Cum redactăm un text

Ce este un text?
Textul este o succesiune ordonată de cuvinte, propoziţii, fraze prin care ni se comunică
idei. Prin text individul împărtăşeşte idei, îşi exprimă propriile opinii şi poate să influenţeze
opiniile celor care citesc textul.
În realizarea textului autorul, care reprezintă sursa informaţiei trebuie să urmeze câţiva
paşi logici.

Titlul
Rolul titlului unei lucrări este acela de a informa aasupra conținutului acesteia. Dacă titlul unei
scrieri beletristice poate fi sugestiv sau evocator, iar titlul jurnalistic trebuie format astfel încât
să atragă cititorul, stârnindu-i curiozitatea, principala calitate a unui titlu rămâne claritatea.Titlul
enunță subiectul care urmează să fie tratat.

Planificarea textului
În primul rând, autorul trebuie să aleagă un subiect pe care îl stăpâneşte şi pe baza căruia
poate să dezvolte o lucrare, să fie competent în domeniul ales : „El trebuie să fie competent,
integru, obiectiv, informat, autentic, să aibă o personalitate puternică [...] Autorul scrie dintr-o
cauză (internă sau externă) şi are un scop, acţionează cu o intenţie.”11
După ce a fost ales un subiect pe care autorul îl stăpâneşte şi îl poate îmbogăţi din surse
exterioare, el poate să inceapă să conceapă textul. În realizarea unui text autorul trebuie să ţină
cont de faptul că acesta este redactat pentru a fi prezentat cititorilor, astfel, trebuie să se
folosească un limbaj care să respecte toate normele limbii iar termenii folosiţi să fie pe înţelesul
publicului căruia îi se adresează.
Pentru ca textul să fie receptat cu succes de către publicul cititor, este nevoie ca acesta
să aibă un conţinut unitar ce urmăreşte etapele logice ale oricărei comunicări (introducere,
cuprins, încheiere) iar autorul trebuie să fie implicat în ceea ce încearcă să exprime, adică să se
înţeleagă clar atitudinea sa faţă de subiectul abordat. De asemenea, este indicat ca textul să aibă
un scop précis: exprimarea unui punct de vedere, dorinţa de a influenţa opinia cititorilor cu
privire la subiectul prezentat, dorinţa de a prezenta informaţii obiective, toate reprezintă posibile
scopuri de redactare a unui text şi este indicat ca autorul să folosească registrul stilistic şi
limbajul adecvat tipului de mesaj pe care îl enunţiază.

1
Andra Șerbănescu, Cum se scrie un text, Ed. Polirom, 2007, pp. 13
Redactarea textului pe ciornă
Un aspect important in realizarea unui text care este adesea trecut cu vederea este
realizarea in prealabilul scrierii textului a unei ciorne. Această ciornă poate să conţină ideile
autorului aşa cum au fost ele concepute la o primă reflectare asupra subiectului ca mai apoi să
poată fi revizuite şi procesate pentru a da textului forma finală. De obicei atunci când vrem să
conceptualizăm ideile de bază ale viitorului text, de preferat ar fi să notăm ideile pe măsură ce
acestea ne vin, putând fi mult mai uşor manipulate şi procesate dacă am întocmit in prealabil o
bază de pe care va rezulta produsul creaţional finit.
Nu în ultimul rând, trebuie să se ţină cont de publicul-ţintă căruia îi este adresat textul,
in ce grupă demografică se incadrează şi care sunt ideile şi valorile cu care ar putea rezona iar
desigur, în funcţie de public se va schiţa şi aspectul general al textului. Un text compus pentru
a fi inclus într-un abecedar va folosi alt limbaj decât un articol dintr-o revistă de specialitate sau
faţă de o lucrare ştiinţifică adresată unui public din cadrul academic.
O dată ce textul capătă forma finală, acesta trece printr-un ultim proces creaţional şi
anume revizia. După ce compoziţia textului este revizuită, după ce se fac ultimele corecturi şi
inserări, textul este gata pentru a fi prezentat publicului.

