Analiza Diagnostic a Sistemului CDI

Etica în cercetare

LIVRABILUL 3.7 (L 3.7)

Mai 2006
Autori:

Aurel PISOSCHI
Vacariu VINTILĂ
Ioana POPESCU

2
 CUPRINS

Pag.
1. Generalităţi................................................................................................................... 1

2. Etica cercetării ştiinţifice în Comunitatea Europeană.................................................. 6

3. Etica cercetării ştiinţifice în România.......................................................................... 30

4. Concluzii şi recomandări……………………………………………………………. 33

5. Bibliografie.................................................................................................................. 36

3
1.GENERALITĂŢI

Termenul etică provine din cuvântul grec “ethos” care se traduce prin “felul sau maniera
de a fi”. Domeniul eticii, denumit şi filosofia moralei, presupune sistematizarea,
recomandarea conceptelor de comportare corectă cât şi apărarea acestora. Scopul acestui
domeniu este de a descoperi şi a introduce principiile prin care caracterul şi acţiunea
umană să poată fi judecate.
Dicţionarul Webster defineşte etica astfel disciplina care ne pune faţă în faţă cu ceea ce
este bun şi rău, cu datoria şi obligaţia morală;
a) un sistem sau un set de principii şi valori morale;
b) ramura filozofiei care se ocupă cu valorile referitoare la conduita umană,cu
privire la dreptatea sau nedreptatea faptelor şi calitatea bună sau rea a temelor şi ţintelor;
c) principiile care guvernează comportarea unui individ sau a unui grup,de
exemplu etica medicală.
Dictionarul Explicativ al limbii române arată că “Etica este ştiinţa care se ocupă cu
studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă
şi cu rolul lor in viaţa socială”. Etica reprezintă deasemenea “Totalitatea normelor de
conduită morală corespunzatoare ideologiei unei anumite clase sau societăţi” sau
“Morala”. Acelaşi dicţionar arată,referitor la originea cuvintului “etică”,faptul că acesta
provine din limba franceză “etique” sau din latinescul “ethicus”.
Din cele prezentate mai sus rezultă că, indiferent cu ce cuvinte este definită etica,
conţinutul său de normă morală este evident. Totodată nu poate fi exclus caracterul său
social,referinţa la activităţile oamenilor,societăţii sau grupurilor sociale sau politice fiind
evidentă. Un alt aspect demn de relevat este legatura eticii cu educaţia şi cu judecata sau
justiţia. Noţiunile cu care operează etica au avut o evoluţie istorică aşa cum însăşi
conţinutul său normativ a avut o evoluţie istorică şi ea subliniază necesitatea societăţii
umane de a stabili structuri de urmărire, comparare şi etichetare a activităţilor oamenilor.
Trebuie subliniată deasemenea strinsa legatură care a existat şi există între etică şi
democraţie. Evoluţia naţiunilor şi tendinţa de a se găsi cadrul şi măsurile necesare de
respectare a normelor eticii precum şi măsurile de corectare a devierilor de la aceste
norme mai ales în privinţa gestionării stărilor conflictuale a condus la crearea unor
structuri la nivel zonal(european) dar şi mondial cu roluri şi importanţă majoră în
realizarea scopului propus. Aceste structuri acţionează şi în prezent pentru sistematizarea
şi legiferarea normelor şi principiilor etice care să determine un comportament uman
adecvat. Astfel, de o importanţa covârşitoare s-a dovedit a fi conceperea, promovarea şi
promulgarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Omului, activitate în care rolul
principal a revenit Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Principiile etice promovate de această Cartă se referă la respectarea şi sprijinirea oricărui
act pentru:
-democraţie şi stat de drept;
-viaţa omului;
-demnitatea şi integritatea persoanei;
-interzicerea tratamentelor inumane sau degradante;
-egalitatea şi absenţa discriminărilor;
-libertatea de expresie şi de informare;
-libertatea artistică şi de cercetare;

4
-proprietatea şi proprietatea intelectuală;
-protecţia consumatorului;
-ingrijirea sănătaţii;
-drepturile copilului, ale persoanelor vârstnice şi ale persoanelor handicapate;
-viaţa personală şi protecţia datelor personale;
-mediul înconjurător.
Enumerarea acestor principii arată legatura care există între etică şi ştiinţă, în general, şi
cercetare în particular. Intrând în domeniul ştiinţelor şi tehnologiei trebuie remarcat faptul
că diversificarea şi detalierea aspectelor etice reprezintă o caracteristică de bază mai ales
în contextul exploziei informaţionale şi al dezvoltării fără precedent a acestui domeniu,
mai ales în ultimele decenii. De aceea încercarea de a elabora,sistematiza,dezvolta şi
promova principii etice specifice intră în însăşi conţinutul ştiinţelor şi abordării noilor
tehnologii. În prezent asistăm ,deci, la apariţia unei multitudini şi varietăţi de coduri şi
norme etice în cercetare atât la nivel naţional cât şi zonal sau mondial.
Conducerea ştiinţei se bizuie pe principii de bază valabile în toate ţările şi în toate
disciplinele ştiinţifice. Primul dintre aceste principii îl constituie cinstea faţă de sine şi
faţă de ceilalţi. Cinstea este atât un principiu etic, cât şi baza tuturor regulilor ale căror
detalii diferă în funcţie de disciplină, de comportamentul profesional în ştiinţă şi anume
de buna practică ştiinţifică. Transmiterea principiului cinstei studenţilor şi tinerilor
cercetători şi savanţi reprezintă una dintre misiunile principale ale institutiilor de
cercetare ca şi a universităţilor.
Nivelul înalt al realizărilor din sistemul ştiinţific oferă o dovadă zilnică asupra aplicării cu
succes a principiilor bunei practici ştiinţifice. Cazurile grave de necinste în ştiinţă
reprezintă evenimente rare. Dat fiind faptul că necinstea – spre deosebire de eroare – nu
contrazice fundamental principiile şi esenţa activităţii ştiinţifice, ea reprezintă şi un
pericol serios pentru ştiinţa ca atare. Ea poate submina încrederea publicului în ştiinţă, şi
poate distruge încrederea cercetătorilor unii în alţii fără de care succesul activităţii
ştiinţifice este imposibil”.
Integritatea morală în cercetarea ştiinţifică şi în publicarea rezultatelor este esenţială
pentru avansarea în cunoaştere şi ca urmare, începând cu anul 1960, lucrările academice
în etică, tratând chestiuni practice sau aplicate, au cunoscut o dezvoltare deosebită. Fostul
comisar european pentru cercetare, dl. Philippe Busquin, menţiona: “a da socoteală de
alegerile şi de elementele care au contribuit la acestea, a controla punerea în practica
efectivă a politicilor, a măsura eficacitatea, a prevedea adaptările, a lupta contra fraudelor
mereu prezente, implică un recurs permanent şi crescut la expertiza ştiinţifică şi tehnică“.
Trasarea unei limite între conduita incorectă şi fraudă este greu de făcut şi aici intervine
rolul comunităţii ştiinţifice de a stabili coduri de conduită potrivite cât şi reguli de
procedură pentru a preveni greşelile profesionale. Comunitatea ştiinţifică trebuie să se
preocupe de reaua conduită, inclusiv de fraudă, deoarece ele corup ştiinţa şi induc o
neâncredere a publicului care prin taxe şi impozite susţine cercetarea ştiinţifică. Sistemul
de principii morale în ştiinţă este destul de greu de definit. În general, se disting două
noţiuni antonime: “buna conduită” (bunele practici în ştiinţă) şi “conduita incorectă”
(relele practici) în care se include şi frauda. Conform Oficiului pentru Politica Ştiinţei şi
Tehnologiei al Casei Albe:
“Conduita incorectă în cercetare este definită ca fabricarea, falsificarea sau plagiatul în
propunerea, efectuarea sau analizarea cercetărilor sau în raportarea rezultatelor cercetării.

5
Fabricarea este confecţionarea datelor sau rezultatelor şi înregistrarea sau raportarea lor.
Falsificarea este manipularea materialelor cercetării, echipamentului, sau proceselor, sau
schimbarea ori omiterea datelor sau a rezultatelor, astfel încât rezultatele cercetării nu
sunt prezentate corect. Plagiatul este însuşirea ideilor, proceselor, rezultatelor ori
cuvintelor altei persoane fără a face atribuirea corespunzătoare. Frauda în cercetare nu
include erorile cinstite sau diferenţele de opinie”.
“Pentru ca cercetarea ştiinţifică să fie etic acceptabilă şi sigură iar hotărârile ei credibile,
comportarea în cercetare trebuie să fie conformă unei bune practici ştiinţifice. Buna
practică ştiinţifică atrage cercetătorii şi experţii în ştiinţă:
1. să urmeze moduri de acţiune aprobate de comunitatea ştiinţifică, adică integritate,
meticulozitate şi acurateţe în conduita în cercetare şi prezentarea rezultatelor cât şi în
judecarea cercetării şi a rezultatelor ei;
2. să folosească colecţii de date etic confirmate, metode de cercetare şi de evaluare
conforme cu criteriile ştiinţifice şi să practice o deschidere proprie cunoaşterii ştiinţifice
la publicarea rezultatelor;
3. să ia în considerare munca şi realizările altor cercetători, respectându-le munca şi
acordându-le creditul şi greutatea cuvenite realizărilor lor în ducerea la bun sfârşit a
cercetărilor proprii şi în publicarea rezultatelor;
În plus, de buna practică ştiinţifică ţin:
1. planificarea, realizarea şi raportarea cercetării în detaliu şi în acord cu setul de
standarde pentru cunoaşterea ştiinţifică;
2. problemele legate de statut, drepturi, coautorat, răspunderi şi obligaţii ale membrilor
echipei de cercetare, de drepturi asupra rezultatelor cercetării şi păstrării materialelor,
sunt stabilite şi înregistrate într-un mod acceptabil pentru toate părţile, înainte ca proiectul
să înceapă sau ca cercetătorul să fie recrutat în echipă;
3. sursele de finanţare şi asocierile importante pentru cercetare sunt făcute cunoscute
tuturor participanţilor la cercetare şi raportate când rezultatele sunt publicate;
4. buna practică administrativă şi bunele practici în managementul financiar şi al
personalului.
În plus, relativ la bunele practici ştiinţifice, diferitele discipline au caracteristici specifice,
acestea fiind precizate în detaliu în codurile de practică ale organizaţiilor şi societăţilor
profesionale.”
Abaterea de la bunele practici ştiinţifice este clasificată de organismul finlandez în două
categorii, definite “conduită incorectă” şi “fraudă în ştiinţă”.
Conduita incorectă este definită ca neglijenţă şi iresponsabilitate în realizarea cercetării.
Alte exemple de proastă conduită în ştiinţă includ:
-ascunderea la publicare a contribuţiei altor cercetători;
-neglijenţa în referirea la descoperiri anterioare;
-neatenţie, şi prin urmare, inducerea în eroare în raportarea rezultatelor şi a metodelor
folosite;
-neglijenţă în înregistrarea şi conservarea datelor;
-publicarea de mai multe ori a aceloraşi rezultate prezentate de fiecare dată ca fiind
noutăţi;
-inducerea în eroare a comunităţii cercetătorilor asupra propriei cercetări.
Frauda în ştiinţă este considerată ca furnizarea de informaţii false sau prezentarea de
rezultate false către comunitatea de cercetători sau răspândirea lor, de exemplu într-o

