Anatomia coloanei lombare

Informatii generale despre anatomia regiunii

lombare si anume
- partile componente ale regiunii;
- modul de functionare a acestora.
Partile importante ale regiunii lombare includ:

 Oasele si articulatiile
 Nervii
 Tesutul conjuctiv
 Muschii
 Segmentele spinale.

Coloana vertebrala umana este formata din 24 de vertebre.Vertebrele sunt

asezate una peste alta pentru a forma coloana vertebrala. Ea ofera principalul
suport vertical al corpului.

Coloana vertebrala prezinta trei curburi.

 Gatul sau coloana cervicala prezinta o usoara curbura anterioara.
 Partea de mijloc a coloanei, sau coloana toracala, prezinta o curbura
posterioara.
 Coloana inferioara, sau coloana lombara, prezinta o usoara curbura
anterioara. O curbura anterioara a coloanei poarta numele de lordoza

Coloana lombara este formata din ultimele cinci vertebre.

Vertebrele lombare au corpul vertebral cel mai volumino,cu aspect de bob de
fasole avand concavitatea spre posterior.
 Gaura vertebrala are forma triunghiulara
  Procesul articular are fetele articulare cilindrice,concave superior si
convexe interior
 Procesul accesoreste redus ca dimensiune anterior de acesta se localizeaza
procesul costal care este mare si reprezinta fostele coaste lombare.
Medicii se refera la acestea cu termenii de L1-L5. Vertebra cea mai
inferioara a coloanei lombare se articuleaza cu osul sacrum un os
triunghiular aflat la baza coloanei, care se potriveste intre cele doua oase
pelvine. Unele prezinta o vertebra suplimentara, a sasea vertebra lombara.
Aceasta conditie particulara nu produce de obicei probleme.

Fiecare vertebra este formata dintr-o portiune osoasa compacta, numita

corpul vertebral. Corpul vertebrelor lombare este mai inalt si mai masiv
comparativ cu cele din alte regiuni. Acest lucru apare deoarece regiunea lombara
este supusa unei presiuni suplimentare, datorita greutatii corporale si datorita
anumitor miscari cum ar fi: ridicarea de greutati, purtarea unor obiecte sau
rasucirea corpului. De asemeni, in zona lombara se gasesc muschi mari si
puternici, exercitand o forta suplimentara asupra corpurilor vertebrale lombare.

Un inel osos se ataseaza in regiunea posterioara a fiecarui corp vertebral.

Acest inel prezinta doua parti. Doua pedicule osoase se conecteaza direct
regiunii posterioare a corpului vertebral. Doua lame osoase unesc pediculele
pentru a completa inelul. Cand vertebrele sunt asezate una peste alta, inelele
osoase formeaza un tub care inconjoara maduva spinarii si nervii. Laminele
ofera un acoperis protector pentru tesutul nervos.

O excrescenta osoasa se proiecteaza in afara, in locul in care cele doua lamine

se unesc in regiunea posterioara a coloanei. Aceste proiectii osoase, numite
procese spinoase, pot fi simtite la palparea coloanei vertebrale.
Fiecare vertebra mai prezinta inca doua excrescente osoase, care se proiecteaza
in lateral, una pe partea dreapta, iar cealalta pe partea stanga. Aceste proiectii
osoase se numesc procese transverse. Proiectiile osoase ale zonei lombare sunt
mai inguste comparativ cu alte zone, intrucat aici se ataseaza muschi mari care
actioneaza cu o forta mare.

Intre vertebrele fiecarui segment spinal exista doua fatete articulare. Acestea
sunt localizate in spatele coloanei spinale. Exista doua fatete articulare intre
fiecare pereche de vertebre, pe fiecare parte a coloanei. O fateta articulara este
formata dintr-o excrescenta osoasa mica, care se aliniaza cu celelalte de-a lungul
coloanei posterioare. In locul in care aceste excrescente se intalnesc, formeaza
o articulatie care conecteaza cele doua vertebre. Aliniamentul fatelor articulare
ale coloanei lombare permite miscari libere de aplecare inainte si inapoi.

Suprafata fiecarei fatete articulare este acoperita de cartilaj articular. Acesta

este alcatuit dintr-un material neted si elastic care acopera capetele majoritatii
articulatiilor. Permite capetelor osoase sa se miste una pe langa cealalta fara
frictiuni.

Pe partile laterale ale fiecarei vertebre exista un mic tunel care poarta numele
de foramen neural. Cei doi nervi care parasesc maduva la nivelul fiecarei
vertebre, trec prin aceste foramene, unul pe partea dreapta si celalalt pe partea
stanga. Discul intervertebral (descris mai jos) se gaseste exact in fata acestei
deschideri. Un disc herniat poate ingusta deschiderea, exercitand presiune
asupra nervului. O fateta articulara se gaseste in spatele
foramenului. Excrescentele osoase care se pot forma la nivelul acestei articualtii
pot fi proietate in tunel, ingustandu-l si lezand nervul.

Nervii

Tubul format de inelele osoase vertebrale adaposteste maduva

spinarii.Maduva spinarii se poate asemana cu un cablu lung, format din milioane
de fibre nervoase. Asa cum craniul protejeaza creierul in acelasi fel coloana
vertebrala protejeaza maduva spinarii.

