1.

Precizati atributiile farmacistului clinician in farmacia comunitara:

-consiliere privind medicatia eliberata pe baza de reteta
-ghidarea automedicatiei cu medicamente OTC
-recomandarea scrisa-aviz farmaceutic scris- privind medicatia OTC
-eliberarea fara reteta a 1-2 doze de medicament care nu fac parte din OTC-uri, in caz de urgenta
-rezolvarea problemelor de terapie medicamentoasa ale pacientului-constituirea dosarului
pacientului-(dg, analize, medicamente)
-asistenta farmacoterapeutica la domiciliu
-educatie farmacoterapeutica a pacientilor
-evidenta computerizata a prescriptiilor medicale
-analiza stiintifica a prescriptiilor medicale
-instruirea pacientului privind modul de utilizare a med, reactii adverse, precautii, contraindicatii
-colaborare cu medicii
-promovarea medicamentelor pe baza rapoartelor eficacitate/riscuri/cost
-informare medicilor din teritoriu privind noutatile in farmacoterapie
-informare farmacoterapeutica a populatiei-conferinte, simpozioane
-depistarea eventualelor interactiuni medicament-medicament
-sfatul privind dieta in corelare cu diagnosticul si medicatia urmata
-acordarea priomului ajutopr in urgente medicale:imobilizarea unei fracturi, resuscitare cardio-
respiratorie.
2.Precizati atributiile farmacistului clinician in farmacia de spital:
-colaborare cu medicul in instituirea farmacoterapiei individualizate la fiecare pacient si
optimizarea ei
-monitorizare farmacoterapeutica(CPM)
-activitate de farmacoeconomie
-aplicarea analizei rapoartelor eficienta/risc, beneficiu/risc, beneficiu/cost
-supraveghere terapeutica: complianta, reactii adverse
-propuneri de optimizare a farmacoterapiei
-supraveghere infectii nosocomiale
-activitate de farmacovigilenta
-informarea corpului medical privind noutatile in domeniu
-membru al departamentului de urgenta
-supravegherea asistentei continue a pacientilor cu boli cronice
-farmacistul clinician consultant:
-expert de practica
-cercetare, evaluare, dezvoltare
-supraveghere si indrumare
-lider profesional
3.Enumerati etapele demersului farmacoterapeutic
Stabilirea medicamentului si a posologiei adecvate pacientului se face prin pacurgerea
urmatoarelor etape:
-diagnosticul si definirea problemei pacientului
-planul terapeutic: -precizarea scopului si obiectivelor terapeutice; -stabilirea prioritatii
farmacoterapeutice si grupei farmacoterapice eficiente; -alegerea medicamenului (medicament
P), din grupa farmacoterapica selectionata.
-stabilirea farmacografiei si posologiei;
-prescriptia farmacoterapeutica si initierea farmacoterapiei;
-informarea si instruirea pacientului;
-controlul compliantei;
-supravegherea terapeutica;
-optimizarea farmacoterapiei;
-incetarea tratamentului medicamentos;
-informarea la zi, in domeniul tratamentului.
4. Precizati partile componente ale ordonantei medicale si particularitatile
celor trei tipuri de prescriptii medicale
Reteta este documentul oficial prin care medicului indica farmacistului medicamentele ce
trebuie sa le elibereze si bolnavului modul de administrare corecta a tratamentului.
Parti componente:superscriptia, invocatia,inscriptia,subscriptia, instructia, data si
semnatura, adnotatia.O?rice reteta trebuie sa cuprinda toate aceste parti, diferind doar inscriptia
si subscriptia.
Reteta magistrala
-superscriptia: unitatea sanitara/NP pacient/varsta/domniciliu/DG
-invocatia:Rp/recipre=primeste!-prin care medicul roaga farmacistul sa onoreze reteta
-inscriptia: se indica substantele care intra in compozitia medicamentului,intr-o anumita ordine:
substante active/adjuvant/corector/excipient.Substantele se scriu unele sub altele culitera mare la
inceput si in dreptul lor cantitatea de substanta in grame.In dreptul excipentului se indica
greutatea/volumul total al formei farmaceutice precedat de cuvantul ad=pana la.Cand se prescriu
formele farmaceutice pe care bolnavul le primeste divizate se poate scrie qs=quantum
satis=cantitate suficienta
-subscriptia: indica forma farmaceutica/ nr. dozelor partiale(cu cifre romane)/operatia prin care
se ajunge la nr. total de doze partiale.Cand medicamentul trebuie preparat intr-un nr de doze
partiale, se va specifica nr total de doze partiale(cifre romane).
-instructia: indicatiile care se dau bolnavului pentru urmarea corecta a tratamentului. Incepe cu
D.s.=detur signetur=sa fie dat si etichetat
-data, semnatura, parafa
-adnotatia:stampila farmaciei/pret ,edicament/adaus facut de farmacist
Reteta oficinala
Preparatele oficinale se prepara pe reteta dupa aceleasi reguli ca si preparatele magostrale cu
urmatoarele particularitati:
-la inscriptie se trece numai denumirea preparatului(fara componente) si cantitatea necesara
-subscriptia poate lipsi
-instructia se noteaza dupa aceleasi reguli
Reteta tipizata
Contine toate partile dela reteta magistrala cu urmatoarele regului:
-la inscriptie se noteaza denumirea comerciala a preparatului(fara componente) si cantitatea
-la subscriptie se va indica in cifre romane nr total de doze necesare tratamentului.Nu este permis
sa se scrie cantitatea totala de doze pe acelasi rand.
5. Supravegherea terapeutica: obiective, particularitati, tipuri
Supravegherea terapeutica include:
-supravegherea compliantei;
-supravegherea tolerabilitatii si eventualelor reactii adverse;
-supravegherea eficientei tratamentului, comuna(pentru toti pacientii) si particulara(pentru
situatii speciale);
Particularitatile supravegherii terapeutice sunt raportate la:
-medicament -medicamente cu marja terapeutica mica(diferenta mica intre concentratia
plasmatica eficace si toxica):
-antiepileptice(carbamazepina, fenitoina,fenobarbital);-antiaritmice(chinidina, procainamida,
lidocaina);-anticoagulante cumarinice(warfarina); -antiasmatice(teofilina);
-aminoglicozide(gentamicina, kanamicina, tobramicina);-cardiotonice(digoxina, digitoxina);-
timoregulatoare(litiu)
-bolnav -bolnavi cu „riscuri”: prematuri, nou-nascuti, varstnici, gravide, insuficientii renali sau
hepatici, imunodepresivii, cu boli genmetice sau autoimune
-bolnavi cu polipatologie si deci polimedicatie - vizeaza si supravegherea posibilelor
interactiuni
Tipurile supravegherii terapeutice:
A. SUPRAVEGHEREA COMUNA(obisnuita)-pentru toate medicamentele si toti pacientii.
Obiective:-supravegherea compliantei; -eficacitatii tratamentului;-supravegherea
tolerabilitatii;-supravegherea reactiilor adverse
B. SUPRAVEGHEREA PARTICULARA SAU SPECIALA(MONITORIZARE TERAPEUTICA)-
pentru urmatoarele situatii speciale:-medicamente cu marja terapeutica ingusta si -bolnavi
cu riscuri

Supravegherea eficacitatii se face pe baza unor parametri:

clinici(expl TA)-este preferabil celorlalte criterii si utilizat preferential atunci cand
exista un parametru clinic cantitativ pentru evaluarea evolutiei bolii
biochimici(glicemie, uricemie, creatinina, timp de protombina, etc.)
farmacocinetici(concentratia plasmatica a medicamentului)-se utilizeaza cand nu
exista parametri clinici sau biochimici predictivi pentru boala respectiva
6.Consilierea pacientului privind prescriptia farmacoterapeutica-referitoare la:
1. Posologie(doze, ritm, durata)-reinformare (pentru medicamentele eliberate pe baza de
reteta)/informare (pentru medicamentele OTC)
2. Modul de administrare
2.1.Calea de administrare si modalitatea corecta de abordare:
D.S.intern-per os si sublingual;-se eticheteaza cu eticheta albastra
D.S. extern-cutanata, oculara,, intranazala, intrarectala, intravaginala, uretrala-
se eticheteaza cu eticheta rosie
2.2. Timpul optim de administrare;
2.2.1. Timpul optim raportat la mese
 Regula generala
*daca nu exista alta recomandare, medicamentele, per os, se administreza la distanta de
mese(intre mese)
*la unele medicamente administrarea inaite de masa este obligatorie(expl. Captopril,
gastrozepinul, omeprazol)
*exceptie medicamentele iritante gastric: antiinflamatoriile nesteroidiene, corticosteroizii,
cardiotonicele digitalice, sarurile de fier antianemice)
Unele medicamente prezinta indicatii precise de administrare raportat la mese:
*inainte dec mase cu 30 minut-antispastice, hepatoprotectoare, coleretice, etc.
*dimineata cu 30 minute inainte de masa:purgative, antihelmintice, diuretice
*in timpul sau imediat dupa mese;substituentii secretiei gastrice(acid clorhidric, pepsina)
*dupa mese, la 30-120 minute:antiacide, hipocolesterolemiante, enzime digestive de
substitutie
2.2.2.Timpul optim raportat la bioritmul circadian
Unele medicamente au eficienta maxima cand sunt administrate la un anumit moment al
zilei(corelat cu mecanismul fiziopatologic):
*seara la culcare-antihistaminiceleH2
*ziua,p.m.-antihipertensivele simpatolitice:prazosinul, propanololul
*dimineata la orele 6-8: glucocorticosteroizii
7.Consilierea pacientului privind medicatiei OTC
OTC-urile se elibereaza strict sub supravegherea farmacistului
Scop-controlul si ghidarea stiintifica si rationala a automedicatiei
In vederea realizarii scopului farmacistul trebuie sa posede:-abilitati de comunicare cu
pacientul;-cunostinte solide de farmacie clinica;-cunoasterea perfecta a OTC-urilor
Sunt doua situatii:
1-consiliere pentru medicament OTC nominalizat de pacient:
1.1. -solicitare exclusiva a OTC
1.2. -solicitare OTC pe langa medicatia de pe reteta
2-consiliere pentru medicament OTC eliberat sub recomandare farmaceutica scrisa
1. OTC solicitat de pacient
1.1Eliberarea exclusiva a OTC-anticipata de un interogatoriu minimal:
Interogatoriul general vizeaza: -contextul fiziologic al pacientului(varsta, gravida, alaptare)
-existenta unei activitati speciale(sportiv, conducator auto)
-daca pacientul a mai luat medicamentul
-indicatie(scop)
Interogatoriul specific –prevede:
-prima intrebare-daca este alergic la medicamente si la care anume
-a doua intrebare-rezulta din contraindicatiile majore ale medicamentului(expl. Are suferinta
gastrica?-in cazul AINS)