6
publicaţie, într-un articol prezentat la o conferinţă. Frauda în ştiinţă înseamnă înşelarea
comunităţii de cercetători şi adesea inducerea în eroare a celor care iau decizii.
“Conduita ştiinţifică incorectă include acţiuni sau omisiuni în cercetare, cum ar fi
falsificarea sau deformarea mesajului ştiinţific sau inducerea grosolană în eroare privind
informaţii sau acţiuni referitoare la eforturile unei persoane în cadrul cercetării şi include,
de exemplu:
• construcţia de date;
• respingerea selectivă şi pe ascuns a rezultatelor nedorite;
• înlocuirea cu date fictive;
• aplicarea deliberat eronată a metodelor statistice;
• interpretarea deliberat deformată a rezultatelor şi deformarea concluziilor;
• plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altora;
• prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altora;
• atribuirea nepotrivită a autorului;
• informaţii incorecte în solicitări ”.
În cadrul “relelor practici“ în cercetare se mai notează trei forme care vizează înşelătoria
ştiinţifică: denaturarea faptelor sau distorsiunea, interpretarea defectuoasă şi sindromul
consensului. Vom prezenta mai pe larg sindromul consensului aşa cum a fost descris,
deoarece celelalte forme au fost deja definite suficient de clar. “În forma cea mai
moderată a sindromului consensului, argumentele nu sunt decise de un proces ştiinţific
care constă în a identifica şi a remedia defectele metodologice ci de recurgerea la o formă
de proces politic: votul majoritar într-un grup de autorităţi bine alese. Consensul devine
dogmă de nedesrădăcinat în care criticile divergente sunt considerate activităţi eretice.
Respingerea cererilor de subvenţie pentru critici este suficientă pentru reducerea acestora
la tăcere. Perpetuarea consensului poate fi astfel puternic încurajată şi uneori impusă
activ. Sindromul consensului a devenit astăzi foarte manifest”.
Sindromul consensului presupune: credinţă preconcepută, grup de experţi bazat pe
alegerea cu grijă şi pentru o cauză stabilită, rezultate bazate pe procesul politic reflectat
de opinia majorităţii şi nu pe un proces ştiinţific, suprimarea opiniilor divergente în
interiorul grupului de experţi aleşi prin eliminarea dizidenţilor, exploatarea stării de
(ne)cunoaştere a subiectului dat şi asupra controversei care poate să apară, absenţa
analizei profunde a defectelor de metodă care au condus la rezultatele studiate şi absenţa
dorinţei de a ameliora aceste metode şi de a le remedia.
Un alt aspect care a mai fost amintit şi care trebuie bine definit este cel al conflictului de
interese care poate apărea în lumea ştiinţifică. El începe chiar de la evaluarea proiectelor
încheindu-se la diseminarea informaţiei şi la transferul tehnologic.
La nivel internaţional există organisme care au următoarele roluri principale:
• favorizarea dialogului între comunităţile ştiinţifice, factorii de decizie şi marele
public;
• asigurarea rolului de consiliere pe lângă factorii de decizie;
• decelarea semnalelor precursoare situaţiilor de risc;
• asigurarea unui forum intelectual de schimburi de idei şi de experienţe cu
elaborarea de recomandări.
Aşa cum s-a arătat, toate definiţiile, procedurile de constatare şi măsurile sunt apanajul
unor organisme naţionale care, de regulă, poartă numele de comitete (comisii) de etică.

7
Organismele naţionale au în principal rolul de a elabora codurile de bună conduită
ştiinţifică, specifice domeniilor de activitate.
În mod cert, cercetarea şi dezvoltarea tehnologică necesită un proces continuu de
verificare, de măsurare, de control, care să fie acceptat, transparent, independent şi bazat
pe un dialog care să ia în considerare toate punctele de vedere şi interesele, cu atât mai
mult cu cât între ştiinţă şi valorile etice există o strânsă legătură. În perspectiva
participării ţării noastre la programele europene, la crearea Spaţiului European al
Cercetării, este imperios necesar să se procedeze la racordarea Romaniei la valorile
internaţionale deja verificate. În Memorandumul de înţelegere între Comunităţile
Europene şi România privind asocierea României la Programul – Cadru 6 al Comunităţii
Europene, pentru Cercetare, Dezvoltare Tehnologică şi Activităţi Demonstrative, la anexa
I, capitolul 2.4. intitulat “Ştiinţa şi societatea”, la acţiuni preconizate ca formă de sprijin,
la pct. b) se prevăd “schimburi de experienţă şi de bună practică”. În Decizia Consiliului
Europei 834 din 30 sept 2002, privind adoptarea unui program specific de cercetare,
dezvoltare tehnologică şi demonstraţii: “Integrarea şi Întărirea Spaţiului European de
Cercetare (2002-2006)”, la art. 3, se spune: “toate activităţile de cercetare desfăşurate în
cadrul programului specific se realizează cu respectarea principiilor etice fundamentale”,
iar la Anexa I, se spune: “La aplicarea prezentului program şi a activităţilor de cercetare
aferente trebuie respectate principiile etice fundamentale” şi “cercetarea privind
problemele etice legate de evoluţiile ştiinţifice şi tehnologice va face parte din programul
Structurarea Spaţiului European de Cercetare“.

8
2.ETICA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE ÎN COMUNITATEA EUROPEANĂ.

Problemele de etică în viziunea Comunitaţii Europene îmbracă doua aspecte şi anume:

aplicarea principiilor etice în cercetarea ştiinţifică şi cercetarea ştiinţifică în domeniul
eticii. În acest context anul 2005 reprezintă o dată de referinţă pentru Comunitatea
Europeană. În 11 martie Comisia Europeană a adoptat Carta Europeană a Cercetătorului
şi Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor. Aceste două documente sunt
elemente cheie ale politicii Uniunii Europene de a transforma munca în cercetare ca
profesie într-o carieră atrăgătoare, care reprezintă o caracteristică vitală a stategiei sale de
a stimula dezvoltarea economică şi creşterea numărului de locuri de muncă. Carta şi
Codul de Conduită vor atribui fiecărui cercetător în parte aceleaşi drepturi şi obligaţii
indiferent de locul din Uniunea Europeană în care îşi pot desfăşura activitatea. Aceasta ar
trebui să ajute la contracararea faptului că cercetarea în Europa este fragmentată la nivel
local, regional, naţional sau sectorial şi permite Europei să-şi valorifice la maxim
potenţialul ştiinţific.
„Fără cercetare nu există ştiinţă în Europa”, a spus Janez Potočnik, Comisarul
European pentru Ştiinţă şi Cercetare. „Acesta este motivul pentru care este crucială
definirea statutului cercetătorului. Prin fixarea rolurilor şi responsabilităţilor
cercetătorilor, vom reuşi într-un mod oarecare să asigurăm cercetătorii, indiferent de locul
unde îşi desfăşoară activitatea, că vor fi trataţi cu stima şi respectul pe care-l merită”.
Carta şi Codul de Conduită contribuie la acest obiectiv prin apelarea la statele membre
ale Comunitaţii Europene, angajatori, finanţatori, cercetători aflaţi în toate stagiile de
dezvoltare a carierei. Ei acoperă toate domeniile de cercetare din sectoarele publice şi
private, indiferent de natura postului pe care-l ocupă sau serviciului, statutul legal al
angajatorului sau tipul de organizaţie sau departament în care se desfăşoară activitatea.
Carta Europeană a Cercetătorului desemnează rolurile, responsabilităţile şi
funcţiile pentru cercetători şi angajatorii lor sau finanţatori. Aceasta urmăreşte asigurarea
faptului că relaţia dintre aceste părţi contribuie la obţinerea de performanţe reuşite în
generarea, transferul şi schimbul de cunoştiinţe şi la dezvoltarea carierei cercetătorilor.
Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor urmăreşte să îmbunătăţească
recrutarea, să crească gradul de corectitudine şi transparenţă al procedurilor de selecţie şi
propune mijloace diferite de evaluare a meritelor: meritul nu trebuie să fie măsurat numai
în numărul de publicaţii ci şi în funcţie de o serie mai amplă de criterii, cum ar fi
învăţarea, supravegherea, lucrul în echipă, transferul de cunoştinţe, managementul şi
responsabilitatea cu care-şi desfăşoară activitatea publică.
Carta europeană a cercetătorului este descrisă de catre Comisia Europeană ca “un
set de principii şi cerinţe generale care specifica rolurile, responsabilităţile şi
împuternicirile cercetătorilor precum şi ale angajatorilor şi/sau finanţatorilor
cercetătorilor.
Responsabilitatea este nu numai a angajatorilor şi finanţatorilor de a crea un
mediu adecvat pentru cercetători ci deasemenea şi a cercetătorilor însişi.Principiile şi
cererile generale aplicabile cercetătorilor variază de la etica cercetării şi responsabilitatea
profesională pînă la justificarea,buna practică, diseminarea rezultatelor, angajarea publică
şi continuarea dezvoltarii profesionale.
Cercetătorii sunt sfatuiţi, de exemplu, să facă tot ce le stă în putinţă pentru a se
asigura că cercetarea lor este relevantă pentru societate şi nu repetă o cercetare anterior