Organizarea conţinutului pe axa spaţio-temporală. Ordinea logică a ideilor

Un text poate avea un conţinut interesant, idei originale şiun punct de vedere inedit şi
corect enunţiat, însă fără o organizare logică a acestui conţinut, ideile îşi pierd din conţinut,
devin de neînţeles pentru cititor şi în concluzie, textul, fiind lipsit de o unitate şi expresivitate
in exprimare, îşi pierde capacitatea de a reuşi ceea ce şi-a propus autorul prin acesta, fie să
exprime anumite idei fie să dezvolte sau să impună un punct de vedere. Astfel, în vederea
realizării unui text, important nu este numai conţinutul, ci şi modul de organizare a acestuia.
Un text expresiv presupune in primul rând o organizare structurată corect pe axa spaţio-
temporală. Evenimentele trebuie relatate începând cu stabilirea cadrului în care acestea s-au
desfăşurat, apoi ele trebuie să curgă logic, cursiv din punct de vedere al timpului povestirii; să
se pornească în exprimarea ideilor de la începutul ideilor şi să ducă gradual la o concluzie.
Textele cărora le lipseşte o concluzie firească sau din care lipsesc etape din desfăşurarea
evenimentelor relatate constituie o sursă de confuzie pentru cititori iar aceştia vor considera
textul ambiguu şi probabil inutil întrucât nu le-a satisfăcut dorinţa de a afla o informaţie prin
lecturarea acestui material. Andra Şerbănescu descrie în cartea sa ce constituie baza acestei
lucrări metodele în care un text este procesat de către cititor pentru o mai bună orientare în
procesul de organizare a scriitorului:
„Textul este procesat de jos în sus, adică dinspre elementele cele mai simple spre elementele cu
grad maxim de complexitate (sunete\litere – părţi de cuvinte – cuvinte – grupuri de cuvinte –
propoziţii – fraze – părţi de text – textul în ansamblu – texte de un anumit tip – diverse tipuri
de texte) : înţelegerea textului este punctul final al unui proces intens de decodare a unităţi din
ce in ce mai complexe.
Textul este procesat de sus în jos, adică dinspre unităţile superioare spre unităţile
inferioare; pe baza cunoştiinţelor anterioare despre text (ca unitate comunicativă) şi despre
subiect, precum şi pe baza intuiţiilor lingvistice, cititorul/ascultătorul selectează din text
elementele relevante i înţelegerii, în funcţie de care îl reconstituie ; percepţia unităţilor
individuale (sunetele/literele) se face global (doar acolo unde este cazul se recurge la analiza
lor individuală).
Concluziile
Nimic nu e mai frustrant decât o cercetare din care nu se desprinde nici o concluzie. Cititorul –
sau ascultătorul – nu trebuie niciodată pus în situația de a exclama la sfârșit: „Ei, și?!”.
Într-o lucrare de dimensiuni mai mari se pot trage, la sfârșitul capitolelor, concluzii parțiale.
Acestea nu trebuie, în nici un caz, să contrazică concluziile finale ale lucrării. Contradicțiile
interne textului îi pot distruge credibilitatea.

Anexe
În funcție de conținutul și de dimensiunile lor, unele texte sunt însoțite de una sau mai multe
anexe.

În concluzie capacitatea de a redacta un text este imperios necesară oricărui individ în

societatea actuală. Fie că este vorba de articole, descrieri, scrisori cu diverse întrebuinţări,
proiecte sau lucrări în cazul elevilor şi al studenţilor, este necesar să se cunoască cel puţin
noţiuni de bază pentru redactarea unui text în mod corect, pentru a putea exprima informaţiile
pe care vrem să le transmitem şi pentru ca acea sau acele persoane cărora le adresăm.
Transmiterea ideilor în scris este o metodă mult mai viabilă pentru răspândirea opiniilor iar din
această cauză, cunoaşterea metodelor de folosire a limbajului care facilitează transmiterea
ideilor constituie o necesitate pentru membrii unei societăţi democratice în care exprimarea
punctului de vedere constituie un drept fundamental al cetăţeanului.
Urmărind tehnicile potrivite de redactare a unui text, orice persoană poate deveni un
autor competent, o persoană care să poată să transmită informaţii într-un mod pertinent, explicit,
detaliat, pe înţelesul întregii sale audienţe şi poate deveni un formator de opinii, îşi poate face
opinia auzită şi înţeleasă.

Bibliografie
Şerbănescu, Andra, Cum se scrie un text , Editura Polirom, Iaşi, 2000, 2001, 2005, 2007
Vulpe, Magdalena, Ghidul cercetătorului umanist”, Editura Clusium, Cluj Napoca, 2002
 REFERAT

INTRODUCERE ÎN TEHNICA REDACTĂRII

“Cum redactăm un text?”

Nițu Maria Teodora

Română – Franceză
Anul I