Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ideologii Politice Contemporane
Ideologii Politice Contemporane
1
I. Prima parte: INTRODUCERE
Bibliografie curs
Terence Ball; Richard Dagger, Ideologii politice şi idealul democratic,
Editura Polirom, 2000 (capitolul 1 şi capitolul 8)
Barbara Goodwin: Using Political Ideas: (Third Edition), John Wiley and Sons,
New York, 1995 (capitolul 2)
Bibliografie curs
Terence Ball; Richard Dagger, Ideologii politice şi idealul democratic,
Editura Polirom, 2000.
Barbara Goodwin: Using PoliticalIdeas: (Third Edition), John Wiley and Sons,
New York, 1995.
Bibliografie seminar
John Stuart Mill, Despre libertate, Editura Humanitas, Bucureşti, 2001 (capitolul
2)
Norberto Bobbio, Liberalism şi democraţie, Editura Nemira, 1998 (capitolele 3, 8,
13, 16)
2
Adrian Paul Iliescu, Liberalismul între succese şi iluzii, Editura All, 1998
(capitolul 1)
Bibliografie curs
Terence Ball; Richard Dagger, Ideologii politice şi idealul democratic,
Editura Polirom, 2000.
Barbara Goodwin: Using Political Ideas: (Third Edition), John Wiley and Sons,
New York, 1995
Bibliografie seminar
Adrian-Paul Iliescu, Conservatorismul, în Alina Mungiu Pippidi, Doctrine politice,
Editura Polirom, Iaşi, 1998.
Ion Bulei, Conservatorismul românesc, în Alina Mungiu Pippidi, Doctrine politice,
Editura Polirom, Iaşi, 1998.
Bibliografie opţională
Friedrich A. Hayek, Constituţia libertăţii, Editura Institutul European, 1998 (Post-
scriptum De ce nu sunt un conservator?)
Mihaela Miroiu, Societatea retro, Editura Trei, 1999 (capitolul I)
5. Socialism
Bibliografie curs
Terence Ball; Richard Dagger, Ideologii politice şi idealul democratic,
Editura Polirom, 2000.
3
Barbara Goodwin: Using Political Ideas: (Third Edition), John Wiley and Sons,
New York, 1995.
Bibliografie seminar
Anthony Giddens, A treia cale şi criticii ei, Editura Polirom, 2001.
Lecturi recomandate:
George Bernard Shaw, Pygmalion, Editura Albatros, 1990.
Mario Vargas Llosa, Paradisul de după colţ, Editura Humanitas, 2004
Bibliografie curs
Mihaela Miroiu, Drumul către autonomie, Teorii politice feministe, Editura
Polirom, Iaşi, 2004.
Mihaela Frunză, Ideologie şi Feminism, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004.
Bibliografie seminar
Mihaela Miroiu, Drumul către autonomie, Teorii politice feministe, Editura
Polirom, Iaşi, 2004. (capitolul 1)
Mihaela Miroiu, 2006, Nepreţuitele femei, Editura Polirom, 2006. (articole
selectate: Inegalele „egalilor”, Minoritare, anonime, invizibile, O poveste
„banală” şi originea ei politică, Cine educă pentru viaţa privată?)
4
„dosar de presă”
Cristian Tudor Popescu, Femeia nu e om, în Adevărul literar şi artistic,
1998.
Mihaela Miroiu, De)Formatorii de opinie, în Revista 22, aprilie 1998.
Dan Ciachir, Frigiditate şi ateism, în Ziua, miercuri, 12 octombrie 2005.
Miruna Munteanu, Editorial feminist, frigid şi ateu, în Ziua, 13 octombrie,
2005.
Mihaela Miroiu, Gâlceava danciachirilor cu demnitatea spritituală a
femeilor, în Observator cultural, nr. 35, 27 octombrie 2005.
Bibliografie opţională
Ion Bogdan Lefter, Postmodernism. Din dosarul unei bătălii culturale
Editura Paralela 45, 2002. (capitolul 4)
5
Bibliografie seminar
Marcian Bleahu, Ecologia politică-doctrina secolului XXI, în Alina Mungiu
Pippidi, Doctrine politice, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
Mihaela Miroiu, Drumul către autonomie, Teorii politice feministe, Editura
Polirom, Iaşi, 2004. (p. 169-176)
8. Comunism
Bibliografie seminar
Popa, Raluca 2006, Corpuri femeieşti, putere bărbătească. Studiu de caz
asupra adoptării reglementărilor legislative de interzicere a avortului în
România comunistă (1966), în Băluţă, Oana (ed.), Gen şi putere. Partea
leului în politica românească, Editura Polirom, Iaşi.
Slavenka Drakulic, On doing laundry, în How we survived communism and
even laughed,Norton and Company, 1991, pp. 43-54
6
Bibliografie opţională
Gail Kligman, Politica duplicităţii. Controlul reproducerii în România şi
Ceauşescu, Editura Humanitas, 1998 (capitolul 2)
Lecturi recomandate
Slavenka Drakulic, How we survived communism and even laughed, W.W.
Norton & Company, New York, 1991.
Milan Kundera, Gluma, Editura Humanitas, 2002.
George Orwell, O mie nouă sute optzeci şi patru, Editura Polirom, Iaşi,
2002.
9. Fascism şi Nazism
Bibliografie curs
Terence Ball; Richard Dagger, Ideologii politice şi idealul democratic,
Editura Polirom, 2000.
Chantal Milon-Delsol, Ideile politice ale secolului XX, Editura Polirom,
2002 (pag. 53-91)
Bibilografie seminar
Sondaj de opinie privind Holocaustul din România şi percepţia relaţiilor
interetnice, Realizat pentru Institutul Naţional pentru Studierea
Holocaustului din România "Elie Wiesel", Mai 2007
Raport final, Comisia pentru Studierea Holocaustului în România, Editura
Polirom, 2004. (p. 107- 178 şi p. 227-245)
7
Bubliografie opţională
Alexandru Florian, Cosmina Guşu, Manifestări de anti-semitism şi negarea
Holocaustului în mass-media din România. Analiză de mesaj, 2005-2006.
(www.inshr-ew.ro/pdf/ro_caiet2.pdf)
Lecturi recomandate:
Norman Manea, Întoarcerea huliganului, Editura Polirom, 2006.
Primo Levi, Mai este oare acesta un om?, Editura Polirom, Iaşi, 2004.
Jorge Semprun, Scrisul sau viaţa, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2004.
10. Fundamentalism
8
Bibliografie generală
9
Dezbateri ideologice româneşti
Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Humanitas, Bucureşti, 1990.
Horia Roman Patapievici, Politice, Humanitas, Bucureşti, 1996
Adrian Paul Iliescu, Liberalismul între succese şi iluzii, Editura All, 1998.
Miroiu Mihaela, Societatea retro,, Editura Trei, Bucureşti, 1999
Ion Bogdan Lefter, Postmodernism. Din dosarul unei bătălii culturale
Editura Paralela 45, 2002.