9
desfaşurată în altă parte. Cercetătorii trebuie deasemenea să se familiarizeze cu scopurile
strategice privind mediul lor de cercetare şi mecanismele finanţării şi trebuie să obţină
toate aprobările necesare înainte de a începe o nouă cercetare sau a accesa resursele.
Este recomandat ca cercetătorii seniori să dedice o atenţie specială rolului lor de
supraveghetori, mentori, consilieri în carieră, conducători, coordonatori de proiect,
manageri şi diseminatori de cunoştinţe. Aceştia ar trebui să construiască o relaţie
puternică cu cercetătorii în stagiul primar de formare în scopul stabilirii condiţiilor pentru
un transfer eficient de cunoştinţe, conform cartei.
Angajatorilor şi finanţatorilor, între timp, li se cere să recunoască cercetătorii ca
profesionişti şi să-i trateze în consecinţă. Carta cere deasemenea ca angajatorii să asigure
crearea unui mediu de cercetare şi de instruire în cercetare care să fie stimulativ, oferind
echipamentul, facilităţile şi oportunităţile adecvate.
Angajatorii şi finanţatorii trebuie deasemenea să garanteze stabilitatea şi
permanenţa angajării precum şi o salarizare atractivă şi trebuie să recunoască valoarea
mobilităţii. Mobilitatea poate fi geografică, intersectorială, inter- şi trans-
disciplinară,virtuală sau între sectorul public şi privat şi aceasta este “un mijloc important
de imbunătaţire a cunoaşterii ştiinţifice şi dezvoltării profesionale la orice nivel al carierei
cercetătorului”, conform Comisiei Europene.
Mai mult, carta solicită ca angajatorii şi finanţatorii să asigure accesul la
specializare în cercetare, consiliere în privinţa carierei şi la un mentor. Aceştia sunt
deasemenea solicitaţi să încurajeze coautoratul, ca o metodă de a se asigura că toţi
cercetătorii care contribuie la un articol sau patent, inclusiv cercetătorii începători, sunt
recunoscuţi.
Codul de conduită pentru recrutarea cercetătorilor nu se abate prea mult de la
aşteptările standard în privinţa recrutării. Acesta subliniază importanţa procedurilor
deschise şi transparente şi a diverselor comitete de selectare experimentate.
Specific cercetătorilor este secţiunea de judecare a meritului care în orice caz
stipuleaza că “în timp ce se concentrează pe potenţialul lor total ca cercetători,
creativitatea şi nivelul lor de independenţă trebuie să fie deasemenea luat în calcul”.
Aceasta înseamnă,specifică articolul, că: ”meritul trebuie să fie judecat atît calitativ cît şi
cantitativ, axîndu-se pe rezultatele excepţionale din cadrul unei cariere variate şi nu
numai pe publicaţii”. Cei care recrutează trebuie deasemenea să recunoască valoarea
experienţei dobândite anterior în urma mobilităţii şi variaţiilor apărute de la cariera
standard.
Elaborarea Cartei Europene a Cercetătorului şi a Codului de Conduită pentru
Recrutarea Cercetătorilor s-a realizat cu manifestarea directă a intenţiei Comisiei
Europene de a contribui la dezvoltarea unei pieţe europene a muncii atractive, deschise şi
sustenabile pentru oamenii de ştiinţa, în care condiţiile conduc către o productivitate şi
performanţă ridicate. Cele două documente au forma de recomandări ale Comisiei
Europene către statele membre, care sunt invitate să le implementeze în mod voluntar.
Implementarea practică va fi responsabilitatea angajatorilor, finanţatorilor şi a
cercetătorilor înşişi. Atât ei cât şi statele membre au fost implicaţi strâns în pregătirea şi
elaborarea Cartei şi Codului de Conduită şi au venit în întâmpinarea acestei iniţiative.
Statele membre vor raporta Comisiei Europene înainte de sfirşitul anului 2005 orice
masuri suplimentare pe care acestea le-au luat în domeniul carierei cercetătorului şi

10
deasemenea vor retransmite către comisie rezultatele iniţiale de la aplicarea
recomandărilor.
Etica in Programul – Cadru 6 al Comisiei Europene.
Etica face parte integrantă din politica de cercetare a Uniunii Europene. O dovadă
amplă este capitolul întreg rezervat acestui important subiect în Planul de acţiune “Ştiinţa
şi Societatea” al Comisiei.
Capitolul trei al Planului de acţiune,intitulat “O ştiinţă responsabilă în inima definiţiei
politicilor” examinează dimensiunea etică a cercetării finanţate de Uniunea Europeană. El
este divizat în trei părţi:
• Dimensiunea etică în ştiinţele şi noile tehnologii,
• Gestiunea riscurilor,
• Utilizarea expertizei.
Conţinutul etic al acestui capitol recomandă punerea în operă a 5
acţiuni(acţiunea 29-34). Acestea se referă la următoarele puncte:
• Acţiunea 29: Construirea unui observator de informare şi documentare;
• Acţiunea 30: Stabilirea unui dialog deschis între toate grupurile interesate pentru
stimularea unui schimb de vederi şi de idei asupra unei serii întregi de probleme
etice cheie;
• Acţiunea 31: Pregătirea cursurilor-tip şi a modulelor de formare în scopul
sensibilizării din timp a cercetătorilor pe probleme de etică;
• Acţiunea 32: Promovarea reţelelor de comitete de etică la nivel naţional şi la nivel
local;
• Acţiunea 33: Organizarea unui dialog internaţional asupra principiilor etice prin
intermediul unei serii de conferinţe şi ateliere;
• Acţiunea 34: Promovarea constituirii de reţele de comitete pentru bunastarea
animalelor şi formarea de tineri scientişti în materie de bunastarea animalelor.
Toate activităţile de cercetare finanţate de Uniunea Europeană trebuie să se conformeze
unui cod etic strict. Într-adevăr, art.3 al Programului-Cadru 6 (PC6, 2002-2006)
stipulează ca:”Toate activităţile de cercetare desfăşurate în cadrul Programului-Cadru 6
vor fi realizate în respectul principiilor etice fundamentale”. De aceea Comisia Europeană
efectuează un examen etic al propunerilor de proiect care ridică probleme etice sensibile
sau în care problemele etice nu au fost corect tratate în cursul procesului de evaluare a
cererilor de finanţare care este efectuat de experţi externi independenţi. Această evaluare
suplimentară vizează garanţia că Uniunea Europeană nu acordă susţinerea sa lucrărilor de
cercetare susceptibile să violeze principiile etice fundamentale.
Comisia consideră în special că propunerile de cercetare ridică probleme etice sensibile
atunci când ele:
• implică copii sau alte persoane incapabile să-şi dea acordul;
• utilizează eşantioane biologice umane ca: ţesuturi embrionare sau fetale;
• utilizează informaţii genetice şi alte date personale sensibile;
• utilizează primate non-umane şi animale transgenice.
Toate cererile de finanţare comportă o secţiune obligatorie descriind modul în
care vor fi tratate problemele etice ridicate de propunerea de cercetare. Dacă propunerea
de cercetare furnizează informaţii insuficiente sau atinge probleme etice sensibile, se va
face apel la un comitet de examen etic care va fi însărcinat să o evalueze în conformitate
cu regulile etice ale Programului-Cadru al Uniunii Europene.

11
 Comitetul de examen etic examinează un anumit număr de probleme-cheie cum
ar fi in special:
• Proiectul respectă normele etice ale PC 6? In caz negativ,care măsuri vor trebui
luate pentru remedierea situaţiei?
• Candidaţii sunt informaţi asupra reglementărilor naţionale în materie şi trebuie să
primească avizul favorabil al comitetului etic naţional sau regional?
• Proiectul de cercetare respectă legislaţia, convenţiile şi tratatele europene şi
internaţionale?
În sfîrşit, Comisia ia în consideraţie rezultatele evaluării ştiinţifice şi al
examenului etic în scopul luării deciziei sale referitor la propunerile de finanţare.
Proiectele ne-conforme cu principiile etice fundamentale sunt respinse.
Comisia europeană garantează nu numai că toate activităţile de cercetare pe care
ea le finanţează sunt conforme principiilor etice fundamentale, dar ea caută de asemenea
în mod activ să promoveze sensibilizarea şi să favorizeze întelegerea eticii în cercetare.
Ea finanţează în acest scop proiecte de cercetare socio-economice axate pe etică.
Acestea sunt consacrate implicaţiilor etice ale noilor domenii ştiinţifice şi ale
tehnologiilor emergente, cum ar fi: ştiinţele vieţii, biotehnologiile, nanotehnologiile şi
tehnologiile informaţionale. Ele se sprijină de asemenea pe constituirea capacităţilor din
ţările în curs de dezvoltare şi pe evoluţia percepţiilor etice ale oamenilor, de exemplu
schimbările de mentalitate cu privire la tratamentul sterilităţii, informaţiile cu caracter
personal şi respectul vieţii private, bunăstarea animalelor şi mediul înconjurător.
În sânul PC6 (PC6, 2002-2006), cercetarea în acest domeniu este în principal
finanţată sub titlul aspectului “utilizării responsabile a progresului ştiinţific şi tehnologic”
al temei transversale “Ştiinţa şi Societatea” al priorităţii orizontale “Structurarea ERA”.
Organizaţii cheie.
Iata o lista cu cîteva organizaţii cheie la nivelul Europei care abordează
problemele de etică şi de ştiinţă:
• Consiliul Europei ,
• OCDE - Organizaţia de cooperare şi dezvoltare economică,
• UNESCO - Organizaţia Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţă şi cultură,
• OMS - Organizaţia mondiala a sănătăţii,
• FAO - Organizaţia Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricultură,
• GEE - Grupul European de Etică pentru Ştiinţe şi Tehnologii Noi,
• NEC FORUM - Forumul consiliilor naţionale de etică.
Consiliul Europei.
Consiliul Europei, cea mai veche organizaţie politică a continentului, a fost
fondat în 1949. El regrupează 46 de ţări, din care 21 ţări ale Europei Centrale şi Orientale.
El se diferenţiază de Uniunea Europeana a celor “25” şi nici-odată nici-o ţară nu a aderat
la Uniune fără să aparţină mai întâi la Consiliul Europei.
Consiliul Europei a fost creat în scopul:
• apărării drepturilor omului şi a democraţiei parlamentare şi asigurării primatului
Dreptului;
• încheierii de acorduri la scară continentală pentru armonizarea practicilor sociale
şi juridice a statelor membre;
• favorizării conştientizării identităţii europene, bazată pe valori opuse şi depăşind
diferenţele culturale.

