ce forme de reumatism intalniti cel mai des in practica medicala, in sezonul

rece?

- Bolile reumatologice sunt foarte multe! Cand vorbim despre reumatism, ne

referim la peste 100 de afectiuni ce se regasesc sub acest termen. Bolile reumatice
cuprind afectiunile inflamatorii cronice si dureroase care afecteaza oasele,
articulatiile, muschii, tendoanele si ligamentele, dar si afectiunile cronice
degenerative. Uneori, reumatismul poate afecta chiar si organele interne (inima,
rinichii, plamanii) sau pielea. Acum, in sezonul rece, cel mai des avem sub
observatie bolnavi cu diverse forme de reumatism articular degenerativ,
reprezentate in general de guta si artroze.

Boala regilor: guta

- Guta este boala sarbatorilor, cand consumul de carne este urias. Ce legatura
exista intre mancare si reumatism?- Cum apare aceasta boala? Practic, in
articulatia afectata se depun niste cristale care duc la inflamatie. Zona devine rosie,
calda, extrem de dureroasa. Guta este considerata „boala regilor” (toata lumea o
stie asa), fiind accentuata de consumul exagerat de carne si bauturi alcoolice, dar
acest lucru nu inseamna ca oamenii obisnuiti nu pot sa o faca. Multi oameni se
nasc fara anumite enzime sau acestea nu sunt suficiente cantitativ si nu reusesc sa
descompuna acidul uric si sa-l elimine din organism. Acidul uric se acumuleaza
predominant la nivelul articulatiilor, unde provoaca inflamatii dureroase. Guta este
considerata cea mai dureroasa dintre toate artritele care pot sa apara! Cel mai
frecvent este afectata articulatia degetului mare de la picior, dar poate sa apara si la
genunchi sau la glezne. Incheietura devine rosie, umflata si doare teribil; pacientii
spun ca nu pot nici macar sa-si atinga pielea de cearsaf, atat de dureroasa este!
Atacul apare de obicei dupa o masa copioasa cu carne.

- S-au inmultit cazurile de guta dupa sarbatori?- Absolut. Multi pacienti cu guta
au facut noi atacuri in aceasta perioada, pentru ca noi, romanii, mancam multa
carne de porc (de fapt, mancam multa carne, in general, ce sa ne mai ascundem
dupa deget?) si, bineinteles, de sarbatori bem in fiecare zi alcool. Au fost zile lungi
de sarbatoare, deci era previzibil. In mod normal, in evolutia naturala a bolii (deci
fara sa intervenim cu medicamente), articulatia afectata devine din ce in ce mai
dureroasa. In circa cinci-opt zile apare o vanataie, se descuameaza pielea de
deasupra si apoi atacul trece.

- Totusi, cristalele raman acolo, in articulatie?- Evident, cristalele raman in

sinoviala, pentru ca nu se pot elimina. Iar un nou abuz alimentar este urmat
intotdeauna de inca un atac de guta. De aceea, trebuie sa tratam boala astfel incat
atacurile sa fie cat mai rare, daca se poate, o singura data pe an.

- Articulatiile nu se pot „curata” cu medicamente sau prin simpla dieta

alimentara?
- Cristalele de acid uric raman in articulatie; niciun medicament nu le poate
descompune si elimina. Cat despre dieta, este foarte greu sa-i spui unui bolnav: „Sa
nu mai mananci carne toata viata!”. Este ingrozitor pentru unii sa tina un astfel de
regim, desi el poate fi salvator. De regula, indemnam pacientul sa incerce sa nu
consume carne zilnic, mai ales carne foarte tanara sau organe - pentru ca acestea
contin cea mai mare cantitate de purine, substante care se transforma in acid uric
prin metabolizare... Dar romanii taie porcul si-l mananca aproape pe tot intr-o luna!
De la sorici pana la organe - nimic nu mai ramane din el - ceea ce este foarte
daunator pentru organism, mai ales daca persoana in cauza a mai tinut si post.
Asadar, bolnavii trebuie sa fie foarte atenti la alimentatie in perioada sarbatorilor
de iarna si sa urmeze un tratament care scade sinteza purinelor, ceea ce duce la
stoparea depunerii de acid uric in articulatie. Cel mai utilizat medicament in acest
scop este Miluritul, recomandat impotriva cresterii valorilor acidului uric, nu
impotriva atacului de guta. In timpul atacului dureros, utilizam colchicina sau
antiinflamatoare nonsteroidiene. Intre atacuri, Miluritul este unicul medicament
care poate sa scada acidul uric.
- Mobilizarea articulatiei afectate ajuta la diminuarea durerii?
- Dimpotriva! In timpul atacului de guta, pacientul are dureri groaznice si nu-si
poate misca articulatia afectata. Vestea buna este ca, dupa ce trece atacul,
articulatia respectiva se misca normal, fara dureri!

