CONSTITUIREA PRINCIPATULUI AUTONOM AL TRANSILVANIEI (1541-1556)

- Proces complex și îndelungat, care impune adaptarea vechilor instituții (cancelaria

voievodatului) și apariția instituțiilor noi (consiliul principelui, curtea princiară)

Principatul Transilvaniei = Transilvania + Banat + Partium

(La Turda în 1544, se reunesc reprezentanții tuturor regiunilor)

1538 – Tratatul de pace de la Oradea, dintre Ioan Zapolya și Ferdinand I de Habsburg

1539-1540 – răscoala nobililor din Transilvania condusă de Ștefan Mailat împotriva lui Ioan Zapolya.

1540 – expediția de pedepsire a lui Ioan Zapolya, rege Ungariei în Transilvania

22 iulie 1540 – moartea lui Ioan Zapolya.

1541 – intervenția armatei otomane alături de munteni și moldoveni în Transilvania în favoarea lui Ioan
Sigismund Zapolya, ocuparea Budei și arestarea lui Ștefan Mailat.

Sandjak-urile formate în 1541 nu au fost incorporate în Imperiul Otoman, iar relațiile sociale și cele de
proprietate nu au fost modificate.

4 și 5 septembrie 1541 – diplomele de învestitură acordate de sultan lui Ioan Sigismund Zapoyla și lui
Petru Petrovici au marcat despinderea teritoriilor de la răsărit de Tisa de regatul Ungariei.

Transilvania și Partium lui Gheorghe Martinuzzi (episcop de Oradea, devine și guvernator al Transilvaniei
și tezaurar – obigația de a strănge tributul), până la majoratul lui Ioan Sigismund Zapoyla.

În Pașalâcul de la Buda, întreținerea administrației și trupelor otomane erau mult prea costisitoare
pentru apărarea unui hotar atât de lung.

Banatul Timișoarei lui Petru Petrovici.

29 decembrie 1541 – tratatul de la Gilău. Isabella primea două moșii și o rentă anuală de 12.000 de
galbeni, trebuia să predea Transilvania și Ungaria și coroana ungară regală.

*Rolul unificator al suzeranității otomane asupra celor trei Țări Românești

*Aloisio Gritti - guvernator al Ungariei

Funcția de apărare împotriva incursiunilor și invazilor străine – tătare și otomane – a contribuit la

dezvoltarea organizării autonome a voiedatului Transilvania.

*Voievodul Tranislvaniei

-demnitar numit de rege

-locul 4 în ierarhie după – palatin, cancelar, banul Croația și Slavonia

*la sfărșitul secolului al XV-lea, voievodul Transilvaniei a fost Bartolomeu Dragfi.

*pricesul de transformare a cancelariei voievodale în cancelarie princiară (cu atribuții în domeniul fiscal,
militar și al puterii externe, cancelarul era numit de principe). Curtea princiară este la Alba Iulia.

Congregațiile nobiliare

-între 1291-1540 au fost 51 de congregații, convocare lângă Turda.

-promulgă și conferă caracter obligariu legilor votate în Dieta Ungariei

*jus Valachicum, lex Valachorum – cutumă, lege nescrisă a românilor. Acestea au înlocuit până în secolul
al XVII-lea în disctrictele românești din Maramureș, Țara Făgărașului, Țara Hațelgului și Zarandului
aplicarea decretelor și legilor oficiale.

1551-1552 – pierderea Banatului în favoarea turcilor.

1551-1556 – prezența administrației habsburgice în Transilvania

Toamna anului 1556 – revenirea și reînscăunarea reginei Isabella (moare în 1559) și a fiului ei Ioan
Sigismund Zapoyla în Transilvania

1222 – Bula de aur

1224 – Andreanum

1444 – reforma militară înfăptuită de Iancu de Hunedoara

LIBERA ELECTIO – dreptul stărilor de a alege principele

1540 – liderul mișcării separatiste din Transilvania, Ștefan Mailat a cerut Porții recunoașterea dreptului
libera electio.

1553 – Soliman promite garantarea dreptului libera electio în condițiile readucerii Principatului sub
suzeraniatatea Porții.

1566 – Actul acordat lui Ioan Sigismund Zapoyla care garantează în mod oficial dreptul stărilor de a-și
alege principele, a cărui numire urma să fie confirmată de sultan prin trimiterea însemnelor puterii.
(monarhie electivă).
La moartea lui Ioan Sigismund Zapoyla stările privilegiate și-au exercitat, în 1571, pentru prima dată
dreptul de libera electio, alegându-l principe, la Alba Iulia, pe Ștefan Bathory.

1566 – rescunoscut dreptul libera electio, exercitat din 1571

 Însemnele puterii – sabia, buzduganul, caftan, boneta etc.

1559 – moartea Isabellei și preluarea puterii depline de către Ioan Sigismund Zapoyla.

1566 – închinarea lui Ioan Sigismund Zapoyla la Zemun în fața sultanului Soliman Magnificul.