Lucian Boia, Mitul democraţiei, Humanitas, 2003.
Andrei Cornea, Turnirul khazar: împotriva relativismului contemporan,
Editura Nemira, 1997.
Beletristică
George Bernard Shaw, Pygmalion, Editura Albatros, 1990.
Milan Kundera, Gluma, Editura Humanitas, 2002.
George Orwell, Ferma animalelor, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
George Orwell, O mie nouă sute optzeci şi patru, Editura Polirom, Iaşi,
2002.
Jack Kerouac, Pe drum, Editura Polirom, 2003.
Sylvia Plath, Clopotul de sticlă, Editura Polirom, 2003.
Azar Nafisi, Citind Lolita în Teheran, Editura RAO, 2003.
Mario Vargas Llosa, Paradisul de după colţ, Editura Humanitas, 2004.
Primo Levi, Mai este oare acesta un om?, Editura Polirom, Iaşi, 2004.
Primo Levi, Armistiţiul, Editura Polirom, Iaşi, 2004.
Jorge Semprun, Scrisul sau viaţa, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2004.
Norman Manea, Întoarcerea huliganului, Editura Polirom, 2006.
Salman Rushdie, Versetele satanice, Editura Polirom, 2007
Primo Levi, Armistiţiul, Editura Polirom, Iaşi, 2004.
10
SUPORT DE CURS
PRIMA PARTE
1,2,3,4 pot fi titlurile unor articole, însă, în spatele lor se află schimbări
majore în gândirea despre etnie, rasă, naţionalitate, relaţiile între femei şi
bărbaţi, rolul guvernului ş.a.
Ideologiile politice nu sunt fixe, statice ci sunt extrem de dinamice.
11
politici ai vremii precum Napoleon Bonaparte care “a declarat noua ştiinţă a
fi nimc altceva decât o mască pentru planurile politice subversive ale
oponenţilor şi criticilor săi” (Idem, p.20)
Karl Marx este cel care va institui pentru mult timp o conotaţie eminamente
negativă a termenului de ideologie. Potrivit acestuia, ideologia este un
instrument, un sistem de idei care oferă legitimitate şi justificare unei clase
să o domine pe alta. Marx susţine că ideologia maschează relaţia de
dominaţie şi prezintă relaţiile sociale ca fiind normale, necesare şi de
neschimbat.
În 1920 Karl Mannheim a extins noţiunea de ideologie la un sistem de
credinţe despre lumea înconjurătoare şi a atras atenţia că ideologia e mai
mult decât un discurs al clasei conducătoare.
Acesta distinge între o concepţie particulară şi una totală privind ideologia.
Prima reprezintă „un set de idei caracteristice intereselor unui anumit grup
care îşi promovează aceste interese”, în timp ce concepţia totală a ideologiei
priveşte „un tip de gândire caracteristic unei întregi societăţi sau unei
perioade istorice, o ‚privire asupra lumii’ de care indivizii nu pot scăpa dt
dacă migrează într-o altă cultură-unde vor întâlni o altă ideologie totală”.
(Goodwin, 1992, p. 22)
12
Definiţia dată de Putnam este cea la care ne vom raporta în cadrul acestui
curs.
Barbara Goodwin deduce o serie de trăsături ale ideologiei potrivit
diverselor definiţii ale autorilor nemarxişti:
1. ideologia prezintă idei şi cunoaştere care determină anumite credinţe
şi acţiuni.
2. ideologia pretinde că are putere explicativă, că face lumea de înţeles
adepţilor săi, cu toate cp, în realitate distorsionează adevărul prin
selectare, interpretare sau falsificare.
3. ideologia are putere de persuasiune, preceptele sale apar sub forma
unor impretaive morale, încearcă să hrănească emoţiile făcând apel la
prejudecăţi şi temeri comune.
4. ideologia modernă pretinde că este ştiinţifică pentru că argumentele
sunt asemănătoare cu cele invocate de ştiinţă sau că se sprijină pe
dovezi ştiinţifice. (Goodwin, 1992, p. 23)
Îmsă, aşa cum subliniază şi Goodwin, caracterul peiorativ nu trebuie accptat
obligatoriu.
Alte definiţii:
Hannah Arendt: “ideologiile sunt ism-uri care explică totul adepţilor săi
pornind de la o singură premisă”.
Barbara Godwin: “o ideologie este o doctrină despre modul correct, nodul
adecvat de organizare a societăţii şi de a face politică bazată pe o serie de
consideraţii despre natura umană şi despre cunoaştere”. (Goodwin, 1992, p.
30)
Ball şi Dagger în Ideologii politice şi idealul democratic oferă o definiţie
operaţională a ideologiei, respectiv “set coerent de idei care explică şi
13
evaluează condiţiile sociale, ajută oamenii să îşi înţeleagă locul în societate
şi oferă un program pentru acţiune politică şi socială”. (Ball, Dagger, 2000,
p. 22)
Din această definiţie, potrivit autorilor, se pot deduce 4 funcţii pe care le
îndeplineşte o ideologie:
1. explicativă
2. evaluativă
3. orientativă
4. programatică
În continuare, voi prezenta descrierea pe care cei doi autori o fac funcţiilor
de mai sus.
Funcţia explicativă
Ideologia “oferă o explicaţie asupra cauzelor care fac condiţiile sociale,
politice şi economice să fie aşa cum sunt (…)”. (Ball, Dagger, 2000, p. 23)
De pildă: De ce femeile câştigă mai puţin decât bărbaţii pe piaţa muncii?
O feministă ar spune pentru că sunt discriminate.
Un liberal ar spune: pentru că au competenţe diferite, iar remuneraţia se face
pe baza competenţelor transpuse în performanţe.
Funcţia evaluativă
O ideologie “oferă standarde de evaluare a condiţiilor sociale”, hotărăşte
dacă anumite evenimente sunt bune sau nu.
Evaluarea se face în funcţie de anumite criterii. De exemplu, un liberal va
evalua o anumită măsură în funcţie de rolul guvernului, o feministă se va
întreba dacă măsura respectivă este sau nu în interesul femeilor, un
communist se va întreba dacă măsura este în interesul clasei muncitoare.
14
Funcţia orientativă
Ideologiile “oferă adepţilor săi o orientare şi înţelegerea identităţii lor- a ceea
ce el sau ea este, a locului căruia îi aparţin, a felului în care el sau ea
relaţionează cu restul lumii (…)”. (Ball, Dagger, 2000, p. 24)
De exemplu, dacă eşti communist te percepi ca membru al clasei
muncitoare, dacă eşti feministă/feminist importantă este identitatea de
femei/de gen (ca bărbat care simpatizează cu problemel femeilor).
