Rezumate Conf - Inhga 2009

Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor
Rezumate
Conferinţa ştiinţifică anuală , 21-22 octombrie 2009
Conferinţa științifică anuală
Estimarea şi predicția fenomenelor hidrologice extreme
Tematica conferinței :
1. Analiza valorilor extreme
2. Procese şi regimuri hidrologice
3. Estimarea, predicția şi prognoza viiturilor
4. Estimarea, predicția şi prognoza secetei hidrologice şi a scurgerii
minime
5. Managementul fenomenelor hidrologice extreme
1
Rezumate
2
Rezumate
Cuprins
3
Rezumate
4
Rezumate
5
Rezumate
6
Rezumate
1. ANALIZA VALORILOR EXTREME
7
Rezumate
8
Rezumate
POSIBILITĂŢI DE UTILIZARE A PROGRAMULUI RĂZVAN

PENTRU DETERMINAREA VIITURILOR DE CALCUL
DE DIFERITE PROBABILITĂŢI DE DEPĂŞIRE ÎN REGIM AMENAJAT
Ciprian CORBUŞ, Rodica MIC, Gabriel NEDELCU, Sorin Mihăiţă TEODOR, Rodica DINU
Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, Bucureşti
În lucrare se prezintă două aplicaţii de determinarea a viiturilor de calcul de diferite

probabilităţi de depăşire, în bazine hidrografice amenajate hidrotehnic, utilizând modelul
matematic RAZVAN.
Modelul RAZVAN permite trasarea automată a formei undelor de viitură de diferite
probabilităţi de depăşire produse pe afluenţi (componente), compunerea acestora precum şi
propagarea pe diferite sectoare de râu, obţinându-se în secţiunea de închidere o undă de viitură
cu debitul maxim de probabilitate dată. De asemenea, se pot evalua modificările undelor de
viitură datorită influenţei amenajărilor hidrotehnice (lacuri de acumulare, poldere etc.) localizate
în bazinul hidrografic analizat. Pentru determinarea stratului scurs al fiecărei componente se pot
face următoarele ipoteze de compunere: strat scurs uniform distribuit pe bazin, strat scurs
neuniform distribuit pe bazin, strat concentrat amonte şi strat concentrat aval pe bazin.
Prima aplicaţie se referă la calculul undelor de viitură în regim amenajat de curgere pentru
râul Jiu în secţiunea acumulării nepermanente Rovinari. Principalele lacuri de acumulare
existente în bazinul hidrografic Jiu pe sectorul analizat sunt: Vădeni, Tg. Jiu şi Rovinari. O
situaţie deosebită în acest caz o reprezintă acumularea nepermanentă Rovinari care are numai
descărcători liberi, astfel încât atenuarea produsă de această acumulare este numai una
dinamică.
În urma aplicării modelului hidrologic RAZVAN a rezultat că în secţiunea acumulării Vădeni
componentele corespunzătoare undelor de viitură având probabilităţile de depăşire de 0,1%, 1%,
2% şi 5% în secţiunea Rovinari au debite maxime mai mari de 5oo m3/s. Acest lucru face ca
această acumulare precum şi acumularea Tg. Jiu din aval să nu influenţeze scurgerea maximă
deoarece conform „Instrucţiunii tehnice .privind exploatarea conjugata a acumulărilor Vădeni şi
Tg. Jiu, în vederea tranzitării, în aval, în siguranţă deplină, a viiturilor de pe râul Jiu” la debite
afluente în acumularea Vădeni mai mari de 500 m3/s „viitura tranzitează acumulările cu nivelul
liber (fără a se face acumulare de apă)”. În acest fel toate cele trei acumulări de pe sectorul
analizat produc numai o atenuare dinamică asupra viiturilor de calcul.
Cea de-a doua aplicaţie, prezentată în această lucrare, se referă la capacitatea modelului
RAZVAN de a permite evaluarea modificărilor viiturilor de calcul datorită influenţei polderelor
laterale. Aplicaţia prezentată în acest caz este de pe râul Bârzava, polderul lateral fiind
Gherţeniş.
În lucrare se prezintă, pentru aplicaţiile efectuate, rezultatele numerice şi grafice privind
compunerea şi propagarea hidrografelor statistice pentru probabilitatea de 1%.
Cuvinte cheie: viitură de calcul, debit maxim, strat scurs, probabilitate, lac de acumulare, polder
VIITURILE DIN ANUL 2008 DIN PARTEA NORDICĂ A SPAŢIULUI HIDROGRAFIC

SIRET. CAUZE. EFECTE. EVALUARE.
Ing. Maria Şerbu, hidr. Florin Obreja, dr. Petru Olariu
Administraţia Naţională “Apele Române” - Direcţia Apelor Siret, Bacău
În ultimele decenii se constată o creştere continuă a gradului de torenţialitate al

precipitaţiilor şi a frecvenţei fenomenelor hidrometeorologice de mare risc, ca o consecinţă a
marii variabilităţi climatice şi a tendinţei generale de încălzire, manifestată în spaţiile geografice
de la est de Carpaţii Orientali. S-au produs viituri de mare amploare şi inundaţii în anii 1991,
9
Rezumate
2004, 2005 şi 2008, în urma unor precipitaţii determinate prin deplasarea retrogradă a maselor
de aer încărcate cu umezeală în bazinul pontic.
În perioada 24.07 – 5.08.2008 în jumătatea nordică a Moldovei au căzut precipitaţii
abundente şi cu intensitate mare, care au generat viituri de excepţie pe râurile Prut, Siret,
Suceava şi Moldova.
Precipitaţiile au căzut cu deosebire în perioada 22 – 28.07.2008 şi au totalizat 178,6 l/m2 la
Siret, 284,6 l/m la Brodina, 431,9 l/m2 la Vicovu de Jos, 129,6 l/m2 la Putna, 297 l/m2 la
Horodnic, 265,8 l/m2 la Suceviţa, 202,6 l/m2 la Rădăuţi.
În urma precipitaţiilor căzute s-au produs viituri pe cursurile de apă din zonă. Debitele
maxime de viitură s-au apropiat sau au fost mai mari decât valorile cu probabilitatea de depăşire
de 1% şi chiar de 0,5%. De exemplu, la staţiile hidrometrice Nicolae Bălcescu şi Drăgeşti, de pe
râul Siret, debitele maxime s-au înscris în probabilităţile de depăşire de 0,5 – 1%.
La staţiile hidrometrice Iţcani, de pe râul Suceava şi Părhăuţi, de pe râul Soloneţ
probabilitatea de depăşire a debitului maxim a fost de 1%.
Analiza comparativă a debitelor maxime înregistrate la staţiile hidrometrice din zonă, în
ultimii ani 30 – 55 ani, arată că, în multe secţiuni, acestea au fost cu mult mai mari decât cele
cunoscute din perioada anterioară, în special în bazinul hidrografic Suceava.
Pe râul Siret, din amonte de confluenţa cu râul Suceava, debitele maxime istorice râmân
cele înregistrate în 1969, în timp ce în aval de această confluenţă debitele maxime din anul 2008
au fost duble faţă de cele consemnate anterior.
Exemple: la staţia hidrometrică Lespezi debitul maxim din 1969 a fost de 1133 m3/s, în
timp ce în 2008 s-au înregistrat 2414 m3/s; la staţia hidrometrică Nicolae Bălcescu debitul maxim
cunoscut înainte de 2008 a fost de 919 m3/s, în anul 2005, iar cel de la această viitură a fost de
2200 m3/s.
La staţia hidrometrică Drăgeşti, diferenţele au fost mai mici: 2930 m3/s în 2008, faţă de
1900 m/s în anul 1969.
La majoritatea staţiilor hidrometrice din bazinul hidrografic Suceava debitele maxime din
anul 2008 sunt mai mari decât cele din anii anteriori.
În urma acestor viituri s-au produs modificări importante în fizionomia reţelei hidrografice,
inundaţii pe suprafeţe întinse şi pagube materiale imense, cu deosebire în judeţele Suceava,
Neamţ şi Bacău.
În ceea ce priveşte monitorizarea acestor viituri de excepţie, pe durata creşterii şi a
descreşterii, aceasta s-a efectuat la staţiile hidrometrice urmărindu-se în principal nivelurile.
Acolo unde a fost cazul (depăşirea sau distrugerea mirelor hidrometrice) s-au utilizat mire
provizorii, ţăruşi, marcarea urmelor pe mal sau pe diferite obiective, etc.
O problemă a constituit-o determinarea debitelor maxime de viitură în condiţiile în care
inundaţiile s-au produs pe suprafeţe foarte mari, în lunci împădurite, intravilane, terenuri cu
păşuni, cu pante diferite, accidente morfologice, etc.
Pentru reconstituiri s-au ridicat profile transversale în secţiuni cât mai reprezentative şi s-au
aplicat calculele obişnuite. La multe secţiuni reconstituirile s-au efectuat împreună cu delegaţii
INHGA.
Valorile obţinute prin calcule au fost analizate în teritoriu şi s-au definitivat prin corelarea cu
subazinele hidrografice respective.
În cazul secţiunii Drăgeşti, de pe râul Siret, determinarea debitului maxim de viitură s-a
realizat prin măsurători şi calcule de reconstituire, corelate cu analiza manevrelor de evacuare de
la barajele din aval: Galbeni, Răcăciuni şi Bereşti.
10
Rezumate
ANALIZA COMPARATIVĂ A FENOMENELOR EXTREME – VIITURI, SECETĂ – ÎN

DOUĂ BAZINE HIDROGRAFICE MICI SITUATE ÎN ZONE CLIMATICE DIFERITE
Dr. Pompiliu MITA, Simona MATREATA
Lucrarea prezintă o analiză comparativă privind condiţiile de formare a scurgerii maxime şi

minime în bazinele reprezentative Tinoasa Ciurea (Podişul Central Moldovenesc) şi Ieduţ (Munţii
Vlădeasa).
În cazul scurgerii maxime s-a efectuat o analiză comparativă a viiturilor (mărime, frecvenţa
de producere) subliniindu-se diferenţele care apar nu atât în privinţa magnitudinii acestora cât
mai ales în cazul frecvenţei de producere.
În cazul fenomenului de secare, întâlnit în special în B.R. Tinoasa Ciurea se prezintă o
serie de caracteristici:
 frecvenţa producerii fenomenului de secare;
 intensitatea fenomenului de secare exprimată prin numărul de zile mediu multianual cu
prezenţa acestui fenomen în cazul unei staţii hidrometrice;
 durata fenomenului de secare maximă înregistrată şi de probabilitate rară;
 relaţii de prognoză a acestui fenomen.
Cuvinte cheie: viituri, seceta, bazine hidrografice mici
VIITURA DIN 7-8 IULIE 2009 ÎNREGISTRATĂ PE PÂRÂUL CRIVA

dr. hidr. Niculae TEODORESCU1 , drd. met. Cristian NICHITA2
1
Administraţia Naţională “Apele Române” - Direcţia Apelor Banat, Timisoara
2
Administratia Naţională de Meteorologie - Centrul meteorologic regional Banat-Crişana,
Timisoara
Pârâul Criva este afluent al Timişului în partea superioară a bazinului hidrografic. Acesta se
varsă în Timiş aval de localitatea Teregova şi are o suprafaţă a bazinului hidrografic de 19,8 km2
şi o altitudine medie de 501 m. Lungimea sa este de 6,00 km.
Factorul generator
Încă de la primele ore, ziua de 07 iulie 2009 a fost instabilă. Această instabilitate s-a
concretizat prin furtuni convective multicelulare aferente instabilităţii proprii masei de aer,
Depresiunea Islandeză şi talvegul aferent fiind situate la mare distanţă de teritoriul ţării noastre.
Un prim indiciu asupra instabilităţii a fost circulaţia vestică de la nivelul de 500 hPa şi
slăbirea dorsalei de geopotenţial, care oricum nu era foarte puternică. Energia convectivă
potenţială a înregistrat valori mari, depăşind 3500 J/kg în zona de sud a Banatului şi ajungând în
zona de munte până la 5000 J/kg. Umezeala relativă la niveluri medii (700 hPa), atât de
necesară în fenomenele convective, era cuprinsă pe tot teritoriul din vestul ţării între 80 şi 95 %.
Morfologia sistemelor convective care au provocat precipitaţiile din judeţul Caraş-Severin
(şi nu numai) suportă câteva discuţii. Imaginile satelitare, înălţimea relativ mare a norilor şi
cantitatea mare de precipitaţii, atât din teren cât şi din date radar, ar înclina spre existenţa în
regiune a unor furtuni convective provocate de supercelule cu potenţial ridicat de precipitaţii –
”high precipitation supercells”. Analiza câmpului de viteze vectoriale a clarificat însă încadrarea
sistemului în furtuni convective multicelulare.
Analiza viiturii
Viitura a avut un debit reconstituit de 69,2 m3/s. Pentru a se stabili aceasta valoare, am
procedat la ridicarea unui profil transversal într-o zonă în care curgerea a avut un singur braţ, şi
pe cât posibil în linie dreaptă.
Am beneficiat de urmele evidente pe case, de cele marcate de către muncitorul hidrometru
prin ţăruşi, pe vegetaţie sau din depunerile de pe malul apei.
11
Rezumate
Totodată, am efectuat un bilanţ al apei între staţiile hidrometrice din zonă (Teregova,
Rusca, Feneş şi Sadova), staţia hidrometrică Sadova controlează practic partea superioară a
bazinului hidrografic al râului Timiş – unde s-a produs viitura. Creşterea înregistrată la această
staţie hidrometrică este practic efectul viiturii de pe pârâul Criva – având în vedere că la celelalte
staţii hidrometrice nu s-au produs decât creşteri minore, ca efect al cantităţilor de precipitaţii
reduse.
Menţionăm că volumul total al viiturii la staţia hidrometrică Sadova a fost de 822.000 m3, în
timp ce suma volumelor înregistrate la celelalte staţii hidrometrice a fost de 562.000 m 3, iar pe
pârâul Criva viitura reconstituită a avut un volum de 207.000 m3.
Lucrarea prezintă analiza elementelor viiturilor la toate statiile hidrometrice menţionate
anterior pentru intervalul 07-08 iulie 2009.
ANALIZA CARACTERISTICILOR HIDRO-METEOROLOGICE CARE AU GENERAT