- Guta poate fi agravata de frig sau de alti factori?

- Frigul si traumatismele locale pot sa declanseze atacuri de guta, dar cel mai
frecvent factor declansator este, asa cum ziceam, masa copioasa plus alcoolul.
Deoarece guta apare in special la articulatia degetului mare de la picior, trebuie sa
avem grija cum ne incaltam iarna, pentru ca este frig afara si putem sa ne lovim la
asa-zisul mont, ceea ce poate sa declanseze un atac. Trebuie, asadar, sa purtam
incaltaminte calduroasa si sa avem grija pe unde mergem, astfel incat sa nu ne
lovim.

Cea mai frecventa boala din Romania: artroza

- O alta forma de reumatism degenerativ este artroza, una dintre cele mai
frecvente boli din Romania...- Intr-adevar, boala artrozica este cel mai des
intalnita in practica medicala. Afecteaza atat femeile, cat si barbatii. Afectiunea se
instaleaza, practic, la orice articulatie, insa „iubeste” cel mai mult articulatiile pe
care le utilizam in mod frecvent: genunchiul si soldul, pentru ca trebuie sa stam in
picioare si sa mergem. Asta nu inseamna ca nu pot sa fie afectate de artroza si
articulatiile de la maini, umarul, cotul, glezna, coloana sau alte articulatii
scheletice. Spondiloza, de exemplu, este artroza coloanei vertebrale. Este des
intalnita si poate sa apara inca de la varste foarte tinere pentru ca, in afara de sold
si de genunchi, utilizam intens coloana, zi de zi. Coloana vertebrala ne ajuta sa
stam in picioare, suporta toata greutatea corporala, este cea mai mobila
componenta scheletica, avand deci cele mai utilizate articulatii. La coloana, cel mai
frecvent se strica discurile - structurile moi, situate intre corpurile vertebrale osoase
ce compun coloana propriu-zisa. In perioada copilariei si a tineretii, aceste discuri
au un continut mare de apa si sunt moi, ceea ce ne permite sa rasucim coloana si s-
o miscam cu usurinta, corpurile vertebrale alunecand pe o „perna de apa”. Pe
masura ce imbatranim, discurile devin din ce in ce mai subtiri si au un continut tot
mai mic de lichid. Ca urmare, devin mai fibroase, coloana nu se mai misca cum
trebuie si poate sa apara o alunecare a discului, care apasa pe radacinile nervoase.
Daca acest lucru se intampla la nivelul coloanei lombare, apare sciatica - cea mai
importanta cauza care aduce bolnavul la medicul de familie sau la specialistul
reumatolog. Practic, durerea paralizeaza mijlocul pacientului, radiind in jos, pe
picior. Pe langa acest lucru, tot ca manifestare a bolii artrozice, la coloana pot sa
apara si osteofite (ciocuri pe coloana, in limbaj popular), care provoaca dureri
foarte mari. Din cauza ca se face din ce in ce mai putina miscare (orele de educatie
fizica si sport din scoli si licee au fost reduse drastic) avem pacienti foarte tineri cu
aceasta patologie. Iar cine a avut macar o data in viata o criza de lombosciatica, in
care a ramas teapan de coloana lombara, stie cat de dureroasa este aceasta criza.
Din fericire, acel „Vai, ce tare doare!” aduce bolnavii la control.

- Care este cauza acestor dureri?- Dupa cum am spus, pe masura ce imbatranim,
cartilajul dintre vertebre se subtiaza din ce in ce mai mult si se ajunge (cand este
extrem de afectat) sa se frece os pe os, ceea ce produce dureri groaznice. Cand se
aud scrasnituri ale articulatiilor inseamna ca boala artrozica este intr-un stadiu
foarte avansat. Acest lucru se intampla din cauza imbatranirii si suprautilizarii unor
articulatii, ca urmare a efortului fizic intens. De exemplu, gimnastii isi folosesc
foarte mult articulatiile si pot sa faca artroza de la varste mult mai fragede decat
alte persoane. Are legatura, asadar, cu cat de mult este solicitata o articulatie!