12
 Una din funcţiile sale principale este de a furniza pe viitor îndemânarea în
domenii ca cercetarea biologică şi medicală. Cercetarea în biologie şi medicină a permis
salturi spectaculoase în materie de sănătate, dar în acelaşi timp pune în joc valori
fundamentale: individul, familia, sănătatea, viaţa privată, drepturile omului şi demnitatea
umana. Obiectivul Consiliului Europei în acest domeniu este de a proteja persoana în
demnitatea sa şi drepturile sale fundamentale contra riscurilor ce pot decurge din
medicina cotidiană sau noile tehnici medicale (genetica, asistenţa medicală la procreere
etc). Scopul său este de a găsi un echilibru între libertatea de cercetare şi protecţia
persoanelor suscitând la reflexie şi dezbatere, veghind la respectul valorilor fundamentale
şi arbitrând în respectul acestora între diferite puncte de vedere şi interese cu ajutorul
elaborării principiilor şi regulilor de drept.
OCDE – Organizaţia de cooperare şi dezvoltare economică.
OCDE regrupează 30 de ţări membre, toate ataşate democraţiei şi economiei de
piaţă. Relaţiile sale de muncă cu mai mult de alte 70 ţări, ONG-uri şi societatea civilă îi
conferă o anvergură mondială. Renumită pentru publicaţiile sale şi statisticile sale,
lucrările sale acoperă tot cîmpul economic şi social, de la macroeconomie la schimburi, la
invăţământ, la dezvoltarea ştiinţei şi la inovare.
Biotenologia a dobândit în acest moment un rol din ce în ce mai important în
numeroase sectoare şi discipline. OCDE lucrează pe subiecte legate de biotehnologie de
aproape 20 de ani. Aceasta include aplicaţii în domeniile ştiinţei, industriei, sănătaţii, şi
agriculturii. Ea(OCDE) a adus deasemenea o contribuţie importantă la problemele de
securitate în biotehnologie.
UNESCO – Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
UNESCO a fost fondată la 16 noiembrie 1945. Pentru această agenţie
specializată a Naţiunilor Unite, nu este suficient să construiască şcoli în ţările devastate
sau să difuzeze noutăţi ştiinţifice. Obiectivul pe care şi l-a fixat Organizaţia este vast şi
ambiţios: să construiască pacea în spiritul oamenilor prin educaţie, ştiinţă cultură şi
comunicare.
Revoluţia în curs din ştiinţe şi tehnologie a adus omul să se preocupe de faptul că
un progres ştiinţific nestăpînit nu este întotdeauna compatibil cu etica. Ca răspuns la
această îngrijorare, UNESCO a facut din etica ştiinţifică şi tehnologică una din priorităţile
sale.
OMS – Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii este agenţia specializată a Naţiunilor Unite
pentru sănătate. Ea a fost fondată în 7 aprilie 1948. Obiectivul OMS în termenii
Constituţiei sale, este să aducă toate popoarele la nivelul de sănătate cel mai ridicat cu
putinţă. Sănătatea este definită în Constituţia OMS ca o situaţie de bunăstare fizică
completă, mentală şi socială, şi nu constă numai în absenţa unei boli sau infirmităţi.
Site-ul OMS pe tema “Etica şi Sănătatea” a fost creat pentru a ajuta fiinţele
umane, în interiorul şi în afara OMS, să găsească informaţii asupra bioeticii, inclusiv
aspectele etice ale planificării şi punerii în operă a îngrijirii sănătăţii, ca şi despre etica
îngrijirii clinice, a cercetării şi a biotehnologiei. Ea furnizează un calendar global al
evenimentelor legate de bioetică, de resurse pentru cercetarea etică şi de informaţii despre
un spectru larg de subiecte etice.

13
FAO – Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură.
Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură dirijează
eforturile internaţionale de luptă contra foametei. În serviciul ţărilor dezvoltate ca şi al
celor în curs de dezvoltare, FAO oferă un forum neutru unde naţiunile pot să se
întâlnească de la egal la egal şi să negocieze acorduri şi să dezbată pentru a defini
politicile. FAO este între altele o sursă de cunoaştere şi informaţii. Ea ajută ţările în curs
de dezvoltare şi în tranziţie să modernizeze şi să amelioreze agricultura lor, silvicultura
lor şi pescuitul lor şi să garanteze tuturor o alimentaţie de calitate. De la fondarea sa în
1945, ea a acordat o atenţie specială zonelor rurale, care acoperă 70% din populaţia
săracă şi infometată a lumii. Activităţile FAO privesc 4 câmpuri principale:
• punerea la dispoziţie de informaţii;
• împărtăşirea expertizei în domeniul formulării politicilor;
• oferirea unui loc de întâlnire a naţiunilor;
• aplicarea cunostinţelor în teren.
Schimbările de primă mărime cunoscute pentru alimentaţie şi agricultură în
aceşti ultimi ani, în special dezvoltarea tehnologică accelerată, modificarile în baza de
resurse şi unele evoluţii în economie şi pe pieţe, au pus în evidenţă o varietate de
probleme etice care ating securitatea alimentară şi dezvoltarea rurală durabilă.
Etica este prin natura sa multidisciplinară şi multidimensională; FAO a făcut din
“Etica în alimentaţie şi agricultură” un domeniu de acţiune interdisciplinar prioritar şi a
creat un Comitet intern de etică alimentară şi agricolă pentru orientarea acţiunilor
Organizaţiei în acest domeniu.
GEE – Grupul European de Etică in Ştiinţe şi Noile Tehnologii.
Acest grup este un organism neutru, independent, pluralist şi multidisciplinar
care sfatuieşte Comisia Europeană asupra aspectelor etice ale ştiinţei şi noilor tehnologii
care să conducă la pregătirea şi punerea în operă a legislaţiei sau politicilor europene.
NEC Forum – Forumul Consiliilor Naţionale de Etică.
Forumul Consiliilor Naţionale de etică (NEC) reuneşte preşedinţii şi secretarii Consiliilor
naţionale de etică. Este vorba de o platformă informală independentă destinată
schimbului de informaţii, de experienţă şi de cele mai bune practici care ating probleme
de interes general în domeniul eticii şi ştiinţelor. Forumul NEC foloseşte metoda
“coordonarii deschise”; reuniunile sale sunt întotdeauna organizate de catre unul din
Consiliile Naţionale de Etică. Comisia (Directoratul General pentru Cercetare)
rambursează cheltuielile de călătorie şi de sejur câte unui reprezentant al fiecărui Consiliu
Naţional de Etică participant. NEC-ul organizează reuniunea şi Directoratul General
Cercetare asigură secretariatul. Preşedintele GEE şi Preşedintele Biroului COMETH
(Consiliul Europei) sunt invitaţi la reuniuni. Reţeaua Forumului îşi asumă un rol din ce în
ce mai important în schimbul de bune practici între statele membre.
GEE (Grupul European de Etică - organism independent, pluralist şi
multidisciplinar care sfătuieşte Comisia Europeană asupra aspectelor etice ale ştiinţelor şi
noilor tehnologii în ceeace priveşte pregatirea şi punerea în operă a legislaţiei sau a
politicilor comunitare) şi Forumul au roluri mai mult complementare decât concurente.
Primul organism este însărcinat să furnizeze Comisiei Europene sfaturi etice de înaltă
specializare, în particular în domeniile legate de formularea politicilor. Al doilea
organism depinde în privinţa lui de Programul-cadru şi funcţionează ca reţea în scopul
împărţirii informaţiilor şi schimbului celor mai bune practici în problemele legate de etică

14
şi ale ştiinţelor. Este deasemenea clar că activităţile proprii ale fiecărui organism pot să se
întărească mutual.
Sesiunile Forumului NEC.
1. Prima sesiune a Forumului a avut loc la Atena în 23 şi 24 iunie 2003 la
iniţiativa Consiliului grec de etică. Au luat parte membrii Consiliilor celor 14 state
membre. Membrii Consiliilor celor 6 state nou asociate s-au alăturat Forumului (Cipru,
Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia şi Slovacia). Preşedintele Biroului COMETH
(Consiliul Europei) s-a alăturat deasemenea Forumului.
2. A doua sesiune a Forumului a avut loc la Roma în 19 decembrie 2003 la
iniţiativa Consiliului italian de etică. Preşedinţii sau membrii Consiliilor Naţionale de
Etică a tuturor statelor membre şi a tuturor ţărilor în curs de aderare s-au alăturat
Forumului informal (25 de ţări). Evenimentul a fost urmat de o reuniune cu reprezentanţii
UNESCO la cererea Italiei şi a UNESCO.
3. Consiliul naţional irlandez de etică a luat iniţiativa organizării celei de a treia
sesiuni la Dublin în 10 şi 11 iunie 2004. Biroul COMETH a ţinut reuniunea sa la Dublin
în 10 iunie pentru a suscita sinergiile şi cooperările între Forumul informal şi COMETH.
4. Consiliul de Sănătate al Ţărilor de Jos a organizat a patra sesiune a Forumului
NEC la Amsterdam în 21 şi 22 decembrie 2004. Membrii Forumului au participat la
audierile privind utilizarea instrumentelor TIC în corpurile umane , organizate de GEE
precum şi la reuniunea Forumului NEC. Reprezentanţii Consiliilor Naţionale de Etică din
25 state europene membre au participat la reuniune.
5. Comitetul naţional luxemburghez de etică a organizat a cincea reuniune a
Forumului NEC. Au luat parte reprezentanţii NEC, dar şi ai GEE şi COMETH.
6. Comisia de genetică umană a Marii Britanii şi Consiliul Nuffield au organizat
a şasea sesiune a Forumului NEC care s-a ţinut la Londra în noembrie 2005.
Studii realizate de Uniunea Europeană în domeniul eticii ştiinţifice.
Studii finalizate : Coduri de conduită de etică în cercetare .
Kathinka Evers din Suedia a realizat un studiu pentru Comisia Europeană
(Directoratul General Cercetare) cu scopul de a colecta codurile de conduită existente
care se aplică cercetătorilor sau organizaţiilor de cercetare şi orice alt tip de normă etică
pentru ştiinţă. Studiul este destinat să dea o vedere de ansamblu a angajamentelor
organizaţiilor ştiinţifice care sensibilizează pe cercetători. Acest studiu descrie diferitele
tipuri de coduri şi argumentele după care normele etice ar trebui să fie publicate. Ea
propune câteva criterii de măsură a excelenţei şi dă doua exemple de excelenţă. Ea
prezintă un rezumat a 65 norme etice europene de cercetare aplicate în 15 ţări
Studii de perspectivă pe tema eticii şi ştiinţei.
Comisia Europeană a publicat apeluri de ofertă pentru 5 studii pe tema eticii şi
ştiinţei,după cum urmează:
Analiza comparată a avizelor formulate de consiliile naţionale de etică.
Obiective: să identifice toate opiniile emise de catre Consiliile Naţionale de Etică
ale Uniunii Europene (25 ţări), să colecteze opiniile emise de Consiliile Naţionale de
Etică în grupurile tematice, să analizeze opiniile per subiect şi per ţară în scopul degajării
valorilor şi/sau abordărilor comune, să identifice eventualele componente comune şi
valorile pe care aceste grupe le împart, ca şi toate diferenţele de aplicare care îi corespund
şi să recolteze într-o bază de date şi un raport final integrat toate informaţiile şi analizele
cerute.

