MOROMEŢII

DE MARIN PREDA

TITLUL
- De la Moromete la Moromeţii
- De la individ la familie
- De la general la particular

Familia Moromete:
 Ilie
 Catrina
 Paraschiv
 Nilă copiii din prima căsătorie
 Achim
 Nicolae
 Tita copiii din a doua căsătorie
 Ilinca

TIMPUL – SUPRAPERSONAJ
INCIPIT FINAL
Timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare. Timpul nu mai avea răbdare.

HOLOMORFISM (=Caracteristica unei opere literare alcătuite din mai multe componente narative care au, în
acelaşi timp, o existenţă independentă, dar şi calităţile necesare pentru a se integra în sistem.)
Romanul este alcatuit din două volume care au sens și separate fiind, de aceea se poate vorbi despre
holomorfism în cazul acestei opere literare. Primul volum este centrat pe figura tatălui, în timp ce în al doilea
volum personajul central devine Nicolae, uneori naratorul lasă impresia că se dă la o parte, lăsându-l pe Nicolae
să vorbească..

Diegeza se desfăşoară pe mai multe planuri: familia Moromete, Birică, Ţugurlan, Boţochină.

Fam. Moromete se divide în funcţie de personajele mai importante:

 Ilie
 Nicolae => o acţiune plurivocă
 Băieţii mai mari
 Fetele

ROMANUL – 3 PĂRŢI – corespund unor etape din viaţa fam.

I – stabilirea unui mod de viaţă, iluzia că timpul stă şi oamenii sunt veşnici
II – plecarea lui Achim la Bucureşti =>frământări, îndoieli => schimbări fundamentale
III – imaginea uriaşului cu picioare de lut => după seceriş => necazuri şi probleme de nerezolvat

SCENA CINEI
În jurul mesei copiii se aşază unul lângă altul, după fire şi după neam. Cei 3 fraţi vitregi stăteau pe
partea dinafara tindei... gata în orice clipă să plece afară... De partea cealaltă a mesei... Catrina...lângă ea îi
avea pe ai ei, copiii făcuţi cu I.M. ... Moromete stătea parcă deasupra tuturor. Şocul lui era pragul celei de-a
doua odăi, de pe care el stăpânea cu privirea pe fiecare
CINA – caracter sacru, solemnitate, modestie culinară, scenă cheie, familie hibridă (2 rânduri de copii
învrajbiţi între ei din cauza pământului)
PROBLEMELE FAMILIEI
- existenţa celor 2 loturi de pământ şi lupta pentru a le păstra neştirbite
- disensiunile între fraţii vitregiproiectul de fugă la Bucureşti
- bigotismul mamei (comportamentul exagerat de religios)
- primejdia foncierii
- datoria la bancă
- dorinţa lui Nicolae de a merge la şcoală

SCENA TĂIERII SALCÂMULUI

Copacul – axis mundi
Simbolistica salcâmului:
- un copac cu lemn tare care aproape nu putrezeşte, cu spini de temut şi flori de culoarea laptelui şi a
sângelui
- e simbol solar al renaşterii şi nemuririi
- e un suport divin
Motivul dublului vegetal
- I.M. are dublulvegetal în salcâm. Salcâmul ţinea familia unită.
- reper al ascensiunii
- element păstrător al tradiţiilor şi al credinţelor strămoşeşti
Mise en abîme
- pierderea autorităţii
- începutul dezechilibrului
- destrămarea familiei
- salcâmul – legătura lui I.M. cu lumea
- demnitatea de tată şi de bărbat
Mitul faustic
- tăierea salcâmului – vinderea sufletului diavolului
Totemul (obiect sacru)
- salcâmul e personificat
- simbolizează esenţa
- copiii se urcau în el în fiecare primăvară (început) şi-i mâncau florile ... iarna (sfârşit) îmbrăţişau
tulpina salcâmului...
- salcâmul refuză atracţia pământului => se împotriveşte ca şi cum nu ar vrea să părăsească cerul
- salcâmul – barieră verticală şi orizontală
- adevărata moarte a lui I.M. – în mijlocul familiei şi regretat de toţi, nu singur şi uitat sau urât ca la
sfârşitul volumului II.

SCENA SECERIŞULUI
- Haideţi! Începeţi odată că soarele se ridică! – îndemnul tatălui, fiii vor duce tot greul
- Rostul tatălui este de a lega snopii de grâu

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL

- direct de către narator: un Moromete cu personalitate complexă și marcantă în lumea satului
- Catrina: il vede uneori cu ochi buni, se amuză la glumele lui, alteori crede că are sufletul negru de
răutate și tutun (ateismul simbolizează lumea desacralizată)
- Cocoșilă il face prost, dar în realitate îl admiră și chiar îl invidiază: moromete avea ciudatul dar de a
vedea lucruri care lor le scăpau, ei nu le vedeau
- Țugurlan este singurul capabil să înțeleagă capacitatea sa de a contempla lucrurile în liniște, Moromete
e unul din țăranii deștepți avea acel fel uimitor al său de a fi, de a vedea lucrurile și faptele oamenilor
cu niște ochi limpezi și netulburați
TRĂSĂTURILE PERSONAJULUI PRINCIPAL
- LIBERTATEA INTERIOARĂ – trăsătura lui definitorie: Domnule, eu întotdeauna am dus o viaţă
independentă! – cuvintele adresate doctorului pe patul de moarte.
- vorbeşte singur din pricină că nu are cu cine discuta, cu sensul că nimeni nu merită să-i asculte gândurile
- împarte lumea în proşti şi deştepţi, iarcei din urmă sunt foarte puţini
- se consideră superior celorlalţi
- spirit mucalit, poznaş, îi ironizează pe ceilalți
- spirit inventiv: transformă existența într-un spectacol – singura lui distracție, nu se amuză nicăieri mai tare
decât în poiana lui Iocan
- tendinţa de a domina și de a face ca lumea din jur să se miște după voia lui
- inteligenţă reflexivă – Poiana lui Iocan
- citirea ziarului în poiana lui Iocan – hrană sufletească
- o autoritate în viaţa colectivităţii
- ţăran filozof – stăpâneşte arta cuvântului
- stăpânește lumea prin cuvânt: dorinţa de a fi înconjurat de oameni
- piatra albă de hotar – dorinţa de a ţine familia unită – pater familiae
- foncirea – un punct sensibil deoarece nu are banii necesari pentru a o plăti
- înălțarea fumului de țigară – aspirație spre ideal
- fire contemplativă și reflexivă, caracter liniștit, fără grabă, senin
- moare de moarte firească
- I.M. este definit de verbele: A FI şi A EXISTA
- Moromete din finalul romanului (devastat, pustiit lăuntric) începe să semene cu chipul totemic fixat de
Din Vasilescu în lut ars, adevărat dublu spiritual al personajului