1.2.Cand medicamentul OTC se asociaza unei medicatii prescrise –consilierea vizeaza si

eventualele incompatibilitati cu diagnosticul pacientului si interactiunile medicamentoase
2. Medicatie OTC eliberata sub recomandare farmaceutica scrisa
 Recomandarea medicatiei de prima intentie , sub aviz farmaceutic scris, dupa o consultatie
minimala, in cazul prezentarii pacientului cu o acuza de simptom sau de boala.Activitatea se
desfasoara in spatiul de confidentialitate al farmaciei.
8.Metodologia consultatiei minimale in farmacia de comunitare
Surse de informare:-bolnavul(anamneza si observarea );-apartinatori;-date
epidemiologice(epidemii in curs)
Metode de informare:-anamneza si observatia pacientului(aspest general, fata , ochi, piele)
Anamneza-se bazeaza pe ascultare si dialogul dirijat cu pacientul privind: acuzele, semnele
obiective, debutul, evolutia simptomelor
Observatia bolnavului facuta direct de farmacist, are importanta pentru depistarea simptomelor
obiective(tuse, rinoree, disfonie) si a unor semne clinice de boala(tremuraturi, supraponderalitate,
etc.)
Recomandarea farmaceutica - dupa prelucrarea informatiilor obtinute din anamneza si
observatie, farmacistul emite o ipoteza de diagnostic de boala, pe baza careia ia decizia initiala:
-indruma pacientul la medicul de familie sau in caz de urgenta la spital;-se inplica in
recomandarea scrisa a unei farmacoterapii de prima intentie, cu medicatie OTC
Etapele recomandarii: -alegerea grupei farmacodinamice, medicamentului si produsului indicat
-informarea si consilierea bolnavului privind decizia luata
-eliberarea medicatiei OTC recomandata , insotita de recomandarea farmacoterapeutica scrisa
care se da pe formular tipizat(realizat la nivelul farmaciei sau national)
Atentionari! Farmacistul nu poate si nu are voie sa ia locul mediicului(el emite doar o ipoteza
de diagnostic)
Medicatia OTC poate fi insuficienta rezolvarii bolii
Medicatia non-OTC pe care o poate recomanda farmacistul este de scurt timp(cateva doze) si
trebuie insotita de recomandarea prezentarii la medic
Farmacistul poate si trebuie sa intervina in farmacoterapia de prima intentie a unui caz de
boala(expl. Combaterea febrei
Farmacistul trebuie sa elibereze medicamentele OTC numai in urma consultatiei minimale si
exclusiv sub recomandare scrisa privind: -consilierea medicatiei scrise;
-recomandarea prezentarii la medic , in situatia in care simptomele nu cedeaza in 6-24 de ore.
Medicatia OTC trebuie eliberata dupa regulile de buna practica ca si medicatia de pe prescriptii
Medicatia OTC trebuie insotita de atentionari special:-A NU SE ELIBERA GRESIT-preparatele
dozate diferentiat pentru adult, copil, copil mic;-A NU SE ABUZA-in special pentru substantele
care la doze mari pot provoca reactii adverse grave;- NU LA INDEMANA COPIILOR-in mod
expres- pt. produsele tentante(siropuri, granulele)
- preparatele pt. uz extern
9.Explicati notiunile de aderenta terapeutica si complianta terapeutica
Aderenta-aderare, solidarizare constienta de ceva.
Aderenta terapeutica implica colaborarea voluntara a pacientului, stabilirea planului terapeutic in
urma tranzactiei profesionale dintre medic si pacient.
Complianta:-acord, supunere, ascultare,conformare comportamentala;
-nu implica intotdeauna convingerea personala;
-presupune supunerea la autoritate sau la opinia unei majoritati in vederea obtinerii unei
recompense sau evitarea pedepsei.
Complianta terapeutica: -adeziunea bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorarii
starii sale de sanatate;
-implica corespondenta dintre indicatiile terapeutice formulate de medic si asumarea sau
aplicarea lor efectiva de catre pacient
10. Analizati factorii care influienteaza aderenta la tratament
A)Trasaturile inerrelatiei medic-pacient-farmacist
 Relații bazate pe empatie
 Informație împărtășită cu pacientul
 Urmărirea atentă a cazului
Dezvoltarea unei relaţii apropiate, bazate pe încredere şi o bună comunicare între medic şi
pacient, precum şi între farmacist şi pacient, are un rol semnificativ asupra complianţei
pacientului la terapia recomandată. Atunci când medicul prescrie tratamentul pacientului este
recomandat ca acesta să ţină cont şi de obiceiurile şi activitatea cotidiană a pacientului şi să
discute alternativele terapeutice cu acesta. Rareori există o opţiune unică de tratament pentru o
anumită patologie şi este bine să se aleagă schema de tratament mai uşor de urmat de către
pacient, în loc de cea „ideală", dar la care probabilitatea aderării pacientului este redusă
(Meichenbaum şi Tuk, 1987).
Pacientul cu mare probabilitate de a întrerupe tratamentul din cauza unor efecte
secundare supărătoare trebuie corect informat asupra particularităţilor acestora, asupra
modalităţilor de monitorizare a lor, precum şi a raportului beneficiu/risc.
B)FACTORI CE ȚIN DE PACIENT
 De natură cognitivă (capacitatea de memorizare a individului, de înțelegere a
diagnosticului, a indicațiilor)
 Mecanismele de apărare (frecvența utilizării negării, represiei, etc)
 Tipul mecanismelor de coping utilizate (centrate pe problemă sau pe emoție)
 Factori de natură socială (suportul social, mediul familial disarmonic, dificultățile
materiale, etc)
 Asumarea rolului de bolnav care să activeze motivația pentru însănătoșire
Încrederea pacientului în eficienţa tratamentului recomandat are de asemenea un rol important în
obţinerea unei complianţe satisfăcătoare. La baza acesteia stă o foarte bună comunicare pacient-
prescriptor/farmacist.
Nu s-a demonstrat până în prezent o legătură concretă între complianţă şi caracteristicile
pacienţilor (sex, inteligenţă, educaţie, statut social sau financiar). Importantă este instruirea
adecvată a pacienţilor pentru a cunoaşte administrarea corectă a tratamentului. Farmacistul are
responsabiîitatea legală şi profesională de a consilia corespunzător pacientul, atunci când îi
eliberează medicamentul. Deoarece farmacistul intră în contact cu pacientul mai des decât
medicul, acesta poate descoperi mai frecvent probleme ce pot duce la noncomplianţă şi informa
medicul în acest sens.
Cel mai adesea apar probleme în urmarea tratamentului la persoanele vârstnice, datorită
uitării mai frecvente de a lua tratamentul, posibilităţii apariţiei mai des a reacţiilor adverse, lipsei
posibilităţilor financiare, a mobilităţii sau a dexterităţii, funcţiilor senzoriale reduse,
polipatologiei, polimedicaţiei (prescrisă sau automedicaţie).
C)CARACTERISTICILE SCHEMEI TERAPEUTICE
 Complexitatea schemei terapeutice (supraîncărcarea informațională)
 Asocierea cu modificarea regimului de viață
 Lipsa informațiilor legate de modul de administrare a medicamentelor
Factorii legaţi de tratament care pot duce la scăderea complianţiei sunt:
 - tratament complex şi de lungă durată;
 - frecvenţa mare a administrării prizelor;
 - unele efecte secundare ale medicamentului, greu de suportat pentru pacient (de
ex. sedare, confuzie, greaţă, vomă, tuse etc);
 - costul mare al tratamentului (acest factor nu influenţează obligtoriu; nu s-a
demonstrat o corelaţie directă cost ridicat-complianţă; uneori chiar şi atunci când
tratamentul este gratuit complianţă poate fi nesatisfăcătoare).
D)CARACTERISTICILE ENTITĂȚII NOSOLOGICE
 Complianță scăzută: bolile cu evoluție cronică, ondulantă, asimptomatice,
prevenție, faza terminală a bolilor
 Complianță crescută: bolile acute, cu simptomatologie bogată
11.Precizati tipurile de erori diagnostice si terapeutice si tipurile de iatrogenii
Tipuri de erori diagnostice si terapeutice
Erori prin omisiune=lipsa de actiune(e.g., diagnostic omis, omisiunea recomandarii unei
proceduri diagnostice sau a unui medicament necesar)
Erori prin comisiune=interventie ne-necesara(administering of the wrong drug to the wrong
patient at the wrong time)
NB: Erorile prin omisiune ar depasi erorile prin comisiune de 2x
Tipuri de iatrogenii
Patologia iatrogena grupeaza:
Patologia iatrogena prin omisiune:
-absenta recurgerii la un mijloc terapeutic adecvat
-stoparea inadecvata a unei proceduri sau medicatie eficiente si bine tolerate
Patologia iatrogena prin actiune:
-medicamente
-actul operator(inclusiv complicatii ale anesteziei si ingrijiriloe pre-,intra- si postoperatorii)
-investigatiile invazive
-procedurile de substitutie ale functiilor organelor si sistemelor
-recurgerea la proceduri diagnostice si terapeutice cu un raport beneficiu/risc insuficient de inalt
-discutiile cu medicul si personalul spitalului
Tipuri de iatrogenii:
1.Iatrogenii medicamentoase
2.Iatrogenii de relatie (psihologice, de comunicare)
3.Iatrogenii de investigatie
4.Iatrogenii de spitalizare
12.Iatrogenii medicamentoase: definitie, factori de risc, diagnosticare,
dificultati de abordare, consecintele actiunilor iatrogene
Definitie:Stare fizica, psihologica, fiziologica alterata, indusa de administrarea inadecvata a unui
medicament.
Factori de risc:
-consum crescut de medicamente in randul populatiei
-crestrea ofertei de medicamente de catre firmele farmaceutice
-reclamele la diferite med, prezentate ca fiind “fara RA importante”
-autoprescrierea si automedicatia
-conditionarea psiologica la medicamentul nou, la firma unei fabrici, la modul de prezentare a
unui med
-prescrierea nejustificata de med
-uzul si abuzul de antibiotic, analgezice, hipnotice initiate de medic si continuate apoi de pacient
-imprecizia prescriptiei medicale, cand nu se specifica durata tratamentului, modul de adm
Diagnostificare: sunt 3 etape in diagnostic:
1.Precizarea exacta amomentului cand au aparut primele semen si simtome
2. Stabilirea momentului cand s-a administrat medicamentul
3. Anamneza atenta pentru a elimina de pe lista suspectilor medicamentele introduse dupa
aparitia primelor semne cat si medicamentele a caror semiviata ar exclude imputabilitatea (de
regula dupa 5 semivieti).
In continuare se impune:
- verificarea existentei de simptome similare in afara administrarii drogului,
- cercetarea daca respectiva manifestare se afla pe lista efectelor secundare ;
- cercetarea existentei unor eventuale cauze nemedicamentoase ale respectivelor manifestari;
- evaluarea riscului de a continua administrarea medicamentului sub supraveghere foarte atenta
versus riscul de a-l stopa si posibilitatea de a-l inlocui in cazul in care exista alternativa
terapeutica .
Prevenirea, diagnostificarea precoce, intreruperea adm med-lui incriminate si aplicarea masurilor
terap adecvate sunt obligatii profesionale
Dificultati de abordare
Cunoasterea dimensiunii reale epidemiologice a fenomenului;Absenta unui sistem educational
organizat in domeniul patologiei iatrogene;Neintelegerea mec-lor palogice care o pot
declansa;Maniera de a trata si de a raporta;Instruirea inadecvata a medicilor in domeniul
educatiei terapeutice a pacientilor; Confuzie posibila intre cauzele evitabile si prevenibile de
iatrogenie si cauzelele inevitabile si neimputabile;Toate aceste dificultati sunt amplificate se de
frica de repercursiuni profesionale, administrative sau chiar penale, in cazul in care ar putea avea
la baza erori medicale.
Consecintele actiunii iatrogene:
-prelungirea spitalizarii, noua spitalizare, incapacitatea permanenta sau tranzitorie, expunere la
risc vital, deces.
-conform HMPS, 14% dintre cazurile raportate s-au soldat cu deces, iar 2,6% cu hipocapnie
definitiv
13.Iatrogenia medicamentoasa alergica este cea mai cunoscuta forma de iatrogenie
medicamentoasa.Reprezinta cca 1/3 din intreaga patologie iatrogena realizand cca 10-20% din
spitalizari.15,1 % dintre pacientii spitalizati au prezentat reactii adverse medicamentoase (in
special la antibiotice, produse de contrast iodate si anestezice), 6,7% prezentand forme severe din
care 0,32 % cu deces (106.000 cazuri/an). Iatrogenia medicamentoasa este pe pozitia 4-6 in lista
cauzelor de deces.
Forme clinice: sindromul Lyell (30 %), sindromul de hipersensibilitate cu atingere
multiorganica, sindromul Stevens Johnson, socul anafilactic - 5%
Cauze:
-medicamentele cu greutate moleculara mare >1000 daltoni (seruri, hormoni, unele enzime) pot
induce reactii alergice, celelalte putand deveni imunogene doar dupa cuplarea cu o proteina.
- Adesea nu drogul ca atare este responsabil de inducerea alergiei, ci metabolitii sai activi.
- actualmente nu putem depista subiectii predispusi de a face reactii alergice.
Diagnosticul starilor alergice:
1. Anamneza minutioasa (bazata pe un chestionar standard) cu:
- descrierea precisa a simptomatologiei si a cronologiei acesteia in raport cu cronologia
administrarii si metabolismul medicamentului incriminat;
- mentionarea de eventuale contacte anterioare (cu acelasi medicament sau cu medicamente
din aceeasi clasa) cu precizarea modului de reactie la aceste contacte;
- notarea de stari alergice anterioare in prezenta sau absenta administrarii unor medicamente
2. Testele cutanate (IDR, prick-test) pozitive sunt folosite pentru atestarea implicarii substantei
incriminate ca alergen; pozitivitatea lor demonstreaza prezenta anticorpilor (IgE de pe suprafata
mastocitelor cutanate).
3. Testele de provocare pot fi utilizate doar in caz de teste cutanate negative sau nevalidate si
numai in absenta contraindicatiilor (reactie adversa severa). Se practica abia la 4-6 saptamani
dupa reactia adversa, in servicii de specialitate care poseda arie de terapie intensiva.
14.Iatrogenii psihologice, iatrogenii de investigare, iatrogenii de spitalizare
IATROGENII PSIHOLOGICE
Def: Impactul nefavorabil pe care medicul il are asupra bolnavului, datorită unei relaţii
terapeutice perturbate.
Factori de risc:
- ce ţin de medic: lipsa calităţilor empatice, de comunicare, de relaţionare cu bolnavul, limbajul
tehnicist, vag
- ce ţin de pacient: exigente nerezonabile, personalităţi dificile, “bolnavii-medici”