- Care sunt simptomele artrozei?- Spre deosebire de guta, in artroza intalnim

foarte rar articulatii umflate. De cele mai multe ori, simptomul principal este
durerea, care apare atunci cand facem efort si folosim intens articulatia respectiva.
Daca stam intinsi in pat si nu folosim articulatia afectata, nu avem dureri.
Dimineata, daca ne trezim cu articulatia respectiva intepenita, in circa cinci minute
dupa ce facem primii pasi prin casa dispare (spre deosebire de bolile reumatice
inflamatorii, la care durerea persista ore intregi!). Articulatiile devin dureroase
doar in momentul in care le folosim intens, dupa ce facem un efort considerabil. La
repaus, durerea se amelioreaza. Evident ca, in momentul in care te doare o
articulatie, nu poti s-o folosesti cum trebuie. Daca te doare soldul, nu poti sa mergi;
daca te doare genunchiul, incerci sa nu-l soliciti prea mult, mutand greutatea
corporala pe celalalt membru, care nu doare. Ca urmare, de cele mai multe ori,
folosesti celalalt membru in exces si incep durerile si pe partea cealalta, in
incercarea de a proteja articulatia care doare.

- Care sunt principalele articulatii afectate de artroze?- Coloana, soldul,

genunchiul si cotul, iar la maini sunt afectate mai mult articulatiile de la prima
falanga, deasupra unghiilor, unde apar niste noduli care dor teribil - in medicina se
numesc noduli Heberden si Bouchard.

- Diagnosticarea artrozelor este facila sau se confunda cu alte boli reumatice?

- Se bazeaza in mare parte pe experienta clinica, mai ales ca durerea de acest tip
este specifica. La artroze, analizele de laborator sunt normale: VSH-ul si proteina
C reactiva (PCR) sunt in parametri, in schimb, pe radiografie se observa ingustarea
spatiului articular, adica al spatiului dintre oase, deoarece cartilajul este subtiat.
Concomitent, pot sa apara si osteofite - formari de os, „cioculete” care se gasesc la
nivelul articulatiilor coloanei, genunchiului, soldului sau la mana.

- Ce tratament da rezultatele cele mai bune in artroza?- In artroza, tratamentul cel

mai important este kinetoterapia. Recuperarea medicala are un rol determinant in
evolutia bolii. Kinetoterapeutul nu numai ca face diverse proceduri in acest sens,
dar il invata pe pacient sa faca o anumita gimnastica medicala, prin care sa-si
mobilizeze corect articulatia bolnava. De asemenea, foarte important este sa-i
spuna ce miscari sa evite, astfel incat sa nu lezeze si mai mult articulatia afectata
de boala. Noi diagnosticam si recomandam medicamente care sa stopeze sau sa
amelioreze durerea si colaboram permanent cu medicul de recuperare medicala.
Este important ca oamenii sa inteleaga ca artroza este o boala cronica si articulatia
sau cartilajul nu se mai refac, odata ce s-au stricat! Daca durerea nu cedeaza cu
analgezicele clasice, putem recomanda antiinflamatoare nonsteroidiene. Atentie,
aceste medicamente nu se iau pe perioade lungi de timp! Pacientul cu artroza are
de obicei peste 60 de ani si o serie intreaga de alte boli: hipertensiune arteriala, boli
de inima, boli de rinichi etc. Antiinflamatoarele sau medicamentele de durere care
se iau perioade lungi de timp pot sa creasca tensiunea arteriala. Daca pacientul
avea un tratament de hipertensiune cu care ii mergea foarte bine, se poate trezi in
timpul tratamentului cu antiinflamatoare ca de la valoarea 12-13, tensiunea urca la
16 si nu intelege de ce. Ei bine, antiinflamatoarele pot sa determine cresterea
tensiunii. Daca, Doamne fereste, pacientul a avut un infarct miocardic sau un
accident vascular cerebral in antecedente, nu are voie sa ia mai mult de zece zile
consecutiv antiinflamatorul nonsteroidian. Maximum zece zile, apoi trebuie sa faca
pauza, chiar daca nu s-a rezolvat durerea, pentru ca reactiile secundare ale
medicamentelor pot fi uneori foarte grave!