Funcţia programatică
O ideologie “spune adepţilor săi ce să facă şi cum să procedeze”. (Ball,
Dagger, 2000, p. 24)
Dacă eşti nazist îţi doreşti ca rasa superioară să-i izoleze, să-i extermine pe
evrei, ţigani şi alt erase inferioare. Dacă eşti liberal îşi propui ca intervenţia
guvernului în vieţile oamenilor să fie minimă.
15
1. agent
2. obstacol
3. scop
Agentul este liber să atingă scopul atunci când nu întâlneşte un obstacol.
Agentul, obstacolul şi scopul sunt diferite pentru fiecare ideologie. Pentru
liberali agentul este un individ, pentru marxilşti el este reprezentat de o
clasă, pentru nazişti- de o rasă etc.
În ceea ce priveşte scopul, pentru un comunist, acesta este societatea fără
clase, pentru un feminist este acela de a trăi într-o societate în care
competenţele şi valorile femeilor să fie valorizate ş.a.
Obstacolele pot fi sexismul şi discriminarea de gen pentru feminişti, rasele
inferioare pentru nazişti, falsa conştiinţă de clasă a muncitorilor pentru
comunişti etc.
CURS Liberalism
“Asupra sa, asupra propriului trup şi asupra propriei minţi, individual este
suveran” (John Stuart Mill)
16
disensiuni în legătură cu semnificaţia exactă a libertăţii. Disensiuni există
între: neoclasici şi liberalii “statului bunăstării”.
Natura umană şi libertatea
Liberalismul pune accent pe loberattea individuală pentru că porneşte de la
premisa că fiinţele umane sunt indivizi raţionali, că oamnii sunt capabili să
trăiască liberi şi pot prin intermediul raţiunii să îţi domine pasiunile.
Fiinţele umane sunt raţionale, ăşi urmăresc propriul bine şi sunt fiinţe
concurenţiale.
Agentul pentru liberali este Individul.
Obstacolele sunt legi, obiceiuri sau diferite condiţii care împiedică alegerea
individuală.
Scopul- a trăi după cum crede individul
Trecut istoric
Liberalismul a apăut ca reacţie împotriva:
1. Conformismului religios
2. Originii sociale
17
Reprezentanţi ai liberalismului
Liberalismul timpuriu
Thomas Hobbes (1588-1679)
Primul text liberal îi aparţine lui Thomas Hobbes, Leviathanul (1651)
Hobbes îşi imaginează o starea de natură în care toţi indivizii erau liberi şi
egali, dar într-o situaţie conflictuală, era “un război al tuturo împotriva
tuturor”. Pentru a pune capăt conflictului, poporul îl investeşte pe Suveran
cu putere absolută.
Concluzia lui Hobbes potrivit căreia Suveranul este investit cu putere
absolută nu este liberală, dar premise toţi indivizii erau liberi şi egali da. Prin
urmare Hobbes este considerat un protoliberal.
18
Liberalism şi capitalism
Liberalii au luptat împotriva aranjamentaleor sociale, politice, religioase în
numele “drepturilor naturale”. Un aspect fundamental este căutarea libertăţii
economice.
Adam Smith (1723-1790)
“Laissez-faire, laissez-passer”
Cecetare asupra naturii şi cauzelor bunăstării naţiunilor (1776):
- sunt necesare politici economice care să-i permită indiviodului să
concureze liber pe piaţă;
- restricţiile economice nu servesc binelui public
Lipsa de competiţie înseamnă preţuri mai mari şi bunuri mai puţine.
Lăsat liber, interesul indicidual va promova binele public pentru că mâna
invizibilă direcţionează interesele persoanel ale celor aflaţi în competiţie
pentru a servi interesul comun al întregii societăţi.
Binele public reprezintă binele fiecărui individ, nu o abstracţie definită de
stat.
Guvernul trebuie să se intersecteze cât mai puţin cu schimburile economice;
trebuie să îndeplinească 3 funcţii:
1. să apere ţara împotriva invaziilor;
2. să promoveze dreptatea prin protejarea drepturilor de proprietate şi
menţinerea ordinii
3. să pună la dispoziţia cetăţenilor servicii şi instituţii pe care nu le pot oferi
instituţiile private (de pildă, infrastructură).
19
Liberalismul în secolul al 19-lea
Filosofii utilitarişti
20
vătămării celorlalţi. Mill introduce “principiul vătămării”: libertatea unui
individ se opreşte acolo unde încalcă libertatea altui individ.
Libertatea este esenţială pentru dezvoltarea persoanlă. Pentru a fi împliniţi
din punct de vedere uman, pentru ca societatea să progreseze, indivizii
trebuie să fie liberi să gândească şi să vporbească pentru ei înşişi. Progresul
este posbil doar atunci când există competiţie deschisă între idei, opinii,
atunci când există o “piaţă liberaă a ideilor”.
Liberalismul divizat
În urma efectelor revoluţiei industriale, reprezentanţii liberali s-au scindat în
două grupuri
1. unii liberali susţineau că guvernământul trebuie să salveze poporul de
sărăcie, ignoranţă şi boală, respectiv să fie preocupaţi de bunăstarea
generală a individului liberalii bunăstării generale sau ai statului
bunăstării
2. alţii: orice mişcare precum cea de la punct 1 va oferi putere prea mare
statului. Sttaul este un rău necesar liberali neoclasici (sunt mai
preocupaţi de liberalismul timpuriu)
Liberalsimul neoclassic
începând cu a doua jumătate a secolului al 19-lea: statul- “paznic de noapte”:
scopul legitim fiind acela de a proteja persoana şi proprietăţile indivizilor
împotriva fraudei.
Herbet Spencer (1820-1903)
Indivizii sunt liberi să concureze între ei, cei mai puternici, inteligenţi vor
prospera. Dacă cei săraci, mai slabi sunt ajutaţi, ajutorul reprezintă un
21
impediment pentru libertatea individuală şi întârzie progresul social pentru
că îi trage pe cei buni înapoi.
Liberalismul bunăstării
Crede în valoarea libertăţii individuale
Statul nu mai e un rău necesar, ci condus în mod adecvat, guvernământul
poate promova libertatea inviduală, asigurându-se că toată lumea se bucurtă
de şanse egale în viaţă.
22
Secolul XX
John Rawls, O teorie a dreptăţii, 1971
Dacă oamenii s-ar afla în spatele unui văl de ignoranţă şi şi-ar imagina o
societate dreaptă, ar imagina-o ca o societate care respectă următoarele
reguli:
1. fie care să fie liber în mod egal
2. fiecare să se bucure de egalitate de şanse
Oamenii care depun cele mai amri eforturi şi folosesc cele mai înalte abilităţi
nu merită efectiv o recompensă mai mare decât oricare altul. De ce? Pentru
că efortul şi abilitatea se dobândesc ereditar sau prin influenţa mediului.
Susţine o distribuţie egală a bogăţiei şi a resurselor.
Liberalismul azi
23
CURS Socialism
24
1. prin control centralizat. Sttaul sau guvernul trebuie să îţi assume
responsabilitatea pt administrarea proprietaăţilor şi a resurselor (vezi
URSS); prin intermediul acestui tip de control creşte eficienţa
planificării, a administrării economiei de către stat.