IATROGENII DE INVESTIGARE
Factori de risc:
-expunerile excesive la radiaţii;
-publicitatea excesivă făcuta unor tipuri de investigaţii;
-neînţelegerea rolului şi importanţei acestora în diagnosticul final (rol
d e facilitare şi susţinere a unui diagnostic clinic, şi nu de diagnostic!!)
-investigaţiile dureroase, costisitoare, care nu aduc multă informaţie în plus.
IATROGENII DE SPITALIZARE
Factori de risc:
-Boala ca şi cauza primară de spitalizare, ceea ce indică gravitatea situatiei;
-Regimul special de spitalizare, cu restricţiile impuse de regulamentul interior de funcţionare
- P i e r d e r e a r o l u l u i ş i s t a t u t u l u i d e ţ i n u t d e b o l n a v, t r a n s f o r m a r e a s a î n t r-
u n ‘caz’
-Separarea de familie, prieteni, convieţuirea cu necunoscuţi;
-Fenomenul de hospitalism;
15.Interacţiuni medicamentoase cu impact clinic: clasificare,mecanismele
interactiunilor medicamentoase in vivo
Asocierea medicamentelor în cadrul aceluiasi protocol terapeutic este utilă în vederea tratarii
unei singure afectiuni sau tratării concomitente a mai multor boli şi simptome asociate. Actiunea
unor medicamente poate fi influentata prin utilizarea concomitenta a altora.
Clasificare:
- Interacţiuni in vivo medicament - medicament, prescrise pe aceeaşi reţetă sau pe prescripţii
paralele la acelaşi pacient;
- Interacţiuni in vivo medicament prescris - automedicaţie (OTC);
- Interacţiuni in vitro medicament - medicament (în seringi, flacoane sau saci de perfuzie),
manifestate ca incompatibilităţi;
- Interacţiuni in vitro medicament - ambalaj (seringă, flacon sau sac de perfuzie);
- Interacţiuni medicament - alimente, alcool, tabac, radiaţii solare, intervenţie chirurgicală.
Mecanismele interactiunilor medicamentoase in vivo pot fi:
 farmacocinetice (în etapele fazei farmacocinetice);
 farmacodinamice (în faza farmacodinamică);
 farmacotoxicologice (în cadrul mecanismelor farmacotoxicologice).
1.1.INTERACŢIUNI FARMACOCINETICE
Mecanisme de interacţiune farmacocinetică pot să apară în procesul evoluţiei medicamentelor
în organism, în oricare etapă farmacocinetică:
 În etapa de absorbţie:
 În etapele de absorbţie şi eliminare:
 În etapele de absorbţie, distribuţie şi eliminare:
 În etapa de transport:
 În etapa de biotransformare:
Interacţiuni cu mecanism farmacocinetic, utilizate în terapeutică.
 Exemplu: Asocierea perfuziei de carbonat de sodiu, în intoxicaţia cu medicamente acide
(barbiturice, salicilaţi), induce alcalinizarea urinii, provocând disocierea toxicului acid în
urina alcalină şi diminuarea reabsorbţiei tubulare, cu grăbirea eliminării medicamentului
acid, în forma disociată;
Exemple de interacţiuni farmacocinetice nedorite, contraindicate (CI) sau acceptate
cu precauţiuni:
ETAPA DE ABSORBTIE: tetracycline+antiacide=scad absorbtiap.o.=act redusa(la distanta)
ETAPA DE TRANSPORT:ACO+AINS=deplasarea ACO de pe proteine=accident hemoragic
ETAPADE BIOTRANSFORMARE:anesteziclocal+ antiepileptic=biotransformare crescuta=
scad efectul anestezic
ETAPA DE BIOTRANSFORMARE:ACO+ barbituric=scad biotransformarea =hemoragii(se
reduce doza)
ETAPA DE ELIMINARE: aminoglicozid+diuretic saluretic= scadere secretie
tubular=nefrotoxicitate
2.2 INTERACTIUNI FARMACODINAMICE
ADO+DIURETIC TIAZIDIC=ANTAGONISM DE EFECT=RISC DE COMA
DIABETICA
2.3 INTERACŢIUNI FARMACOTOXICOLOGICE
Mecanismul de interacţiune farmacotoxicologică se manifestă prin potenţarea efectelor adverse
comune ale medicamentelor asociate.
Exemple (de reţinut):
 Asocierea sulfamidelor antimicrobiene cu pirazolone (noraminofenazonă = metamizol)-
exacerbează efectul advers leucopenizant până la agranulocitoză;
 Asocierea rifampicină cu isoniazidă potenţează efectul toxic hepatic; este o asociere
antituberculoasă acceptată, cu precauţia de monitorizare a funcţiei hepatice; CI: asocierea cu
paracetamol ca automedicaţie prelungită sau repetată frecvent.
 Tratamentul cu aminoglicozide (având efect secundar blocant neuromuscular) potenţează
necontrolabil miorelaxarea indusă de miorelaxantele centrale, curarizante şi unele anestezice
generale (eter etilic, halotan, enfluran). Se evită asocierea.
-Asociere aminoglicozide cu cefalosporine=nefrotoicitate

16.Interacţiuni medicamentoase cu impact clinic: sinergismul

Apare când substanţele medicamentoase acţionează în acelaşi sens.
Sinergismul poate fi de: adiţie şi potenţare.
1.1.1.Sinergism de adiţie
Apare când substanţele medicamentoase asociate acţionează în acelaşi sens şi pe acelaşi tip de
receptori sau mecanism activ.
EfA+B ≤ EfA + EfB.
Nu cresc efectul farmacoterapeutic, dar reduc efectele adverse
Exemplu: asocierea de analgezice-antipiretice - diminuarea RA.
Atenţie! Este absolut contraindicată asocierea substanţelor din aceeaşi grupă chimică,
deoarece în acest caz efectele adverse sunt aditive şi avantajul asocierii se anulează.
1.1.2.Sinergism de potenţare
Apare când substanţele medicamentoase asociate acţionează în acelaşi sens, dar pe receptori
diferiţi sau mecanisme diferite
EfA+B > EfA + EfB.
Avantajul potenţării efectului farmacoterapeutic.
Exemplu: asocierea de analgezic-antipiretic cu analgezic morfinomimetic (de ex: acid
acetilsalicilic sau paracetamol şi codeină).
Sinergism de potenţare, urmărit în terapeutică (exemple):
 Antihipertensive cu diferite mecanisme de acţiune, la doze pe jumătate,
 Antihipertensiv şi diuretic, asociere utilizată în tratamentul hipertensiunii arteriale,
Sinergism de potenţare, nedorit şi evitat în terapeutică (exemple):
 Asocierea unui antidepresiv din grupa aminelor triciclice cu un antidepresiv IMAO
-potenţează şi efectele secundare
 Asocierea de hipoglicemiante şi beta-adrenolitice-poate potenţa hipoglicemia, până la
comă hipoglicemică.