VIITURA DIN APRILIE-MAI 2006 PE FLUVIUL DUNĂREA
Mihai Bocioacă, Ion Marinică, Carmen Rădulescu
Dunărea este fluviul care străbate Europa de la vest la est, traversează două mari lanţuri
muntoase (Alpii şi Carpaţii) şi două mari depresiuni tectonice (Panonică şi Getică), iar pe
parcursul său de 2857 km, drenează o suprafaţă de 817.000 km2 şi are un debit mediu
multianual de 6 516 m3/s, la Isaccea. Acesta este cel mai internaţional bazin hidrografic, pentru
că drenează suprafeţe din 18 ţări, dintre care România participă cu 232193 km², sau 29% din
suprafaţa întregului bazin hidrografic, situându-se pe primul loc, Ungaria cu 93030 km², sau 11,6
%, Serbia-Muntenegru cu 88635 km², sau 11,1%, Austria cu 80423 km², 10,0%, Germania cu
56184 km², 7,0%, iar Ukraina, Moldova, Albania, Polonia, Italia, Macedonia la un loc, deţin restul
de 31,3% din suprafaţa Districtului Dunării.
În funcţie de elementele fizico-geografice şi de caracterul regimului hidrologic, cursul
Dunării se împarte în trei sectoare bine individualizate: Dunărea superioară (izvor, sau
Donaueschingen – Devin, aval de confluenţa cu Morava Cehă), Dunărea mijlocie (Devin –Porţile
de Fier) şi Dunărea inferioară (Porţile de Fier – Marea Neagră.
Afluenţii importanţi ai Dunării superioare sunt: Mindel, Riss, Würm, Iler, Lech, Altmühl,
Regen, Isar, Inn, Traun, Enns, Ibs şi Morava Cehă, sector cu o suprafaţă de 131338 km², cu
alimentare preponderent din topirea zăpezilor şi gheţarilor, participă cu 25 % din debitul mediu
mutianual al Dunării, la intrarea în Deltă.
Sectorul mijlociu, suprapus depresiunii Panonice, colectează cei mai mari afluenţi alpini şi
carpatici ca: Vah, Drava, Tisa, Sava şi Morava Sârbă, cu alimentare complexă, atât din topirea
zăpezilor, gheţarilor, combinate cu precipitaţii bogate pe mari areale, 445418 km², iar debitul de
apă reprezintă 55,0% din debitul mediu mutianual al Dunării la staţia hidrometrică Ceatal Izmail.
În sectorul inferior, sau Depresiunea Getică, cu suprafaţa de 240.283 km², principalii
afluenţi sunt reprezentaţi de râurile balcanice: Timoc, Lom, Ogosta, Iscăr, Vit, Osam, Iantra şi
Rusenski Lom, iar pe malul stâng sunt afluenţii carpatici, Jiu, Olt, Vedea, Argeş, Ialomiţa, Siretul
şi Prutul, artere care participă cu mai puţin de 20% din debitul mediu multianual al Dunării.
S-au analizat şirurile debitelor maxime produse pe Dunăre, iar acolo unde s-au constatat
erori semnificative, s-au corectat, pe baza elementelor sigure ca, nivelul înregistrat, corelaţii
sigure, chei limnimetrice actuale bazate pe măsurători de debite de apă efectuate de la cele mai
mici niveluri (în anul 2003), pană la cele mai mari, produse (anul 2006), toate corelate cu
situaţiile meteorologice.
Pentru verificarea cheilor limnimetrice pe tot sectorul românesc, s-au analizat cu precădere
măsurătorile de debit din intervalul de timp 2003 – 2008, s-au comparat debitele medii, maxime
şi minime lunare la toate staţiile din fiecare an din acest interval, iar erorile de neînchidere a
bilanţului hidrologic pe valori medii şi caracteristice nu depăşesc +/- 3%.
12
Rezumate
Analiza situaţiilor meteorologice a urmărit determinarea acelor situaţii complexe la nivelul

continentului Europa, care au produs precipitaţii generatoare de debite excepţionale pe Dunăre,
ale căror consecinţe au fost inundaţii semnificative, importante pagube materiale, victime umane,
evacuări de populaţie şi costuri considerabile pentru restabilirea situaţiei.
S-a întreprins o analiză de tip statistico-sinoptic şi s-au identificat situaţiile meteorologice
de tip complex care au determinat producerea unor astfel de dezastre. Aceste situaţii se
corelează cu o activitate ciclonică intensă, atât a Ciclonilor Islandezi, cât şi a celor
Mediteraneeni, cu faza negativă a Oscilaţiei Nord-Atlantice şi cu activitatea solară în descreştere.
Cele mai dezastroase inundaţii s-au produs în primăvara anului 2006, în parte şi datorită
activităţii antropice, care a amplificat amplitudinea de variaţie a nivelurilor.
Lucrarea este importantă pentru: hidrologi în prognoza hidrologică şi a altor servicii
hidrologice, pentru meteorologi în activitatea de prognoză a vremii, cât şi pentru instituţiile
implicate în managementul viiturilor.
Cuvinte cheie: debite maxime, chei limnimetrice, inundaţii, cicloni, perioade ploioase, exces de
precipitaţii.
TENDINŢE ALE VARIABILITĂŢII SCURGERII MAXIME ŞI ALE PRODUCERII

VIITURILOR ÎN REGIUNEA CURBURII CARPATICE
Liliana Zaharia(1), Gianina Neculau(2), Gabriela Ioana -Toroimac(1,3)
(1)
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie, zaharialili@hotmail.com
(2)
Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor gianinachi@gmail.com
(3)
Universitatea de Ştiinţe şi Tehnologii g.ioana-toroimac@ed.univ-lille1.fr.
În ultimii ani, România, ca majoritatea ţărilor europene, a fost afectată de evenimente

hidro-meteorologice soldate cu pierderi umane şi materiale deosebit de grave. Aceste fenomene
sunt aleatoare sau se înscriu în anumite tendinţe care să confirme ipoteza modificărilor
climatice? În acest context, în prezenta lucrare ne propunem identificarea eventualelor tendinţe
în variabilitatea temporală a scurgerii maxime şi a numărului de viituri importante (al cărui debit
maxim este superior celui corespunzător cotei de atenţie), în regiunea curburii externe a
Carpaţilor, regiune care, datorită activităţilor social-economice destul de intense care se
desfăşoară în arealul său, prezintă o vulnerabilitate ridicată la inundaţii.
Analiza se bazează pe prelucrarea statistică a datelor privind debitele maxime (anuale şi
lunare) de la staţii hidrometrice din regiunea considerată, pentru perioada 1962 – 2006 (date
gestionate de Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor). Principalele metode
utilizate sunt analiza în componente principale (ACP) şi analiza tendinţei liniare, a cărei
semnificativitate statistică a fost testată cu ajutorul testului Mann-Kendall. Analiza în componente
principale s-a realizat la scara întregii regiuni, considerând debitele maxime anuale de la 20 de
staţii hidrometrice unde scurgerea se realizează în regim natural. Analizele de tendinţă a
scurgerii maxime şi a variabilităţii numărului de viituri s-au bazat pe valorificarea debitelor
maxime lunare şi anuale la staţii reprezentative amplasate pe două râuri situate la extremităţile
regiunii studiate, dar ale căror cursuri sunt axe social - economice şi de transport de importanţă
majoră la nivel naţional: Prahova şi Trotuş.
Rezultatele analizelor indică faptul că nu se pot distinge tendinţe liniare semnificative
statistic nici în variabilitatea debitelor maxime (la scară anuală şi lunară), nici în cea a numărului
de viituri. Deşi viituri similare din punct de vedere al debitelor s-au produs şi în perioada 1969 -
1975, pagubele deosebit de grave produse de inundaţiile din ultimii ani (cu precădere 2005) pot fi
explicate prin creşterea vulnerabilităţii spaţiilor, în special ca urmare a modificărilor în utilizarea
terenurilor (îndeosebi despăduriri) şi a extinderii construcţiilor şi activităţilor social-economice în
albiile majore ale râurilor.
13
Rezumate
DESPRE INUNDAŢII ŞI SECETĂ: STUDIU DE CAZ BAZINUL HIDROGRAFIC BUZĂU

Beatrice-Natalia Neagu
Administraţia Naţională “Apele Române” - Direcţia Apelor Buzău-Ialomiţa, Buzău
Lucrarea descrie considerații generale despre fenomenele hidrometeorologice extreme -

inundaţii şi secetă şi oferă o imagine despre acestea cu referire la bazinul hidrografic Buzău. Se
fac aprecieri despre timpii, volumele viiturilor şi debitele maxime înregistrate în ultimii ani precum
şi despre restricţiile şi folosirea apei în perioadele deficitare.
Încălzirea globală e unul din factorii ce duc la declanşarea inundaţiilor şi secetei.
Urmările declanşării fenomenelor hidrologice extreme sunt; pagube-pierderi materiale şi
umane, colmatări lacuri de acumulare, degradare terenurilor agricole, afectare ecosisteme
acvatice şi terestre, neasigurarea resurselor de apă. Împăduririle, construcția lucrărilor
antierozionale şi digurilor, monitoringul şi gestionarea corectă a informaţiilor hidrologice,
colaborarea instituţiilor publice cu mass-media, populaţia, ONG-urile pot reduce efectele
negative.
14
Rezumate
2. PROCESE ŞI REGIMURI HIDROLOGICE
15
Rezumate
MODIFICĂRI ÎN REGIMUL SCURGERII LICHIDE A RÂURILOR DIN ROMÂNIA

Marius-Victor Bîrsan1, Liliana Zaharia2
1
Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor – CNPH
2
Universitatea din București – Facultatea de Geografie
Prezenta lucrare are drept obiectiv analiza variabilităţii scurgerii medii a râurilor din
România, la scară temporală lunară şi sezonieră, în vederea identificarii unor eventuale tendinţe
care să reflecte modificări în regimul scurgerii râurilor. Au fost valorificate seriile de debite medii
lunare şi anuale (pentru perioada 1951-2000) de la 51 de staţii hidrometrice, din bazine
hidrografice cu regim natural de scurgere, repartizate pe întreaga suprafaţă a ţării şi caracterizate
prin atribute morfometrice şi geografice diferite, care reflectă diversitatea condiţiilor de formare a
scurgerii râurilor din România.
Pentru determinarea atributelor morfometrice şi geografice s-au utilizat hărţi tematice
(geologică, a solurilor, a utilizarării terenului) şi modelul numeric altitudinal al terenului la rezoluţia
de 30 m (SRTM corectat cu cotele harţilor topografice la scara 1:25000).
În vederea identificării tendinţelor în seriile de debite valorificate, a fost utilizat testul
neparametric Mann-Kendall. Unul dintre marile avantaje ale acestui test constă în faptul că
datele nu trebuie să fie asociate unei anumite distribuţii, ele fiind evaluate ca şir ordonat
temporal, fiecare valoare fiind comparată cu toate cele precedente.
Rezultatele obţinute arată existenţa anumitor schimbări în regimul natural de scurgere a
râurilor, constatându-se tendințe de scădere în debitele medii lunare în perioada dintre sfârşitul
primăverii și începutul iernii şi de creştere a debitelor medii lunare la sfârşitul toamnei şi în lunile
de iarnă. Din punct de vedere regional, nu există o coerenţă spaţială a rezultatelor. Altitudinea
medie a bazinelor hidrografice a avut un rol important în variabilitatea scurgerii lichide, fiind
corelată pozitiv cu scorul testului Mann-Kendall.
Astfel, bazinele hidrografice cu altitudinea medie ridicată s-au dovedit a fi mai sensibile la
schimbări în variabilitatea scurgerii lichide.
Cuvinte cheie: regim hidrologic, tendinţe, test Mann-Kendall, debite medii.
ANALIZA IMPACTULUI SCHIMBĂRILOR ŞI VARIABILITĂŢILOR CLIMATICE

ASUPRA REGIMULUI HIDROLOGIC DIN BAZINELE HIDROGRAFICE
MUREŞ, ARGEŞ ŞI SAVA
Marius MĂTREAŢĂ, Ciprian CORBUŞ
Lucrarea prezintă rezultatele obţinute în cadrul Proiectului CLAVIER – „Variabilităţi şi

schimbări climatice: impactul asupra Europei Centrale şi de Est”, proiect în cadrul căruia s-au
studiat şi influenţele potenţiale ale schimbărilor şi variabilităţilor climatice asupra evenimentelor
hidrologice extreme şi respectiv a resurselor de apă în ţările din Europa Centrală şi de Est.
Scenariile climatice utilizate pentru analiza impactului asupra regimului hidrologic au fost
obţinute în cadrul proiectului cu ajutorul modelului REMO versiunea 5.7, simulări care au fost
realizate pe o reţea grid de rezoluţie spaţială de 0,22° (~25 km). Simulările au fost realizate, în
cadrul unei rulări de control, pentru perioada 1951 – 2000, în vederea stabilirii regimului climatic
de referinţă, şi respectiv pentru perioada 2001 – 2050 folosind drept condiţii la limită simulările
realizate cu modelul global cuplat ocean – atmosferă ECHAMP5. Simulările de scenariu de
schimbare climatică pentru perioada 2001 – 2050 au avut la bază scenariul de evoluţie a emisiei
de gaze cu efect de seră A1B. Înainte de a fi utilizate ca date de intrare în modelul hidrologic, ele
au fost preprocesate în 3 etape, obţinându-se în final o rezoluţie spaţială de 0,1°, o rezoluţie
temporală de 6 ore, precum şi eliminarea erorilor semnificative de tip bias.
16
Rezumate
Pentru estimarea impactului schimbărilor şi variabilităţilor climatice asupra regimului

hidrologic au fost realizate simulări de lungă durată cu ajutorul modelului hidrologic CONSUL,
utilizând ca date de intrare seriile de precipitaţii şi temperaturi rezultate din preprocesarea datelor
rezultate din simulările de evoluţie climatică.
Modelul hidrologic CONSUL este un model ploaie-scurgere conceptual, determinist, care
simulează majoritatea proceselor hidrologice importante din bazinul hidrografic şi anume: topirea
zăpezii, intercepţia, reţinerea în depresiuni, infiltraţia, scurgerea de suprafaţă, scurgerea
hipodermică, percolaţia, scurgerea de bază
Modelul CONSUL a fost calibrat cu ajutorul datelor istorice, fiind utilizat apoi, cu setul optim
de parametri rezultaţi în urma calibrării, pentru realizarea de simulări de lungă durată a seriilor de
debite, folosind datele de scenarii climatice.
Au fost realizate două simulări de lungă durată, fiecare pe o perioadă de 50 de ani, prima
simulare fiind realizată pentru perioada de referinţă 1951 – 2000, iar cea de a doua pentru
perioada 2001 – 2050. Simulările au fost realizate pentru regimul natural de scurgere, fără a lua
în considerare influenţa exploatării acumulărilor din cele două bazine, pentru a estima impactul
schimbărilor climatice asupra resursei de apă.
Seriile de debite, cu pas de timp de 6 ore, rezultate în urma celor două simulări, au fost
prelucrate pentru realizarea unei analize comparative în vederea estimării impactului schimbărilor
climatice asupra regimului hidrologic în bazinele hidrografice analizate.
Analiza comparativă a fost realizată pentru regimul debitelor medii lunare, al debitelor medii
zilnice şi respectiv al debitelor instantanee maxime anuale.
Cuvinte cheie: schimbări climatice, modelare climatică, modelare hidrologică, regim hidrologic
UNELE ASPECTE PRIVIND CURGEREA APEI ÎNTR-O ALBIE NATURALĂ,