15
Manual european de etică în cercetare.
Obiective: redactarea unui manual de bază european destinat să-i formeze pe
cercetători pentru a aborda problemele legate actualmente de etica cercetării. Punctele
următoare vor face obiectul unei atenţii speciale:dezvoltarea unui concept european de
formare de bază în materie de etica cercetării; identificarea şi compilarea studiilor de caz
pertinente care abordează problemele etice de importanţă majoră în materie de cercetare
care implică subiecţi umani; degajarea principiilor etice şi filozofice pertinente abordate
în studiile de caz identificate; propunerea unei structuri pentru elaborarea modelelor de
formare pedagogică în materie de etica cercetării ştiinţifice.
Aspecte etice şi juridice ale transferului transfrontalier de materiale biologice umane în
sânul Uniunii Europene.
Obiective: să obţină o vedere de ansamblu a problemelor etice şi legale în
Europa legate de utilizarea şi de transportul transfrontalier de probe biologice umane, să
analizeze diferenţele ce pot avea o incidenţă asupra transferului transfrontalier al probelor
biologice umane în scopul cercetării, identificării modelelor şi celor mai bune practici, să
formuleze recomandări sau modele noi pentru tratamentul diferitelor aspecte etice şi
legale care ar facilita transferul transfrontalier de probe biologice umane şi ar ameliora
colaborarea cercetării ştiinţifice între aceste ţări respectînd în acelaşi timp toate
reglementările Uniunii în materie.
Analiza incidenţei eticii în PC6.
Obiective: să evalueze cum şi în ce măsură rezultatele examenelor etice sunt
integrate în proiecte, să evalueze în ce măsură procesul de examen etic a generat o luare
la cunoştinţă de catre cercetători, să identifice orice ameliorare în timp a manierei în care
problemele etice sunt identificate şi tratate în propunerile supuse Uniunii Europene în
cadrul unei cereri de finanţare şi să evalueze cum şi în ce măsură examenul etic poate şi a
contribuit la ceva util, să evalueze impactul examenului etic asupra ansamblului
procesului de evaluare a propunerilor şi de negociere a contractului şi să facă
recomandari în scopul ameliorării eficienţei PC6 şi a sistemelor de examen etic pe viitor.
Studiu de fezabilitate al unei evaluări de impact al cercetării bioetice finanţate de
Uniunea Europeana asupra dezvoltării bioeticii la nivelul statelor membre.
Obiective: să propună o metodologie şi un calendar, să estimeze resursele
necesare, să identifice obstacolele şi mijloacele de depăşire a lor de manieră să evalueze
un studiu complementar asupra modului în care cercetarea bioetică finanţată de Uniunea
Europeană are o incidenţă asupra dezvoltării bioeticii la nivelul ţărilor membre.
Rolul eticii în cercetarea europeană.
Etica : fundamente.
La temelie, etica a tratat ceeace este “bine” şi “rău”. Aceste principii sunt
prezente în sistemele noastre juridice şi reglementate la fel ca şi în codurile noastre
voluntare. Ele dirijează fiecare aspect al vieţii noastre şi deci în mod egal ştiinţa. Cadrele
etice sunt născute din surse la fel de variate ca şi ştiinţa,filozofia şi religia,contestarea
populară şi dezbaterea publică.
În timp ce unele principii etice sunt acceptate în mod mai mult sau mai puţin
universal, alte probleme etice nu sunt la fel de clar tranşate. Respingând fără încetare
limitele ignoranţei noastre şi patrunzând arii noi de cunoaştere, ştiinţa este unul din
domeniile care ridică problemele etice cele mai complexe.

16
 Deşi domeniul ştiinţific este deja supus unor coduri etice stricte, natura sa în
evoluţie constantă cere ca acestea să fie reexaminate şi revizuite în mod regulat şi adesea
rapid.
Evaluarea dilemelor etice.
Etica constă în a şti unde să pui limitele – şi, natural, de o parte şi cealalta a
acestei limite, există zone gri unde domneşte ambiguitatea. A decide sau a trasa limita nu
relevă bineânţeles arbitrariul;în plus, această decizie rezultă obişnuit dintr-o punere în
balanţă a costurilor şi beneficiilor unor anumite linii de conduită.
Această analiză cost-beneficiu se dovedeşte uneori extrem de delicată atunci
când ea se bazează pe elemente de incertitudine şi de risc, aşa cum este cazul
disciplinelor ştiinţifice cele mai pretenţioase. De exemplu, cercetarea asupra modificărilor
genetice ale microorganismelor ar putea să fie promiţătoare pentru sănătate - dar ar putea
deasemenea să constituie o armă în serviciul terorismului. De asemenea, dezvoltarea
implanturilor cu silicon ar putea să ajute persoanele handicapate - dar ar putea
deasemenea să fie aplicată pentru creşterea capacităţilor fizice şi senzoriale ale altor
persoane pînă la nivele supranormale, ceeace ar putea să aibe un impact semnificativ
asupra societăţii umane.
Pentru o cercetare responsabilă.
Pentru a permite societăţii să beneficieze la maximum de cercetarea ştiinţifică
protejând totodată drepturile cetăţenilor, cercetătorilor şi altor membrii ai societăţii,
Uniunea Europeană şi statele membre, au elaborat un cadru etic larg şi complet - în
evoluţie constantă - care promite o cercetare responsabilă.
Acest cadru susţine unele valori universale, dar recunoaşte deasemenea că
Europa este un vast mozaic cultural reunind viziuni etice, religioase, istorice şi filozofice
dintre cele mai diverse, fiecare dintre ele având dreptul să fie respectată şi apărată.
Promovarea participării femeilor în PC6.
Promovarea participării echitabile şi fără restricţie a femeilor în toate disciplinele
ştiinţifice şi la toate nivelurile face parte integrantă din PC6. Aceasta permite femeilor să
participe pe picior de egalitate la procesul decizional în cercetarea ştiinţifică şi să
amelioreze calitatea ştiinţei.
În 1999, Comisia Europeană şi-a fixat ca obiectiv să aducă participarea femeilor
la 40% în diferite comitete, grupe şi grupuri de experţi; această participare face obiectul
unei urmăriri regulate.
Evoluţia către obiectivul 40% pentru reprezentarea femeilor în comitete, grupe şi
grupuri de experţi (de la PC5 la PC6):
• Comitete de evaluare:
În cadrul PC5 procentajul femeilor oscila între 22% şi 27%.
În cadrul PC6 procentajul femeilor a trecut de 32% în 2004.
• Grupe consultative:
În timpul PC5, procentajul mediu al femeilor era de 28%
În 2005, în cadrul PC6, această cifra a trecut de 28%.
• Experţi în bazele de date:
În 2001, procentajul femeilor nu era decît 17%.
În 2004, cifra a trecut de 24%.
• Comitete de program:
Proporţia de femei a trecut de la 22% în 2001 la 31% în 2005.

17
Experţi evaluatori.
Comisia a recurs la experţi evaluatori independenţi pentru a aprecia toate
propunerile introduse în vederea finanţării. O participare feminină crescută la evaluarea
propunerilor este de dorit pentru a contribui la rezolvarea problemei sub-reprezentării
femeilor în unele ramuri ale ştiinţelor naturale şi în majoritatea disciplinelor inginereşti.
Candidaturile individuale sunt binevenite şi organismele ştiinţifice pot deasemenea să
propună liste de candidaţi pe care ar vrea să le nominalizeze. Pentru informaţii mai ample
asupra condiţiilor pentru a deveni evaluator, se poate consulta pagina
web:http://www.cordis.lu/experts/fp6_candidature.htm.
Experţi controlori.
Comisia prevede să încredinţeze unei echipe de experţi controlori sarcina de a
proceda în fiecare an la o evaluare a progreselor făcute în derularea PC6. Apelurile de
candidaturi pentru posturile de controlori fiind publicate pe pagina web principală
CORDIS PC6, ea poate să fie consultată regulat de cei interesaţi de această funcţie.
Sistemul utilizat va fi asemănător celui menţionat mai sus pentru evaluatori.
Candidaturile femeilor de ştiinţă sunt încurajate în mod special.
Integrarea principiului egalităţii între bărbaţi şi femei în conţinutul cercetarii.
Promovarea egalităţii sexelor în cercetarea europeană implica de asemenea să
examinăm în ce masură conţinutul cercetării tratează diferenţele de gen verificând
sistematic dacă şi în ce sens, sexul şi genul sunt luate în consideraţie în obiectivele şi
metodologia proiectelor. Numeroase proiecte ştiinţifice şi de cercetare se realizează pe
fiinţe umane. Ori, nu există nici-o persoană care să fie universal neutră. Pentru că
diferenţele între bărbaţi şi femei sunt nişte caracteristici fundamentale ale organizării
vieţii şi societăţii, recunoaşterea acestor diferenţe are implicaţii importante pentru
cunoaşterea ştiinţifică.
• Diferenţele între bărbaţi şi femei sunt determinante pentru cercetarea în domeniul
sănătăţii, în special în lupta contra bolilor şi pentru cercetarea fundamentală în
genomică şi aplicaţiile sale pentru sănătate.
• În tehnologia informaţiei, disparităţile legate de sex există la nivelul utilizatorilor
şi pe piaţa muncii. Presupunând că tehnologiile informaţiei sunt neutre,cercetarea
şi dezvoltarea tehnologică pot fi întortochiate, ceeace poate avea la rîndul său
repercursiuni nefaste asupra egalităţii între bărbaţi şi femei.
• Nevoile specifice ale unui sex sau altul pot fi utile în cadrul dezvoltării
materialelor destinate să fie utilizate în sectorul biomedical.
• Diferenţele între sexe pot exista în impactul produselor alimentare asupra
sănătăţii, atunci cînd acestea conţin organisme transgenice. Genul poate
deasemenea fi determinant în epidemiologia bolilor legate de alimentaţie şi
alergii.
• Diferenţele între bărbaţi şi femei influenţează asupra conceperii şi dezvoltării
tehnologiilor durabile şi asupra sectoarelor cum ar fi transporturile.
• Anumite diferenţe în rolurile şi responsabilităţile legate de gen, pe care le regăsim
deasemenea în relaţia cu resursele disponibile, sunt semnificative pentru cercetare
în domeniul dezvoltării durabile (administrarea solurilor,resursele agricole şi
forestiere, ciclul apei).
• Evoluţia societăţii bazată pe cunoaştere şi noile forme de relaţii între cetăţeni şi
instituţii în Europa prezintă o dimensiune de gen semnificativă.