17.Interacţiuni medicamentoase cu impact clinic:antagonismul

Apare când substanţele medicamentoase acţionează în sensuri opuse.
1.2.1 antagonism partial –asocierea duce la diminuarea acţiunii farmacodinamice
EfA+B ≤ EfA + EfB.
1.2.2antagonism total-anularea, mergând chiar până la inversarea acţiunii
EfA+B = 0 sau EfA+B = - EfA
Tipuri de antagonism, după mecanism:
- chimic (prin neutralizare chimică);
 fiziologic, de efect (substanţe cu funcţii fiziologice antagoniste, acţionând pe
receptori de tip diferit);
 agonist - antagonist (pe receptori de acelaşi tip), de tip competitiv şi necompetitiv.
Antagonism urmărit în terapeutică (exemple) :
 Antidotismul, în intoxicaţii:
 vitamina K în supradozarea ACO
 atropina (parasimptolitic) în intoxicaţiile cu parasimpatomimetice (pilocarpină şi
derivaţi organofosforici);
 Antagonism de tip antimetabolit (antagonism biologic):
 anticoagulantele cumarinice sunt antimetaboliţii vitaminei K;
 Antagonizarea unor efecte adverse:
 propranolol antagonizează efectele secundare ale dihidralazinei (tahicardia
secundară şi secreţia de renină);
 Antagonism farmacocinetic:
 probenecidul intră în competiţie cu penicilina G, pentru sistemul activ secretor
tubular şi inhibă eliminarea renală a penicilinei, cu realizarea de Cp mari de
penicilină, utile de ex. în septicemie.
Antagonism nedorit şi evitat (exemple):
 Diureticele tiazidice nu se asociază cu antidiabetice-efect secundar hiperglicemiant şi
reduc efectul hipoglicemiant al antidiabeticelor şi de aceea sunt evitate la diabetici;
18.Clasificarea medicamentelor dupa efectele asupra sarcinii si in funcţie de
capacitatea de a trece în laptele matern şi de a influenţa organismul sugarului
Dupa efectele asupra sarcinii medicamentele se impart :
1) Categoria A:- folosite de un mare număr de femei însărcinate fără a fi produs
tulburări definite ale procesului reproducerii.
2) Categoria B: -folosite de un număr limitat de femei însărcinate fără a fi
produs tulburări definite ale procesului reproducerii.
a) Subgrupa B1. Studiile de toxicologie experimentală nu au evidenţiat
creşterea incidenţei pericolului pentru fetus.
b) Subgrupa B2. Studiile de toxicologie sunt inadecvate sau lipsesc, dar datele
disponibile nu indică creşterea incidenţei pericolului pentru fetus.
c) Subgrupa B3. Studiile de toxicologie experimentală arată creşterea incidenţei
pericolului pentru fetus, dar semnificaţia este incertă pentru om 3)Categoria C: -
au produs sau pot fi suspectate a produce tulburări ale procesului reproducerii,
care implică riscuri pentru fetus fără a fi direct teratogene.
4)Categoria D: - au produs creşterea incidenţei malformaţiilor fetale sau care,
pe baza studiilor de toxicologie experimentală, trebuie suspectate de efecte
teratogene.
In funcţie de capacitatea de a trece în laptele matern şi de a influenţa organismul
sugarului:
Grupa I. Medicamente care nu trec în lapte.
Grupa II. Medicamente care trec în lapte dar nu influenţează sugarul, dacă se
folosesc doze terapeutice.
Grupa III. Medicamente care trec în lapte si prezintă risc pentru sugar, dacă
se folosesc doze terapeutice.
Grupa IV. Medicamente pentru care nu există cunostinte privind trecerea în
lapte.
19.Particularitati ale farmacoterapiei la nou-nascuti si copii
Nou - născutul şi copilul mic
Particularităţi fiziologice: enzimele de glucuronoconjugare nematurate,bariera hemato -
encefalică incomplet dezvoltată, pH-ul gastric ~ neutru- modifică major profilul farmacologic al
medicamentelor.
Posologia este adaptată funcţie de medicament şi profilul său farmacologic (farmacocinetic,
farmacodinamic, farmacotoxicologic) raportat la particularităţile fiziologice ale nou - născutului
Sunt contraindicate: medicamentele noi introduse în terapeutică;medicamentele care produc
reacţii adverse şi accidente la nou - născuti
Morfina este contraindicată pana la doi ani, codeina este contraindicată sub 5ani;
Sulfamidele şi vitamina K induc la nou-născut cu precădere imatur şi la sugar, anemie hemolitică
şi icter nuclear prin hiperbilirubinemie (consecinţă a imaturităţii conjugazelor sau/şi interacţiunii
de deplasare a bilirubinei de pe albuminele plasmatice).
Legarea de proteinele plasmatice este redusa la nou nascut datorita unei concentratii mai scazute
a albuminelor plasmatice si a capacitatii de legare mai reduse. Sulfonamidele, acidul
acetilsalicillic, vitamina K pot dislocui bilirubina de pe proteinele plasmatice cu risc de icter
nuclear.
Unele enzime metabolizante sunt incomplet maturate si metabolizarea medicamentelor devine
deficitara, cu aparitia efectelor toxice.
Metabolismul oxidativ hepatic si glucuronoconjugarea sunt deficitare. Cloramfenicolul poate
produce sindromul cenusiu (Gray syndrom) datorita acumularii sale prin glucuronoconjugarea
deficitara (voma, refuzul alimentatiei, respiratie rapida si insuficienta, cianoza, scaune apoase
verzi, paloare cadaverica cenusie, musculatura flasca, hipotermie si exitus). Epurarea
fenobarbitalului, diazepamului este diminuata datorita unei hidroxilari insuficiente.
Filtrarea glomerulara si functia tubulara imature la n.n. se normalizeaza spre 6 luni.
Aminoglicozidele care se elimina renal nemetabolizate trebuie riguros dozate la n.n.
Sunt remarcate si modificari farmacodinamice la n.n., sugar sau copil. Nou nascutii sunt mai
sensibili la curarizantele antidepolarizante (tubocurarina) si mai putin la curarizantele cu
depolarizare prelungita (succinilcolina) La copil uneori apar efecte paradoxale la medicamente
cu actiune pe SNC (fenomene de excitatie la fenobarbital).
Copilul
Copilul (sub 15 ani) trebuie protejat de abuzul cu medicamente, fie prescrise de medic, fie din
categoria OTC.
- Medicamentele noi introduse în terapeutică sunt contraindicate pâna la 15 ani;
-Prudenţă la durata tratamentului şi repetarea medicamentelor cu potenţial imunosupresiv
(antibiotice, corticosteroizi etc.) sau care pot produce leziuni ale cartilajelor de creştere
(chinolone şi fluorochinolone);
- Precauţie se impune la prescrierea anumitor medicamente, pentru care copilul prezintă o
sensibilitate particulară, faţă de adult:
- acidul acetilsalicilic, ca antipiretic, la copii mici (sub 4-5 ani), poate precipita un sindrom Reye
(hepatită fulminantă şi edem cerebral) frecvent fatal;
-antivomitivele , fenotiazine (Emetiral®, Torecan®) şi benzamide (metoclopramid, Motilium®)
reduc funcţiile dopaminergice şi ca urmare sunt exacerbate funcţiile colinergice motorii, cu
efecte secundare extrapiramidale, distonice (mişcări distonice ale limbii, feţei, membrelor) şi
tetanice (trismus, torticolis), la copii (< 15 ani).
- chinolonele şi fluorochinolonele pot produce leziuni ale cartilajelor de creştere (fapt
demonstrat la animalele imature) şi sunt contraindicate sau impun prudenţă specială, la copil
până la pubertate.
- tetraciclinele sunt contraindicate la copil sub 8 ani, deoarece se acumulează în oase şi dinţi, sub
formă de chelaţi cu ortofosfat de calciu şi provoacă:
- inhibarea ireversibilă a creşterii la copil (la doze mari, prelungit);
- afectarea dentiţiei de lapte (la administrarea în a 2-a jumătate a sarcinii);
- afectarea dentiţiei definitive (la copil până la 8 ani).
20.Particularitati ale farmacoterapiei la bolnavii varstnici
Când se vorbeşte despre vârsta a III-a, medicina a ales graniţa de 65ani :vârstnicii tineri (65-74
ani)sau trecerea spre batranete,vârstnici (75-84 ani) sau batranete,vârstnicii bătrâni (85 de ani sau
peste)sau marea batranete.
Clasificarea medicala :
-“ imbatranirea fiziologica “ in care varsta cronologica se identifica cu varsta biologica,
-“imbatranirea nefiziologica”-prematura-cand incepe timpuriu
-accelerata-cand ritmul de imbatranire se accelereaza la un moment
dat(dupa decese,pensionare)
Studiile de metabolism tind să nu confirme graniţa de 65 de ani, modificările biologice fiind mai
accentuate după 70 de ani, vârstă care va reprezenta, în curând, noua graniţă formală.
Modificările ce apar odată cu înaintarea în vârsta se explică prin uzura firească a
organismului, pe care ştiinţa modernă se străduie să o contracareze, studiind procesele de
oxidare, apoptoză (moarte programată a celulelor), genetica,
Particularitati fiziologice ale varstnicului :
1- hidremie redusa,
2- functia enzimelor oxidazice microzomale redusa,
3.-functia de detoxifiere a ficatului si clearance-ul hepatic sunt diminuate, reducandu-se
activitatea sistemului oxidativ la nivelul microzomilor hepatici
4- functie renala si hepatica diminuata,
5- modificarea compoziţiei organismului: scăderea masei musculare, creşterea masei grase,
scăderea densităţii oaselor;
6- funcţionarea mai puţin eficientă a tubului digestiv, capacitatea mai mică de mestecare
(dantura), scăderea activităţii unor enzime (lactaza, enzimă necesară pentru prelucrarea
produselor lactate); alterarea senzaţiilor de sete, alterarea gustului (de multe ori datorită
medicamentelor necesare pentru diferite afecţiuni),
7- scăderea rezistenţei la infecţii,
Aceste particularitati fiziologice pot influenta absorbtia, metabolizarea si eliminarea
medicamentelor comparativ cu adultul.
- la varstnicii de peste 70 de ani, posologia trebuie redusa fata de adult.
-in cazul unei functii renale alterate, nu se combina antibioticele nefrotoxice (aminoglicozide,
cefalosporine) cu diuretice.
- administrarea corecta a fiecarui tip de forma farmaceutica.
Farmacistul trebuie sa aiba in vedere permanent primul principiu al terapeuticii: PRIMUM NON
NOCERE, adica in primul rand sa nu faci rau.
PARTICULARITATI FARMACOCINETICE LA VARSTNICI
modificarea absorbtiei medicamentelor varstnicii prezinta : reducerea aciditatii gastrice si a
motilitatii gastrointestinale care prelungesc timpul de atingere a nivelului maxim de medicament
absorbit
modificarea distributiei-creste volumul de distributie a medicamentelor liposolubile,datorate
cresterii masei de tesut adipos prin diminuarea masei musculare.Medicamentele liposolubile au
efect augmentat si durata mai lunga de actiune
diminuarea metabolizarii medicamentelor
- viteza de metabolizare scade cu varsta
-toxicitatea unui mare numar de medicamente creste
-varstnicii au frecvent afectata functia hepatica : creste concentratia plasmatica
intarzie eliminarea
-modificarea excretiei -scaderea filtrarii glomerularesi cresterea reabsorbtiei tubular
-eliminare intarziata a medicamentelor cu cresterea efctelor adverse(se incepe cu doze mici
crescute progresiv sub control)
-alte modificari:-reducerea elasticitatii pulmonare
-diminuarea numarului de neuroni functionali si a fluxului sanguine cerebral
-modificarea functiei imunologice a organismului