INSTABILĂ. STUDIU DE CAZ
ing. Mirel Bogdan ION
Secţia S.D. Muntenia-Dobrogea-Moldova
Comunicarea abordează mai întâi problema determinării capacității de transport a unei albii
naturale cu secțiune transversală compusă, trecând în revista principalele metode de calcul:
- metode tradiționale, cum ar fi metoda albiei unice şi metoda divizării albiei;
- metoda forţelor tangențial aparente;
- metoda factorilor de corecție;
- metode numerice.
Este prezentat succint fenomenul fizic care apare atunci când are loc revărsarea apei
peste malurile albiei minore şi începe curgerea şi în albia majoră care constă într-un schimb de
cantitate de mișcare între un curent cu adâncime mai mare şi viteza mare şi unul, cel din albia
majora, cu adâncime şi viteza mai mici. Ca urmare, are loc o reducere a vitezei curentului în
albia minoră si deci a debitului si o majorare a acestor parametrii in albia majora. Fenomenul
conduce la apariția unor eforturi de forfecare ca rezultat al vârtejurilor care apar la interfața dintre
cele doua alibi, eforturi denumite eforturi tangențial aparente. Numeroasele studii de laborator nu
au condus la clarificarea modului de calcul a debitului într-o albie compusă deoarece există mari
dificultăţi în a obține suficiente date cu acuratețea necesara pentru determinarea câmpului
vitezelor şi a eforturilor tangențiale în albii compuse. In consecința, în calculele practice se
recurge la metoda albiei unice sau la metoda diagonalei, adică separarea albiei compuse între o
albie minoră şi una majoră prin intermediul unor linii verticale sau înclinate.
In comunicare se prezintă sub forma de grafic rezultatul calculelor debitului într-o albie
compusă, arătându-se că în cazul ales dacă raportul dintre adâncimea apei în albia minoră şi
adâncimea apei în albia majoră depăşeşte o anumită valoare, practic nu există nici o diferenţă
între debitul calculat cu metoda secţiunii unice şi cel calculat cu metoda diagonalei, indiferent de
inclinarea acestei diagonale.
17
Rezumate
Partea a doua a comunicării este consacrată unui studiu de caz. Este analizată problema
inundabilităţii pe un sector al râului Suceava. Pe acest sector urmează a fi reamplasate (pe malul
stâng al râului) două conducte de transport gaze. Cum albia râului Suceava este instabilă pe
acest sector, distanţa faţă de malul râului la care urmează a fi reamplasate conductele de gaz,
depinde direct de evoluţia malului râului. Ca urmare, s-a acordat o mare atenţie stabilităţii albiei
folosindu-se mai multe criterii de judecare a acestei stabilităţi: criteriul lăţimii albiei, criteriul
numărului Froude şi criteriul relaţiei pantă – lăţimea albiei – adâncimea apei – numărul Froude.
In final folosind relaţiile din literatură dar şi o captură satelitară asupra zonei şi comparată
cu situaţia actuală, s-a efectuat o predicţie a ratei de retragere a malului stâng al râului Suceava,
stabilindu-se la ce distanţă de malul actual trebuie amplasate cele două conducte de transport
gaze , astfel încât ele să nu fie afectate.
Cuvinte cheie: albie naturală, eforturi tangențial aparente, albie instabilă, evoluţia malului,
numărul Froude.
APLICABILITATEA INVESTIGAŢIILOR IZOTOPICE ÎN

CERCETAREA ŞI MONITORIZAREA SURSELOR DE APĂ
Drd. ing. Gabriela STĂNESCU
O campanie de investigaţii izotopice poate oferi informaţii pentru care ar fi fost necesari mai
mulţi ani de observaţii hidrologice şi hidrogeologice. Metodele izotopice pot fi utilizate în toate
cele trei etape ale cercetării unei surse de apă: recunoaşterea - aportul izotopilor radioactivi de
mediu este de natură calitativă, putând da indicaţii asupra depărtării zonelor de alimentare activă,
a vitezei de circulaţie şi de reîncărcare; explorarea – se pot obţine răspunsuri cantitative asupra
alimentărilor, pierderilor, stocării, se pot estima timpii medii de rezidenţă ai apei în subteran sau
se pot determina unii parametri utili stabilirii bilanţului apei; exploatarea – se poate evalua modul
în care un acvifer răspunde la solicitările impuse prin exploatare şi la determinarea modificărilor
parametrilor iniţiali, modificări datorate uneori unei surse poluante.
Astfel se poate diversifica gama de servicii oferite în domeniul monitorizării surselor de apă
şi al poluării, prin utilizarea metodelor izotopice, fapt benefic pentru întreg mediul economic şi de
afaceri din ţara noastră.
Articolul de faţă îşi propune să prezinte câteva din rezultatele obţinute în cadrul proiectului
“Platforma integrată de utilizare a tehnicilor izotopilor de mediu în gestionarea resurselor de ape
minerale - studiu de caz din arealul Carpaţilor Orientali”, proiect derulat în cadrul Programului
Cercetare de Excelenta – CEEX. Cercetările desfăşurate au permis obţinerea de date
experimentale în vederea elaborării unui program de gestionare ştiinţifică a resurselor de ape
minerale din zona Carpaţilor Orientali – zăcămintele Borsec, Biborţeni şi Vatra Dornei.
Investigarea hidrologică şi investigarea hidrogeologică au avut la bază aplicarea tehnicilor
izotopilor stabili, ale izotopilor radioactivi şi tehnicile spectrometriei de masă cuplate cu gaz
cromatografia (CG-MS).
Plecând de la faptul că investigarea izotopică poate fi o soluţie alternativă la metodele
clasice de cercetare şi monitorizare a apelor, INHGA este, în cadrul Programului 4 – Parteneriate
în domeniile prioritare, coordonator al proiectului: “Evaluarea multidisciplinară a proceselor
hidrodinamice şi hidrochimice în scopul diagnozei vulnerabilităţii la poluare a resurselor de ape
din Dobrogea de Sud” (EMHIPAD), ale cărui obiective sunt de asemenea prezentate în articol.
Cuvinte cheie: resurse de apă, metode izotopice, cercetarea şi monitorizarea apelor, poluare.
18
Rezumate
ASPECTE PRIVIND UNELE PROCESE HIDROLOGICE ŞI HIDROCHIMICE ÎN ZONA

CEATAL IZMAIL, ZONĂ DE CONTACT ÎNTRE SISTEMUL ACVATIC FLUVIAL ŞI
SISTEMUL ACVATIC DELTAIC
Constantin BORCIA
Procesele hidrologice şi hidrochimice care au loc în nodul hidrografic Ceatal Izmail, sunt
importante pentru scurgerea apei, sărurilor minerale şi aluviunilor în Delta Dunării. De procesele
hidrologice şi hidrochimice care au loc în această zonă depind multe din caracteristicile biotopului
şi biocenozei deltaice.
In lucrare sunt prezentate următoarele problematici:
 Variabilitatea debitelor maxime şi a debitelor minime de apă.
 Variabilitatea debitelor de săruri dizolvate în apă şi variabilitatea mineralizări apei.
 Variabilitatea concentrației ionilor principali ai apei.
 Variabilitatea indicatorilor: oxigen dizolvat, pH.
 Variabilitatea debitelor de aluviuni în suspensie.
In urma analizelor au rezultat următoarele: o tendință de creştere a concentrației ionilor de
calciu, magneziu, potasiu, bicarbonat, fosfat şi la indicatorii oxigen dizolvat si p H; o tendinţă de
scădere a concentraţiei ionilor de sodiu, clor, sulfați şi a nutrienţilor azotit şi azotat. Aceste
tendințe ale concentrației ionilor precizați precum şi a indicatorilor oxigen dizolvat şi pH, pot fi o
consecinţă a schimbărilor climatice şi a diverselor activităţi antropice şi au repercusiuni diverse
asupra biocenozei acvatice.
Cuvinte cheie: Variabilitate, debite de apă, debite de săruri dizolvate, mineralizare, indicatori
fizico- chimici
FENOMENE HIDROLOGICE DE RISC ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC BÂSCA

hidrolog Lidia SĂLĂJAN
Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor –- CNPH
Cerinţele impuse de UE fac ca analizele în bazinele hidrografice să fie bazate pe date reale
care să scoată în evidenţă resursele de apă, potenţialul agroturistic, dimensiunea economică a
zonei, factorul social-antropic, având scopul de ridicarea nivelului de trai, a creşterii economice a
zonei. Toate acestea duc la crearea unui echilibru dinamic şi durabil al mediului şi a unei
integrării armonioase în ecosistem.”
În prima parte a lucrării se va face o analiză a riscului la inundaţii: generalităţii, factorii care
determină fenomenele extreme (precipitaţiile, temperaturile), scurgerea medie multianuală
lunară, stabilirea anului minim, mediu şi maxim, debitul solid, definiţia viiturii, formare, geneză,
elementele caracteristice, inundaţie, secetă-cauză majoră a efectelor de mediu, poziţia
geografică a bazinului şi a reţelei hidrografice.
Definirea riscului la inundaţii conform propunerii de directive al Parlamentului European
(2006) reprezintă probabilitatea producerii de inundaţii de o anumită gravitate şi de pierderi
exprimate din punct de vedere al sănătăţii populaţiei şi a activităţii economice.
Elementele de risc se regăsesc în areale cu diferite grade de vulnerabilitate care cuprind:
populaţia, clădiri, activităţile economice, serviciile publice, utilităţile, infrastructura supuse riscului
într-o arie dată (Crozier, 1988). În bazinul hidrografic Bâsca inundaţiile reprezintă cel mai
important fenomen de risc, producând pagube majore, având consecinţe grave asupra populaţiei
şi locuinţelor, fiind o consecinţă a evoluţiei climatice globale, dar şi a factorului antropic.
Datorită variaţiilor mari în timp şi spaţiu a temperaturii şi a altor elemente climatice,
inundaţiile practic se pot produce în orice perioadă a anului, dar mai ales în acest areal în
perioada aprilie-septembrie. Structura geologică şi compoziţia litologică a zonei din sectorul
montan, datorită impermeabilităţii rocilor, nu permite o infiltrare în subsol, reducând la minim rolul
19
Rezumate
drenajului subteran, dar reprezintă o vulnerabilitate majoră datorita energiei de pantă mare, ce
determină alunecări de teren şi procese de torenţialitate.
Cunoaşterea scurgerii maxime prezintă o importanţă deosebita, dacă se ţine cont de
numeroasele efecte negative, pe care le produc viiturile şi apele mari, de asemenea scurgerea
minimă are o mare importanţă datorită utilizării apei râurilor în agricultură, piscicultură, alimentării
cu apă. Debitul solid reprezintă un cuantificator de risc a unei stării de ape mari sau viituri, iar
prin mărimea lui dă o informaţie asupra mediului studiat (despăduriri, agricultură haotică).
Cauzele acestor fenomene hidrologice de risc în bazinul hidrografic Bâsca sunt: temperaturile,
precipitaţiile, procesele de îngheţ-dezgheţ (gelivitate) şi acţiunile antropice.
Consecinţele inundaţiilor şi a procesului de îngheţ-dezgheţ sunt alunecările de teren.
Arealele de impact în cea ce priveşte alunecările de teren se conturează în partea de sud a
bazinului Bâsca, la Gura Teghii şi Valea Păltinişului.
În cea de a doua parte a lucrării se analizează trei viituri la staţiile hidrometrice din bazinul
Bâsca şi anume: Bâsca Mică-Varlaam, Bâsca Mare-Varlaam şi Bâsca-Bâsca Roziliei din anii
1975 şi 2005 cu evaluarea efectelor, cu măsuri şi propuneri pentru reducerea lor, cuantificând
riscul în acest bazin.
Cuvinte cheie: fenomene extreme (viitură, secetă), inundaţie, ape mari, bazin hidrografic,
organisme torenţiale, risc hidrologic, factorii de risc, cauze, efecte, măsuri şi prevenire.
MĂSURI DE RECONSTRUCŢIE ECOLOGICĂ A RÂULUI IALOMIŢA

ÎN COMUNA CIOCHINA
Dr.ing. Răzvan VOICU¹, biolog Liliana ALEXANDRU²
Departamentul de Gospodărire a Apelor, Laborator Ecohidrologie
¹ e-mail:rzvnvoicu@yahoo.com, ²e-mail:biolili_80@yahoo.com
Restaurarea râurilor cuprinde o mare varietate de metode cu scopul principal de a restaura

funcţiile naturale ale râurilor care au fost degradate prin intervenția umană.
Toate intervenţiile de redresare sau restaurare ecologică trebuie să fie precedate de un
diagnostic al stării iniţiale şi globale al cursului de apă din amonte în aval care să permită
atingerea celor mai bune rezultate. Abordarea problemei restaurării ecologice a unui curs de apă
se face în urma analizei celor două mari componente: mediul natural curs de apa şi mediul
antropic fizic, economic şi social, care exercită presiuni asupra cursului de apă.
Aplicarea unor măsuri de redresare ecologică are o contribuţie semnificativă la reducerea
pericolului de inundaţii, oferă noi spaţii pentru natură reprezentate de luncile inundabile, unde se
vor dezvolta ecosisteme noi care oferă condiţii optime pentru flora şi fauna acvatică precum şi
pentru recreere şi turism. Avantajele aplicării măsurilor de redresare ecologică sunt grefate şi sub
aspect economic fiind mai puţin costisitoare decât tehnicile clasice.
Lucrarea propune o metodă de redresare ecologică, pe un sector de apă al râului Ialomiţa
ce străbate satul Ciochina.
În cadrul activităţii care a avut ca scop selectarea sectorului de râu în vederea redresării
ecologice, s-a ţinut cont de: acţiunea erozivă asupra hidrosistemului, natura solului, gradul ridicat
de poluare al apei, de posibilitatea producerii viiturilor, de pierderea parţială şi totală a valenţelor
ecosistemice zonale, de rutele de migrare ale păsărilor şi nu în ultimul rând de evaluarea in situu
a zonei de studiu.
Măsura este complexă fiind necesară realizarea: de noi canale de curgere a apei, bazine
de epurare ecologică a apei, bazin habitat, sisteme de alimentare cu apă, consolidarea
ecotehnică a malurilor, disipatori etc.
Cuvinte cheie: reconstrucţie ecologică, ecosistem, ecobiom, curs de apă, funcţionalitate
ecosistemică
20
Rezumate
UTILIZAREA MODELULUI CONSUL LA SIMULAREA SCURGERII

ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC TIMIŞ-BEGA
Ciprian CORBUŞ, Rodica MIC, Elena DUDESCU
Formarea scurgerii într-un bazin hidrografic se face printr-un proces de integrare succesivă
pe versant şi prin reţeaua hidrografică a cantităţilor de apă intrate în bazin.
Acest proces poate fi simulat prin modelare matematică, în lucrarea de faţă utilizându-se în
acest scop modelul hidrologic CONSUL, un model ploaie-scurgere conceptual, determinist, care
simulează majoritatea proceselor hidrologice importante din bazinul hidrografic şi anume: topirea
zăpezii, intercepţia, reţinerea în depresiuni, infiltraţia, scurgerea de suprafaţă, scurgerea
hipodermică, percolaţia, scurgerea de bază.
Aplicarea modelului CONSUL necesită realizarea atât a modelării fiziografice a bazinului
hidrografic cât şi a modelării procesului ploaie – scurgere.
Modelarea fiziografică a unui bazin hidrografic constă în reprezentarea schematică a
modului în care curg şi se adună apele într-un bazin hidrografic şi presupune atât divizarea
bazinului în subbazine mici omogene cât şi împărţirea cursului de apă în sectoare caracteristice.
Pentru bazinul hidrografic Timiş-Bega, ţinând seama de variabilitate spaţială a factorilor
declanşatori ai scurgerii (precipitaţiile lichide, stratul de zăpadă, temperatura aerului), de
variabilitatea factorilor fiziografici ai scurgerii (învelişul vegetal, structura geologică, panta) şi de
amenajările hidrotehnice care influenţează în mod semnificativ scurgerea, au rezultat 19 de
subbazine omogene din punct de vedere al formării scurgerii şi 17 sectoare de râu.
Modelarea procesului ploaie - scurgere care are loc într-un bazin hidrografic este realizată
în cadrul modelului CONSUL prin parcurgerea următoarelor etape: determinarea pe fiecare
subbazin a cedării apei din stratul de zăpadă; calculul pe fiecare subbazin al afluxului mediu de
apă dat de ploile căzute şi de apa provenită din topirea stratului de zăpadă; determinarea pe
fiecare subbazin a ploii nete (stratul scurs) prin extragerea din afluxul mediu de apă a pierderilor
prin infiltraţie şi evapotranspiraţie; integrarea ploii nete pe versanţi şi în reţeaua hidrografică
primară, având ca rezultat final formarea hidrografului debitelor pe fiecare subbazin; compunerea
undelor de viitură formate pe fiecare subbazin şi propagarea acestora prin albia râului; atenuarea
undelor de viitură prin lacuri de acumulare.
Calibrarea parametrilor modelului CONSUL aplicat în bazinul hidrografic Timiş-Bega s-a
efectuat prin simularea viiturilor înregistrate în anii 1999, 2000 şi 2005, în condiţiile amenajării
hidrotehnice corespunzătoare.
Modelul CONSUL calibrat în bazinul hidrografic Timiş-Bega poate fi utilizat la prognoza
viiturilor precum şi pentru elaborarea de scenarii în scopul determinării modului de comportare a
sistemului hidrologic la impulsuri de natură severă şi cu caracter mai rar, care nu s-au produs în
trecut, dar care se pot produce în viitor, utile în elaborarea planurilor de apărare în cazuri de
inundaţii.
Cuvinte cheie: viitură, modelare hidrologică, modelare fiziografică, model ploaie-scurgere,
calibrare
ANALIZA SCURGERII SOLIDE PE SECTORUL ROMÂNESC AL DUNĂRII