18
Lista principalelor probleme de egalitate între sexe şi sugestiile asupra diferitelor moduri
de integrare a principiului egalităţii între bărbaţi şi femei în diferite domenii ale cercetării
sunt disponibile în Raportul de sinteză a studiilor de impact al dimensiunii genului făcute
în cursul PC5.
Planurile de acţiune pentru realizarea egalităţii între bărbaţi şi femei.
În cadrul PC6, părţile contractante în Reţelele de excelenţă şi Proiectele integrate
trebuie să furnizeze un plan de acţiune pentru egalitatea sexelor în cadrul proiectului lor
şi să stabilească apoi un raport cu acest subiect.
Structura Planului de acţiune pentru egalitatea sexelor (GAP) trebuie să comporte cele
două etape următoare:
1.Analizarea situaţiei actuale a participării femeilor în cercetare şi a problemelor de
egalitate a sexelor, pertinente pentru domeniul cercetării conform propunerii de
proiect de cercetare.
2.Pe baza acestei analize, formularea propunerilor specifice de măsuri practice
vizând să permită o participare echilibrată a femeilor şi bărbaţilor, să promoveze
egalitatea între sexe pe durata proiectului şi, dacă este cazul, să abordeze
problema egalităţii sexelor în conţinutul cercetării.
Această abordare este valabilă de asemenea pentru domeniile cercetării în care
nu s-a acordat, pentru moment, o mare importanţă problemelor de egalitate a sexelor.
Luând situaţia actuală ca punct de plecare, GAP trebuie să definească obiective realiste şi
realizabile de evoluţie spre egalitatea sexelor în contextul proiectului.
GAP trebuie să furnizeze informaţii detaliate asupra acţiunilor care trebuie să fie
intreprinse - şi să facă obiectul unei urmăriri - pentru a încuraja femeile (sau bărbatii în
cazul în care aceştia ar fi sub - reprezentaţi) să se prezinte la posturi de cercetător în
scopul de a permite promovarea egalităţii de şanse în recrutarea la toate nivelurile şi să
încurajeze participarea femeilor la activităţile de administrare şi a comitetelor ştiinţifice,
unde ele sunt de obicei sub - reprezentate. Planul de acţiune trebuie deasemenea să
definească cum aspectele pertinente de gen, în conţinutul cercetării, vor fi abordate şi vor
face obiectul unei urmăriri.
Acţiunile specifice ale GAP pot să cuprindă în special:
• Stabilirea unui grup de sensibilizare la problemele egalităţii sexelor sau a unei
structuri echivalente, în scopul încurajării creării reţelelor şi activităţilor de
tutoriat.
• Organizarea unor acţiuni în şcoli cum ar fi “Zilele Fetelor” sau alte evenimente.
• Punerea accentului pe acţiuni ca oferirea de burse de studiu şi de formare
destinate să încurajeze participarea femeilor în domenii specifice.
• Punerea în operă a unei urmăriri a participării femeilor şi bărbaţilor pentru
colectarea de statistici dezagregate pe sexe.
• Măsuri specifice pentru a garanta,dacă este cazul, integrarea problemelor de
egalitate a sexelor în conţinutul cercetării.
În Secţiunea Ştiinţa şi Societatea a programului “Structurarea ERA”al PC6 un
buget specific a fost deasemenea pus la dispoziţie pentru finanţarea proiectelor având ca
subiect femeile şi ştiinţa.

19
Integrarea problemei egalităţii între femei şi bărbaţi în toate politicile şi activităţile
comunitare.
“Integrarea dimensiunii genului”,înseamnă să ţii cont de această dimensiune în
toate etapele procesului politic - elaborarea, aplicarea, urmărirea şi evaluarea - pentru a
favoriza egalitatea între femei şi bărbaţi. Este vorba, în consecinţă, de a evalua modul în
care politicile influenţează asupra vieţii şi statutului femeilor şi bărbaţilor, şi de a asuma
responsabilitatea modificării lor dacă este necesar. În acest mod va fi posibil să se
materializeze conceptul de egalitate a sexelor în viaţa femeilor şi bărbaţilor şi de a crea
astfel un spaţiu pentru toţi în cadrul organismelor şi comunităţilor pentru a contribui la
structurarea unei viziuni împărtăşite a dezvoltării umane durabile ca şi la concretizarea ei.
Documente legale de referinţă.
• Extrase din tratatul de înfiinţare a Comunităţii Europene.
• Strategia - cadru comunitară în materie de egalitate între femei şi bărbaţi.
Domenii strategice:
• Piaţa de întrebuinţare şi a muncii.
• Rolul bărbaţilor în realizarea egalităţii sexelor.
• Scara de remunerare între bărbaţi şi femei.
• Echilibrul bărbaţi-femei în luarea deciziilor.
• Femeile şi ştiinţa.
• Concilierea vieţii profesionale şi a vieţii private.
• Integrarea dimensiunii genului în procesul bugetar.
• Inserţia şi protecţia socială.
• Cooperarea în dezvoltare.
• Fondurile structurale.
• Egalitatea femeilor şi bărbaţilor la nivel internaţional.
• Femeile emigrante.
• Violenţa legată de gen şi tratamentul femeii.
Grupul de comisari.
Grupul “Drepturi fundamentale”,luptă contra discriminarii şi pentru egalitatea de şanse.
Grupuri de lucru şi comitete.
Grupul de nivel înalt pentru integrarea dimensiunii egalităţii între bărbaţi şi femei.
Comitetul consultativ de egalitate de sanse între femei şi bărbaţi.
Grupul inter - servicii de egalitate a sexelor.
Grupul de experţi asupra genului,incluziunii sociale şi folosinţei.
Portofoliul de acţiuni Ştiinţa şi Societatea.
Ştiinţele sunt prezente practic în fiecare aspect al vieţii noastre cotidiene. Fără
ele, un număr mare de lucruri care ne par evidente ar fi de neânţeles. Noi facem apel la
unul sau altul din principiile ştiinţifice - elementare sau mai sofisticate - aproape în toate
acţiunile noastre, fie că este vorba de stingerea luminii sau de o importantă intervenţie
chirurgicală.
Din 2001, Uniunea Europeană lucrează fără întrerupere pentru a face din Planul
de Acţiune Ştiinţa şi Societatea,o realitate vie. Sunt foarte numeroase astăzi exemplele de
iniţiative comunitare reuşite în acest domeniu, care constituie la rândul lor tot atâtea bune
practici sau modele de urmat.

20
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În iunie 1999, Consiliul European a decis să stabilească o Cartă a drepturilor
fundamentale pentru cetăţenii Uniunii Europene. O convenţie destinată acestui scop a fost
însărcinată să redacteze textul şi carta a fost proclamată în mod solemn în timpul
conferinţei la nivel înalt de la Nisa în 07/12/2000.
Carta are ca obiectiv să definească de o manieră mai vizibilă pentru cetăţenii
europeni drepturile fundamentale de care se bucură deja la nivel european. Aceste
drepturi, care provin din numeroase surse diferite, se găsesc astfel reunite într-un text
unic, clar şi concis. Carta acoperă, fără să creeze legislaţie sau juristprudenţă nouă,
protecţia datelor personale şi a drepturilor relevante în domeniul bioetic, făcute necesare
de catre progresul înregistrat în sectorul tehnologiei informaţiei şi a ingineriei genetice. În
sfârşit, exprimând drepturi dintre care unele au fost ascunse în jurisprudenţa abundentă a
Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, ea răspunde cerinţelor legitime de
transparenţă şi imparţialitate în funcţionarea administraţiei comunitare.
Referinţe europene în materie de etică şi ştiinţă.
Vom enumera documentele legislative, reglementare şi consultative europene
referitoare la etică si ştiinţă:
• Directiva 95/46 asupra protecţiei datelor cu caracter personal.
• Directiva 2001/20/CE asupra bunei practici clinice.
• Directiva 2001/83/CE asupra produselor farmaceutice de uz uman.
• Directiva Comisiei 2003/63/CE care modifică Directiva 2001/83/CE.
• Regulamentul(CE) No 1084/2003 al Comisiei privind examinarea modificării
termenilor unei autorizaţii de punere pe piaţă eliberată de către autoritatea
competentă a unui stat membru pentru medicamentele de uz uman şi veterinar.
• Regulamentul(CE) No 1085/2003 al Comisiei privind examinarea modificării
termenilor unei autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor de uz uman şi
veterinar relevant pe câmpul de aplicare a reglementării(CEE) No 2309/93 a
Consiliului.
• Directiva 98/44/CE referitoare la protecţia juridică a invenţiilor biotehnologice.
• Directiva 86/609/CEE referitoare la protecţia animalelor utilizate în scopuri
experimentale sau alte scopuri ştiinţifice.
• Protocolul asupra protecţiei şi bunăstării animalelor (protocolul Tratatului de la
Amsterdam).
• Directiva 90/219/CEE referitoare la utilizarea limitată a microorganismelor
modificate genetic.
• Directiva 98/81/CE a Consiliului din 24 octombrie 1998 care modifică directiva
90/219/CE referitoare la utilizarea limitată a microorganismelor modificate
genetic.
• Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 martie
2001,referitoare la diseminarea voluntară a microorganismelor modificate genetic
în mediul înconjurător şi care abrogă directiva 90/220/CE a Consiliului.
• Regulamentul (CE) No. 1946/2003 referitor la mişcarea transfrontaliera a
organismelor modificate genetic.
• Recomandarea Comisiei No. 2003/556/CE care stabileşte liniile directoare pentru
elaborarea strategiilor naţionale şi a celor mai bune practici vizând asigurarea
coexistenţei culturilor modificate genetic,convenţionale şi biologice.