2. prin control descentralizat. În cazul 1 spun socialiştii care susţin
controlul descentralizat, consecinţa va fi: birocraţia extreme de
greoaie.
În opinia lor, descentralizarea presupune investirea unor grupuri cu acest
control.
25
Saint Simon (1760-1825)
- istoria umană este împărţită în etape sau perioade successive; pe
măsură ce o veche formă de societate dispare, apare una nouă care îi
ia locul. Fiecare etapă presupune anumite clase şi depinde de anumite
credinţe.
- Nu a susţinut clar transferarea proprietăţii private sub controlul public
- A argumentat împotriva capitalismului laissez-faire: în competiţie
oamenii produc prea mult dintr-un bun şi părea puţin din altul.
26
a. forţe materiale de producţie (materii prime: zăcăminte de metalifere,
maşini pentru extragerea acestor materaile, fabricile în care
materialele sunt transformate în bunuri etc.)
b. relaţii sociale de producţie (include muncitorii la căile ferate care
transportă materia primă, cei care constriesc, bancheri etc.). Din
aceste relaţii sociale iau naştere clasele. Clasa din care faci parte este
esenţială deoarece de ea depinde relaţia pe care o ai cu forţele
materiale de producţie.
- clasa care domină:
a. este mai puţin numeroasă decât cea care este dominată
b. controlează agenţiile de coerciţie. Statul este un fel de
comitet executive care sprijină burghezia.
c. Controlează gândurile şi ideile din societatea, pe ale clasei
muncitoare muncitorii dobândesc o falsă conştiinţă de clasă
Conştiinţa de clasă:
a. legitimează diviziunea muncii, inegalităţile de bogăţie, status etc.
b. împiedică clasa muncitoare să-şi formeze o imagine despre sitiaţia
reală, ceea ce va face ca muncitorii să nu îşi cunoască propriile
interese.
27
3. alienează muncitorii unii de alţii încât îi face să concureze unii
împotriva altora pentru locuri de muncă.
CURS Feminism
Prima parte
28
FEMINISMUL MODERN
Marea Britanie
1694 Mary Astell publica A Serious Proposal to Ladies, „Dacă toţi oamenii
se nasc liberi, cum se face că toate femeile se nasc sclave?”1
FEMINISM POLITIC
ILUMINISM
1
Citată de către Carol Pateman, 1989, p. 170 din lucrarea lui Mary Astell: Câteva reflecţii asupra
căsătoriei.
29
Ideile centrale ale lui Marry Wollstonecraft sunt următoarele: femeile
trebuie să devină cetăţeni raţionali, cu responsabilităţi familiare şi
civice, prin urmare educaţia trebuie să devină o veritabilă co-educaţie,
aceeaşi pentru ambele sexe; educaţia trebuie axată pe libertate,
demnitate personală, independenţă economică; femeile trebuie să
poată îmbrăţişa profesii de orice tip şi să poată fi reprezentate politic.
Mary Wollstonecraft nu cere în mod explicit dreptul la vot.
30
Statele Unite.
DREPT LA VOT
SUA
MAREA BRITANIE
31
“Noua Zeelandă (prima, în 1893), Australia, la sfârşitul secolului XIX,
Ţările Scandinave (1906-1907), apoi Anglia şi SUA, au devenit vârful de
lance în avangarda mişcării feministe şi un model demn de urmat pentru
celelalte ţări.” (Mihaela Miroiu, 2004, Drumul catre autonomie)
Franta: dreptul la vot a recunoscut pentru femei mai ales sub presiunea
Naţiunilor Unite.
FEMINISM ROMANESC
- LEGISLATIE
2
Operile doamnei Sofia Chrisoscoleu, născută Cocea, precedate de viaţa autoarei, de Iulia A.,art. Epistola
adresată tuturoru Doamneloru moldovene, Tărgulu Neamţului, 1855, Tipografia Naţională a lui Ştefan
Rasidescu, Bucuresci, 1862, pag. 16.
32
Din cauza statutul normativ inferior al femeilor: schimbarea legislaţiei
devine ţintă predilectă.
B. Până în 1865 când intră în aplicare noul cod civil erau în vigoare Legile
Caragea (1818) şi Calimachi (1817), cu prevederi opuse egalizării în
drepturi a sexelor. Ambele prevedeau privilegiul masculinităţii la moşteniri,
restricţii impuse femeilor în folosirea zestrei lor, în acţiuni de tutelă, în
posibilităţile de a depune mărturii; femeia avea însă dreptul de a se folosi de
averea sa, care era diferită de zestre.
33
actele juridice pe care femeia le încheia nu erau valabile fără
autorizarea soţului său.
1.instruire insuficientă,
Ideile emancipării femeii şi-au făcut apariţia şi în Ţările Române, încă din
primele decenii ale secolulul al XIX-lea, aproximativ în acelaşi timp cu
răspândirea unor curente asemănătoare în Anglia, Franţa, Suedia şi în alte
ţări industriale dezvoltate,
34
EDUCATIE, Contributia mijloacelor de imprimare, ziare, reviste
Femeia şi munca -statutul femeii române:
3
I. H. Rădulescu, Curier de ambe sexe, art. Femeile sau cugetul acestei foi, nr.2, 1837, pag. 44; periodul I;
dela 1836 la 1838; a doa ediţie; Bucureşti; Tipografia Heliade şi Associaţi; 1862.
4
Idem, pag. 45.
35
le-au crescut. Plângeţi-vă împotriva voastră că nu vă creşteţi fetele,
plângeţi-vă împotriva părinţilor voştri că nu v-au crescut surorile...5
5
Idem, pag. 46.
6
Idem.
7
Gazeta de Transilvania, nr. 9, 1838.
8
În amintirea aniversărei a cincidecea a Gazetei Transilvaniei, 1838-1888, Braşovu 1 ianuarie 1888;
Chemigrafia Alexi, Braşov, pag 21, ziar Foaie pentru minte, inimă şi literatură, nr. 3, 28 ianuarie, 1846.
36
Specificitatea feminismului romanesc: COMPONENTA NATIONALA
EDUCATIE
9
Ştefania Mihăilescu, Din istoria feminismului românesc. Antologie de texte (1838-1929); C.A. Rosetti,
Scrisoare deschisă către femeile claselor privilegiate; pag.13.
37
pentru viaţa de familie.
Acest mod de a aduca fetele, prin joc, cântec, limbi străine le asigura
acestora un bărbat, dar femeia va putea iea fi fericită, sau nu cu această
educaţiune?12
1. MATERNITATE
38
constitui pentru ea o preocupare, prin urmare însăşi familia era în pericol.