PE PERIOADA FAZELOR EXTREME DE REGIM HIDROLOGIC.
Dr. Sorin TEODOR, ing. Carmen RĂDULESCU, ing. Radu CIUCĂ.
Obiectivele urmărite în această lucrare au constat în:

- evaluări comparative ale volumelor de aluviuni în suspensie tranzitate prin albia
Dunării, între principalele viituri din ultimele două decenii (1981, 2005, 2006), între anii
21
Rezumate
2006 (anul cu cea mai mare viitura) şi 2003 (anul cu minima cea mai pronunţată),
precum şi între anul mediu şi anii extremi ca regim hidrologic;
- aportul solid al principalelor râuri aferente sectorului romanesc al Dunării, pe perioada
desfăşurării extremelor hidrologice;
- tipul şi ponderea fracţiilor granulometrice ale aluviunilor în suspensie pe perioada
maximului din anul 2006 şi a minimului din anul 2003;
- repartiţia procentuală a volumelor de aluviuni în suspensie către cele trei braţe
principale ale Dunării inferioare (Chilia, Sulina, Sfântu Gheorghe), pe perioada celor
două faze extreme de regim.
Cuvinte cheie: Dunărea, aluviuni în suspensie, fracţii granulometrice
REGIMUL NIVELURILOR APELOR SUBTERANE FREATICE ÎN CORELAŢIE CU

REGIMUL APELOR DE SUPRAFAŢA ÎN ZONE VULNERABILE LA SECETĂ
dr. ing. Mihai BRETOTEAN, dr. Marinela SIMOTA,
mat. Mihai RĂDESCU, geol. Marian MINCIUNĂ
Principalii factori naturali care influenţează evoluţia nivelurilor apelor subterane freatice
sunt factorii climatici şi regimul scurgerii de suprafaţă.
Se analizează regimul apelor subterane freatice în corelaţie cu regimul apelor de suprafaţă,
în mod special, în perioadele de secetă. Zona studiată este Depresiunea Bârladului, ca parte a
Podişului Moldovenesc, arie vulnerabilă la secetă.
Gradul de corelaţie a fost stabilit prin prelucrarea statistică a debitelor înregistrate la staţiile
hidrometrice Simila-Băcani, pe râul Simila, şi Negreşti, pe râul Bârlad, şi a şirurilor de niveluri
piezometrice înregistrate la forajele hidrogeologice Simila F2 şi Negreşti F2, situate în
vecinătatea staţiilor hidrometrice menţionate.
Relaţiile statistice stabilite pot fi utile în prognoza nivelurilor apelor subterane freatice în
condiţii de secetă.
Cuvinte cheie: ape subterane freatice, niveluri piezometrice, debite pe râu, staţii hidrometrice,
staţii hidrogeologice, secetă.
22
Rezumate
3. ESTIMAREA, PREDICȚIA ŞI PROGNOZA VIITURILOR
23
Rezumate
24
Rezumate
ESTIMAREA ŞI PREDICŢIA VIITURILOR ACCIDENTALE

Codruţa BĂDĂLUŢĂ – MINDA
Universitatea “Politehnica” din Timişoara, Facultatea de Hidrotehnică,
E-mail: badaluta_minda@yahoo.com
În lucrare se defineşte predicţia viiturilor produse de cedarea lucrărilor hidrotehnice,

longitudinale şi transversale şi se face o estimare a acestor viituri.
Sistemul de avertizare în cazul cedării structurilor de apărare are la bază prognoza
hidrologică urmată de predicţie. Prognoza de predicţie este dată de durata de începere a cedării
(din momentul în care gradul de risc al obiectivului apărat este depăşit şi până în momentul în
care obiectivul principal începe să cedeze).
În cazul cedării lucrărilor longitudinale de apărare (prin deversare şi infiltraţie), în definirea
riscului trebuie să intervină şi durata deversării / infiltraţiei până la începutul cedării, Δt, astfel
încât: R  P(Hmaxp%
 Hdig / t  tmin ) ; unde tmin  f (Hs )  (1...6) ore, apreciat ca dependent cu
deosebire de materialul digului, consistenţă, dintr-o cercetare făcută pe toate cazurile de cedări
(aproximativ 100) din 2005 - 2006 în România.
În cazurile breşelor analizate din toate bazinele hidrografice din România, timpul de
anticipare al prognozei, excluzând pe cel de predicţie, variază de la 2-3 ore la 4 zile. La o analiză
mai atentă, el poate fi luat în considerare în managementul riscului pentru diminuarea acestuia.
Printr-un management corespunzător, riscul acceptat poate fi diminuat de la cel maxim la cel
mediu şi chiar minim.
Sunt analizate bazinele în care prognoza hidrologică (debit / nivel) ca şi cea meteorologică,
hidrologică sunt semnificative dar şi bazinele mici torenţiale necontrolate hidrologic.
Se prezintă o metodă simplificată pentru evaluarea viiturilor accidentale alături de durata
de prognoză şi predicţie.
În final sunt date câteva exemple rezultate din mai multe studii caz.
ESTIMAREA VULNERABILITĂŢII LA INUNDAŢII A UNOR LOCALITĂŢI SITUATE

AVAL DE CAPTĂRILE DIN BAZINUL SOMEŞULUI RECE (MUNŢII APUSENI)
Gheorghe ŞERBAN1, PÁNDI Gavril1, Cyriaque HATTEMER2
1
Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Geografie
2
Université Paul Valery, Montpellier III, UFR Sciences Humaines et Sciences de l’Environnement
Amenajarea complexă a bazinelor hidrografice s-a dovedit a fi singurul mod de a combate

eficient efectele fenomenelor hidrice extreme, aspect confirmat şi în cazul bazinului Someşului
Mic. Totuşi, în afara arterelor hidrografice controlate de lacurile de acumulare (Someşul Cald,
Someşul Mic), au persistat manifestări hidrice extreme, ale căror efecte s-au dovedit a fi dintre
cele mai violente şi distructive (bazinul Someşului Rece).
Cauza principală a acestor manifestări o constituie capacităţile limitate ale captărilor de
prelevare a debitelor la viituri şi de transfer a acestora către acumulările din bazinul învecinat. La
aceasta se adaugă aglomerările de reziduuri la grătarele de la prizele de apă ale captărilor,
precum şi modificările sensibile în distribuţia covorului forestier din bazin. Cele două localităţi
(Măguri-Răcătău şi Someşul Rece-sat), situate în lunca Someşului Rece aval de reţeaua de
captări şi aducţiuni, au fost confruntate cu distrugeri ale unor obiective civile, dar şi a arterei
rutiere ce însoţeşte cursul de apă.
Amenajările recente ale albiei minore au adus un plus de stabilitate pe orizontală şi
verticală a patului râului. Însă, modelarea GIS a zonei albiei minore, realizată în urma unor
campanii de măsurători topometrice şi GPS din vara anului 2009, arată că la debite cu asigurări
25
Rezumate
de 5 şi, respectiv de 1% persistă pericolul de inundare a unor obiective civile situate în

proximitatea râului.
Sondajele de opinie realizate în rândul populaţiei celor două localităţi relevă faptul că o
parte din locuitorii acestor imobile se simt, în continuare, ameninţaţi în cazul declanşării unor
manifestări hidrice de mare amploare.
Cuvinte cheie: bazin amenajat hidrotehnic, viituri, modelare GIS, vulnerabilitate la inundaţii.
ESTIMAREA EVENIMENTELOR HIDROMETEOROLOGICE EXTREME ÎN SECOLUL

21 DIN ZONA BAZINULUI DUNARII PRIN PROCESAREA STATISTICA
A MODELELOR GLOBALE DE SCHIMBARE CLIMATICA
Ileana MAREŞ, Antoaneta STANCIU, Petre STANCIU, Constantin MAREŞ
Scopul acestei lucrări este de a estima schimbările în extremele variabilelor

hidrometeorologice simulate de modelele de schimbare climatică, variabile care constituie buni
predictori pentru estimarea debitelor Dunării. Au fost analizate 2 seturi de date zilnice:
observaţionale (din secolul 20) furnizate de Centru European de Prognoză a Vremii (ECMWF) şi
datele din proiectul european (ECA&D) şi simulate din secolul 20 şi 21 obţinute din 4 modele
climatice globale. Cele 4 modele sunt CNRM, ECHAM5, EGMAM şi IPSL realizate de
Meteo-France, Institutul Max-Planck (MPI) din Hamburg, Universitatea Libera din Berlin şi
respectiv Institutul Pierre Simon Laplace (Paris).
S-a considerat scenariul A1B, utilizat atât în cercetările efectuate sub egida IPCC cât şi în
cadrul proiectului ENSEMBLES.
Drept variabile care constituie buni predictori pentru debitul Dunării au fost selectate
următoarele câmpuri: presiunea la nivelul marii (SLP) în regiunea europeană, precipitaţiile şi
temperaturile maxime şi minime de la 10 staţii situate în bazinul mijlociu şi inferior al Dunării.
Pentru datele observaţionale s-a considerat şi debitul Dunării din anotimpul de primăvara.
Deoarece modelele climatice (ca de altfel orice model) produc erori în simularea
variabilelor, s-a efectuat o corecţie a fiecăruia dintre modele şi pentru fiecare din variabile în
raport cu capacitatea modelelor de a reproduce observaţiile din perioada 1958-1999. Aceste
corecţii (de bias) s-au aplicat la toate simulările. Estimarea precipitaţiilor simulate la scară locală
s-a efectuat prin corecţia precipitaţiilor simulate de model cu indicii de circulaţie atmosferică,
mărimi simulate cu mult mai bine de modelele climatice în comparaţie cu precipitaţiile. La
precipitaţiile simulate s-a aplicat un model Markov ascuns neomogen (NHMM) şi apoi s-a realizat
o ajustare prin distribuţii GEV şi GP, estimându-se nivele de întoarcere şi distribuţii de
probabilitate în 2 perioade din secolul 21 (2009-2050) şi (2051-2092). S-au considerat aceste
perioade de o lungime de 42 de ani pentru a realiza comparaţii cu observaţiile.
S-a estimat de asemenea evoluţia indicilor extremelor climatice în secolul 21 comparativ cu
secolul 20 a principalelor variabile climatice. Printre indicii analizaţi cei mai importanţi se referă la
numărul zilelor cu precipitaţii abundente, a zilelor de vara, a zilelor cu îngheţ, a nopţilor tropicale,
a intervalelor cu zile consecutive secetoase sau umede.
Rezultatele studiului relevă deosebiri în comportarea extremelor din bazinul mijlociu şi cel
inferior al Dunării. Pentru extremele din câmpul temperaturii aerului se evidenţiază clar o tendinţă
de creştere a extremelor în secolul 21 comparativ cu secolul 20 dar cu unele deosebiri între cele
2 bazine. În ce priveşte tendinţa precipitaţiilor în secolul 21 comparativ cu observațiile, rezultatele
din cele 4 modele climatice nu converg. Totuși se poate remarca o creștere a nivelului de
întoarcere a precipitațiilor abundente în a doua parte a secolului 21, mai ales în bazinul mijlociu
al Dunării.
Relativ cu estimarea debitelor direct din evoluția SLP în secolul 21, toate modelele indică o
tendinţă de creștere ușoară a debitelor extreme (atât a celor mari cât şi a celor mici) în a doua
jumătate a secolului, comparativ cu prima jumătate.
26
Rezumate
SIMULAREA REGIMULUI DE CURGERE AL IZVOARELOR SISTEMULUI CARSTIC

MOTRU SEC – BAIA DE ARAMĂ PRIN UTILIZAREA MODELELOR DIN CLASA
ARMAX. POSIBILITĂŢI DE ESTIMARE ŞI PREDICTIE A VALORILOR EXTREME
Aurel ROTARU
Una dintre clasele de modele tot mai utilizate pentru simularea şi predicţia regimului de
curgere al izvoarelor carstice este clasa de modele ARMAX (Auto Regresive Moving Average
with eXogenous control). În cazul general al acestei clase de modele semnalul de ieşire din
sistem se obţine ca rezultat al superpoziţiei dintre un semnal util obţinut prin filtrarea semnalului
de intrare şi un semnal parazit obţinut prin filtrarea zgomotului alb.
În prezenta lucrare se analizează comparativ capacitatea modelelor ARMA (în care spre
deosebire de cazul general se modelează doar semnalul de ieşire) şi ARMAX de simulare şi
predicţie a valorilor extreme ale regimului de curgere a două izvoare ale sistemului carstic Motru
Sec – Baia de Aramă.
Pentru realizarea modelelor s-au utilizat, ca semnal de intrare, seriile de precipitaţii la staţia
Cloşani şi respectiv debitele râului Motru Sec înregistrate în amonte de intrarea în zona
calcaroasă. Ca semnal de ieşire, pentru care s-a realizat simularea, s-au utilizat debitele zilnice a
două dintre sursele sistemului.
Seriile de timp utilizate au fost înregistrate în perioada 1977 – 1987.
Cuvinte cheie: izvoare carstice, modele ARMAX, modele ARMA.
27
Rezumate
28
Rezumate
4. ESTIMAREA, PREDICȚIA ŞI PROGNOZA SECETEI

HIDROLOGICE ŞI A SCURGERII MINIME
29
Rezumate
30
Rezumate
CURBA DE DURATA A SCURGERII. APLICATII

Dr. Petre STANCIU, Gianina NECULAU
Institutul National de Hidrologie şi Gospodarire a Apelor
Curba de durată a scurgerii (CDS), este o reprezentare grafică a debitelor unui râu în
funcție de frecvenţa de depăşire şi este determinată pe baza şirurilor lungi şi reprezentative de
date fiind folosită în mai multe aplicații ale resurselor de apă. O reanaliză comprehensivă a CDS
a fost realizată de Vogel şi Fennessey (1994,1995) iar în mod special în contextul hidrologiei
scurgerii minime de Hisdal şi alţii (2004). Lucrarea de faţă prezintă diferitele metode şi probleme
referitoare la obţinerea CDS din şirurile de debite medii zilnice şi evident de determinare a
debitului mediu zilnic cu probabilitatea de 95% precum şi folosirea CDS pentru compararea
regimului de scurgere din diferite bazine hidrografice prin standardizarea debitelor în raport cu
debitul mediu, medierea scurgerii sau scurgerea medie specifică. Se prezintă şi unele dintre
aplicaţiile CDS în practicile naţionale, în managementul resurselor de apă, alimentarea publică
cu apă, agricultură, ferme piscicole, calitatea apei, producerea de energie hidro sau
convenţională, navigaţie şi protecţia ecosistemelor.
Cuvinte cheie: Curba de durată, scurgerea medie, mediană, resursă de apă.
ANALIZA SCURGERII MINIME ÎN VEDEREA STABILIRII GRADULUI DE

