DRUMUL CE DUCE DE LA NORMALITATE LA

STATUSUL DE PERSOANĂ CU HANDICAP

Student:
OLGUTA BENESCU
Facultatea de Asistenţă Socială şi Sociologie
Specializarea Devianţă şi Criminalitate
Anul al III-lea, seria 1

1.INTRODUCERE

Un singur pas poate transforma într-o clipă un om normal fizic și psihic, într-un ”marginalizat”
social devenit, fără premeditare și mai ales fără voință, persoană cu handicap fizic, de cele mai multe ori,
dar și psihic odată cu acestă bruscă schimbare de statut social. Este vorba de victmele accidentelor auto și
de schimbarea bruscă de statut social suportată de fiecare dintre acestea, dar și de familiile lor.

Anual statisticile din România indică o cifră ce variază între 6500 și 7000 de victime ale
accidentelor auto, altele decât conducătorii vehiculelor. Dintre acestea peste 2500 sunt pietoni, iar
aproximativ 700 mor anual.

După o îndelungă analiză a acestei categorii de persoane, realitatea și contactul cu ele au scos la
iveală aspecte nebănuite, iar unele revoltător de inumane: trăim într-o eră a comerțului, iar corpul victimei
a dvenit sursă de venituri, uneori spectaculos de mari pentru diferiți oportuniști.

Când cercetezi subiectul ai senzația că descoperirea ta este unică, dar analizînd teoria, am fost
surprinsă să descopăr că alte tări, mai avansate economic au studiat fenomenul cu mult înaintea sociologilor
români. Tema corpului victimelor accidentelor auto și statusul social al acestora după accidenta prezintă
un interes deosebit, în primul rând pentru că numărul lor este din ce în ce mai mare de la an la an, în al
doilea rând pentru că într-o fracțiune de secundă acești oameni normali, în prima fază își schimbă brusc
statusul social devenind dintr-o persoană producătoare de venituri pentru ea și membrii familiei sale, un
asistat social, consumator a numeroase resurse din bugetul de stat prin internări, pensii de handicap,
despăgubiri în urma accidentului, dar și un întreținut al familiei.

O a doua perspectivă din care trebuie analizate victimele accidentelor auto și corpurile lor o
reprezintă fenomenologia corpului: acesti oameni suferă un traumatism fizic și psihic care distruge
echilibrul corporal și conduce la o serie de proceduri de recuperarea. Din perspectiva Sociologie Corpului
se naște o serie de întrebări: cum acceptă statusul de persoană cu dizabilități ?, ce fac, acești oameni, pentru
a-și depăși trauma ? cum își revin psihic din acestă traumă? cum încep să-și revină fizic ?

O a treia perspectivă revoltătoare și alarmant de comercială o reprezintă consumerismul corpului

victimelor din accidente de circulație și interesul excesiv al caselor de avocatură și al firmelor de asigurare
pentru obținerea unor despăgubiri de la autorul accidentului.

Astfel, în teoriile lui Gills Lipovetski aveam să descopăr că societatea schimbului își are
începuturile cu decenii în urmă, în societățile capitaliste cu tradiție, iar supraviețuirea caselor de avocatură
și a firmelor de asigurare se datorează într-o anumită măsură victimelor accidentelor auto.

2. ASPECTE CONCEPTUALE

Ca poziția ocupată de o persoană în societate, statusul victimei accidentelor auto este cel mai grav
afectat. Treapta pe care se află un individ într-o structură socială reflectă tipul de apreciere asupra lui, dată
de către ceilalți (Parsons, 1942). Fiecare om este evaluat în funcție de această poziție a sa, iar recunoașterea
ei depinde atât de personalitatea insului, cât și de normele și valorile sociale, ori în cazul victimelor
accidentelor auto scara de valori sociale suportă într-un timp foarte scurt o reierarhizare a respectivelor
norme și valori. Statusurile variază după personalitatea oamenilor, iar multe dintre interacțiunile sociale și
interumane constau în identificarea și selectarea statusurilor. În cazul nostru interacțiunile sociale dintre
victimele accidentelor auto și societate duc la o considerabilă modificare de status.Nu mai puțin
semnificativ este procesul de constituire a interacțiunilor sociale în temeiul unor statusuri, adică oamenii se
reunesc și în funcție de poziția ocupată de ei în structurile sociale. Victimele noastre își caută medii similare,
iar vechii prieteni sunt îndepărtați odată cu schimbarea obiceiurilor comune.