- Cat dureaza recuperarea prin kinetoterapie? Pacientii ar trebui sa faca

exercitii tot timpul?- In marea parte a timpului, da! De asemenea, pot face si
diverse alte proceduri: diadinamice, ultrasunete etc., la recomandarea medicului
specialist. De regula, se fac cate zece sedinte consecutiv, cu pauze de sase luni. In
paralel, se fac si impachetari cu parafina (metoda eficienta pentru diminuarea
durerilor), tot cu recomandarea medicului de recuperare, care, dupa ce vede
bolnavul, hotaraste ce este cel mai bine pentru el.

- Atunci cand artroza este intr-un stadiu avansat, se poate ajunge si la interventii
chirurgicale?- Chirurgia este solutia extrema, folosita doar atunci cand celelalte
metode terapeutice sunt depasite si nu aduc niciun beneficiu pacientului. De regula,
atunci cand cartilajul se ingusteaza atat de mult incat articulatia respectiva nu mai
poate fi folosita cum trebuie, se protezeaza. In cazul coloanei vertebrale,
neurochirurgul hotaraste ce este de facut, pentru ca atunci cand se strica discurile
respective, pur si simplu, de multe ori se scoate discul cu totul, o operatie care este
strict treaba neurochirurgului. Se poate face discectomie de coloana - se scoate
discul afectat, se baga tije care tin distantate vertebrele si coloana in arc... E destul
de complicat, pentru ca intereseaza o zona cu multiple ramuri nervoase. Dar
medicii neurochirurgi stiu ce au de facut, in functie de situatie. E o specialitate
medicala foarte delicata, in care se folosesc tije, suruburi...

- Un fel de... lacatuserie!- Bine spus lacatuserie! La fel pot interveni si medicii
chirurgi ortopezi, care pot schimba articulatia soldului sau a genunchiului. De
curand, la noi in tara se face si protezare de umar; exista proteze speciale pentru
articulatiile sever afectate ale umarului! Insa inainte de etapa chirurgicala, se poate
utiliza o serie intreaga de preparate intrate in uz de cativa ani - solutii vascoase ce
contin glicozaminoglicani, care se apropie de structura normala a cartilajului.
Aceste solutii se injecteaza in articulatiile sever afectate de artroza, inainte ca
bolnavul sa fie indrumat catre procedura chirurgicala. Pentru introducerea acestor
substante in articulatie, pacientul ajunge la medicul ortoped, pentru ca, asa cum
ziceam, dupa ce se incearca sa se repare, pe cat posibil, articulatia, se ajunge la
chirurgie (nu este, insa, obligatoriu!). Exista numeroase medicamente pe care le
vedem la televizor, in tot felul de reclame: Artrostop, Artroflex, Dona etc. -
preparate care incearca sa introduca in articulatii substantele pierdute. Marea
majoritate sunt considerate suplimente alimentare, pentru ca nu au in spate studii
clinice foarte serioase, care sa demonstreze ca efectul pe termen lung este clar dat
de preparatul respectiv. Medicamentele acestea sunt extrem de utilizate, insa nu
sunt suficiente dovezi ca fac bine (ceea ce nu inseamna ca fac rau!). Pot fi folosite
ca adjuvante, dar nu ca tratament unic recomandat in aceasta boala, pentru a reface
articulatia pacientului. Daca cineva are astfel de dureri si-si recunoaste boala, sa nu
o ia din pripa cu adjuvante. Mai degraba sa vina la medic, sa-i puna un diagnostic
corect, apoi sa urmeze tratamentul recomandat. Altfel, boala poate evolua si se
ajunge la solutii terapeutice extreme!

- Dintre metodele complementare de tratament, ce recomandari au pacientii cu

artroze? Namolul de Techirghiol, de exemplu, da rezultate de exceptie in multe
forme de reumatism...- Este foarte bun, dar nu in toate cazurile! Pentru ca
intotdeauna tinem cont si de bolile asociate ale pacientului! De aceea este nevoie
de recomandare medicala. Pacientul se poate duce la Techirghiol, la Caciulata sau
la Baile Felix (unde exista baze de tratament foarte bune) numai dupa ce consulta
medicul de recuperare medicala. Daca pacientul a avut un accident vascular
cerebral recent, nu are voie sa faca acest tip de tratament. Medicul este cel care
hotaraste, in functie de bolile asociate, care este cel mai bun tratament pentru
fiecare pacient. De regula, rezultatele curelor in statiunile de recuperare sunt foarte
bune. Am pacienti care fac anual astfel de cure si le merge foarte bine.