De aceea, posologia trebuie redusă în general la vârstnic:

- pentru medicamentele hidrofile (de ex. aminoglicozide), pentru care scade volumul de
distribuţie (Vd), deoarece la vârstnic scade apa totală (hidremia şi apa extracelulară);
- pentru medicamentele înalt lipofile in cazul vârstnicului obeztrebuie să se ţină seama de
creşterea Vd al acestor medicamente (de ex. benzodiazepine tip diazepam, beta - adrenolitice tip
propranolol etc),
Supravegere terapeutică - în cazul administrării medicamentelor ce pot provoca reacţii adverse
acute grave:
-medicamente cardiovasculare,
-anticoagulante orale,
-anticolinergicele centrale provoacă tulburări de memorie, confuzie, dezorientare şi halucinaţii,
pe fondul reducerii numărului de neuroni colinergici în septo -hipocamp;
- penicilinele injectabile (penicilina G) generează toxicitate crescută la nivel SNC (apoplexie,
comă), datorită scăderii secreţiei tubulare active, la vârstnic; este necesară investigarea funcţiei
renale şi în insuficienţa renală avansată trebuie reduse dozele sau crescut intervalul dintre prize.
- antiulceroasele anti-H2 (cimetidina, ranitidina) pot provoca anxietate, confuzie, delir, letargie,
convulsii, comă, la vârsnic, în condiţiile unei insuficienţe hepatice sau renale.
21.Definiti durerea si precizati etiopatogenia sindromului algic
Definitie: Durerea este un fenomen pur functional care apare ca urmare a unei excitatii de o
anumita intensitate, actionand asupra terminatiilor nervoase de la suprafata sau din interiorul
organismului.
Patogenia sdr algic
Receptori
Durerea este datorita stimularii unor receptori specializati(nociceptori)si/sau a fibrelor
nervoase aferente. Nociceptorii se gasesc in aproape toate organele, in straturile superficiale ale
dermului, in fascii, tendoane, muschi, in adventicea vaselor, in submucoasa viscerelor, in cornee,
si seroase.
 Caile aferente ale sensibilitatii dureroase: de la piele-nervii somatici, din structurile
profunde-nervii vegetativi.
 Perceperea durerii se realizeaza, intr-o prima etapa la nivelul talamusului. La nivelul
scoartei cerebrale are loc perceperea constienta a durerii cu localizarea agresiunii si
 discernerea naturii acesteia, cu intelegerea atitudinii diferentiate pentru a se apara sau
scapa de factorul nociv.
22.Clasificarea medicatiei antalgice
A. ANALGEZICE OPIOIDE(MORFINOMIMETICE, EUFORIZANTE, OPIACEE,
MORFINICE)
CLASIFICARE
In functie de provenienta
a)Substante naturale: morfina, codeine
b)Substante de semisinteza: hidromorfona, codetilina, hidrocodona.
c)Substante sintetice: petidina, metadona, fentanil, piritramid, pentazocina.
In functie de potenta analgezica
a)Puternice: morfina, hidromorfona, oximorfona, metadona, dextromoramida,
meperidina, fentanil, alfaprodina, levorfanol.
b)Slabe si medii: codeina, oxicodona, dihidrocodeina,hidrocodona,dextropropoxifen,
difenoxilat,loperamid
B. ANALGEZICE NEOPIOIDE(NENARCOTICE) actioneaza analgezic numai la nivelul
talamusului, ridicand pragul perceperii durerii, fara a influenta reactia la durere.Efectul analgezic
se manifesta mai evident in durerile somatice, cele localizate si superficiale(nevralgii, artralgii,
cefalee, mialgii, afectiuni ortopedice, dureri postoperatorii, dismenoree) si este mai slab in
durerile viscerale, profunde si generalizate.
CLASIFICARE
-Derivati de acid salicilic: acid acetilsalicilic, salicilamida
-Derivati de pirazolona:fenazona, salipirina, aminofenazona, metamizol, propifenazona.
-Dertivati de anilina:fenacetina, paracetamol
-Derivati de chinolona:glafenina
In terapia durerii este util sa se realizeze o scala a intensitatii durerii, numita SCALA VIZUALA
A DURERII, utila in stabilirea schemei terapeutice pentru durere.
23. Modalitati de evaluare a durerii in farmacia de comunitate. Consilierea
pacientului cu durere in farmacia de comunitate
 durerea este înţeleasă frecvent nu ca o boală ci ca un simptom al unei boli de fond
 până nu demult pacienţii ştiau că durerea e parte din viaţă şi că trebuie să trăieşti cu ea
 când boala de fond este adresată şi orice factor reversibil este tratat, când patologia s-a
vindecat dar durerea persistă, atunci un specialist în Terapia Durerii poate readuce
speranţa
 Terapia Durerii a apărut în urmă cu aproximativ 20 ani tocmai pentru că nu mai
acceptăm să trăim în suferinţă, şi este o specialitate într-o dinamică fără precedent.
 Terapia Durerii este rezultatul unei munci în echipă, în mod frecvent cu medici de
familie, neurologi, neurochirurgi, ortopezi, psihologi, medici de recuperare medicală şi
kinetofizioterapeuţi şi nu în ultimul rând farmacisti clinicieni
 Terapia durerii trebuie să trateze pacientul cu compasiune şi cu înţelegere a întregului
istoric patologic. Abordarea sistematică a cauzelor posibile şi eliminarea lor prin
 procedee diagnostice poate duce la aflarea cauzei de multe ori nebănuite, şi un tratament
absolut de succes pentru pacient.
24. Precizati indicatiile de prescriere a antibioticelor si criteriile de alegere
A.Indicatii terapeutice:
1.Infectii specifice, monoetiologice cu germen cunoscut -tratament cu antibioticul de electie
2.Sindroame infectioase nespecifice, plurietiologice
-tratament de prima intentie pe criterii rationale, statistice
-tratament tintit pe criterii de certitudine(izolarea germenului, antibiograma)
B.Indicatii profilactice:
-in cazul unor contacte infectante precise
-pentru un singur agent patogen
-se alege antibioticul cu spectru cat mai limitat
-pentru germeni care nu dobandesc rezistenta
-asocierile doar in situatii foarte grave
-durata scurta, in doze terapeutice, acelasi ritm de
administrare
CRITERII DE ALEGERE
Spectrul de actiune – antibioticul ales initial pe criterii de probabilitate, schimbat doar in cazul
ineficientei
Farmacocinetica:absorbtia, distributia, penetratia celulara, biodisponibilitatea, biotransformarea,
eliminarea
Toxicitatea potentiala
Toleranta
Contraindicatiile
Criteriul economic
Bactericidele se indică în:
 infecţii cu evoluţie acuta/subacută, când mecanismele de apărare fiziologice nu au
timpul necesar intrării în acţiune
 la bolnavi având mecanismele imunitare deficiente, ca urmare a unor tratamente cu
corticosteroizi, antimitotice, radioterapie
 la bolnavi cu organisme debilitate (bătrâni, nou-născuţi, prematuri, infecţii cronice)
Bacteriostaticele îşi găsesc utilitatea în infecţii uşoare sau medii, la organisme cu capacitate de
apărare normală
CRITERII DE ALEGERE
 Alegerea se face în două etape.
1. prima fază a terapiei- selectarea pe criteriul prezumtiei etiologice
2. a doua faza- alegerea poate /trebuie corectată pe baza precizării definitive a etiologiei, a
eficienţei clinice şi a efectelor adverse ale terapiei
25.Precizati care sunt etapele demersului farmacoterapic in cazul deciziei de
instituiere de antibiotice
CRITERII DE INSTITUIRE-ETAPE:
Stabilirea diagnosticului de infectie(clinic, paraclinic, epidemiologic)
Stabilirea diagnosticului etiologic(recoltarea si prelucrarea bacteriologica a produselor
3.Formularea de rationamente privind:
-oportunitatea antibioterapiei
-in infectii cu germeni sensibili
-inutila in bolile bacteriene spontan curabile si in cele virale
-evaluarea terenului pe care s-a grevat infectia
-alegerea antibioticului/asocierii de antibiotice
-momentul inceperii terapiei
-imediat, in stari infectioase grave
-dupa confirmare bacteriologica, in infectiile cu evolutie benigna sau comuna
4.Stabilirea schemei terapeutice initiale -mentinuta sau reconsiderata pe criterii evolutive clinice,
paraclinice si bacteriologice

26. Asocieri de antibiotic: scop, principii si reguli de asociere, avantaje

SCOPUL ASOCIERII
 „Acoperire bacteriologică”, în infecţii acute f. severe
 Tratamentul infecţiilor severe, cu etiologie mixta
 Efect bactericid înalt, pentru sterilizarea focarelor greu accesibile
 Vindecarea şi sterilizarea în boli transmisibile grave sau cronicizate sau cu potenţial de
cronicizare.
 Eradicarea germenilor cu tulpini cu sensibilitate variabilă.
 Prevenirea micozelor postantibiotice.
 Profilaxia infectiilor cu germeni imprevizibili la bolnavi imunodeprimati supusi
interventiilor chirurgicale