21
 • Regulamentul (CE) No. 1830/2003 referitor la traseabilitatea şi etichetarea
organismelor modificate genetic şi traseabilitatea produselor destinate alimentării
omului sau a animalelor produse plecând de la organisme modificate genetic şi
care modifică directiva 2001/18/CE.
• Regulamentul (CE) No. 1829/2003 referitor la îngrăşămintelor alimentare şi a
alimentelor pentru animalele modificate genetic.
• Regulamentul (CE) No. 65/2004 al Comisiei care instaurează un sistem pentru
elaborarea şi atribuirea identificatorilor unici pentru organismele modificate
genetic.
• Regulamentul(CE) No. 641/2004 al Comisiei care fixează modalităţile de aplicare
a regulamentului (CE) No. 1829/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului
în ceeace priveşte cererea de autorizare a noilor îngrăşăminte alimentare şi a
noilor alimente pentru animalele modificate genetic,notificarea produselor
existente şi a prezenţei fortuite sau tehnic inevitabile a materialului genetic
modificat care face obiectul unei evaluări a riscului şi obţinerii unui aviz
favorabil.
• Directiva 2000/54/CE referitoare la protecţia muncitorilor contra riscului legat de
expunerea la agenţii biologici ai muncii.
• Rezoluţia Parlamentului European asupra clonării.
• Documentul de lucru ale serviciilor Comisiei Europene: Raport referitor la
cercetarea celulelor suşă embrionare umane.
• Procedurile privitoare la activităţile de cercetare care implica celulele suşă de
embrioni umani repertorizate sau izolate din culturi şi care sunt finanţate în cadrul
Deciziei Consiliului No. 2002/834/CE.
• Etica şi Cercetarea, finanţată de UE:Decizia 1513/2002/CE a Consiliului referitor
la FP6.
• Cercetarea europeană referitor la etica ştiinţifică: Decizia 2002/835/CE a
Consiliului din 30 septembrie 2002 care stabileşte un program specific de
cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstraţie ”Structurarea ERA (2002-
2006)”.
• Raportul Comisiei referitor la cercetarea asupra celulelor suşă embrionare umane.
Regulile etice ale PC6 al Uniunii Europene pentru cercetare.
Reguli generale în materie de etică pentru activităţile de cercetare ale Uniunii Europene.
Mai întîi, participanţii la proiecte în cadrul PC6 trebuie să se conformeze
legislaţiei şi reglementărilor în vigoare din ţările în care vor fi făcute cercetările. Ei
trebuie să ceară autorizarea comitetelor de etică competente înainte de a începe
activităţile lor de cercetare, mai ales dacă acestea ridică probleme de etică. Participanţii
trebuie să se conformeze legislaţiei corespunzătoare a Uniunii Europene. Participanţii
sunt deasemenea constrânşi să respecte convenţiile şi declaraţiile internaţionale în
materie. În acord cu Protocolul de la Amsterdam asupra protecţiei şi bunăstării
animalelor, experimentele pe animale trebuie să fie pe cât posibil înlocuite cu alternative.
Trebuiesc evitate sau reduse la maximum suferinţele animalelor. Acest lucru se aplică în
special la experimentările pe animale din speciile cele mai apropiate de fiinţa umană.
Propunerile implicând utilizarea celulelor suşă embrionare umane trebuie să se
conformeze procedurilor privind activităţile de cercetare care implica celule suşă de

22
embrioni umani repertorizate sau izolate în cultură şi care sunt finanţate în cadrul decizie
Consiliului No.2002/834/CE.
Un examen etic va fi sitematic pus în operă de catre Comisie în cazul
propunerilor care ridică probleme etice sensibile (vezi lista de control), în special
propunerile care implică utilizarea celulelor suşă de embrioni umani în cultura. În
anumite cazuri, examenele etice ulterioare pot deasemenea să intervină în cursul
proiectului.
Reguli etice specifice PC6.
Decizia Consiliului No.1513/2002/CE din 27/06/2002 referitoare la PC6 al
Uniunii Europene pentru acţiuni de cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstrare care
contribuie la realizarea Spaţiului European de Cercetare şi Inovare (2002-2006).
• Art.3 al PC6 stipulează că :”Toate activităţile de cercetare introduse sub titlul PC6
vor fi realizate în respectul principiilor etice fundamentale”.
• Anexa 1 (l.232/4):“Pe parcursul punerii în operă a prezentului program şi în
acţiunile de cercetare care decurg de aici, principiile etice fundamentale, inclusiv
exigenţele în materie de bunăstarea animalelor, trebuie să fie respectate. Printre
aceastea figurează, în special, cele expuse în Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene, protecţia demnităţii şi vieţii umane, datele personale şi de viaţă
privată, ca şi mediului înconjurător, conform dreptului comunitar şi al
convenţiilor internaţionale pertinente, ca: Declaraţia de la Helsinki, Convenţia
Consiliului Europei asupra drepturilor omului şi biomedicinei, semnat la Oviedo
în 04/04/1997, şi Protocolul adiţional asupra interdicţiei de clonare a fiinţei
umane, semnat la Paris în 12/01/1998, Convenţia Naţiunilor Unite relativ la
drepturile copilului, la Declaraţia universală asupra genomului uman şi drepturile
omului, adoptată de UNESCO ca şi rezoluţiile pertinente ale OMS, Protocolul
asupra protecţiei şi bunăstării animalelor adoptat la Amsterdam, ca şi legislaţia,
reglementările şi orientările etice actualmente în vigoare în ţările unde se face
cercetarea.”
Decizia Consiliului No.2002/835/EC din 30/09/2002 care hotărăşte un program
specific de cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstrare:“Integrarea şi Întărirea
Spaţiului European al Cercetării”(2002-2006).
• Art.3 al PC6 stipulează că :”Toate activităţile de cercetare introduse sub titlul PC6
vor fi realizate în respectul principiilor etice fundamentale”.
• Anexa 1, pagina 1: Propunerile cuprinzând subiecte sensibile pe plan etic vor face
sistematic obiectul unui examen etic al Comisiei. Este cazul, în special, al
propunerilor comportând utilizarea embrionilor umani şi a celulelor suşă a
embrionilor umani. Orice proiect de cercetare comportând utilizarea embrionilor
umani şi a celulelor suşă de embrioni umani, facând obiectul examenului etic sus-
menţionat, va fi supus unui comitet de reglementare. În anumite cazuri, un astfel
de examen poate interveni chiar în cursul proiectului.
Decizia Consiliului No.2002/835/CE din 30/09/2002 care hotărăşte un program
specific de cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstrare:“Integrarea Spaţiului
European al Cercetării” (2002-2006).
• Anexa 1, punctul 1:“Participanţii la proiecte de cercetare trebuie să se conformeze
legislaţiei şi reglementărilor în vigoare din ţările în care vor fi realizate cercetările.
Dacă este cazul, participanţii la proiecte de cercetare trebuie să obţină acordul

23
 comitetelor de etică competente înainte de a intreprinde activităţile lor de
cercetare dezvoltare tehnologică. Propunerile referitoare la proiecte sensibile vor
face sistematic obiectul unui examen etic. În anumite cazuri, un astfel de examen
poate interveni chiar în cursul proiectului.
Domenii excluse din PC6 din motive etice.
Unele domenii de cercetare sunt excluse din PC6:
• Activităţile de cercetare având drept scop clonarea umană în scopuri de
reproducere.
• Activităţile de cercetare vizând modificarea patrimoniului genetic al fiinţei umane
şi care ar putea să producă schimbări ereditare (Cercetările relative la tratamentul
cancerului de gonade poate fi totuşi finanţat).
• Activităţile de cercetare vizând să creeze embrioni umani numai în scop de
cercetare sau în scopul aprovizionării cu celule suşă inclusiv pe calea ocolitoare a
unui transfer de nucleu al unei celule somatice.
Procedura examenului etic.
Toate propunerile de cercetare trimise Comisiei Europene în cadrul unei cereri
de finanţare trebuie să includă o secţiune care descrie problemele etice ridicate de proiect
în materie de metodologie, de obiective şi în ceeace priveşte implicaţiile posibile ale
rezultatelor obţinute şi maniera în care ele vor fi luate în seamă.
Toate propunerile vor fi supuse unei evaluări ştiinţifice. Experţii externi
independenţi vor evalua calitatea şi pertinenţa tehnologică a proiectelor primite în cadrul
unei cereri de finanţare.
Experţii stabilesc o lista de propuneri de calitate care merită o inaintare.
Propunerile care ridică probleme etice sensibile sunt apoi evaluate de către un comitet de
experţi etici independenţi, comitetul de examen etic.
Comitetul de examen etic este compus din experţi independenţi veniţi din
diferite discipline ca: dreptul, sociologia, psihologia, filozofia şi etica, medicina, biologia
moleculară şi ştiinţa veterinară. Compoziţia sa respectă o paritate între membrii ştiinţifici
şi neştiinţifici.
Reprezentarea bărbaţi - femei ca şi provenienţa geografică a membrilor
comitetului sunt deasemenea echilibrate. Pot fi invitaţi reprezentanţii societăţii civile, de
exemplu, atât membrii asociaţiilor de pacienţi cât şi organizaţiile de protecţia animalelor.
Aceşti experţi independenţi sunt obligaţi să se supună prescripţiilor Comisiei Europene în
ceeace priveşte conflictele de interese şi confidenţialitatea.
Comisia Europeană va ţine cont de rezultatele evaluării ştiinţifice şi de examenul
etic în momentul în care se pronunţă asupra propunerilor de finanţare. Proiectele în
contradictoriu cu principiile etice fundamentale vor fi excluse de la procedura de selecţie.
Examenul etic în sânul procedurii de evaluare a Comisiei Europene nu
înlocuieşte un comitet etic local sau aprobarea autorităţilor locale. Din contra, cercetătorii
trebuie să se conformeze reglementărilor naţionale şi să introducă o cerere de aprobare
comitetului etic local şi autorităţilor locale. Examenul etic cerut la nivelul Comisiei
Europene nu se substituie acestor aprobări dar prin el se verifică dacă ele au fost acordate.
Etica - Cercetare Ştiinţifică Etică - Respectul principiilor fundamentale.
Comportamentul uman este ghidat de o serie de principii etice. Cu titlu de
exemplu, iată câteva principii care guverneaza luarea deciziilor şi comportamentul
cotidian al EUROPENILOR care au obligaţia să acorde respectul cuvenit:

24
 • vieţii umane;
• demnităţii umane, integrităţii persoanei;
• democraţiei, rolul legii;
• prohibiţiei oricărui tratament inuman şi degradant;
• diversităţii culturale, religioase şi lingvistice;
• egalităţii şi nediscriminării;
• libertăţii de expresie şi informaţie ;
• libertăţii artelor şi cercetării;
• proprietăţii şi proprietăţii intelectuale;
• grijii faţă de sănătate;
• protecţiei consumatorului;
• drepturilor copilului, a persoanelor vârstnice şi a persoanelor handicapate;
• mediului înconjurător;
• vieţii private, protecţiei datelor cu caracter personal, ca şi al informaţiilor
genetice;
• libertăţii şi securităţii.
Carta drepturilor fundamentale europene a stabilit aceste principii etice generale
(şi altele) ca drepturi fundamentale în Europa. Măsura în care aceste pricipii fac parte
integrantă din viaţa cotidiană variază după statul membru. Aplicarea lor este deci
specificată în fiecare legislaţie naţională.
În cazul cercetării şi ştiinţelor, principiile includ necesitatea asigurării libertăţii
de cercetare ca unul din aspectele esenţiale ale libertăţii de expresie şi necesitatea de a
lucra în interesul integrităţii fizice şi morale a indivizilor. Aceste principii pot intra în
contradicţie între ele dacă ele sunt aplicate în procesul de luare a deciziei. Rolul eticii în
cercetare este să analizeze dacă principiile menţionate mai sus sunt respectate în
activitatea de cercetare finanţată de Comisia Europeană. Trebuie ca metodologia
ştiinţifică aplicată să fie explicită şi transparentă pentru experţii care efectuează evaluarea
în timpul unui examen etic.
Gestiunea eticii în proiectele de cercetare.
Dacă proiectul de cercetare se ocupă cu probleme de etică, propunerea de
proiect trebuie să furnizeze informaţii despre justficarea etică şi despre managementul
prevăzut privind problemele etice. Panelul de evaluare ştiinţifică trebuie să indice dacă
este nevoie de trecerea în revistă din punct de vedere etic. După evaluarea pozitivă din
punct de vedere ştiinţific, o trecere în revistă din punct de vedere etic este condusă pe
baza reglementărilor europene (inclusiv criteriile formulate în programele cadru).
Negocierea contractului se face pe baza raportului de evaluare ştiinţifică şi trecerii în
revistă din punct de vedere etic.
Înainte de începerea proiectului de cercetare este nevoie de aprobarea
autorităţilor competente naţionale (comitetele locale de etică) care trebuie să fie acordată.
Raportul anual al proiectelor care se ocupă cu problemele etice trebuie să includă
un capitol despre managementul acestor probleme etice.
În cazul apariţiei unor incertitudini pe parcursul desfăşurării proiectului se poate
efectua un audit (monitorizare) etic.
În cazul în care condiţiile (criteriile) etice nu sunt îndeplinite, contractul poate fi
reziliat.