SEVERITATE AL SECETEI ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC BÂRLAD
Silvia CHELCEA1, Monica IONIŢĂ2
1
2
Alfred Wegener Institute for Polar and Marine Research
Perioadele secetoase afectează toate sectoarele societăţii într-un mod foarte complex şi
interactiv. Printre metodele care vizează identificarea şi caracterizarea perioadelor secetoase se
include şi metoda decelării perioadelor cu debite mai mici decât un debit limită considerat ca prag
al apariţiei secetei. Un astfel de debit este debitul mediu zilnic minim cu probabilitatea de 80%.
Ca perioadă minimă de calcul a fost ales intervalul de 15 zile. Pe baza acestui debit s-a
evidențiat că regimul scurgerii râurilor în b.h. Bârlad este în mod evident influenţat de prezenţa
scăderii drastice a debitelor ca urmare a secetei.
Regimul de scurgere al unui râu variază la scări temporale ce cuprind: ore, zile, sezoane,
ani şi chiar mai mult. Indiferent de metodele folosite pentru a analiza regimul de scurgere al unui
râu, este foarte util să se facă o comparaţie între regimul natural de scurgere şi regimul
amenajat. O astfel de analiză comparativă poate pune în evidenţa gradul de modificare a
condiţiilor în bazinul unui râu, modificări care au avut loc deja, sau care urmează să se întâmple.
În această lucrare s-a făcut o analiză comparativă între regimul natural de scurgere şi cel
amenajat la diferite staţii hidrometrice din b.h. Bârlad, folosind metodologia IHA (Indicatori
caracteristici ai modificării regimului hidrologic). Pe baza IHA se poate face o caracterizare
interanuală a variaţiilor în regimul de scurgere pe baza mai multor parametri, cum ar fi:
schimbarea în medie, în deviaţia standard sau în tendinţă. Rezultatele indică o creştere a
valorilor debitului mediu zilnic minim anual în regim amenajat, la majoritatea staţiilor analizate.
S-a calculat, de asemenea, tendinţa debitului mediu lunar minim anual. Rezultatele indică o
tendinţă descrescătoare a debitului mediu lunar minim anual, atât în regim influenţat, cât şi în
regim natural. Această tendinţă descrescătoare este mai accentuată în cazul regimului natural
deoarece, în regim influenţat scurgerea este modificată de influenţele activităţilor umane, stocării
apei pentru alimentarea hidrocentralelor, alimentărilor cu apă pentru populaţie, irigaţii, etc.
31
Rezumate
Pentru a pune în evidenţă gradul de severitate al secetei s-a calculat un indice (PED) ce
pune în evidenţă intensitatea secetei pe baza datelor de temperatură şi precipitaţii. Analiza
indicelui PED pune în evidenţă faptul că anii 1990, 1994 şi 2000 au fost excepționali de secetoşi,
valoarea indicelui fiind mai mare de 3, chiar şi 4.
Cuvinte cheie: scurgere minimă, perioade secetoase, tendință, IHA, indice PED.
ASPECTE PRIVIND IDENTIFICAREA INFLUENŢEI FACTORILOR FIZICO-

GEOGRAFICI ASUPRA SCURGERII MINIME ÎN AREALUL SUBCARPAŢILOR DE LA
CURBURĂ
Viorel CHENDEŞ
Scurgerea minimă reprezintă, alături de cea maximă, o caracteristică importantă a

regimului hidrologic. Aceasta corespunde perioadelor cu ape mici, cauza principală constituind-o
secetele meteorologice prin lipsa precipitaţiilor. Pe parcursul acestor perioade, organismele
fluviatile se alimentează în exclusivitate din apele subterane, iar debitele lor depind, pe de o
parte, de stadiul de epuizare a acestor resurse, iar pe de altă parte, de modul şi gradul în care
albiile minore interceptează pânza freatică.
În spaţiul subcarpatic, analiza frecvenţei de producere a debitelor medii lunare minime pe
parcursul unui an scoate în evidenţă faptul că în arealul montan al bazinelor Ialomiţa şi Prahova,
frecvenţa debitelor medii lunare minime este de peste 70% din cazuri pe fondul unor temperaturi
mai mici, a lipsei viiturilor de iarnă şi a blocării precipitaţiilor sub formă de zăpadă sau gheaţă.
Această frecvenţă caracterizează şi bazinele hidrografice Bâsca Mare, Putna superioară şi
Trotuş. Există şi areale montane în care mediile lunare sunt minime iarna într-o proporţie mai
mică, fenomenul fiind determinat de diferiţi factori fizico-geografici. În bazinele subcarpatice,
minimele se produc toamna în proporţie de peste 50%, cu frecvenţă mai mare în Subcarpaţii
Prahovei, aici ajungând la peste 60%. Mediile lunare minime de toamnă au o frecvenţă mai mică
în Subcarpaţii Vrancei, unde mediile lunare pot fi minime şi vara.
Frecvenţa de producere a debitelor medii lunare minime din timpul verii este dependentă în
mare parte de indicele de ariditate "Emm. de Martonne" calculat pentru sezonul de vară, dar şi
de suprafaţa bazinului într-o mică măsură, în sensul că pe suprafeţe mai mari frecvenţa este mai
mică, astfel că s-a reuşit o oarecare corelare între această frecvenţă şi
parametrul Ia vară * H0,5 * S0,1.
Scurgerea specifică medie a lunilor în care s-au înregistrat debitele minime sunt
determinte, pe lângă altitudine, şi de substratul litologic, dar mai ales de textura solurilor (luată în
considerare prin intermediul grupelor hidrologice de soluri). Cele mai mici debite medii lunare se
produc pe solurile argiloase, explicaţia fiind că râurile care drenează astfel de soluri nu reuşesc
să acceseze resursa de apă din freatic. Scurgerea specifică a fost corelată cu parametrul
HB/MCHS2, unde MCHS reprezintă media grupelor hidrologice de soluri.
În ceea ce priveşte debitul zilnic minim minimorum, rolul suprafeţei în valoarea acestuia se
reduce mult în raport cu ponderea acesteia în cazul celor mai mici debite medii lunare, dar nu
scade sub 75%.
Debitele minime cu diverse probabilităţi de depăşire prezintă o bună corelare cu parametrul
S*H0,5. În fapt, altitudinea reflectă condiţiile fizico-geografice de care depind debitele minime şi
care completează influenţa suprafeţei (substrat litologic, clasa hidrologică a solurilor, densitatea
reţelei hidrografice etc.). Înlocuirea parametrului H0,5 cu parametrul HB/MCHS2, unde MCHS
reprezintă densitatea reţelei hidrografice determinată pe baza hărţilor 1:50.000 (densitatea reţelei
hidrografice prin drenajul apelor freatice poate determina un debit mai mare) iar D50/MCHS, unde
D50 reprezintă densitatea reţelei hidrografice determinată pe baza hărţilor 1:50.000 (densitatea
reţelei hidrografice prin drenajul apelor freatice poate determina un debit mai mare) iar MCHS este
32
Rezumate
media pe bazine a claselor hidrologice de soluri, determină o uşoară creştere a coeficientului R2.
În cazul în care corelaţia generală este separată pe două areale, factorul de corelare depăşeşte
valoarea de 0,94 şi poate ajunge chiar la peste 0,98.
Cuvinte cheie: scurgerea minimă, factori fizico-geografici, Subcarpaţii de la Curbură
DEBITE NECESARE FUNCTIONARII ECOSISTEMELOR ACVATICE

Dr. ing. Daniela Rădulescu, Dr. ing. Andreea Gălie
Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, Dep. Gospodărirea Apelor
Resursele de apă - râurile, lacurile, acviferele, zonele umede şi luncile inundabile sunt
esenţiale pentru susţinerea ecosistemelor şi a biodiversităţii speciilor. Amenajarea uneori
neraţională a cursurilor de apă a condus la pierderea unor habitate esenţiale pentru flora şi fauna
acvatică. Gospodărirea durabilă a resurselor de apă necesită luarea în considerare a
ecosistemului acvatic nu numai ca o folosinţă de apă (aflată, uneori, “în competiţie” inegala cu
alte folosinţe de apă), dar, mai mult decât atât, ca o bază de la care resursa de apă poate fi
mobilizata în vederea dezvoltării socio-economice a bazinului hidrografic respectiv.
Recunoaşterea acestei necesităţi a generat, în întreaga lume o serie de concepte, dintre
care se aminteşte conceptul de "debitul de protecție ecologica" ("environmental flow") sau
"cerinţa de apa pentru ecosistemele acvatice” (“environmental water requirements of aquatic
ecosystems”), etc. Deşi debitul unui curs de apă este principala variabilă care controlează
numeroasele procese ce au loc în ecosistemul unui râu, deocamdată nu este clar care din
mulţimea de debite transportate de albie este cel mai important pentru întregul sistem acvatic.
Din acest motiv, inspirându-se din geomorfologia fluviala, unii cercetători au introdus conceptul
de “debit dominant” (in-stream flow”). Conceptul a fost introdus pentru a analiza influenţa
debitului asupra ecologiei râurilor, debit pe care l-au numit şi “debit eficace” sau “debit funcţional
echivalent”. Acest debit este acela care guvernează transportul materiei organice, cresterea
algelor, reținerea nutrienţilor şi crearea habitatelor disponibile.
Lucrarea prezintă câteva dintre aceste concepte şi trece în revistă principalele
reglementări/prevederi internaţionale şi naționale cu referire directă (explicită) la obligativitatea
respectării acestei cerinţe de mediu. Se continuă cu prezentarea stadiului de determinare a
acestor cerinţe, din punct de vedere al abordării metodologice, la nivel internaţional, încheindu-se
cu câteva propuneri / recomandări de evaluare a cerinţei de apă pentru ecosistemele acvatice.
Lucrarea susţine ideea considerării acestei cerinţe ca având două componente: o
componentă de bază (cerinţa minimală) necesară asigurării vieţii acvatice pe tot parcursul anului
şi o componentă variabilă în timp şi spaţiu, depinzând de caracteristicile şi procesele cheie ale
ecosistemului. De altfel, şi legislația românească operează cu două noțiuni: debitul salubru,
definit ca “debitul minim necesar pentru asigurarea condițiilor naturale de viaţa ale ecosistemelor
acvatice existente” şi “debitul necesar protecţiei ecosistemului acvatic”. Această componentă,
aşa-zis variabilă, poate fi cuantificată în mai multe moduri. Autorii introduc conceptul de nivel de
protecţie a ecosistemului acvatic. Clasificarea ecosistemelor acvatice în conformitate cu nivelul
de protecţie ar putea fi asimilat noului sistem de clasificare a stării ecologice a apelor, propus de
Directiva-Cadru privind Apa.
Cuvinte cheie: cerinţa de apă, ecosistem acvatic, nivel de protecţie ecologică.
33
Rezumate
EVALUAREA EVAPORAȚIEI LA SUPRAFAȚA SOLULUI

ŞI DISTRIBUȚIA EI SPAȚIALĂ
Simona RUSU
Evaporația şi evapotranspiraţia joacă un rol determinant în studiile de fezabilitate pentru

rezerva de apă de la suprafaţă sau din sol şi în acelaşi timp este necesară pentru elaborarea
regulilor de gestionare a acestora.
Evaporaţia şi evapotranspiraţia constituie în final două elemente hidrometeorologice
importante în studiul complet al bilanţului hidric.
Estimările evaporaţiei şi evapotranspiraţiei medii sunt indispensabile pentru stabilirea
modelelor hidrologice conceptuale.
Mijloacele tehnice actuale nu permit încă măsurarea directă a evaporaţiei şi
evapotranspiraţiei pe suprafeţe foarte mari. În acelaşi timp se subliniază faptul că metode de
evaluare indirectă a evaporaţiei de la suprafaţa solului pot furniza rezultate acceptabile dar datele
de intrare în aceste formule de calcul sunt mai mult sau mai puţin accesibile.
Prin abordarea prezentului subiect s-a urmărit determinarea evaporaţiei de la suprafaţa
solului liber de vegetaţie şi stabilirea unor legături şi coeficienţi de transmitere a acestui
parametru din valorile evaporaţiei de la suprafaţa apei – element măsurat la staţiile
evaporimetrice din reţeaua naţională.
S-a stabilit o metodologie nouă de lucru, care a facilitat: determinarea evaporaţiei de la
suprafaţa solului din evaporaţia de la suprafaţa apei cu ajutorul coeficienţilor de transmitere cât şi
distribuţia spaţială a evaporaţiei de la suprafaţa solului.
Cuvinte cheie: Evaporaţie, evapotranspiraţie
FORECAST OF DISCHARGES IN PERIOD OF HYDROLOGICAL DROUGHT,

MINIMAL RUNOFF AND FLOODS IN JIU CATCHMENT
DANIEL LUPESCU, MARCELA DUMITRAŞCU
National Administration “Romanian Waters” – Jiu Water Directorate
A problem of analysis and reflection in Jiu catchment is represented by both adverse

effects of flooding and drought which has a high frequency, and coverage more developed than
the rest of the country.
Extreme events are controlled by progress in the operational supervision of meteorological
and hydrological phenomena, by strengthening the network of hydrometrical station equipped
with both manual and automatic recording and transmission resources, to ensure daily collection
of hydrological data in basin, for their interpretation and develop forecasts.
Hydrological forecast is a means of exploitation of hydro-construction and water consuming
users planning. Because the shape and size of catchment and the conditions of runoff formation,
in Jiu basin we develop effective forecasts only on short intervals, on the middle and lower flows
of Jiu river, by exploiting the particular method of hydrological forecast based on corresponding
levels and flow, between successive gauging stations, on areas of river with and without
tributaries.
For reservoirs, which regulate the flow both in the fight against floods and on insurance of
water needs in drought times, Jiu Water Directorate use with success in water management
activities, hydrological forecasts prepared by I.N.H.G.A. A deficit area of river water resources in
dry periods is River Jiu-section Rovinari-Craiova, where the biggest consumers of water are and
where in drought periods, the Jiu river flows in those sections can’t satisfy water needs for the
four users (three thermal power plants and one chemical factory). In this case, in the activity of
34
Rezumate
water management practice, it occupies an important place the setting of situations when should
be applied the water restrictions for water requirements satisfaction, Jiu Water Directorate follow-
up natural flow developments in control sections through gauging stations.
In the catchment Jiu is advanced DESWAT project implementation following as other
projects and programs to promote for prevention and reduce the effects of extreme hydro-
meteorological events. By implementing the project DESWAT which final goal is upgrading
existing hydrological monitoring networks in Romania, using the latest technology and creating
adequate information / alarm public products in case of dangerous events, in Jiu Water
Directorate, the hydrological activity and water management will enter in a new and modern
stage of development and modernization of river monitoring and forecasting.
35
Rezumate
36
Rezumate
5. MANAGEMENTUL FENOMENELOR HIDROLOGICE