- Putem vorbi despre preventie in cazul artrozelor?- Nu putem preveni astfel de

boli. Totusi, putem sa avem grija mai mult de propriul organism si sa pastram o
greutate corporala normala, pentru ca, pe masura ce creste, greutatea in exces se
distribuie asupra coloanei, asupra soldului si asupra genunchiului, fortand
articulatiile. De asemenea, este bine sa evitam sedentarismul si sa facem miscare in
fiecare zi - o recomandare valabila pentru orice persoana care vrea sa aiba o viata
sanatoasa. Plimbarea face foarte bine - daca mergem pe jos, agale, macar 30 de
minute zilnic, evitam excesul ponderal si sedentarismul. De asemenea, pacientii ar
trebui sa evite ridicarea greutatilor mari, mai ales atunci cand stiu ca au probleme
cu coloana vertebrala. De evitat sunt si miscarile de torsiune ale coloanei. Daca
intoarcem capul in stanga sau dreapta, ideal ar fi sa nu fortam coloana cervicala si
sa ne intoarcem ca lupul, cu totul. La nivelul coloanei lombare, ideal este sa nu ne
ridicam pe varfuri si sa ne rasucim ca sa ridicam ceva de pe raftul de sus, pentru ca
daca ne rasucim din coloana, putem sa ramanem intepeniti. Mai degraba, punem un
scaun, ne ridicam si tinem coloana cat mai dreapta. Nu ne aplecam din coloana, ci
ne lasam pe vine si tinem coloana dreapta. Evident, in momentul in care ne
aplecam pe vine, fortam genunchiul, dar alegem problema cea mai mica pe care o
avem si vedem ce putem sa facem.

- Reumatismul se agraveaza iarna?- Categoric, boala artrozica are manifestari

mai „zgomotoase” iarna, din cauza frigului si a umezelii. Se stie ca boala artrozica
este meteosensibila. De cand s-a schimbat vremea (sa retinem ca luna trecuta au
fost 28 de zile in care nu am vazut soarele, in care a fost tot timpul ceata, a fost
umed, a plouat si a fost frig), multi pacienti s-au plans: „De cand cu vremea asta,
ma doare absolut ingrozitor, nu mai stiu ce sa ma fac”. Deci, e clar ca exista o
componenta de meteorosensibilitate in reumatism. Din nefericire, nu putem sa
facem nimic in acest sens; poate doar sa ne mutam intr-o tara calda...

- Ce putem face pentru a preveni durerile reumatice in sezonul rece?

- Trebuie sa ne imbracam bine si sa stam cat mai mult timp la caldura, ceea ce nu
inseamna ca nu mai iesim din casa. Atentie, in luna ianuarie avem multa zapada si
gheata! Toti pacientii cu artroze au macar o articulatie intepenita, unii mai sunt si
supraponderali, marea majoritate au si osteoporoza, in concluzie, trebuie sa fie
foarte atenti cand ies din casa, pentru ca orice fel de cazatura pe gheata le
agraveaza situatia. Ar fi bine sa poarte incaltaminte adecvata - calduroasa si
confortabila, cu talpi care nu aluneca pe gheata. Daca avem osteoporoza, ne mai
rupem si vreun os... Orice cazatura este periculoasa pentru o articulatie deja
afectata, pentru ca intotdeauna ne sprijinim reflex in cadere - in genunchi, in sold,
in cot si mai ales in pumni, de unde si cea mai frecventa fractura, cea la nivelul
radiusului.

- Au bolnavii de reumatism sanse reale de vindecare?

- Fiind vorba de o boala cronica si degenerativa, nu mai putem repara stricaciunile