Dar tocmai educaţia care îi era refuzată o va ajuta să-şi crească descendenţii
într-un mod corespunzător (Sofia Nădejde)
Sofia Cocea a zugrăvit foarte clar situaţia în care se aflau femeile din
România: rolul nostru reîncepe de îndată ce poporul român a intrat în
familia europeană,15 dar toate acestea puteau fi obţinute numai dacă educaţia
devenea un factor decisiv în viaţa tuturor, nu numai a femeilor. Este de
datoria tuturor femeilor cari pot, de a căuta a se instrui cît mai mult, căci
atunci vor putea mai cu înlesnire lupta pentru emanciparea sexului lor.16
13
Maria C. Buţureanu, Femeia. Studiu social., cu o prefaţă de D-ra Eleonora Stratilescu, profesoară, ediţia
a II-a revăzută, Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Copm., Societate Anonimă, 1921, pag. 338-339.
14
Operile doamnei Sofia Chrisoscoleu, născută Cocea, precedate de viaţa autoarei, de Iulia A., art. Către
Damele Române, Fălticeni, 11 mai 1859, Tipografia Naţională a lui Ştefan Rasidescu, Bucuresci, 1862,
pag. 78
15
Idem, pag. 84.
16
Sofia Nădejde, Contemporanul, 1881-1882, art. Către femei, pag. 4.
39
Statutul femeii române nu se deosebea în mare parte sau complet de cel al
femeilor din Europa.
LUCRAU IN AGRICULTURA
17
Operile doamnei Sofia Chrisoscoleu, născută Cocea, precedate de viaţa autoarei, de Iulia A.,art. Epistola
adresată tuturoru Doamneloru moldovene, Tărgulu Neamţului, 1855, Tipografia Naţională a lui Ştefan
Rasidescu, Bucuresci, 1862, pag. 15.
40
Rata de angajare a femeilor
Totuşi, în aceste sfere procentajul de femei angajate era mult mai mic
decât cel al bărbaţilor. Motive:
Rolul educatiei
18
Sofia Nădejde, Contemporanul, 1881-1882, art. Către femei, pag. 3.
41
Asemănător femeilor din Occident care îndurau condiţiile grele din
industrie, în România femeile suportau condiţiile primitive în care se
muncea în agricultură şi salariile mai mici decât ale bărbaţilor.
42
Discriminare in privinta accesului la profesii
Emanciparea femeii, care a avut loc prin muncă, a fost una extrem
de anevoioasă. Un progres treptat în ceea ce priveşte evoluţia salariilor şi a
standardului de viaţă este problematic atunci când este legat de istoria
femeilor. Una dintre cauzele posibile ar fi aceea că nu au ştiut să se
organizeze în sindicate; asociaţiile feminine apar în jurul anului 1848 şi sunt
la început asociaţii de producţie.
Maternitate
43
femeia şi-a adaptat munca la cerinţele familiale. Evoluţia femeii este strâns
legată de participarea ei la producţie şi de “controlarea” reproducerii.
Partea a doua
Feminism politic
Chestia femeii este o chestie foarte serioasă. Şi nimeni dintre cei fără
idei preconcepute n-ar putea contesta influenţa hotărâtoare ce are femeia
asupra civilizaţiei unui popor.
19
Maria C. Buţureanu, Femeia. Studiu social., cu o prefaţă de D-ra Eleonora Stratilescu, profesoară, ediţia
a II-a revăzută, Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Copm., Societate Anonimă, 1921, pag. 338
44
Spre dreptul de vot
45
susţinătorilor. Prin urmare, începuturile naţionale ale sufragismului s-au
transformat într-o mişcare transnaţională.20
20
Gisela Bock, Femeia în istoria Europei. Din Evul mediu până în zilele noastre, traducere din limba
germană de Mariana Cristina Bărbulescu, Editura Polirom, 2001, pag. 174.
21
Idem, pag. 175.
22
Idem, pag. 178.
46
urmelor bărbaţii sunt bărbaţi şi femeile sunt femei.23 La nivel politic,
deosebirea dintre femei şi bărbaţi a devenit un vehicul pentru motivarea
participării politice a femeilor. S-a formulat şi ipoteza legitimităţii dreptului
electoral prin maternitate, contrazicând vechiul argument potrivit căruia
datorită obligaţiilor lor de mame ar fi incapabile de decizii şi de acţiuni
politice. Sufragetele au accentuat convingerea că acordarea dreptului
electoral ar contribui nu numai la binele femeii, ci şi la binele general.
Aspectul national
23
Idem, pag. 180.
47
PROBLEMA CETATENIEI
ORGANIZATII DE FEMEI
Cea mai veche şi mai prestigioasă organizaţie de femei din Transilvania, este
cea de la Braşov, constituită în 1850, sub numele de Reuniunea Femeilor
Române pentru ajutorul creşterii fetiţelor orfane române mai sărace.
24
Eugenia de Reuss-Ianculescu, Drepturile femeii, art. Femeia română şi politica, anul II, ianuarie-
februarie 1913.
48
ales în deceniile care au urmat înfiinţării ASTREI (Asociaţiunea transilvană
pentru literatură română şi cultura poporului român, 1861).
ROLUL PUBLICATIILOR
49
Xenopol. În paginile sale se dezbăteau sensul emancipării femeii, se
combăteau atitudinile şi concepţiile anacronice privind statutul ei în societate
şi se lansau apeluri către femeile din toate categoriile sociale să susţină
eforturile pentru câştigarea drepturilor lor.
În ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea este evident rolul mişcării
socialiste în maturizarea reuniunilor şi asociaţiilor de femei. Adepţii ideilor
socialiste, Sofia şi Ion Nădejde, Panait Muşoiu, Constantin Mile, Paul
Scorţeanu ş.a. au semnat articole, studii şi polemici în Munca, Drepturile
omului, Lumea nouă, Contemporanul dar şi în alte publicaţii, şi au atras
atenţia asupra importanţei înfăptuirii reformelor democratice, în primul rând
a votului universal, pentru atingerea scopurilor mişcării feministe.
Sofia Nădejde s-a ridicat împotriva opiniei lui Titu Maiorescu (exprimată cu
prilejul unei conferinţe, Darvinismul şi progresul intelectual, ţinută în mai
1882 la Ateneul Român), potrivit căreia ar fi cu neputinţă să se încredinţeze
soarta popoarelor pe mâna unor fiinţe a căror capacitate craniană e cu
10% mai mică.25 În legătură cu „chestiunea emancipării femeilor”, Titu
Maiorescu considera că ideea...în starea de azi a lucrurilor, este precipitată
şi ...cam nerealizabilă.26 Sofia Nădejde demonstra pe baza descoperirilor
biologiei, antropologiei, anatomiei că, raportată la greutatea corpului,
25
Sofia Nădejde, Contemporanul, art. Răspuns d-lui Maiorescu în chestia creierului la femei, anul I, nr. I,
1881-1882, pag. 875.
26
Idem.