EXTREME
37
Rezumate
38
Rezumate
PROIECTUL DANUBE FLOODRISK

Dr. Mary-Jeanne Adler, Drd. Simona Pătruţ, Olimpia Negru
Ministerul Mediului
În primăvara anului 2006 România s-a confruntat cu cele mai mari debite înregistrate
vreodată pe Dunăre, acestea afectând grav localităţile riverane. Cu toate eforturile autorităţilor,
digurile Ghidici-Rast-Bistreţ, Bechet-Dăbuleni, Olteniţa-Surlari-Dorobanţu, Oltina şi Ciulineţ-
Isaccea au cedat, pe lungimi cuprinse între 50-100 m, inundând localităţile limitrofe, care au fost
evacuate. În zonele în care digurile longitudinale de la Dunăre au cedat, s-au acumulat cantităţi
importante de apă în spatele digurilor. În unele cazuri au cedat şi digurile de compartimentare a
incintelor, producând inundarea terenurilor agricole şi fermelor piscicole, şi parţial sau total a
unor localităţi extinse în zona inundabilă. Cedarea digurilor precum şi revărsarea Dunării în zone
neamenajate a condus la evacuarea a 15.834 persoane, afectarea a 154 localităţi, inundarea a
1.774 case din care 443 sunt distruse şi 134 sunt în pericol de prăbuşire. Au mai fost afectate
peste 4.700 anexe gospodăreşti, 64.350 ha teren arabil, 6,8 km drumuri naţionale şi 593 km
drumuri judeţene şi comunale.
Acesta a arătat că eforturile făcute pe parcursul ultimului secol, în lunca Dunării, unde pe
sectorul românesc au fost realizate 1200 km de diguri, nu au asigurat o protecţie totală, iar în
anumite cazuri chiar au produs creşterea nivelurilor produse la debite echivalente, datorită
încorsetării albiei râului. Această îndiguire aproape totală a Luncii Dunării a afectat sistemul
hidrogeomorfologic şi topoclimatele locale şi regionale, nu numai pe sectorul românesc, dar şi în
amonte, unde ţările riverane au aplicat aceeaşi politică de protecţie. Fenomenul menţionat s-a
accentuat în condiţiile schimbărilor climatice globale, când extremele hidro-meteorologice se
înregistrează mult mai frecvent şi obstrucţionarea scurgerii în albia Dunării în perioadele de „ape
mari” a devenit o adevărată problemă. Ca atare, efectuarea unui studiu integrat de-a lungul
întregii lunci a Dunării, pentru delimitarea zonelor de risc şi aplicarea unei metodologii unitare
pentru estimarea riscului remanent în cazul cedării lucrărilor de protecţie, este un deziderat.
România, deţinătoare a preşedinţiei în cursul anului 2007 a propus accesarea fondurilor
proiectelor Comisiei Europene pentru dezvoltare regională, în scopul implementării proiectului
pentru „Cartografierea zonelor de risc la viituri în lunca Dunării” (Flood risk mapping for the
Danube floodplain – Danube Floodrisk), care să asigure bazele ştiinţifice pentru luarea de măsuri
ecologice de protecţie contra viiturilor de-a lungul Dunării, adoptând conform cerinţelor Directivei
cadru apa şi Directivei pentru managementul riscului la inundații, măsuri compensatorii, pentru
atenuarea viiturilor şi îmbunătăţirea habitatelor de-a lungul întregii lunci a Dunării. Hârțile de risc
vor fi prezentate în mod adecvat diverşilor utilizatori. În acest scop au fost propuse studii pilot
pentru diverşi utilizatori importanți din zona riverană ca: primăria din Viena, Centrala nuclearo-
electrica de la Koslodui, Portul Galați, zona Giurgiu şi Ruse.
În proiect participă 19 parteneri, instituții publice ale administraţiei centrale, institute de
cercetare naționale şi universităţi. Coordonatorul de proiect este Ministerul Mediului din Romania.
Este un proiect a cărui implementare este aprobată pentru 6.5 milioane de euro iar rezultatul final
va fi Atlasul Dunării cu hărţile de hazard şi de risc, precum şi utilizarea lor în zonele pilot pentru
diminuarea riscului la inundaţii.
Cuvinte cheie: Proiectul Danube Floodrisk, hărţi de risc
39
Rezumate
EXPLOATAREA ACUMULĂRII DRIDU ÎN PERIOADA DE VIITURĂ

Prof. univ. dr. ing. Radu DROBOT, ing. Ioan VLAD
Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti
În cadrul comunicării se propune un regulament de exploatare a descărcătorilor de ape

mari ai barajului Dridu în cazul unor viituri semnificative pe râurile Ialomiţa şi Prahova. A fost
dezvoltat un program de calcul automat al debitelor defluente, evoluţiei cotei apei din lac şi
volumului lacului.
Prin intermediul acestei aplicaţii, în urma unei serii de simulări succesive a gestionarii
viiturilor din perioada 20 – 30 septembrie 2005 de pe râurile Ialomiţa respectiv Prahova s-a
obținut regulamentul optim de exploatare (număr de stavile în operare, momentul intrării,
respectiv ieşirii din funcţiune precum şi deschiderea acestora).
Pe baza regulamentului optim de exploatare se degajă următoarele concluzii:
 Dacă viitura se produce doar pe râul Ialomița, pregolirea acumulării la debite de
maxim 300 mc/s permite retezarea vârfului viiturii, fără depăşirea nivelului maxim
admis în exploatare;
 Dacă se produc viituri pe ambele râuri, pregolirea trebuie realizată cu debite mult
mai mari (500 mc/s); prin decalarea vârfurilor de viitură, debitul maxim în aval de
confluenţă este practic egal cu debitul maxim de pe râul Prahova. Efectul pregolirii în
acest caz constă în micşorarea debitului maxim de la 1400 mc/s (în varianta de
compunere fără atenuare) la cca 900 mc/s (în varianta cu pregolire şi decalarea
vârfurilor de viitură).
Dificultățile de exploatare la ape mari în cazul acumulării Dridu se datorează volumului
redus al acumulării comparativ cu volumul undei afluente, la care se adaugă nivelul maxim
restricţionat al apei în lac (68.00mdM), ceea ce limitează posibilităţile de aplatizare mai avansată
a undei compuse din aval de confluenţă pentru viituri care depăşesc caracteristicile viiturilor din
septembrie 2005.
CADRU INFORMATIZAT PENTRU MANAGEMENTUL RISCULUI

ÎNTR-UN BAZIN HIDROGRAFIC
Drd. Codrin-Dan NICOLAU,
Emagus Consult
Aceasta lucrare reprezintă bazele teoretice şi cerinţele necesare realizării WARMS, Sistem
integrat inter-organizaţional suport de decizie în managementul riscului generat de fenomene
hidrometerorologice periculoase, accidente la construcții hidrotehnice şi poluări accidentale la
nivel bazinal. Prezintă modul de realizare, cât şi un studiu de caz, bazat pe bazinul hidrografic Jiu
şi judeţul Dolj.
Istoric şi viziune
Viziunea inițială a fost generată de o serie de probleme sesizate în activitatea de gestiune
a riscurilor declanşate de evenimente din domeniul apelor (evenimente hidro-meteorologice
periculoase, accidente la construcții hidrotehnice, poluări accidentale). În principal, ceea ce s-a
sesizat, a fost:
1. complexitatea, care rezidă în primul rând din multitudinea de jucători care pot gestiona
riscul, desfășurarea spațială (geografică), lipsa de procedura comuna a jucătorilor;
2. ambiguitatea dată de dubla referire a obiectivelor aparate sau a lucrărilor de apărare
(administrativă şi bazinală) şi a diversităţii deţinătorilor (ANAR, ANIF, Hidroelectrica,
Administrația locală, etc.), ambiguitatea legislativă;
40
Rezumate
3. tensiunea data de presiunea mediatică, factorul politic, costul mare al lucrărilor de apărare,
proprietatea asupra terenurilor, situaţia populaţiei aflate deja în zone vulnerabile, etc.;
4. urgenţa dată de schimbările climaterice şi îndesirea situaţiilor periculoase;
5. riscul de a nu face nimic şi lucrurile să se agraveze.
Problemele de nesincronizare în procedurile de acțiune a instituțiilor abilitate în cazul
viiturilor, problemele generale de comunicare, abordarea unilaterală a strategiilor de risc la
inundații şi a celelalte tipuri de riscuri, lipsa exerciţiului comun şi al coordonării, ca şi alte serii de
deficienţe sesizate în managementul riscului, au dus la o abordare de tip top-down, în vederea
stabilirii unui cadru general posibil de a fi recunoscut şi respectat de jucători, şi o stabilire a unor
cerinţe minimale de comunicare în cazul activităţilor comune.
Realizare
În lucrare s-au cercetat sub-procesele managementului riscului în cadrul organizaţional.
S-a înțeles atunci necesitatea unui registru (de riscuri) care să permită centralizarea riscurilor
identificate, evaluarea şi tratarea acestora. Un alt element important a fost înţelegerea faptului că
managementul riscului este un proces ciclic în care pe de o parte sunt identificate noi riscuri care
intra în registru, pe de altă parte, în urma confruntării cu unele dintre ele se pot extrage apoi lecţii
învăţate şi bune practici care urmăresc să îmbunătăţească eficacitatea şi/sau eficienţa procesului
general. Tratarea riscurilor se realizează prin analiza şi prioritizare, apoi prin generarea
răspunsului (pe de o parte de prevenire, pe de altă parte de intervenţie efectivă în cazul în care
riscul este declanşat).
GESTIONAREA RESURSELOR DE APĂ ÎN CONDIŢIILE SCHIMBĂRILOR

CLIMATICE. STUDIU DE CAZ.
Dr. ing. Elisabeta OPRIŞAN
Comunicarea este rezultatul studiilor şi cercetărilor desfăşurate în I.N.H.G.A. în cadrul

proiectului No. 037005 – “Central and Eastern Europe Climate Change Impact and Vulnerability
Assessement” (CECILIA).
Pe baza rezultatelor obţinute de colegii hidrologi privind resursele de apă ale râurilor Buzău
şi Ialomiţa în condiţiile unor schimbări climatice, comunicarea evaluează vulnerabilitatea
resurselor de apă ale celor două râuri folosind drept criterii dependenţa de resursa hidrologică a
populaţiei din cele două bazine hidrografice, bilanţul apei şi constrângerile existente asupra
resurselor de apă, determinându-se gradul de vulnerabilitate: nevulnerabil, vulnerabilitate
marginală sau vulnerabilitate extremă. Odată determinate gradele de vulnerabilitate, s-a trecut la
stabilirea măsurilor structurale şi nestructurale ce trebuie aplicate atât asupra disponibilului de
apă la sursă, cât şi asupra cerinţelor de apă ale folosinţelor în vederea realizării şi în condiţiile
climatice schimbate a echilibrului dintre disponibil şi cerinţa de apă.
Rezultatele analizei de vulnerabilitate au evidenţiat faptul că pentru anul 2020, în bazinul
hidrografic Buzău există surplus de apă, iar în bazinul hidrografic Ialomiţa va exista presiune
asupra resurselor de apă.
În consecinţă, în bazinul hidrografic Ialomița trebuie inițiate măsuri de adaptare şi
diminuare a efectelor schimbărilor climatice asupra gestionării resurselor de apă. Aceste măsuri
sunt prezentate în detaliu în comunicare şi vizează:
 creșterea disponibilului de apă la sursă;
 reducerea cerințelor de apă ale folosințelor;
 conservarea apei.
Cuvinte cheie: gestionarea resurselor de apă; schimbări climatice; vulnerabilitate; presiune
asupra resurselor de apă; măsuri de adaptare.
41
Rezumate
APORTUL DATELOR ŞI TEHNOLOGIILOR SPAŢIALE LA MANAGEMENTUL

EFICIENT AL SITUAȚIILOR DE URGENŢĂ CREATE DE DEZASTRE NATURALE
Ioana VLAD1, Vasile CRĂCIUNESCU2, Ion NEDELCU1
1
Agentia Spațiala Româna, ioana.vlad@rosa.ro, ion.nedelcu@rosa.ro
2
Administratia Naționala de Meteorologie, vasile.craciunescu@meteoromania.ro
Frecvenţa fenomenelor hidro-meteorologice extreme care determina situaţii de risc este în

creştere în multe ţări ale lumii.
Succesul în gestiunea evenimentelor asociate fenomenelor meteorologice şi hidrologice şi,
în mod special, a viiturilor de amploare, depinde de disponibilitatea, diseminarea şi utilizarea
efectivă a informaţiei. În acest sens, tehnologiile spaţiale, în conexiune cu mijloacele tradiţionale,
pot oferi instrumente utile pentru o mai bună gestiune a acestor fenomene.
La baza realizării produselor informaţionale care pot sprijini procesele de evaluare şi
analiză în sprijinul prevenirii şi monitorizării mai eficiente a fenomenelor care produc dezastre
naturale stau o serie de date spaţiale, în cadrul acestora, imaginile satelitare jucând un rol din ce
în ce mai important.
Imaginile satelitare pot fi caracterizate pe baza unor parametri ce dau indicaţii asupra
posibilităţilor de utilizare ale acestora în diverse aplicaţii. Printre acestea, caracteristicile de
rezoluţie sunt determinante în selectarea şi utilizarea lor în operaţiuni de management al
situaţiilor de criză.
Deosebit de importantă în gestionarea crizelor provocate de inundaţii este activarea şi
gestiunea relaţiei cu Charterul International "Space and Major Disasters".
Scopul acestei carte este de a crea un sistem unificat prin care să ofere solicitanților acces
la datele satelitare puse la dispoziție în timp real de către organizaţiile care au aderat la Charter,
organizaţii deţinătoare de sisteme satelitare de observare a Pământului.
SIGUR – Serviciu bazat pe Informaţii Satelitare pentru Gestionarea Situaţiilor de Urgenţă
este un proiect în care se urmăreşte realizarea unui prototip de serviciu la nivel naţional, capabil
să ofere produse provenite în principal din prelucrarea imaginilor satelitare, utile pentru
managementul situaţiilor de urgenţă.
Serviciul va livra utilizatorilor produse cu informaţie de bază (harţi cu acoperirea / utilizarea
terenului, infrastructura, unităţi administrative) dar şi produse utilizabile în caz de urgenţă (hărți
cu delimitarea zonelor afectate, evoluţia lor spaţială şi temporală precum şi cuantificarea
informaţiei privind pagubele).
În cadrul programului european GMES (Monitorizarea Globală a Mediului şi Securităţii)
proiectul SAFER (Servicii şi Aplicaţii pentru Situaţii de Urgenţă) are ca scop implementarea
versiunilor preoperaţionale ale serviciului european de bază pentru managementul situațiilor de
urgenţă (ERCS – Emergency Response Core Service).
Proiectul SAFER este dezvoltat cadrul programului cadru 7 de cercetare al Uniunii
Europene (FP7) de către un grup format din 54 de organizaţii, pe o perioadă de 3 ani.
SAFER va întări capacitatea europeană de a răspunde la situaţii de urgenţă: incendii,
inundații, cutremure, erupții vulcanice, alunecări de teren, crize umanitare.
În lucrarea de faţă sunt prezentate câteva rezultate obţinute în cadrul acestor proiecte,
precum şi câteva recomandări pe care organizaţiile participante le-au putut formula în urma
experienţei acumulate în activităţi de cercetare, dar şi activităţi operaţionale de intervenție în
situații de criză.
42
Rezumate
ROLUL ZONELOR UMEDE ÎN CONDIŢIILE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE EXTREME -