dintr-o articulatie, odata ce ele sunt produse. Noi, medicii, trebuie sa aflam exact in
ce categorie de boala reumatologica se incadreaza pacientul (reumatism inflamator
sau artroza degenerativa), pentru a-i recomanda un tratament individualizat. Ideal
este sa ajunga la un specialist intr-o faza a bolii care nu impune tratamente
chirurgicale. Majoritatea bolilor reumatice se trateaza de cele mai multe ori cu
mare succes. Exista multe boli diferite care pot avea aceleasi manifestari. De aceea,
pacientii au nevoie de un medic specialist. Odata pus diagnosticul, trebuie sa
urmeze tratamentul recomandat. Si in acest caz, automedicatia este o adevarata
nenorocire. Nu este bine sa ne tratam de la televizor sau la sfatul vecinei de palier,
pentru ca ei i-a facut bine un anumit produs... Medicul specialist stie, in momentul
in care are diagnosticul, incotro sa indrume pacientul, daca ramane in grija
reumatologului, daca are nevoie de un ortoped, de un medic de recuperare
medicala sau de tratament complementar in statiuni. In cazul reumatismului putem
vorbi de o colaborare foarte stransa intre mai multe ramuri medicale, mai multi
specialisti care incearca sa limiteze efectele nefaste ale acestei afectiuni. Daca este
boala inflamatorie, pacientul ramane in ingrijirea mea, ca reumatolog. Daca este
vorba despre o boala artrozica, il vad in continuare impreuna cu medicul de
recuperare, care se ocupa de fizioterapie si kinetoterapie. Daca afectiunea este intr-
un stadiu mai avansat, pacientul ajunge la ortoped sau la neurochirurg. Asadar,
pentru fiecare faza a bolii exista solutii. Important este ca pacientii sa nu lase
reumatismul sa-si faca de cap si sa vina la control inca de la aparitia primelor
dureri, avand astfel sanse mult mai mari de vindecare rapida!
Ce alimente sunt interzise în artroză. Opinia specialiștilor
După un diagnostic precum artroza, cunoscută și sub numele de osteoartrită,
au loc multe căutări individuale și mulți au auzit de alimente ce sunt interzise
în artroză.
În legume, fructe și orice tip de aliment există substanțe chimice, căci din asta este
făcut totul, compuși chimici. Iar în virtutea faptului că la nivelul organismului au
loc milioane de reacții între substanțe, unele alimente pot să ne facă rău, în timp ce
altele ne pot ajuta.
Alimentele nu vindecă artroza, însă poate realiza o ameliorare a simptomelor din
cadrul acesteia. Osteoartrita reprezintă deteriorarea cartilajului osos din pricina
unei utilizări îndelungate și a pierderii proprietăților acestuia. Adesea este
localizata la șold, coxartroza, la genunchi, gonartroza, la mâini și coloana
vertebrală.

Persoanele diagnosticate cu artroza primesc aceasta veste ca pe un

fulger, deoarece este binecunoscut faptul ca aceasta boala devine odata
cu trecerea timpului din ce in ce mai dureroasa, iar din nefericire
medicina nu a gasit deocamdata niciun fel de tratament, care sa o
vindece complet.
Pe langa tratamentele specificate de catre medici trebuie sa tinem cont
si de urmatoarele trei aspecte: reducerea greutatii, antrenarea
musculaturii coapselor si purtarea pantofilor cu talpa din cauciuc.
Ameliorarea bolii sau stagnarea ei cere un anumit efort si o disciplina
riguroasa din partea pacientului in primul rand in ceea ce
priveste alimentatia. Un efect benefic are gelatina, daca este
consumata zilnic. Aceasta se gaseste in farmacii sub diferite forme.
Studiile cercetatorilor arata ca gelatina alina durerile si este un bun
antiinflamator, incetinind considerabil procesul degenerativ. In gelatina
se afla substante precum aminoacizi, Hidroxiprolina s.a. Acestea 
elibereaza substante de baza din care se formeaza colagenul din
cartilaje. 
Zilnic trebuie consumati cel putin 2 l de apa sau de ceai, iar consumul de
cafea sau ceai negru trebuie redus cat mai mult. Alimentele care provin
de la animale, cu precadere carnea rosie, contin Arahidonic, de aceea
indicat este ca legumele sa reprezinte baza alimentatiei, a meniurilor
zilnice. Carnea de porc ar trebui sa dispara complet, insa carnea de vita
este tolerata de maxim 2 ori pe saptamana.
In principiu trebuie sa se puna accent pe un stil de viata vegetarian,
care sa contina pe langa multe legume si fructe, produse din faina
integrala sau alac. De asemenea, chiar si zaharul industrial, deci cel alb,
produce acizi in corp si ar trebui inlocuit.
Cartofii, orezul si alacul sunt foarte sanatoase. Grasimile animale –
margarina, unt, smantana – ar trebui inlocuite cu grasimile vegetale,
precum uleiul de masline, cel de floarea soarelui sau de rapita.

In cazul legumelor si fructelor este permis aproape orice. Totusi exista

cateva care sunt interzise din cauza acizilor care fac foarte rau in cazul
artrozei: capsunii, din pacate si sparanghelul si rosiile, castravetii, nucile.
Alcoolul , in orice forma a lui, este interzis deoarece distruge vitaminele
din organism.