PRINCIPII, REGULI DE ASOCIERE, CONTRAINDICATII

 Sa realizeze un efect sinergic bactericid
 Germenele patogen sa fie sensibil la ambele antibiotice din asociere
 In infectiile mixte, fiecare agent patogen sa fie sensibil la cel putin unul dintre
antibioticele din asociere
 In infectiile grave intraspitalicesti terapia initiala va folosi antibiotice ,,de rezerva”
 Nu se folosesc asocieri antagoniste(bactericid +bacteriostatic)
 Nu se asociaza 2 antibiotice din grupul aminoglicozidelor
 Nu se asociaza 2 antibiotice cu spectru larg
AVANTAJE:
 Lărgesc spectrul antibacterian
 Măresc şi grăbesc efectul bactericid (sinergia este relativ rară)
 Întârzie apariţia rezistenţei la antibiotice în cursul terapiei
 Îmbunătăţesc rezultatele clinice (deseori în cazurile critice)
27. Enumerati cauzele de esec ale antibioterapiei
Factori determinanti:
 Agentul patogen: virulenta mare, rezistenta la antibiotice, forme L sau ,,persisteri’’
 Bolnavul: teren imunodeficient, varste extreme, subnutritie, boli grave de fond,
insuficiente organice,lipsa compliantei
 Medicul
MEDIC
1.lipsa diagnosticului clinic
2.nefolosirea sau interpretarea gresita a datelor de laborator:
-necunoasterea/ignorarea notiunilor elementare de bacteriologie
-inceperea antibioterapiei inaintea prelevarii produselor patologice pentru ex
bacteriologice(frotiuri, culturi pe medii aerobe si anaerobe)
3. indicatii nejustificate(prescriere inutila):
-in stari febrile neinfectioase
-in boli infectioase virale necomplicate bacterian
-in boli bacteriene spontan curabile sau vindecabile prin alte terapii
-in supuratii colectate
4.alegerea gresita a antibioticului sau asocierilor
-necunoastere/nerespectare spectru antimicrobian
-nefolosirea antibioticelor de electie
-utilizarea de antibiotice nedifuzabile in focar
-utilizarea antibioticelor uzuale in infectiile de spital
-nerespectarea contraindicatiilor
-asocieri de antibiotice antagoniste sau care insumeaza reactii adverse
5.greseli in conducerea antibioterapiei
-doze excesive /insuficiente
-durata insuficienta/prelungita
-interval neadecvat intre doze
-schimbarea frecventa a antibioticelor
-continuarea tratamentelor dupa aparitia reactiilor adverse
-abuz de aplicari locale
-folosirea de ,,cokteil” de antibiotice in absenta etiologiei
6.utilizare abuziva in scop profilactic
-profilaxia cu antibiotice in infectiile virale necomplicate bacterian
-profilaxia cu antibiotice in orice act chirurgical
-supraasigurarea cu antibiotic in cazul unor acte medico-chirurgicale rezolvabile prin masuri de
asepsie
-profilaxia tuturor infectiilor prin asocieri de antibiotice in sectiile TI
-prescriereaa de antibiotice la solicitarea bolnavului
7.Greseli in tehnica de administrare:
-nerespectarea modului de administrare
-nerespectarea stricta a asepsiei la injectare
- lipsa instruirii si contolul personalului sanitar
-lipsa trusei de urgenta pentru terapia reactiilor anafilactice la antibiotic
28. Principii terapeutice in infectii respiratorii
Tratament igieno-dietetic :
-hidratare coresp. Pt. fluidificarea secretiilor
-inhalatii de vapori calzi
-aplicare caldura locala
Tratam. Simptomatic:
-obstructie : decongestionate nazale : Xilometazolina 0.05%-0.1% , Efedrina 0.5%
-febra, transpiratii ,durere : analgezice-antipiretice : paracetamol, metamizol, ibuprofen
-tuse : antitusive :fenspiridum , codeina ,oxaladina
-expectorante : acetilcisteina,bromhexin
-dispnee : bronhodilatatoare : salbutamol,terbutalina,fenoterol (actiune 4-6 ore )
Salmeterol,formoterol,teofilina retard
Tratam. Etiologic( antibioterapie ):
-Amoxicilina ; Doxiciclina CI in sarcina , alaptare, copii sub 12 ani
-claritromicina,eritromicina
29.Principii terapeutice in infecţiilor tubului digestiv şi ale anexelor sale
-Tratament igieno-dietetic
-Tratament medicamentos simptomatic :
 Durerea/febra – analgezice –antipiretice ;antispastice(scobutil, no-spa, papaverina,
scopolamina)
 Diareea – antidiareice
 Halena respiratorie – dezinfectante ale cavitatii bucale
 Flatulenta – Digest-Duo, MeteoSpasmyl, Espumisan (simeticona)
30.Principii terapeutice in tratamentul infecţiilor tubului digestiv şi ale
anexelor sale
1. Tratament igieno-dietetic
2.tratament simptomatic-durerea-analgezice-antipiretice, antispastice (Urinex)
Dezinfectante ale tractului urinar:Uractiv(albastru de metilen)
Tratament etiologic(antibioterapie)
Dg anatomo- Etiologii probabile medicamente durata
clinic preferabile alternative
Cistita E,coli, enterococci, Cotrimoxazol Fluorochinolon 1-3 zile
a)acuta klebsiella, enterobacter, Nitrofurantoin e
staphylococcus,streptococcu Acid nalidixic Cefalosporine
s Tetraciclina orale
Ampicilina coamoxiclav
b) cronica de p.aeruginosa, proteus, Aminoglicozid Florochinolone 2-6
cateter vezical candida e imipenem sapt
permanent Cefalosporine 3
C) recidivanta Ca la cistita acuta Cotrimoxazol norfloxacin luni
 Nitrofurantoin
cefalexin
Piefonefrita Ca la cistita acuta Cotrimoxazol Aminoglicozide 2-3
A)acuta Ampicilina Coamoxiclav sapt
fluorochinolone cefalosporine
b) cronica Ca la cistita acuta Cotrimoxazol Aminoglicozide 2-3 luni
Ampicilina Coamoxiclav
fluorochinolone cefalosporine
Bacteriurie Bacilli gram negative aerobi, Ampicilina florochinolone 5-7zile
asimptomatica Enterococci, stafilococi Cefalosporine
orale
Abces Staphylococcus aureus Oxacilina Vancomicina 10-
perinefretic bacilli gram negative aerobi cefalosporine imipenem 14zile
2,3,
aminoglicozide
Uretrita acuta Neisseria gonorrhoeae Ceftriaxon+ Fluorochinolon 1-7 zile
a)primara Chlamydia tracomatis Tetracycline e
sau Cefpodoxim
azitromicina spectinomicina
B) Chlamydia tracomati tetraciclina Eritromicina 7 zile
postgonococica Mycoplasma hominis, Fluorochinolon
Ureaplasma trichomonas e
metronidazol
azitromicina 1 zi

31.Principii terapeutice in infectiile aparatului urinar

Dg anatomo-clinic Etiologii probabile Medicamente durata obs
preferabile alternative
Prostatita Neisseria gonorrhoeae, clamydia Ceftriaxon+ ofloxacin 2
A) Acuta trachomatis bacii gram negativi tetracicline saptamani
aerobi
B)cronica Enterobacteriaceae,P.aeruginosa fluorochinolone cotrimoxazol 1-4 luni
enterococi
ORHIEPIDIDIMITA N.gonorrhoeae, Ceftriaxon+ floxacin 10-14 zile
chlamydia,trachomatis, tetracicline
enterobacteriaceae,virusul
urlian
BALANITA Candida, streptococ grup B, Fluconazol Fluorochinolone 1-2 zile Tratament
gardnerella vaginalis, bacilii gram Clotrimazol metronidazol sistemic
negativi aerobi miconazol
nistatin
vaginita Flora polimicrobiana Metronidazol clindamicina 5-7 zile Tratament
Gardnerella vaginalis, Fluconazol sistemic
trichomonas, candida Clotrimazol
 Miconazol
nistatin
Boala inflamatorie N.gonorrhoeae,c.trichomatis Ceftriaxon_+ Ofloxacin 10-14 zile
pelvina Anaerobi, bacili gram negativi tetracicline Cefoxitin
(metrita,salpingita) Aerobi flora polimicrobiana metronidazol
Avort septic Flora polimicrobiana,anaerobi Cefalosporine 3 Clindamicina
Bacili gram negativi aerobi, +metronidazol+ Cloramfenicol >=10 zile
s.aureus streptococi gentamicina Imipenem
vancomicina
Herpes genital Herpes simplex Aciclovir Famciclovir 5-10 zile
A)primar valaciclovir
b)recidivant cronic Herpes simplex Aciclovir luni-ani
Veruci genitale Virus papiloma Crioterapie cu Podofilina 4-6 Tratament
lichid podofilox saptamani local
Ftiriaza Phthirus pubis permetrin Piretrin 1 zi
lindan repetat
dupa 1
sapt.
Șancru Treponema pallidum Benzatin 1 zi
penicilina
Tetraciclina
Doxiciclina
ceftriaxon

32.Principii terapeutice in infecţiile genitale

PROSTATITA ACUTA
 Etiologii posibile: Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis, bacili gram negativi
aerobi
 Medicamente: Ceftriaxon + tetracicline sau alternative Ofloxacin
 Durata tratamentului: 2 saptamani
PROSTATITA CRONICA
 Etiologii posibile: Enterobacteriaceae, P. aeruginosa, enterococi
 Medicamente: Fluorochinolone sau alternativ Cotrimoxazol
 Durata tratamentului: 1-4 luni
ORHIEPIDIDIMITA
 Etiologii posibile: N. gonorrhoeae, Chlamydia, Ennterobacteriaceae, virus urlian
 Medicamente: Ceftriaxon + tetracycline sau alternative Floxacin
 Durata tratament: 10-14 zile
33.Principiile terapiei antimicrobiene in odontologie
Substantele cu actiune antimicrobiana pot fii:

1.Antisepticele: substante chimice cu actiune bactericida sau bacteriostatica asupra microbilor

cantonati pe tegumente sau mucoase, care in doze active sunt netoxice fata de tesuturi.
2.Dezinfectantii: substante chimice cu actiune predominant bactericida utilizate pe suprafete
neanimate care in doze active sunt iritante si toxice pentru tesuturi.

In functie de doza un antiseptic se poate comporta ca un dezinfectant.

Substantele antimicrobiene au actiune selective si sunt grupate in chimioterapice propriu zise si
antibiotic.

Antiseptice:
 CODECAM- spray antiseptic bucofaringian active fata de majoritatea bacteriilor gram-
poz si gram-neg
Indicatii: gingivostomatite, gingivostomamite ulceroase, stomatite micotice
Adiministrare: pulverizari sau tamponari de cateva ori/zi

 FARINGOSEPT/ DECASEPT
Indicatii: gingivite, gingivostomatite
Administrare: 1 comprimat de supt de 4-6 ori/zi

Antibiotice fol. In infectii odontologice:

 TETRACICLINA- se concentreaza preferential in structurile osoase la nivelul dintilor si

oaselor maxilare
Administrare: 1-2 g/zi
 PENICILINA- este active asupra streptococilor, actinomicetelor, spirochetelor
 AMPICILINA- indicate in gingivostomatita ulceroasa, abcese
Administrare: 1,5-4g/zi iar in infectii grave pana la 6g/zi
 AMOXICILINA
 FOSFOMICINA- indicate in infectii acute( parodontite, abcese, gingivite) si cornice
Administrare: copii: 1 cp la 12 ore
adulti: 1 cp la 6-8 ore

CEFALOSPORINE PENTRU UZ STOMATOLOGIC:

 CEFROXADINA- 500 mg de 2 ori pe zi
 CLINDAMICINA
 COPROFLOXACINA si OFLOXACINA
 METRONIDAZOL- 500-700 mg/zi 10-15 zile
34.Boala diareica: definitie, etiopatogenie
Definitie: consta in eliminarea materiei fecale cu consistent scazuta, cu resturi alimentare
nedigerate in cantitate mare ( mai mult de 3 caune pe zi si mai abundente de 200g pe zi).
Etiopatogenie: diareea poate di provocata de foarte multi facori(infectiosi sau neinfectiosi) si
poate fi intalnita in anumite boli intestinale grave precum: boala Crohn, colon iritabil, rectocolita
ulcero-hemoragica, tumori carcinoide intestinale.
 Factori alimentari: supraalimentatia, alimente greu digerabile, bogate in celuloza, fructe
si legume crude.
  Factori functionali: aclorhidria, hiperclorhidria,insuficienta pancreatica. Malabsorbtia,
colon iritabil.
 Virusurile:
 Bacterii: stafilococi, streptococci, enterococi, E. coli, Clostridium
 Fungi: candidoza, actinomicoza
 Paraziti: giardioza, trichineloza
 Factori inflamatori: Boala Crohn
 Factori endocrini: hipertiroidism, hipoparatiroidism
 Factori organici: tumori carcinoide, cancer gastric
 Factori medicamentosi: purgative, prokinetice, antibiotic cu spetru larg
 Radioterapia
35.Boala diareica: clasificare, semne şi simptome asociate în diaree şi bolile
corespunzătoare
Clasificare: diareea poate fi acuta si cronica.
Clasificarea clinica a diareilor cornice cuprinde: diarei cr. de natura functional si diarei cr. de
natura organic.