STUDIU DE CAZ ZONA INUNDABILĂ A DUNĂRII
Dr. Gh. BREZEANU, DR. Olivia CIOBOIU
Institutul de Biologie al Academiei Române
Zonele umede pot fi definite ca fiind structuri complexe acvatice şi terestre având rol major
în reglarea şi echilibrarea proceselor climatice (variaţii de temperatură, umiditate, regim
hidrologic), proceselor ecologice (prin localizarea unei mari biodiversităţi) şi economice
(producţia resurselor naturale).
Principalele caracteristici ale schimbărilor climatice extreme sunt secetele prelungite în
alternanţă cu ploile deluviene cu efecte dezastruoase asupra mediului terestru.
Relaţia şi rolul zonelor umede în raport cu manifestările climatice extreme, constă în
capacitatea acestora de atenuare a efectelor negative ale extremelor climatice asupra mediului,
la nivel regional şi local. În context se impune protecţia şi dezvoltarea zonelor umede.
Zona inundabilă a Dunării 417.617 ha cea mai mare zonă umedă din Europa şi printre cele
mai mari din lume. Structura acestei zone fiind: 40% lacuri permanente, canale, gârle, mlaştini,
stufării, 40% terenuri inundabile periodic, 20% terenuri rar inundabile.
Principalele funcții ale zonei inundabile:
- prima funcţie – hidrologică – reglator al regimului hidrologic al Dunării, atenuarea
inundaţiilor;
- a doua funcţie – ecologică - diversitatea ecosistemică asigură cea mai mare
biodiversitate – mii de specii de plante şi animale acvatice şi terestre;
- a treia funcţie – climatologică - asigură modelarea climatului excesiv continental, a
schimbărilor climatice extreme;
- a patra funcţie – economică – mari producţii de peşte (până la 14 mil. kg/an),
producţia agricolă (cereale 5000-7000kg/an), păşuni, păduri, creşterea animalelor;
prin resursele sale naturale era socotită cea mai bogată zonă din România.
Starea actuală structural funcțională a zonei inundabile a Dunării:
 Începând din anii 1952-1965 şi după 1970 au avut loc mari lucrări hidrotehnice de
amenajare a zonei inundabile.
 Construirea digului în lungime de 1157 km, Dunărea a fost separată de zona sa
inundabilă.
 360.000 ha au fost amenajate agricol.
 70.000-80.000 ha pot fi socotite productive agricol în condiţii speciale de întreţinere şi
exploatare.
 208.000 ha terenuri foarte slab productive agricol (înmlăştinirea secundară, procese
negative de evoluţie a solurilor, salinizare, deteriorarea structurii solului, oxidare).
 Urmare a schimbărilor climatice şi a ineficienţei lucrărilor de îndiguire periodic au loc grave
inundaţii cu implicaţii economice negative.
Reconstrucţia zonei inundabile şi refacerea structurilor şi funcţiilor sale naturale, o
necesitate obiectivă impusă în condiţiile schimbărilor climatice şi încălzirii globale – program
naţional propus şi susţinut de Uniunea Europeană.
Cuvinte cheie: Dunărea, zonă umedă, schimbări climatice.
43
Rezumate
MANAGMENTUL INUNDAŢIEI DIN PERIOADA 23-27 IULIE 2008 ÎN BAZINUL

HIDROGRAFIC AL TISEI
drd. ing. Simion NACU, hidr. Florin Vasile FĂRCAŞ-BERLINGER
SGA MARAMUREŞ
Datorită precipitaţiilor căzute în perioada 24 - 27 iulie 2008 nivelurile râurilor din judeţul
Maramureş au început să crească, depăşind cotele de atenţie, inundaţie şi pericol pe principalele
cursuri de apă (Tisa, Vişeu, Iza, Mara). Cantităţile de precipitaţii în bazinul râului Vişeu au fost de
119 mm la Sh Bistra, 144,6 mm la SM Iezer, pentru perioada 22 - 27 iulie, în condiţiile în care
suma lunară medie multianuală este de circa 80 mm.
Debitul maxim al pârâului Colbu a fost de 18,6 mc/sec în data de 26 iulie 2008 în jurul orei
16. Acesta a condus la o serie de probleme tehnice la iazurile Colbu I şi Colbu II, existând riscul
de rupere a întreg iazului Colbu I. Acest lucru ar fi determinat deplasarea unei cantitati enorme
de material în pârâul Cisla. Riscul de accident a fost gestionat, printre altele, şi prin luarea
măsurii de a se creea o breşă în digul lateral pentru îndepărtarea apei, inevitabil conducând şi la
antrenarea unei cantitaţi de steril şi la creşterea suspensiilor şi a concentraţiei metalelor grele în
zona superioară a râului Vişeu şi a afluentului Cisla. În primele zile după eveniment s-au
observat creşteri ale metalelor grele la staţiile hidrometrice Baia Borşa pe Cisla şi Moisei,
Leordina şi Bistra pe Vişeu. În schimb, la staţia hidrometrică Sighetu Marmaţiei nu s-au obţinut
valori mai mari decât cele obişnuite datorită diluării undei poluante.
Pagubele materiale cele mai mari s-au înregistrat în bazinul Vişeu. În bazinul Izei (zona
munţilor Ţibleş, Gutâi şi Lăpuş) nu au fost înregistrate precipitaţii importante; în plus, pe râul Iza
s-au produs breşe în digurile de la Bârsana şi Onceşti şi astfel la Vadul Izei nu s-a depăşit cota
de pericol. În bazinul hidrografic al Vişeului s-a înregistrat o suprapunere a viiturilor de pe cursul
principal cu afluenţii acestuia, astfel că în ziua de 27.07.2008 la s.h. Bistra s-a consemnat un
nivel maxim de 570 cm, cu 200 cm peste cota de pericol. Cedarea digurilor în zona Leordina,
Petrova şi la Valea Vişeului au făcut ca pagubele pe râul Vişeu să fie mai mici.
Au fost afectate 28 de unităţi administrative, iar în municipiul Sighetu Marmaţiei a fost
afectată alimentarea cu apă prin inundarea frontului de captare de la Crăciuneşti. Cele mai
afectate localităţi au fost Borşa, Poienile de Sub Munte, Bistra-sat Valea Vişeului şi municipiul
Sighetu Marmaţiei. Oraşul Vişeu de Sus a fost de asemenea foarte afectat, în special pe valea
Vaserului unde au fost distrusă aproape în întregime calea ferată îngustă cu rol turistic şi
economic. Numărul de persoane care au murit în timpul inundaţiei a fost de 5 persoane din care
prin înecare 2, iar trei prin prăbuşirea unei case ca urmare a unei alunecări de teren.
Datorită tăierilor masive din zonă mai mult sau mai puţin legale şi a depozitării lemnelor in
zona albilor majore, la inundaţii aceste depozite au fost antrenate de ape şi au produs importante
pagube. Peste această inundaţie s-a suprapus şi accidentul de la iazurile Colbu I şi Colbu II din
Borşa. Alături de apa din iaz a fost antrenată o importantă cantitate de steril, nu s-a constatat
mortalitate piscicolă şi nici la fitoplancton. Suma pagubelor inundaţiei din iulie 2008 în bazinul
Tisei este de 140898325 lei, valoare mai mică decât cea reală deoarece pe râul Vaser la două
săptămâni după evenimente nu erau inventariate toate pagubele.
O caracteristică a inundaţiei din iulie 2008 este aceea că avem de a face cu două viituri
una pe 25 iulie şi a doua în zilele de 27-28 iulie. Dacă la prima inundaţie lucrările hidrotehnice au
rezistat şi nu au fost probleme la iazurile de steril, a doua viitură generată de precipitaţii
abundente a dus la probleme la iazurile de steril şi au fost afectate şi digurile de apărare atât pe
râul Vişeu cât şi pe Iza.
Intervenţia formaţilor din cadrul SGA Maramureş şi ISU Maramureş au făcut ca pagubele
să fie mai mici decât ar fi putut fi. Toate unităţile administrative implicate în managementul
situaţiilor de urgenţă din Maramureş au acţionat eficient atât la activităţile de evacuare cât şi la
cele de salvare a locuitorilor afectaţi.
44
Rezumate
ASPECTE PRIVIND ALIMENTAREA CU APĂ A MUNICIPIULUI ZALĂU

Tudor MUNTEANU, Mihai BRETOTEAN, Rodica MACALEŢ, George DUMITRAŞCU,
Maria CĂLIN, Cătălin OSVALD
Municipiul Zalău (circa 63 000 de locuitori) este alimentat cu apă potabilă din lacul de
acumulare (barajul) Vârşolt, amplasat pe cursul superior al râului Crasna, precum şi din
numeroase foraje hidrogeologice de adâncime, care captează acviferul pannonian.
Geomorfologic, municipiul Zalău este situat în Depresiunea Zalău, ce reprezintă o
subunitate din partea de est a Depresiunii Şimleu. Municipiul este amplasat aproape de obârşia
pârâului Zalău, afluent de dreapta al râului Crasna, confluenţa găsindu-se la circa 3 km nord de
localitatea Moiad, judeţul Sălaj.
Geologic, municipiul Zalău este inclus în partea de est a Bazinului Şimleu, considerat un
golf neogen din extremitatea de est a Bazinului Pannonic. Fundamentul Bazinului Şimleu este
format în cea mai mare parte din şisturi cristaline şi în mică parte din depozite eotriasice,
neocretacice şi paleocen-eocene. Fundamentul este acoperit, discordant, de depozite neogene,
aparţinând Burdigalianului, Badenianului, Sarmaţianului şi Pannonianului s.l., ultimul termen
constituind formaţiunea cea mai extinsă din cadrul bazinului. În zona Zalău aflorează depozite
burdigaliene, depozite badeniene, depozite pannoniene, depozite pleistocen superioare, depozite
pleistocen superior-holocene şi depozite holocene.
Structural-tectonic, zona Zalău aparţine extremităţii de est a Depresiunii Şimleu, care
reprezintă o treaptă de scufundare intermediară între Munţii Apuseni şi Depresiunea Pannonică.
Fundamentul cristalin al Depresiunii Şimleu a fost fragmentat de puternice linii de fractură, care
au determinat scufundarea unor sectoare la diferite adâncimi, generând grabenul în care s-a
instalat bazinul de sedimentare Şimleu, în timp ce altele au rămas la suprafaţă, sub forma unor
horsturi cu aspect insular, formând creasta Meseşului, măgura Şimleului şi măgura Hăghişei. În
depozitele neogene ale zonei Zalău se conturează un sinclinal orientat de la nord-est la sud-vest,
denumit „şanţul Zalăului” sau sinclinalul Zalău, iar la nord-vest de acesta urmează anticlinalul
Panic-Crişeni-Domnin, având aceeaşi orientare.
Hidrogeologic, datele provenite din forajele executate în zona Zalău au pus în evidenţă, pe
criterii de adâncime, litofacies şi cronostratigrafie, un acvifer freatic, de vârstă cuaternară, un
acvifer de adâncime superior (captat pentru apă potabilă), de vârstă pannoniană şi un acvifer de
adâncime inferior, de vârstă badenian-sarmaţiană.
În prezent, alimentarea cu apă potabilă a municipiului Zalău se realizează din lacul de
acumulare (barajul) Vârşolţ precum şi din foraje hidrogeologice de adâncime. Lacul Vârşolţ şi
staţia de tratare-pompare aferentă au fost construite la sud de localitatea Vârşolţ, judeţul Sălaj,
pe zona de luncă dintre fostele cursuri ale râului Crasna şi pârâului Coliţca, în perioada 1976-
1978, fiind date în exploatare în anul 1978. Adâncimea maximă a lacului este de circa 8 m, iar
volumul de apă, de circa 10 milioane m3. Lacul este alimentat de râul Crasna, de pârâul Coliţca,
de precipitaţiile atmosferice şi de acviferul freatic.
Forajele hidrogeologice din municipiul Zalău au fost executate în perioada 1964-1992, la
adâncimi de 165-310 m, pentru alimentarea cu apa potabilă a populaţiei şi a unor obiective
social-economice. Majoritatea forajelor au fost amplasate în partea de nord a municipiului,
deoarece aici se găsesc cele mai multe societăţi comerciale industriale şi agrozootehnice.
Forajele sunt folosite şi pentru alimentarea cu apă industrială, apă pentru irigaţii, apă pentru
rezerva de incendiu etc. În unele foraje, apele de adâncime prezintă nivel artezian, iar în altele,
nivel ascensional. Cele mai vechi foraje arteziene din municipiul Zalău datează de peste 100 de
ani, fiind acum abandonate. Trebuie remarcat faptul că apa provenită din forajele arteziene nu
este folosită în întregime, deoarece locuitorii din municipiu se aprovizionează cu apă direct de la
45
Rezumate
foraj, în special pe timpul zilei. Apa este folosită pentru băut şi pentru gătit, fiind preferată apei
care curge non-stop la robinetele din locuinţe şi care provine din lacul de acumulare Vârşolţ. Pe
timpul nopţii, apa din foraje curge nefolosită.
Cuvinte cheie: municipiul Zalău, alimentare cu apă subterană şi de suprafaţă.
CONSIDERAŢII PRIVIND ALIMENTAREA CU APĂ A ORAŞULUI DOLHASCA,

JUDEŢUL SUCEAVA
Rodica MACALEŢ, Maria CǍLIN, Tudor MUNTEANU, Elian URECHEATU
Oraşul Dolhasca este situat în partea de est-sud-est a judeţului Suceava, în zona de

contact a Podişului Sucevei cu terasele de pe dreapta Siretului, la confluenţa Şomuzului Mare cu
Siretul. Geomorfologic, teritoriul localităţii Dolhasca este situat la zona de contact a Podişului
Sucevei cu terasele de pe dreapta Siretului, la confluenţa râului Şomuzul Mare cu Siretul.
Din punct de vedere geologic, zona studiată face parte din marea unitate geologică a
Platformei Moldoveneşti şi este caracterizată de prezenţa depozitelor de vârstă sarmaţiană
(depozitele volhiniene şi basarabiene) şi cuaternară.
Depozitele volhiniene ocupă cea mai mare dezvoltare şi prezintă o mare monotonie
litologică, fiind constituite, în cea mai mare parte, din argile şi nisipuri, în care se disting nivele
subţiri de gresii, gresii calcaroase şi calcare oolitice. Grosimea depozitelor volhiniene creşte
treptat dinspre est spre vest, astfel că în zona de contact cu orogenul carpatic grosimea acestor
depozitele ajunge la cca.500 m.
Depozitele basarabiene aflorează numai pe suprafeţe mici la limita sudică a regiunii.
Acestea formează culmile interfluviilor, cu dezvoltarea cea mai mare în masivul Dealul Mare, la
est de Siret şi la sud de localitatea Boroaia; la marginea zonei subcarpatice aceste depozite se
prezintă ca o fâsie îngustă.
Depozitele cuaternare cuprind depozite pleistocene (vechi coluvii şi depozitele teraselor);
depozite pleistocen superior-holocene (conuri aluviale); depozite holocene (aluviuni grosiere,
aluviuni siltice, conuri aluviale, soluri actuale).
Hidrogeologic, pe baza datelor provenite din forajele executate în zona localităţii Dolhasca
şi în împrejurimi, au fost separate două tipuri de acvifere: freatic şi de adâncime.
Acviferul freatic a fost interceptat în zona de luncă a râului Siret şi a Somuzului Mare,
afluent de dreapta al Siretului, la baza depozitelor deluviale şi uneori la partea terminală a
depozitelor sarmaţiene şi este constituit din unul sau două strate poros-permeabile, pe intervalul
de adâncime de aproximativ 3,0 -16,0 m. A fost identificat în 4 foraje hidrogeologice ce aparţin
Reţelei Hidrogeologice Naţionale, până la adâncimea de 18,7 m, debitele obţinute fiind cuprinse
între 0,71 şi 2,3 l/s, pentru denivelări de 0,26-1,0 m.
Acviferul de adâncime este acumulat în depozitele Sarmaţianului inferior (volhinian) ce se
dezvoltă în intervalul de adâncime 20,0 – 250,0 m. Forajul H11 Dolhasca a captat un singur
nivel poros-permeabil localizat în depozitele volhiniene (92-95 m), iar debitul obţinut a fost de 0,5
l/s.
Alimentarea cu apă a oraşului Dolhasca se alimentează din frontul de captare Poiana, care
este constituit din 6 foraje, dispuse pe un aliniament cu lungimea de 350 m, iar cea a satului
Budeni se realizează din frontul de captare constituit din 2 foraje, cu adâncimea de 15,0 m.
Pentru delimitarea zonelor de protecţie sanitară ale celor două fronturi de captare s-a
utilizat metoda analitică Wyssling. Limita celor două perimetre de protecţie hidrogeologică
aferente fronturilor de captare a fost trasată luând în considerare condiţiile geomorfologice,
reţeaua hidrografică şi aria de regenerare a resursei de apă.
Cuvinte cheie: acvifer freatic, foraj hidrogeologic, front de captare
46
Rezumate
PROIECTUL MATRA PPA06/RM/7/5 “STABILIREA MĂSURILOR DE REABILITARE A