Riscul este un al doilea concept cheie în abordarea acestei teme. Una dintre numeroasele definiţii
date riscului arată ca acesta este o ameninţare, o posibilitate de producerea a unui eveniment cauzator de
pagube, caracterizat, pe de o parte, prin gravitatea consecinţelor sale şi, pe de alta parte, prin probabilitatea
sa de producere. Cum analizăm acest risc? Amploarea riscului este greu de cunoscut, acelaşi risc putând
produce efecte sensibil diferite, în funcţie de condiţiile în care se produce. Efectele riscului de accident auto
diferă după autovehiculele angrenate în acesta, după anotimpul şi locul în care se produc, după viteza de
circulaţie, după starea carosabilului, după faptul dacă centurile de siguranţă sunt cuplate sau nu etc. (
G.Jderu, 2015) Există metode de caracterizare a riscului, dar rezultatele lor suferă de prezenţa unor
puternice elemente de subiectivism. Acelaşi risc poate fi descris, analizat, măsurat, în viziuni şi în scopuri
diferite, după observatorul care le urmăreşte.
 Un alt concept desprin din ipoteza temei de cercetare îl reprezintă, fenomenologia corpului, care
odată atins ”te pune pe tine însuți în joc, cel ce intri în exercițiul fenomenologiei” (Ciocan, 2013). Astfel
intră și personajele noastre într-un joc brusc și neplacut al suferinței fizice, dar și a celei sociale care a dus
rapid la schimbarea de status social.

3 ARGUMENTAREA TEMEI

În cercetarea mea am pornit de la două cazuri cunoscute în rândul prietenilor: în 2004, fiica de 9
ani a unor cunoștințe, era lovită pe trecerea de pietoni, pe care traversa împreună cu bunica, de un teribilist
care a ignorat culoarea roșie a semaforului, iar în 2010 aveam să aflu o poveste similară de la avocatul
victimei, de data acesta un tânăr economist, șef de promoție al unei facultăți de renume cu profil economic,
ce fusese lovit în plin Centrul Bucureștiului de un conducător auto, ignorant. Ambele victime au suferit
traumatisme fizice major. Micuța de 9 ani, multiple intervenții pe creier, iar tânărul economist se deplasează
și astăzi într-un scaun mobil, paralizat fiind pe partea dreaptă.

Numărul alarmant de mare al victimelor accidentelor auto anuale, dar și latura comercializată a
unui aspect social foarte neplacut au condus la cercetarea prezentei teme. Accești oameni suferă o bruscă
schimbare de status social. Unii sunt părăsiți de memebrii familiilor lor, cum a fost și cazul tânărului mai
sus prezentat, iar asta apasă și mai mult asupra laturii psihice a individului, conducând uneori la tragedii
iremediabile, cum ar fi sinuciderea după mutilarea fizică produsă de accidentul auto.

Argumentul negativ al cercetării acestei teme îl constituie dezvoltarea unei rețele de oportuniști
care prin casele de avocatură și prin firmele de asigurare transformă corpul traumatizat al victimei, într-o
sursă de venituri considerabile.

Asociații pentru victimele accidentelor auto au apărut ”precum ciupercile după ploaie”, însă când
vine vorba de îndeplinirea sarcinilor sociale ce le revin, se constată cu tristețe că sunt simple paravane ale
îmbogățirilor rapide și bazate pe tulburarea de moment a victimei.

Niciuna dintre asociații nu desfășoară activități de tip non-profit în interesul victimelor.

BIBLIOGRAFIE

 Talcott Parsons, "Review of Dimensions of Society: A Quantitative Systematics for the

Social Sciences by Stuart Carter Dodd." American Sociological Review Vol.7. No.5.
October 1942. pp. 709–714
 Gabriel Jderu, ”Cultura motocicletelor”, Tritonic, București, 2015
 Cristian Ciocan, ”Întruchipări-studiu de fenomenologie a corporalității”, Academica
Humanitas, 2013, pag. 21