Diarei cr. organice

-diarei produse de tumorile tubului digestive- cancer gastric, tumori carcinoide
-diarei de cauza infectioasa si inflamatorie- boala Crohn, parazitoze intestinale, tuberculoza
intestinala

Diarei cr. functionale

-diarei gastrogene- gastrita atrifica, gastrectomia, sdr. Zollinger-Ellison
-diarei biliare, pancreatice si intestinale- tulburari biliare, pancreatita cr., tulburari intestinale
-diarei din afctiunile colonului- dispepsia de fermentatie, dispepsia de putrefactive, abuzul de
laxative

Semne si simptome associate in diaree si bolile corespunzatoare

Localizare abdominala:
Simptome: colici abdominale - diaree episodica
Simptome: dureri in fosa iliaca dreapta- boala Crohn
Simptome: dureri epigastrice - sdr. Zollniger- Ellison
Simptome: dureri in fosa iliaca stanga - colon iritabil
Simptome: balonari abdominale - intolerante alimentare

Localizare
Simptome: agitatie abdominala – diaree de motilitate
Simptome: zgomote hidroaerice – diarei osmotic
Simptome: greturi si varsaturi – toxiinfectii alimentare
Simptome: tenesme – dizenterie
Simptome: false nevoi – cancer rectal
 Localizare extraabdominala
Simptome: febra – toxinfectii alimentare
Simptome: deshidratare – diarei prelungite
Simptome: flush – tumora carcinoida
Simptome: stare generala alterata – toxinfectii alimentare
Simptome: colaps - toxinfectii alimentare

36.Boala diareica :etapele culegerii informaţiilor de către farmacist in diaree.

Consilierea pacientului cu boala diareica
Etapele culegerii informatiilor de catre farmacist
1.Anamneza- specifica pentru stabilirea particularitatilor diareei si simptomelor
2.Observarea unor semene asociate diareei – febra, stare generala de rau, hTA si semne clinice
ale deshidratarii
3.Ipoteza de diagnostic etiopatogenic, pe baza analizei si sintezei informatiilor
 Decizia privind recomandarea consultului medical
 Decizia privind decomandarea de internare in spital in cazul sesizarii unei deshidratari
grave
 In forme usoare de diaree se recomanda un OTC
 Recomandarea unui preparat pentru deshidratare orala
 Recomandari privind regimul alimentar si regimul hidric
 Recomandarea unei medicatii OTC adecvata simptomelor associate diareei
 Recomandarea spitalizarii de urgent in urmatoarele ipoteze:
-diarei infectioase acute de import, de tip dizenterie si holera indiferent de forma
-stare generala alterata, cu semne clinice care semnifica o deshidratare peste 10%

Consilierea pacientului
Educatia terapeutica si farmacoterapeutica a bolnavului cu diaree cronica este extreme de
importanta si urmareste ca bolnavul sa dobandeasca cunostinte privind:
 Factorii cauzali ai diareei
 Manifestari clinice ale diareei cornice
 Complicatiile diareii cronice, pericol de deshidratare
 Investigatii paraclinice in sindroamele diareice
 Tratamentul diareii cronice:
-tratament medicamentos, modul de administrare, reactii adverse de semnalat
-tratamentul igieno-dietetic si importanta acestuia
-evitarea alimentelor care pot provoca diaree
-consumul alimentelor constipante ( orez, oua tari, branza de vaci degresata,
paine prajita)
 Controlulmedical periodic si importanta acestuia
37.Particularitati ale bolii diareice la copil
La sugar normal 1 scaun la 2-3 zile pana la 5-8 scaune pe zi.La sugarul mic mucoasa intestinala
este mai permeabila pentru apa si de aceea se produc pierderi mari de apa in conditii patologice.
Cel mai frecvent diareea acuta se datoreaza infectiilor cu rotavirus, iar diareea cronica infectiilor
cu HIV.
Etiologie:virala, necunoscuta,infectii parenterale, cauze anatomice si mecanice, factori dietetici,
boli psihogene sau functionale, boli pancreatice si hepatice, cauze neoplazice, bacteriana,
parazitara, boala inflamatorie a intestinului, malnutritie, intoleranta alimentara, diareea toxica,
cauze biochimice, deficite imune.
Tablou clinic:scaun diareic, varsaturi,anorexie,febra,convulsii,dureri abdominale,tenesme, eritem
fesier.
Forme clinico-etiologice de diaree acuta:diaree bacteriana, virala, parazitara, determinata de
fungi, parenterala, din greseli alimentare,alergica si diareea calatorilor.
-în prezent se apreciază că | dintre cazurile de diaree acută la sugar şi copilul mic circa 90% pot fi
tratate numai prin rehidratare orală. Deshidratările grave necesită rehidratare iniţială pe cale i.v.
Aportul alimentar, inclusiv alăptatul la sân, trebuie menţinut. În diareile cronice tratamentul
simptomatic este adesea ineficient şi periculos. Este necesară elucidarea cauzelor şi instituirea
unui tratament adecvat.
-La sugar: alimentaţie cu ceai şi supă de morcovi; după 4 ore se reia treptat alimentaţia la sân.
38.Atitudinea terapeutica in diareea la copil
-Reechilibrarea hidroelectrolitica in urgenta si in toate cazurile de diaree acuta la sugar,
indiferent de etiologie; realimentarea, tratament etiologic unde e cazul si obligatoriu:terapia
bolilor asociate, dezechilibre biologice si complicatii.
-SDA 0-10% cu toleranta digestive buna-cale orala
-gesol primele 4h 10-20 ml/kg/h (50<2 ani -100ml >2 ani) pt fiecare scaun emis (max 2/3 RZL
gesol, 1/3 RZL ceai/glucoza5%)
-realimentare dupa 4-6h de RHE
Tratament etiologic:
-in formele entoinvazive de BDA bacterianana cu orientare dupa coprocultura, ampicilina 50-
100mg/kgc/zi-5zile, TMP-SMX 5 zile, metronidazole 21-30 mg/kgc/zi 7-10 zile
In formele de DA enterotoxigene nu se incepe tratament antibacterian/ chimioterapic.
Tratament simtomatic
-Smecta(diosmectina) 1,5g=1/2 plic x 1-2/zi in aliment sau 50 ml ceai 5%zahar timp de 3 zile
-NU loperamida sub 2 ani! Asociat obligatoriu cu antibiotic(ciprofloxacina)