APELOR SUBTERANE POLUATE DATORITĂ DEPOZITELOR DE DEŞEURI, ÎN
VEDEREA ATINGERII OBIECTIVELOR DE MEDIU CERUTE DE DIRECTIVA CADRU
A APEI ŞI DIRECTIVA APELOR SUBTERANE” – OBIECTIVE ŞI REZULTATE
Emil RADU1, Ruxandra BALAET2, Adrian ROSCA3, Frank VLIENGENTHARt4
1
2
Ministerul Mediului
3
Direcţia Apelor Banat
4
Grontmij Netherlands
Proiectul MATRA PPA06/RM/7/5 “Stablishing measures to rehabilitate the polluted

groundwater altered due to landfill, in order to reach the environmental objectives requiared by
the Water Framework Directive and the Groundwater Directive” (“Stabilirea măsurilor de
reabilitare a apelor subterane poluate datorită depozitelor de deşeuri, în vederea atingerii
obiectivelor de mediu cerute de Directiva Cadru a Apei şi Directiva Apelor Subterane”) s-a
desfăşurat în perioada 2007 – 2008.
Proiectul a fost finanţat de Guvernul Olandei şi a avut ca parteneri, din partea olandeză un
consorţiu format din Grontmij Nederland bv, Witteveen+Bos, Ecorys, BDO – România,
Bodem+(SenterNovem), iar din partea română, Ministerul Mediului, Administraţia Naţională
“Apele Române”. In proiect au fost implicate Direcţia Apelor Banat, ca beneficiar, şi Institutul
Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor, cu rol de colaborator.
Obiectivele proiectului au constat în stabilirea măsurilor de reabilitare a apelor subterane
poluate datorită depozitelor de deşeuri, în vederea atingerii obiectivelor de mediu cerute de
Directiva Cadru a Apei şi Directiva Apelor Subterane .
In acest sens au fost selecţionate două locaţii pilot, depozitele de deşeuri de la Parţa şi
Jimbolia, situate pe corpul de apă subterană freatică ROBA03, aflat în stare slabă din punct de
vedere calitativ.
Ca rezultate, pentru fiecare depozit, s-a realizat un model matematic al curgerii apelor
subterane, o analiză a presiunilor şi impacturilor şi s-a propus un plan de măsuri.
O realizare importantă a proiectului o constituie elaborarea, conform ghidurilor europene, a
unei metodologii pentru determinarea valorilor fondului natural şi al valorilor prag pentru corpul
de apă subterană ROBA03, metodologie ce a fost ulterior implementată la toate Direcţiile Apelor.
Cuvinte cheie: obiective de mediu, calitatea apei subterane, corp de apă subterană, depozite de
deşeuri, fon natural, valori prag
AMENAJAREA CURSURILOR DE APĂ: ÎNTRE TRADIŢIONAL ŞI MODERN

Ing. Ionela Savu, Chim. Ileana Tanase
Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, Dep. Gospodărirea Apelor
In gestionarea resurselor de apă, se manifestă tendinţa trecerii, la nivel mondial, de la

abordarea predominant structurală la o abordare ce utilizează concepte ecologice şi analize
multidisciplinare, având ca obiectiv principal dezvoltarea durabilă şi protecţia resurselor, şi nu
doar simpla satisfacere a nevoilor de apă ale prezentului; amenajărilor hidrotehnice nu li se poate
contesta necesitatea şi utilitatea, dar ele trebuie proiectate şi realizate într-un context integrat,
47
Rezumate
prin recunoaşterea cursului de apă ca sistem dinamic, complex, evolutiv biologic şi

geomorfologic şi, implicit, prin recunoaşterea valorilor ecologice intrinseci ale acestuia.
Lucrarea prezintă:
o Conceptele ecologice şi principiile necesare a fi considerate în proiectarea şi
realizarea lucrărilor de amenajare şi reamenajare a cursurilor de apă;
o Câteva exemple de măsuri de reducere a riscului la inundaţii – soluţii tradiţionale
(clasice) de amenajare a cursurilor de apă şi soluţii / tehnici moderne, cu prezentarea
avantajelor şi dezavantajelor pentru fiecare dintre acestea.
Cuvinte cheie : inundații, soluții tradiționale / moderne, criterii economice, sociale şi ecologice.
PROPUNERI PRIVIND OPTIMIZAREA ACTIVITĂŢII DE HIDROLOGIE-

HIDROGEOLOGIE ŞI GOSPODARIRE A RESURSELOR DE APĂ
LA NIVELUL DIRECTIILOR DE APA
Catalina Neague, Marian Godea
Direcția Apelor Argeş - Vedea, Pitești
Se prezintă o alternativă la actuala structură organizatorică a activităților de veghe

hidrologică şi hidrogeologică, monitoring integrat al apelor şi gospodărire a resurselor de apă la
nivelul fiecărei direcții de apă. Este rezultatul căutării unei formule organizatorice care să asigure
integrarea tuturor activităților generate de implementarea Directivei Cadru a Apelor şi a
proiectului DESWAT şi o mai bună legătură între compartimentele direcțiilor de apă şi cele ale
Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor.
În esenţă se propune comasarea serviciilor hidrologie, hidrogeologie şi prognoze bazinale
cu serviciul de gospodărire şi protecţie a resurselor de apă şi biroul de prognoze hidrologice
într-un compartiment (laborator) de monitoring al resurselor de apă, cu 5 birouri:
Centru de prognoză bazinală;
Monitoring corpuri de apă de suprafaţă;
Monitoring corpuri de apă subterană;
Lucrări speciale;
Hidrologie operativă.
Compartimentele de monitoring se vor ocupa de cunoaşterea, urmărirea şi gestionarea
resurselor de apă, inclusiv redactarea rapoartelor de specialitate, compartimentul de hidrologie
operativă este compartimentul ce realizează practic activitatea de dispecerat, iar compartimentul
de hidrologie operativă coordonează şi realizarea lucrările de cunoaştere a corpurilor de apă
(batimetrii, pompări experimentale, studii hidromorfologice).
Cuvinte cheie: corpuri de apă, hidrologie, prognoze, gospodărire a resurselor de apă.
48
Rezumate
Lockheed Martin Corporation, an advanced technology company, was formed in March

1995 with the merger of two of the world’s premier technology companies: Lockheed
Corporation and Martin Marietta Corporation.
Headquartered in Bethesda, Maryland, Lockheed Martin employs about 146,000 people

worldwide and is principally engaged in the research, design, development, manufacture,
integration and sustainment of advanced technology systems, products and services.
As a global security and information technology company, the

majority of Lockheed Martin's business is with the U.S.
Department of Defense and the U.S. federal government
agencies. In fact, Lockheed Martin is the largest provider of IT
services, systems integration, and training to the U.S.
Government. The remaining portion of Lockheed Martin's
business is comprised of international government and some
commercial sales of our products, services and platforms.
Present in Romania from 1997,

Lockheed Martin accomplished the
following systems/activities: the FPS 117
Tridimensional Radar System, the Air
Sovereignty Operation Center (ASOC),
the logistic support for C-130, the Vessel
Traffic Management Information System
(VTMIS), the National Integrated
Meteorological System (SIMIN), and the
Command and Control System for
National Air Space (SCCAN). Among the
programs unfolding nowadays, there are:
the National Integrated Decision and
Information System for Emergency Water
Management (DESWAT) and Gap Filler II Radar.
49
Rezumate
50
Rezumate
HKV LIJN IN WATER este o companie independenta de cercetare si consultanta in

managementul apei, sanatate si siguranta, managementul situatiilor de urgenta si
tehnologia informatiei. Cei 60 de angajati au o calificare superioara, expertiza
recunoscuta si cunostinte extinde despre aspecte complexe de management al apei.
In ceea ce priveste "Securitatea si riscul” HKV LIJN IN WATER are o pozitie de lider.
HKV LIJN IN WATER a participat in numele STOWA la proiectul Interreg IIIB NOAH. In
acest proiect a fost realizat, dezvoltat si implementat programul FLIWAS.
www.hkv.nl
STOWA furnizeaza coordonarea subiectelor de cercetare pentru Organizatiile Olandeze

de Management al Apei (Patronatele Apei, Provincii si Minister) in urmatoarele zone:
• Sisteme de apa uzata
• Tratarea Apei
• Sisteme de apa
• controlul inundatiilor
In numele managerilor din domeniul apei, STOWA deleaga cercetarea catre institutii
specializate cum ar fi universitati si companii de consultanta. STOWA indeplineste un rol
de lider si coordonator si, in ultimul rand, este responsabila pentru diseminarea
rezultatelor catre circumscriptiile sale.
STOWA a fost lider de asociere in proiectul germano-olandez Interreg IIIb NOAH. O
parte a acestui proiect a fost dezvoltarea unui sistem inovativ de management al
inundatiilor FLIWAS. Sistemul este disponibil pentru organizatiile de managementl al
apei din Europa.
www.stowa.nl
ROYAL HASKONING este o companie independenta de consultanta care opereaza la

nivel mondial si are aproximativ 4300 de angajati. Royal Haskoning este implicata in
proiecte privind managementul apei si siguranta apei. Royal Haskoning a fost
responsabila pentru dezvoltarea Hartii de Inundatii Automatizate (GDH) si revizuirea si
extensia Sistemului Olandez de Informatii privind Inundatiile (HIS). GDH si HIS au fost
folosite in dezvoltarea programului FLIWAS prin proiectul Interreg IIIB NOAH, in care a
fost implcata si Royal Haskoning. In plus, Royal Haskoning are o experienta specifica in
ceea ce priveste planurile de raspuns in caz de inundatii la o scara regionala si
nationala.
www.royalhaskoning.com
www.royalhaskoning.ro
51

Rezumate Conf - Inhga 2009

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumate Conf - Inhga 2009

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor

Conferinţa științifică anuală

Estimarea şi predicția fenomenelor hidrologice extreme

1. ANALIZA VALORILOR EXTREME

POSIBILITĂŢI DE UTILIZARE A PROGRAMULUI RĂZVAN

În lucrare se prezintă două aplicaţii de determinarea a viiturilor de calcul de diferite

VIITURILE DIN ANUL 2008 DIN PARTEA NORDICĂ A SPAŢIULUI HIDROGRAFIC

În ultimele decenii se constată o creştere continuă a gradului de torenţialitate al

ANALIZA COMPARATIVĂ A FENOMENELOR EXTREME – VIITURI, SECETĂ – ÎN

Lucrarea prezintă o analiză comparativă privind condiţiile de formare a scurgerii maxime şi

VIITURA DIN 7-8 IULIE 2009 ÎNREGISTRATĂ PE PÂRÂUL CRIVA

ANALIZA CARACTERISTICILOR HIDRO-METEOROLOGICE CARE AU GENERAT

Analiza situaţiilor meteorologice a urmărit determinarea acelor situaţii complexe la nivelul

TENDINŢE ALE VARIABILITĂŢII SCURGERII MAXIME ŞI ALE PRODUCERII

În ultimii ani, România, ca majoritatea ţărilor europene, a fost afectată de evenimente

DESPRE INUNDAŢII ŞI SECETĂ: STUDIU DE CAZ BAZINUL HIDROGRAFIC BUZĂU

Lucrarea descrie considerații generale despre fenomenele hidrometeorologice extreme -

2. PROCESE ŞI REGIMURI HIDROLOGICE

MODIFICĂRI ÎN REGIMUL SCURGERII LICHIDE A RÂURILOR DIN ROMÂNIA

ANALIZA IMPACTULUI SCHIMBĂRILOR ŞI VARIABILITĂŢILOR CLIMATICE

Lucrarea prezintă rezultatele obţinute în cadrul Proiectului CLAVIER – „Variabilităţi şi

Pentru estimarea impactului schimbărilor şi variabilităţilor climatice asupra regimului

UNELE ASPECTE PRIVIND CURGEREA APEI ÎNTR-O ALBIE NATURALĂ,

APLICABILITATEA INVESTIGAŢIILOR IZOTOPICE ÎN

ASPECTE PRIVIND UNELE PROCESE HIDROLOGICE ŞI HIDROCHIMICE ÎN ZONA

FENOMENE HIDROLOGICE DE RISC ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC BÂSCA

MĂSURI DE RECONSTRUCŢIE ECOLOGICĂ A RÂULUI IALOMIŢA

Restaurarea râurilor cuprinde o mare varietate de metode cu scopul principal de a restaura

UTILIZAREA MODELULUI CONSUL LA SIMULAREA SCURGERII

ANALIZA SCURGERII SOLIDE PE SECTORUL ROMÂNESC AL DUNĂRII

Obiectivele urmărite în această lucrare au constat în:

REGIMUL NIVELURILOR APELOR SUBTERANE FREATICE ÎN CORELAŢIE CU

3. ESTIMAREA, PREDICȚIA ŞI PROGNOZA VIITURILOR

ESTIMAREA ŞI PREDICŢIA VIITURILOR ACCIDENTALE

În lucrare se defineşte predicţia viiturilor produse de cedarea lucrărilor hidrotehnice,

ESTIMAREA VULNERABILITĂŢII LA INUNDAŢII A UNOR LOCALITĂŢI SITUATE

Amenajarea complexă a bazinelor hidrografice s-a dovedit a fi singurul mod de a combate

de 5 şi, respectiv de 1% persistă pericolul de inundare a unor obiective civile situate în

ESTIMAREA EVENIMENTELOR HIDROMETEOROLOGICE EXTREME ÎN SECOLUL

Scopul acestei lucrări este de a estima schimbările în extremele variabilelor

SIMULAREA REGIMULUI DE CURGERE AL IZVOARELOR SISTEMULUI CARSTIC

4. ESTIMAREA, PREDICȚIA ŞI PROGNOZA SECETEI

CURBA DE DURATA A SCURGERII. APLICATII

ANALIZA SCURGERII MINIME ÎN VEDEREA STABILIRII GRADULUI DE

ASPECTE PRIVIND IDENTIFICAREA INFLUENŢEI FACTORILOR FIZICO-

Scurgerea minimă reprezintă, alături de cea maximă, o caracteristică importantă a

DEBITE NECESARE FUNCTIONARII ECOSISTEMELOR ACVATICE

EVALUAREA EVAPORAȚIEI LA SUPRAFAȚA SOLULUI

Evaporația şi evapotranspiraţia joacă un rol determinant în studiile de fezabilitate pentru

FORECAST OF DISCHARGES IN PERIOD OF HYDROLOGICAL DROUGHT,

A problem of analysis and reflection in Jiu catchment is represented by both adverse

5. MANAGEMENTUL FENOMENELOR HIDROLOGICE

PROIECTUL DANUBE FLOODRISK

EXPLOATAREA ACUMULĂRII DRIDU ÎN PERIOADA DE VIITURĂ

În cadrul comunicării se propune un regulament de exploatare a descărcătorilor de ape

CADRU INFORMATIZAT PENTRU MANAGEMENTUL RISCULUI

GESTIONAREA RESURSELOR DE APĂ ÎN CONDIŢIILE SCHIMBĂRILOR

Comunicarea este rezultatul studiilor şi cercetărilor desfăşurate în I.N.H.G.A. în cadrul

APORTUL DATELOR ŞI TEHNOLOGIILOR SPAŢIALE LA MANAGEMENTUL

Frecvenţa fenomenelor hidro-meteorologice extreme care determina situaţii de risc este în

ROLUL ZONELOR UMEDE ÎN CONDIŢIILE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE EXTREME -

MANAGMENTUL INUNDAŢIEI DIN PERIOADA 23-27 IULIE 2008 ÎN BAZINUL

ASPECTE PRIVIND ALIMENTAREA CU APĂ A MUNICIPIULUI ZALĂU