50
greutatea creierului femeii întrece chiar şi pe cea a bărbatului. Cauza stării
de inferioritate a femeii trebuie căutată în mediul social în care trăieşte, plin
de prejudecăţi, în legislaţia discriminatorie ( dacă femeia cultă de azi are
alte ocupaţii, alte idealuri, decât cele ce ar trebui şi care ar fi folositoare
societăţii, aceasta nu înseamnă că nu e inteligentă, ci că educaţia ce i s-a
dat a fost rea...27) şi în imposibilitatea de a se instrui conform exigenţelor
epocii. Bărbaţii au dorit să aibă în femeie o fiinţă care să îi desfete, iar
femeile au făcut din bărbaţi nişte producători de bani, care să le poată
satisface capriciile. Şi unii şi alţii prin selecţiunea naturală au ajuns la
culme.28 (Ştefania Mihăilescu, 2002)
Sofia Nădejde:
Multe femei s-au temut că şi azi vor mai fi unii şi încă din cei cari conduc
destinele neamului nostru cari cred că femeia are a-şi vedea de casa ei şi n-
are a se interesa de chestiunile de interes general, dincolo de orizontul
27
Idem, pag. 880.
28
Idem, pag. 879.
29
Idem, pag. 326.
51
îngust al menajului ei, fiindcă atunci îşi uită menirea! Chestiunile acelea
mari sunt patrimonul exclusiv al bărbatului...30
30
E. Stratilescu, prefaţă la Femeia. Studiu social, Maria C. Buţureanu, ediţia a II-a, revăzută, Bucureşti,
Editura Librăriei Socec & Comp., Societate Anonimă, 1921, pag. 3
31
Vezi Anexa 2, Adela Xenopol, Dochia, anul I, iulie 1896, nr. 1, art. Un cuvânt înainte, pag. 1.
32
Vezi Anexa 3, Adela Xenopol, Dochia, anul I, iulie 1896, nr. 1, art. Emanciparea femeei române, pag. 4.
52
la aceste categorii de femei era motivată prin atitudinea ostilă a majorităţii
parlamentare faţă de intrarea femeilor în viaţa politică.
PETITII. Lobby
53
2. Pe aceeaşi poziţie s-a situat şi Adela Xenopol, care, pe 21 aprilie 1914,
a înmânat, în numele unui grup de femei intelectuale deputatului I.Al.
Brătescu-Voineşti o petiţie care insista pentru acordarea dreptului de vot,
cel puţin pentru comună.
DREPTURI POLITICE
RAZBOI
33
Eugenia de Reuss-Ianculescu, Drepturile femeii, anul II, ianuarie-februarie 1913.
54
Feministele din punct de vedere al politicii externe sunt pentru
„Pacifism”.34
34
Idem.
55
vot, ci chiar interesul colectiv o cere: individul ce nu poate lucra la interesul
obştesc este o nulitate socială.35
În vara anului 1917, un grup numeros de femei din Moldova, printre care:
Ella Negruzzi, Olga Sturdza, Cornelia Emilian, Ana Conta Kernbach, Elena
C. Meissner a înaintat Senatului o petiţie, cerând ca la elaborarea noii
Constituţii a ţării să se recunoască drepturile integrale ale femeii.
35
Vezi Anexa 8, Acţiunea Feministă, organ de propagandă pentru emanciparea civilă şi politică a femeei,
anul I, nr. 5, 1 iulie 1919, art. Necesitatea dreptului de vot pentru femee- Valentina D. Focşa, pag. 1.
36
Vezi Anexa 12, Acţiunea Feministă, organ de propagandă pentru emanciparea civilă şi politică a
femeei, 1 iunie 1919, art. Ce vrem noi, pag. 1.
56
SUNT FEMEILE PREGATITE PENTRU POLITICA?
!!!!!
Un alt caz pe care s-a sprijinit neacordarea dreptului de vot femeilor a
fost faptul că Franţa, Elveţia şi statele balcanice nu au admis votul femeilor;
dacă Franţa, care a constituit dintotdeauna un model nu a fost de acord, cum
ar putea atunci România să ia în considerare acordarea dreptului de vot
femeilor ?! Au existat voci, cum este cea a Sandei Filitti, care au
demonstrat că situaţia Franţei unde clerul catolic are ascendent mai mare
asupra femeilor se deosebeşte de cea a României.
37
Vezi Anexa 13, Acţiunea Feministă, organ de propagandă pentru emanciparea civilă şi politică a
femeei, anul I, nr. 17, 1 ianuarie, 1920, art. Femeia şi sufragiul universal- Aurel Lazăr, deputat de Oradia
Mare, pag. 1.
57
Singurul argument care s-ar putea opune deci la noi votului feminin ar fi
lipsa lor de pregătire cetăţenească, dar acordarea dreptului de vot este
singurul mijloc de a face această pregătire.38
ROLUL AECPFER
38
Acţiunea Feministă, organ de propagandă pentru emanciparea civilă şi politică a femeei, anul I, nr. 17, 1
ianuarie 1920, art. Votul femeilor- Sanda Filitti, pag. 2.
39
Vezi Anexa 14, Acţiunea Feministă, organ de propagandă pentru emanciparea civilă şi politică a femeei,
anul I, nr. 15, 1 decembrie, 1919, pag. 3 şi nr. 18, 15 ianuarie, 1920, pag. 3, Cerere înmânată guvernului de
către delegaţia Asociaţiei feministe centrale.
58
SONDAJUL AECPFR
59
consiliile comunale interimare.42 Comitetul Central al Asociaţiei pentru
Emanciparea Civilă şi Politică a Femeilor din România a cerut membrelor
Asociaţiei să refuze cooptarea în consiliile interimare şi să revendice votul
integral.
42
Vezi Anexa 16, Acţiunea Feministă, organ de propagandă pentru emanciparea civilă şi politică a
femeei, 1 iunie 1919, art. Femeia în Consiliul Comunal, pag 3.
43
Ştefania Mihăilescu, Din istoria feminismului românesc, Editura Polirom, 2002, pag. 40.
44
Idem.
60
Preşedinta Comitetului Executiv al C.N.F.R., Calypso C. Botez a atras
atenţia că noul organism va avea învedere interesele vitale ale tuturor
femeilor indiferent din ce categorie socială făceau parte, respingând
separaţia femeilor pe criterii de clasă, susţinută de Internaţionala Comunistă.
45
Ştefania Mihăilescu, Din istoria feminismului românesc, Editura Polirom, 2002, pag. 41.
61
democraţie înseamnă consacrarea prin lege a tuturor drepturilor şi
îndatoririlor pentru toţi cetăţenii ţării, fără deosebire de sex.