39.Etiopatogenia varsaturilor
A)Varsaturile de origine digestiva:
1)La nivel gastric si duodenal:gastrita acuta, ulcer gastric sau duodenal,stenoza pilorica,cancer
gastric,gastropareza,dispepsie functionala.
2)La nivelul intestinului subtire:ocluzie intestinala,subocluzie intestinala,enterocolita acuta,
apendicita acuta, boli inflamatorii intestinale, neoplasme.
3)Boli hepato-bilio-pancreatice: pancreatita acuta, hepatita acuta, colecistita acuta si cronica.
4)Alte cauze: peritonita acuta post-operator.
B)Varsaturile de origine extra-digestiva:
1)Cauze genito-abdominale: colica renala, sarcina extra-uterina,retentie acuta de urina
,insuficienta suprarenala.
2)Cauze neurologice: hipertensiune intracraniana, migrena, meningita si hemoragie meningeala,
rau de transport.
3)Intoxicatie medicamentoasa: antibiotice, antituberculostatice, digitalice, morfina.
4)Tulburari de metabolism: hiponatremie, hipercalcemie, acidoza diabetica.
5)Alte cauze: infarct miocardic, anorexie mentala, criza de glaucom acut,uremie, boli infectioase.
Varsaturile pot aparea la 30-50% dintre femeile insarcinate, in primele 3 luni. Incep in saptamana
1-2, se intensifica pana la saptamana 10-11 si dispar in saptamana 13-14. De obicei ele nu
influeneaza mortalitatea perinatala, incidenta avortului spontan, nasterea prematura si
dezvoltarea intrauterina.
40.Conduita farmacistului clinician fata de pacientul cu varsaturi
Caracterizarea varsaturilor: data aparitiei si orarul,aspectul si eventual conditiile de disparitie.
Evaluarea semnelor clinice asociate: dureri abdominale, tulburari de tranzit, meteorism
abdominal, febra, icter, sindrom meningeal si/sau tulburari neurologice.
Evaluarea efectelor produse de varsaturi:
-clinice:semne de deshidratare
-biologice: ionograma sanguina, bilant renal,hemoleucograma.
Cautarea unor complicatii date de varsatura:
-sindrom Mallory-Weiss(hematemeza prin ruptura mucoasei supracardiale dupa un efort de
varsatura)
-sindromul Mendelson(inundatie bronsica secundara unei rute false)
-eventrație sau strangulatie herniara
Efectuarea examenelor complementare in functie de orientarea clinica:
-radiografie abdominala, gastroduodenoscopie, tomografie computerizata.
Efectuarea diagnosticului diferential cu:
-rumegatie(remestecarea alimentelor dupa ce au fost inghitite in context psihotic)
-regurgitarea(alimentele odata inghitite revin in faringe spontan)
Elaborarea unui plan de tratament:
1)Administrarea de antiemetice.
2)Reechilibrarea hidroelectrolitica a pacientului.
3)Tratarea afectiunii de baza, realizata exclusiv de medicul curant in conformitate cu
diagnosticul.
41.Ulcerul gastro-duodenal: etiopatogenie; clasificare
Ulcerul gastro-duodenal este o afectiune plurifactoriala, cronica, evoluand clasic cu acutizari,
caracterizata prin prezenta unui crater ulceros, succeptibila de a se complica cu hemoragie,
perforatie sau stenoza.
Etiopatogenie:
A)Factori individuali:
1)Genetici: grupele sanguine O si A
2)Boli asociate reprezentand conditii genetice in cadrul unor sindroame: sindromul Zollnger-
Ellison, mastocitoza sistemica, fibroza chistica, boala Crohn, neoplazia endocrina multipla.
3)Trasaturi de personalitate: teama, anxietate, ostilitate, instabilitate emotionala.
B)Factori de mediu:fumatul, medicamente(A.I.N.S, corticoterapia), stresul, alimentatia, alcoolul.
Clasificare- in functie de mecanism ulcerele pot fi:ulcere H pylori +, ulcere H pylori-, ulcere
produse de aspirina si corticoterapie, ulcere de stes, ulcere din sindroame genetice.
42.Tratamentul medicamentos al ulcerului gastric şi duodenal
Variabilitatea formelor clinice ale bolii ulceroase impune o individualizare a tratamentului, în
funcţie de: vârstă, tipul secretor, prezenţa HP, a antiinflamatoarelor nesteroidiene, bolilor asociate
etc.
Medicamentele utilizate se adresează în principal celor doi factori patogenetici: agresiunii
(exogenă, endogenă) şi mijloacelor de apărare (mucus şi bicarbonat).
Clasele de medicamente folosite în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal
Antiacidele
Acţiunea este de scurtă durata 2-3 ore, se impune administrarea în 6-7 prize pe zi, preferabil sub
formă de soluţie.
Sunt indicate în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal atât în faza activă, cât şi pentru
prevenirea recidivelor. Durata tratamentului este de 4-6 săptămâni.
Medicamentele antisecretoare
Inhiba secreţia de HCl. prin inhibarea receptorului de pe suprafaţa celulei parietale sau
inactivarea unor enzime.
Anticolinergicele sunt primele antisecretorii folosite în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal..
Anticolinergicele neselective.: foladonul şi propantelina. Se indică în tratamentul
ulcerului gastric şi duodenal fără reflux gastro-esofagian. Durata tratamentului este de 4-6
săptămâni,
Anticolinergicele selective.
Pirenzepina (Gastrozepin* - 25 mg/tabletă) Doza este de 100-150 mg/zi.
Durata tratamentului este de 4-6 săptămâni.
Telenzepina este un analog de pirenzepină cu o capacitate de inhibare a secreţiei de HC1
de 10- 25 ori mai mare. Doza este de 3 mg/zi, seara, timp de 4-6 săptămâni,
Antagoniştii receptorilor H2 inhibă secreţia de HCl prin blocarea receptorilor H2 de pe mem-
brana celulei parietale. şi se elimină pe cale hepatică şi renală.
Cimetidina: doza este de 800-1200mg/zi. Durata tratamentului este de 4-6 saptamani.
Ranitidina: doza este de 300mg/zi. Durata tratamentului este de 6 saptamani.
Famotidina: doza este de 40mg/zi. Durata tratamentului este de 4-6 saptamani.
Inhibitorii receptorilor H 2interacţionează cu multiple medicamente şi au numeroase
efecte secundare care le limitează utilizarea.
Inhibitorii pompei de protoni (IPP)sunt cele mai puternice antisecretoare cunoscute până în pre-
zent. Medicamentele din această clasă inhibă etapa finală a secreţiei de HCl, indiferent de
stimulului iniţial.
 Omeprazolul (Losec, Astra), lansoprazolul şi pantoprazolul şi, mai recent, esomeprazolul
sunt principalii inhibitori ai pompei de protoni. Omeprazolul se administrează în doză unică de
20-40 mg/zi. Doza de 40 mg/zi realizează o inhibiţie de 100% a secreţiei de HCl. După 4
săptămâni de tratament, vindecarea ulcerului se realizează până aproape de 100%.
43.Boala de reflux gastro-esofagian: definire; tablou
clinic;evolutie;complicatii; prognostic
BRGE reprezinta totalitatea simptomelor produse de refluxul continutului gastric in esofag.
TABLOUL CLINIC
Simptomele tipice ale BRGE : pirozisul si regurgitatia acida
Simptomele atipice ale BRGE : manifestari pulmonare, durerea toracica noncardiaca,
manifestaridin sfera O.R.L.
Simptomele datorate complicatiilorBRGE:disfagia, durerea retrosternala,hemoragia digestive
Simptomele de alarma: scaderea in greutate,disfagia, hemoragia digestive, anemia
Evoluţie
Evoluţia BRGE este în general benignă, complicaţiile apărând la un procent mic de bolnavi.
Simptomele recidivează adesea şi cei mai mulţi bolnavi necesită tratament de întreţinere pentru o
lungă perioadă de timp.
Complicaţii
Esofagita de reflux (esofagita peptică), reprezintă cea mai frecventă complicaţie a BRGE,
interesând aproximativ 10% dintre bolnavii cu reflux . Simptomatologia clinică este asemă-
nătoare BRGE cu menţiunea că, în funcţie de gradul esofagitei, apar frecvent şi simptome de
(disfagie, anemie, denutriţie); Diagnosticul se stabileşte endoscopic.
Sindromul Barrett (endobrahiesofagul) Ulcerul esofagian este rar şi apare pe fondul unei
esofagite de reflux şi esofag Barrett.
Perforaţia ulcerului esofagian, rarisimă, determină mediastinită.
Hemoragia digestivă superioară - hematemeză sau/şi melenă, determină anemie
Prognostic
În ciuda evoluţiei cronice şi a posibilităţi apariţiei complicaţiilor, prognosticul rămâne în
ansamblu bun, mortalitatea BRGE raportată direct fiind foarte scăzută.
44.Boala de reflux gastro-esofagian: tratament
Măsuri generale
Modificarea stilului de viată reprezintă prima măsură terapeutică, urmată deseori de
diminuarea simptomatologiei BRGE
Regimul alimentar
Se recomandă prânzuri mici şi repetate, cu excluderea alcoolului, grăsimilor, cafelei,
ciocolatei, citricelor, coca-colei, sucului de roşii, condimentelor; Masa de seară trebuie să fie
luată cu cel puţin două ore înainte de culcare.
Interzicerea fumatului
.Recomandări posturale
Se recomandă ca în timpul somnului sau odihnei capul patului să fie ridicat cu 10-15 cm
Evitarea medicamentelor care scad presiunea SEI:
 Tratamentul medicamentos
1.Medicaţia antiacidă neutralizează HCl, inactivează pepsina şi are efect chelator pe
sărurile biliare; ameliorează simptomele BRGE şi se foloseşte în formele uşoare de boală
.Efectul antiacidelor este de scurtă durată (aproximativ 30 min) . Se administrează de 4-6 ori pe
zi, la 1-2 ore postprandial.
2.Preparatele pe bază de alginat sunt frecvent folosite pentru controlul simptomatic al
BRGE. Există preparate care au în compoziţie numai alginat (Gaviscon suspensie) şi altele la
care se asociază un antiacid (Gaviscon comprimate, Topaal, Nicolen). Administrate în 3-4
prize/zi după mesele principale.
3.Medicaţia prokinetică
Medicamentele prokinetice se utilizează în scopul creşterii presiunii SEI, stimulării
peristaltismului esofagian şi accelerării evacuării gastrice .
Metoclopramida (Reglan, Primperan). Se administrează în doze de 10 mg x 3/zi cu 30 de
minute înainte de mesele principale.
Dompertdon (Motilium). Se administrează în doză de 10 mg x 3/zi cu 30 de minute
înainte de mesele principale.
4.Medicaţia antisecretorie
Blocanţii receptorilor histaminici H2
Efectul antisecretor se realizează prin: blocarea competitivă a receptorilor H 2, scăderea
concentraţiei de AMP ciclic intracelular şi reducerea secreţiei gastrice acide
Dozele folosite în tratamentul BRGE variază în funcţie de puterea antisecretorie a
preparatului: cimetidina 800 mg/zi, ranitidina 300 mg/zi, nizatidina 300 mg/zi, famotidina 40
mg/zi, roxatidina 150 mg/zi .
IPP (blocanţii pompei H+ /K+ ATP-aza) sunt cei mai puternici inhibitori ai secreţiei
gastrice acide. Omeprazol, Lansoprazol, Pantoprazol, Rabeprazol şi recent Esomeprazol sunt IPP
folosiţi în tratamentul BRGE ;eficacitatea lor fiind superioară blocanţilor receptorilor histaminici
H2;
45.Diabetul zaharat din perspectiva farmacistului
clinician:definire;clasificare; principii de terapie;consiliere pacient
Definire -boala frecventa, de lunga durata si devastatoare daca nu este bine ingrijita,
-boala in care organismul nu produce destula insulina sau nu o foloseste eficient.
CLASIFICARE:
-Diabet zaharat insulino necesitant(tip1), rezulta prin distrugerea celulelor beta
pancreatice(producatoare de insulina), care duce la deficit de insulina
-Diabet zaharat non insulinonecesitant(tip2), datorat rezistentei crescute la insulina a
tesuturilor, insotita de scaderea secretiei de insulina
-Diabet gestational
TRATAMENTUL CU INSULINA
ETAPE: Etapa de initiere a tratamentului
Etapa de ajustare
Etapa de mentinere
TERAPIA CU ANTIDIABETICE ORALE
SULFONILUREICELE (tolbutamid, clorpropamid)
MEGLITINIDELE (repaglidina, nateglinida)
BIGUANIDELE (fenformin, metformin)
TIAZOLIDINDIONELE (troglitazona, pioglitazona, rosiglitazona)
INHIBITORII DE ALFA-GLUCOZIDAZA (acarboza, vogliboza, miglitolul)
INCRETINELE (exenatida, liraglutida)
BLOCANTII SISTEMULUI ENDOCANABINOID (rimonabant)
CONSILIERE PACIENT- Respectarea regimului alimentar prescris de medic diabetolog
-Efectuarea controalelor medicale in mod regulat prin dipensarizare la medic familie si medic de
specialitate
-Tratarea corecta a comorbiditatilor
-Respectarea posologiei recomandate de medicul specialist (dozele si modul de administrare
raportat la mese)
-Respectarea ,,unui mod de viata,,
46.Sindromul dislipidemic din perspectiva farmacistului
clinician:definire;clasificare; principii de terapie
Definitie - pertubare a nivelului lipidelor/lipoproteinelor plasmatice,termenul reflectand atat
valorile prea mici cat si prea mari.
CLASIFICARE
* Dupa OMS
1 Primare(anomalii genetice)
2 Secundare(medicamente,anomalii metabolice sau endocrine)
3 Combinate(1+2)
*Clinica si etiopatogenica
A. Hipercolesterolemia
1 Hiper LDLcol : primara, secundara
2 HiperHDLcol : moderata, severa
B Dislipidemiemixta1. Dislipidemie aterogena(TGcrescut,HDL-col scazut,LDL col normal sau
crescut/caracteristica DZ si sindrom metabolic)
2 TGcrescute,col crescut
3 TG crescute,HDL col crescut
C Hipertrigliceridemie VLDLcrescut
D Hipolipidemia HDLcol scazut,LDL col scazut

Farmacoterapie
CLASE DE ANTIHIPERLIPIDEMIANTE
STATINE (fluvastatin, provastatin, rosuvastatin, simvastatin)
FIBRATI(FENOFIBRAT 160 mg/zi sau 200mg/zi, GEMFIBROZIL 600mgx2/zi, BEZAFIBRAT
200mgx2-3/zi sau 400mg/zi)
NIACIN (acid nicotinic 1,5-4,5g/zi)
EZETIMIBE (ezetrol 10mg/zi)
REZINE: colestiramina 4-24g/zi, colestipol 5-30g/zi, colesevelam 6tb(625mg/zi)
ACIZI GRASI OMEGA3 : omacort (postinfarct miocardic 1000mg/zi, HTG-emii 2000-
4000mg/zi)