Maduva spinarii se intinde inferior pana la a doua vertebra lombara L2. Sub
acest nivel canalul spinal cuprinde mai multe radacini nervoase care inerveaza
membrele inferioare si organele pelvine.
Intre vertebre, doi nervi mari pornesc din maduva spinarii, unul pe partea
dreapta si celalalt pe partea stanga. Nervii trec prin foramenul neural al fiecarei
vertebre. Acesti nervi spinali se grupeaza pentru a forma principalii nervi care
inerveaza organele si membrele. Nervii maduvei lombare (cauda equina)
inerveaza organele pelvine si membrele inferioare.

Tesutul conjuctiv
 Tesutul conjuctiv este o retea de fibre care mentine celulele corpului la un loc.
Ligamentele sunt formate din tesut conjunctiv puternic, care ataseaza oasele
unele de altele. Mai multe ligamente lungi conecteaza portiunile anterioare si
posterioare ale vertebrelor. Ligamentul longitudinal anterior se intinde in
lungime pe fata anterioara a corpurilor vertebrale.

Alte doua ligamente se gasesc in interiorul canalului spinal. Ligamentul

longitudinal posterior se ataseaza pe fata posterioara a corpurilor vertebrale.
Ligamentul flavum (galben) este o banda lunga, elastica, care conecteaza
suprafetele anterioare ale laminelor osoase. Ligamentele groase fac, de
asemenea, conexiune intre oasele coloanei lombare si osul sacrum (osul de sub
vertebra lombara 5)si pelvis.

Un tip special de structura la nivelul coloanei se numeste disc intervertebral

si este, de asemeni, format din tesut conjunctiv. Fibrele discului sunt formate din
celule speciale, numite celule de colagen. Fibrele de colagen se pot gasi asezate
in paralel sau formand o retea.

Discul intervertebral este format din doua parti. Centrul, numit si nucleu, este
spongios si ofera cea mai buna protectie prin absorbtia socurilor de la nivelul
coloanei. Nucleul este tinut in loc de catre annulus (inel fibros), o serie de inele
ligamentare puternice care il inconjoara.

Musculatura portiunii inferioare a spatelui este aranjata in straturi. Stratul cel

mai superficial, cel mai aproape de suprafata pielii, este acoperit de un tesut gros
numit fascie. Stratul mijlociu, numit erector spinal, are muschi sub forma de
striuri care traverseaza deasupra coastelor, toracelui si portiunii inferioare a
spatelui. Acestea se unesc cu articulatiile coloanei lombare, pentru a forma un
tendon gros care uneste oasele spatelui, pelvisului si sacrumul. Cel mai profund
strat muscular se ataseaza de-a lungul suprafetei posterioare a oaselor vertebrale,
conectand spatele, pelvisul si sacrumul. Acesti muschi profunzi isi coordoneaza
actiunile impreuna cu muschii abdominali pentru a mentine coloana stabila in
timpul miscarilor.

Segmentul spinal

O modalitate buna de a intelege anatomia coloanei lombare este studierea

segmentelor spinale. Fiecare segment spinal include doua vertebre separate
printr-un disc intervertebral, nervii care parasesc maduva spinarii la nivelul
fiecarei vertebre si micile fatete articulare care conecteaza fiecare nivel al
coloanei vertebrale.

Discul intervertebral separa cele doua corpuri vertebrale ale segmentului

spinal. In mod normal discul functioneaza ca un amortizor de socuri. El
protejeaza maduva de actiunea zilnica a acceleratiei gravitationale. De asemeni,
protejeaza maduva in timpul activitatilor grele care exercita presiune mare
asupra acestei zone, cum ar fi saritul, alergatul sau ridicarea de greutati.

Segmentul spinal este conectat prin doua fatete articulare.

Cand fatetele articulare ale coloanei lombare se misca impreuna, ele

apleaca si rasucesc zona lombara.

Rolul biomecanic al coloanei vertebrale lombare

Desi miscarile permise de fiecare articulatie intervertebrala sunt reduse, prin

insumarea lor intr-un numar mare de miscari, coloana in ansamblu devine mobila.

O analiza a miscarilor coloanei vertebrale evidentiaza faptul ca mobilitatea cea mai

mare apartine segmentului cervical, apoi celui lombar, regiunea dorsala fiind cea mai putin
mobila. Orientarea curburilor fiziologice indica si sensul mobilitatii maxime pentru flexie sau
extensie: in regiunea cervicala, extensia este mai mare decat flexia, iar in regiunea
dorsolombara, flexia este mai mare decat extensia. În regiunile de amplitudine maxima a
flexiei si extensiei, mobilitatea este maxima si pentru celelalte tipuri de miscari: inclinari
laterale si rasuciri.

Amplitudinea miscarilor, diferita pentru fiecare regiune a coloanei vertebrale, este

determinata de inaltimea discurilor intervertebrale si de particularitatile articulatiilor
intervertebrale regionale. Astfel, amplitudinea mare a flexiei in regiunea lombara este
determinata de inaltimea discurilor vertebrale lombare (9 mm) in timp ce miscarea redusa de
rotatie la acest nivel este rezultatul imbinarii suprafetei articulare inferioare convexe a
vertebrei cu suprafata articulara concava a vertebrei subiacente contactate.