Discutarea articolului 6 al proiectului de Constituţie a început în
Adunarea Deputaţilor, pe 19 martie 1923; o seamă de deputaţi, printre care
N. Iorga, dr. Şt. Bogdan, I. Pistiner, au condamnat privarea unei jumătăţi din
populaţie de dreptul de vot, cu atât mai mult cu cât erau nesocotite hotărârile
marilor adunări naţionale ale românilor din provinciile istorice. Raportorul
C.G. Dissescu s-a pronunţat potrivit convingerilor sale pentru acordarea
dreptului de vot femeilor, dar, cedând presiunii majorităţii parlamentare, a
susţinut amânarea soluţiei integrale, sub pretextul că ar fi lipsit datele
necesare referioare la numărul femeilor care ar putea beneficia de
drepturi politice.
(1924-1929)
62
elaborat situaţii şi au iniţiat dezbateri, indicând modalităţile concrete ale
legalizării în drepturi a femeilor cu bărbaţii.
Toate acestea au fost completate cu o serie de cercetări, întreprinse de
Secţia Feminină (constituită în 1925) a Institutului Social Român sub
dircţia lui Dimitrie Gusti: Calypso C. Botez, care împreună cu alte
reprezentante ale feminismului românesc, a elaborat un program de studiere
a întregii problematici feminine, cu scopul de a oferi soluţii comisiilor
juridice ale parlamentului şi de a atrage atenţia opiniei publice asupra
inechităţilor păstrate în legislaţia ţării.
MODIFICARI LEGISLATIVE
63
dispune de averea sa: n-au fost recunoscute nici drepturile succesorale ale
femeii văduve etc.
MODALITATI DE PARTICIPARE
64
Prin aceată soluţie nu se urmărea constituirea unei opoziţii contra
bărbaţilor, ci evitarea intrării femeilor în clientelele cluburilor politice.47 În
1929 a luat fiinţă Gruparea Naţională a Femeilor Române (G.N.F.R.),
preşedintă fiind Alexandrina Cantacuzino. Scopul noii organizaţii era să
pregătescă politiceşte femeia română ca să-şi câştige egala îndreptăţire
politică în stat şi prin forţa politică ce o va realiza să colaboreze la
conducerea ţării din toate punctele de vedere în aceleaşi condiţii ca şi
bărbatul.48
65
întărit în opinia publică sentimentul că participarea femeilor la viaţa
obştească este şi în România, ca şi în alte ţări ale lumii, în beneficiul întregii
comunităţi.
66
PARTEA a III-a IDEOLOGII TOTALITARE
67
Friedrich şi Brzezinski ideintifică următoarele elemente ale societăţii
totalitare:
1. o ideologie oficială care conţine o viziune despre statul ideal, viziune
care este obligatorie.
2. un partid unic birocratic şi ierarhizat, de obicei condus de o singură
persoană.
3. securitate/teroare poliţienească.
4. monopol asupra mijloacelor de comunicare.
5. monopol asupra armelor.
6. economie centralizată.
(Friedrich şi Brzezinski apud Goodwin, 1992, p. 180)
Trăsăturile 1-6 sunt caracteristice: Germaniei naziste, Rusiei sub conducerea
lui Stalin, ţărilor comuniste din estul Europei şi Italiei conduse de Mussolini.
68
4. precondiţia este existenţa unei populaţii întinse în cadrul căreia există
o serie de “ţapi ispăşitori” . (de exemplu, evrei, chiaburi)
(Arendt, Originile totalitarismului, 2006)
1. viziunea utopică
- Ideologia dominantă oferă o viziune explicită a societăţii ideale, care
reprezintă un scop căruia totul trebuie să i se subordoneze.
- Pentru că există un unic Adevăr, toate celelalte ideologii sunt
interzise, “scoase în afara legii”.
- Nu se acceptă pluralitatea adevărurilor.
- Nu există toleranţă pentru alte adevăruri.
Karl Popper identifică viziunea utopică în Ideile platoniciene50 şi condamnă
acest mod de gândire ca fiind antitetic celui din “societatea deschisă”.
50
Ideile reprezintă o existenţă eternă, absolută, se referă la o existenţă neschimbătoare, universală,
substanţială (există în sine şi prin sine)
69
Oamenii sunt consideraţi fundamental slabi, egoişti, prin urmare anti-sociali.
Ei sunt asemănători unor copii, sunt incapabili să fie autonomi, să ia decizii
pentru ei înşişi şi pot să existe doar ca parte a sistemului social.
Pentru că oamneii sunt iraţionali şi iresponsabili, salvarea lor vine de la
lideri.
Premisele acestea sunt diametral opuse:
- concepţiei liberale asupra naturii umane ca raţională şi independentă
- concepţiei marxiste asupra fiinţelor umane ca fiind sociabile
Există două clase fndamentale: a celor conduşi şi a celor are conduc.
3. nevoile reale
Ideologiile totalitare fac o distincţie clară între nevoi reale şi ceea ce simt
oamenii că reprezintă nevoile lor susţinând că defectele oamenilor îi fac
incapabili pe aceştia să îşi cunoască propriul bine.
Prin umare, un despot sau partidul stabileşte care sunt nevoile adevărate ale
oamenilor, adesea împotriva voinţei oamnilor şi folosind coerciţia.
Rezultatul este paternalism susţinut prin forţă.
Teoria democratică liberală susţine contrariul: singurul mod de a cunoaşte
nevoile oamenilor este exprimarea preferinţelor în mod democratic de către
oameni. Dacă nu se ţine cont de dirinţele lor percepute şi de preferinţe, nu
există nicio garanţie că, în realitate, conducătorii nu vor substitui dorinţele
poporului cu ale lor, ceea ce au făcut liderii totalitari.
4. sacrificarea libertăţii
Pentru a atinge acea viziune ideală, statele totalitare reduce libertatea
individuală, uneori oferind în schimb o mai mare securitate materială.
70
Strategia aceasta este legată de concepţia asupra naturii umane: dacă
oamenii sunt incapabili de libertate, atunci libertatea nu poate să reprezinte o
prioritate a ideal politic.
Cetăţenii ţărilor comuniste totalitare au avut puţină libertate politică, dar o
mare securitate economică.
Teoreticienii liberali sunt extreme de critici faşă de această abordare a
libertăţii şi considertă diminuarea libertăţii ca fiind trăsătura esenţială a
statului totalitar.
5. hipertrofia politicii
Totalitarismul “politizează” întreaga viaţă, extinde sfera publică nepermis de
mult, invadează sfera privată într-un mod dăunător binelui individual.
Totalitarismul reconceptualizează rolul sferei publice şi al sferei private, în
sesnsul reducerii sferei private. Concepţia totalitară asupra celor două sfere
este fundamental diferită celei din teoria liberală.
Şi Platon, Aristotel cred că împlinirea omului se face în sfera publică, prin
particapare politică mai degrabă decât prin viaţa privată şi economică.
Liberalii privesc critic intervenţia statelor totalitare în probleme private
precum controlul naşterilor.
Statele totalitare extend intervenţia politică asupra unor elemente considerate
private de către liberali.
Pentru liberali o crimă a totalitarismului este lipsa de recunoaştere a
graniţelor dintre public şi privat.
5. supremaţia statului
Este foarte apropiataă de extinderea sferei publice, de o viziune exaltată
asupra statului.
71
Individual este perceput ca o parte subordonată unui întreg, prin urmare
indivizii sunt trataţi în mod asemănător, ca având nevoi şi dorinţe identice,
ceea ce duce la omogenizare forţată.
Supravieţuirea statului indiferent de costuri şi de mijloace devine scopul
politic suprem.
În Germania, statul era văzut ca o entitate mistică a cărui existenşă era legatp
de puritatea rasială şi de integrittatea teritorială a naţiunii.
Prin contract, marxismul este anti-stat, dar practica comunistă a exaltat şi a
oferit putere apartaului de stat şi, în mod contrar viziunii internaţionaliste a
socialismului a adoptat o startegia profound naţionalistă. In consecinţă, cele
două ideologii care au sprijinit sistemele totalitare aveau o abordare
diferită a statului.
Etatizarea este ceea ce oamenii identifică drept trăsătura esenţială a
totalitarismului.
Bibliografie
Barbara Goodwin, 2001, Using Political Ideas, New York..
72
Arendt, Hannah, 2006, Originile totalitarismului, Ed. Humanitas, Bucureşti
– I 890
Aron, Raymond, 2001, Democraţie şi totalitarism, Ed. ALL, Bucuresti – II
1937 /320
Besançon, Alain, 1999, Nenorocirea secolului, Ed. Humanitas, Bucureşti
Kligman, Gail, 2000, Politica duplicităţii, Editura Humanitas, Bucureşti.
Popper, Karl R., 1993, Societatea deschisă şi duşmanii săi, Ed. Humanitas,
Bucureşti – vol II
Prima parte
73
La începutul comunismului, femeile erau asemenea bpărbaţilor „muncitoare
fruntaşe”.
„Statul51 devine, din perspectiva propagandei oficiale, cel care face, dă,
protejează, are grijă. El este « marele patriarh »”. (Miroiu, 2004, p. 197)
POLITICILE DE GEN
51
A se înţelege partidul-stat.
74
2. dezvoltarea statutului de „tovarăşi de muncă şi de viaţă”
pentru bărbaţi şi femei,
3. sprijinul statului în creşterea copiilor,
4. industrializarea muncii casnice,
5. educaţie egală,
6. participarea deplină a femeilor la viaţa politică.
(Mihaela Miroiu, 2004, p. 199)
1. egalitatea economică
Comunismul a introdus în Constituţie şi legi egalitatea în drepturi şi în
îndatoriri a cetăţenilor. Constituţia din 1948: “La muncă egală femeia are
drept de salarizare egală cu bărbatul” (art. 21).
Statutul general egal, indiferent de sex, rasă, etnie, religie, era cel de „om
al muncii”.
75
„Să îi tratăm pe toţi oamenii nu ca bărbaţi şi femei, ci în calitatea lor de
membri de partid, de cetăţeni pe care îi judecăm exclusiv după munca pe
care o depun” (Nicolae Ceauşescu, 1973 în Olteanu, 2003, p. 41.).
2. egalitatea politică
„Femeile au avut acces la putere în etapa în care puterea era goală de
sens, respectiv în comunismul totalitar”. (Miroiu, 2004, p. 202)
76
3. educaţia egală
77
Creşterea copiilor: statul a înfiinţat creşe de întreprindere şi grădiniţe,
părinţii îşi puteau continua munca.
POLITICILE REPRODUCTIVE
78
1. nevoia de forţă de muncă
2. Ceauşescu dorea să fie conducătorul unui popor numeros
Raluca Popa, 2004
3. tradiţionalism comunist
Gail Kligman
Avortul:
79
închişi pentru avorturi, copii orfani sau abandonaţi, traume sexuale şi teama
de sexualitate.52 (vezi Băban, 2000, Kligman, 2001, Miroiu 2004)
CURS NAZISMUL
52
În problemele legate de denaturarea vieţii sexuale şi transformarea ei mai degrabă în experienţă a fricii,
vezi studiul Adrianei Băban, 1996
80
3. apel la forţa militară, nevoia de disciplină şi de sacrificiu.
4. accent pe naţionalism.
5. spirit totalitar.
Natura umană
- Hitler şi adepţii săi considerau că apartenenţa fiinţelor umane la rase
diferite este datul fundamental al fiinţei umane.
- Nu există o natură umană universală pentr că diferenţele care fac
distincţia dintre o rasă şi alta marchează pentru fiecare un rol, un
destin în lume.
- Secolul 19, Joseph Arthur Gobbineau: rasa este asociată cu creşterea
şi cu descreşterea marilor civilizaţii. Distrugerea Imperiului Roman a
fost urmarea amestecului raselor. Un popor ajunge la putere când
compozişia sa rasială este pură.
- Rasele nu au fost create egale. Rasa albă este superioară celei galbene,
cea galbenă celei negre.
- Lupta pentru supravieţuire a darwiniştilor sociali a fost interpretată:
nu există o luptă între specii cum spune Darwin, nu e o luptă între
81
indivizi (Herbert Spencer), ci o luptă între rasele pământului =
aceasta este esenţa poziţiei naziste.
Arienii sunt rasa extraordinară, izvorul celei mai amri părţi din ce este
civilizat şi merită atenţie. Naziştii au decis că destinul arienilor era să îi
conducă pe ceilalţi, să subjuge rasele inferioare.
Pentru Hitler, rasa ariană este sursa creatoare de cultură a civilizaţiei
europene.
Poporul german reunea cele mai pure rămăşiţe ariene, în consecinţă trebuiau
să extermine popoarele inferioare.
Libertate
- Viziuna rasistă a fost integrată şi în dezvoltarea cocnepţiilor despre
libertate.
- S-au opus perspectivei liberale conform căreia libertatea are legătură
cu drepturile individuale.
- Libertatea este libertatea naţiunii, a volk-ului (poporului german).
- Naziştii susţineau că singura libertate care contează este cea a volk-
ului care aparţinea “rasei stăpânilor”.
- Libertatea este libertatea arienilor.
Obstacole
- Rasele inferioare care fac tot posibilul pentru a-i trage în jos pe arieni.
- Ideile şi idealurile Iluministe care erau considerate idealuri evreieşti.
- Fraternitatea universală care îşi avea bazele în liberalism şi Marxism.
Acestea dou nu erau dopar un obstacol, cu duşmani care trebuiau
distruşi.
82
- Fiecare individ este o celulă în marele organism al poporului:
Destinul poporului este şi Destinul indivizilor.
83
“o doctrină nu este tolerantă; ea nu poate fi “un partid între aletele!; ea cere
imperios recunoaşterea exclusivă şi toptală a cocneptelor sale, care trebuie să
transforme întreaga viaţă publică. Ea nu poate tolera în aporpierea ei nici un
vestigiu al Vechiului Regim”. (Hitler, p. 552 apud Delsol, 2002, p. 88)
84