25
Probleme etice în propunerile de cercetare pentru Uniunea Europeană – LISTA DE
CONTROL.
Informaţii cruciale în atenţia candidaţilor la PC6 care au identificat probleme etice din
lista de control a Ghidului Propunătorului.
Dacă s-au identificat probleme etice posibile în propunerea de proiect de cercetare
însemnând cu unul sau mai mulţi “DA” în lista de control a Ghidului Propunătorului este
nevoie de o examinare atentă a specificaţiile şi explicaţiile urmatoare pentru a se asigura
furnizarea unei informaţii suficiente şi clare asupra propunerilor de cercetare cu subiect în
tema (temele) identificata(e).
A. Specificaţia problemelor identificate.
Embrioni umani.
Se indică dacă propunerea implică: DA NU POATE
• Cercetare asupra fiinţei umane:
Persoane incapabile să îşi dea acordul lor;
Copii;
Voluntari sănătoşi adulţi.
• Eşantioane biologice umane:
Ţesuturi/celule fetale umane;
Celule suşă de embrioni umani.
• Embrioni umani:
• Informaţii genetice umane:
• Alte date personale:
Date sensibile privind sănătatea, preferinţele;
sexuale, etnicitatea, opiniile politice;
convingerile religioase şi filozofice.
• Animale (toate speciile contopite):
Primate non-umane;
Mici animale de laborator transgenice;
Animale de fermă transgenice;
Clonarea animalelor de fermă;
• Cercetări care implică ţările în curs de dezvoltare: (de ex încercări clinice,
utilizarea resurselor genetice umane şi animale, etc).
• Dubla utilizare.
B. Confirmarea faptului că cercetarea facând obiectul unei propuneri nu implică:
• Activităţi de cercetare vizând clonarea umana în scop de reproducere;
• Activităţi de cercetare vizând să modifice patrimoniul genetic al fiinţei umane şi
care ar putea să produca aceste schimbări ereditare;
• Activităţi de cercetare vizând să creeze embrioni umani numai în scop de
cercetare sau în scopul aprovizionării cu celule suşă inclusiv prin intermediul unui
transfer de nuclee al unei celule somatice.
C.Este obligatorie abordarea problemelor etice legate de propunerea de cercetare:
• Să se descrie aspectele etice potenţiale ale propunerii de cercetare în ceeace
priveşte obiectivele, metodologia şi implicaţiile posibile ale rezultatelor;
• Să se explice şi să se justifice modelul de cercetare;
• Să se indice legislaţia naţională pertinentă sau exigenţele statului (statelor)
membru(e) în care se face cercetarea.

26
D.Candidaţii trebuie să abordeze întrebările 1-11 în funcţie de pertinenţa lor cu privire la
cercetarea lor.
1.Reglementări naţionale şi coduri de conduită internaţionale.
Candidaţii vor indica ce reguli naţionale şi internaţionale se aplică propunerii lor de
cercetare şi vor explica cum se vor conforma. Dacă este cazul, ei vor indica deasemenea
dacă propunerea contribuie la punerea în aplicare a unei legislaţii europene şi
internaţionale în domeniul specific şi la realizarea principalelor sale obiective În cazurile
descrise mai jos(2), candidaţii vor specifica orice reglementare naţională sau locală pe
care unul sau toţi partenerii trebuie să le respecte cu privire la utilizarea de ţesuturi
fetale,embrioni umani sau celule suşă de embrioni în cultură.
2.Utilizarea celulelor suşă de embrioni umani(HES) repertorizaţi sau izolaţi în cultură, în
fetuşi umani şi în ţesuturi fetale umane.
Se aplică procedurile privind activităţile de cercetare care implică celulele suşă de
embrioni umani repertorizaţi sau izolaţi în cultură şi care sunt finanţate în cadrul
deciziei Consiliului No.2002/834/EC.
Candidatul va trebui:
• Să justifice utilizarea celulelor suşă de embrioni umani repertorizaţi sau izolaţi în
cultură;
• Să dea toate informaţiile legate de sursa de celule HES;
• Să specifice numărul de fetuşi necesari şi raţiunea pentru care utilizarea unui
astfel de material este necesară;
• Să specifice sursa de ţesuturi fetale umane;
• Să descrie procedura folosită pentru obţinerea unui consimţământ clar;
• Să descrie dispoziţiile date pentru asigurarea protecţiei şi confidenţialităţii datelor
personale ale persoanelor fizice implicate.
3.Utilizarea altor eşantioane biologice umane.
Candidatul va trebui:
• Să specifice şi să justifice tipul, cantitatea şi sursa eşantioanelor biologice umane
necesare;
• Să descrie procedura folosită pentru obţinerea consimţământului explicit al
persoanei (persoanelor) de la care s-a obţinut materialul;
• Să descrie dispoziţiile date pentru asigurarea protecţiei şi confidenţialităţii datelor
personale ale donatorilor.
Candidaţii vor explicita deasemenea manipularea şi stocarea eşantioanelor:durata stocării,
accesul, proprietatea şi exploatarea comerciala posibilă.
4.Utilizarea datelor personale în biobancă (inclusiv banca de gene).
Candidaţii vor descrie procedura folosită pentru obţinerea consimţământului explicit al
persoanelor şi vor descrie dispoziţiile date pentru protejarea confidenţialităţii datelor lor
personale. Candidaţii vor descrie măsurile luate pentru codificarea sau păstrarea
anonimatului biomaterialului repertorizat (inclusiv măsurile de traseabilitate). Chiar când
s-a facut o utilizare exclusivă a datelor anonimizate, o securitate adaptată pentru stocare
şi tratarea unor astfel de date trebuie să fie demonstrată.
5.Cercetarea care implică persoane (indivizi sau populaţii), în particular copii sau
persoane incapabile să-şi dea singure consimţământul, femei însărcinate sau voluntari
sănătoşi pentru încercări clinice.
Candidatul trebuie:

27
 • Să furnizeze o justificare pentru acele cercetari, în termeni de beneficii potenţiale
a acestor cercetări în relaţie cu riscurile posibile pentru persoane;
• Să indice numărul de persoane implicate şi să descrie criteriile de selecţie;
• Să furnizeze informaţii detaliate asupra dispoziţiilor date pentru a informa
persoanele şi să obţină consimţământul explicit;
• Să specifice orice plată promisă sau alte avantaje pentru persoanele implicate;
• Să descrie compensaţiile şi tratamentul disponibil pentru subiecţi cu privire la
rănile legate de încercări.
Pentru persoanele incapabile să formuleze un consimţământ valabil, candidaţii vor trebui
ca faţă de cele de mai sus:
• Să indice gradul de risc şi de penibilitate implicat pentru subiect;
• Să arate dacă şi cum ar putea persoanele să tragă vreun folos din procedurile avute
în vedere;
• Să indice pentru ce este necesar să implice persoane incapabile să dea un
consimţământ valabil;
• Să descrie care sunt dispoziţiile date pentru obtinerea acordului unui părinte,
tutore sau alt reprezentant al persoanei.
Va trebui să fie furnizat un exemplar al formularului de consimţământ explicit ca şi foaia
cu informaţiile despre subiect.
6. Protecţia datelor personale.
Candidatii vor descrie procedura folosită pentru obţinerea consimţământului explicit al
persoanelor şi vor descrie procedurile folosite pentru protejarea confidenţialităţii acelor
date personale. Atunci când aceste date trebuie să fie împărţite şi cu alţi colaboratori,
persoanele ale căror date sunt colectate vor trebui să formuleze un consimţământ specific.
Candidaţii vor descrie deasemenea procesul de codare sau anonimizare utilizat şi vor
indica dacă datele colectate vor fi utilizate în scopuri comerciale. Chiar atunci când se
face o utilizare exclusivă a datelor anonimizate, trebuie să fie demonstrate măsurile de
securitate adaptate pentru stocarea şi tratamentul acelor date.
7. Utilizarea animalelor.
Candidaţii vor furniza informaţii detaliate asupra speciilor (şi surselor, dacă este cazul)
animalelor utilizate şi vor explica pentru ce au fost acestea alese. Ei vor explica raţiunea
pentru care beneficiile aşteptate justifică utilizarea animalelor şi pentru ce metodele care
evită folosirea animalelor vii nu pot fi folosite. Ei vor da deasemenea informaţii detaliate
asupra numărului de animale propus, pe care îl vor justifica şi,daca este cazul, vor da o
referinţă asupra avizului statistic.
Candidaţii vor furniza un rezumat al principalelor efecte indezirabile pentru animale,
inclusiv orice efect indezirabil datorat metodelor de ridicare şi punere la dispoziţie a
animalelor, ca şi efectele procedurilor ştiinţifice inseşi. Ei vor stipula care va fi soarta
animalelor la sfirşitul procedurilor (de ex. sacrificarea).
Ei vor indica de asemenea ce măsuri au fost luate pentru a observa principiile de
reducere, de rafinare şi de înlocuire. În particular, ei vor descrie procedurile adoptate
pentru a veghea să minimizeze suferinţa aplicată animalelor şi pentru a proteja bunăstarea
lor cât mai mult posibil (de ex. ameliorarea tehnicilor, aplicarea limitelor umane,
îmbogăţirea mediului înconjurător).
Animale transgenice:aplicanţii ar trebui să fie constienţi că problemele şi întrebările
legate de folosirea animalelor în general (după cum este mai sus menţionat) se aplică în

28
egală măsură animalelor transgenice şi trebuie sş fie furnizată.aceeaşi informaţie În plus
aplicanţii trebuie să declare posibilele efecte fenotipe ale transgenezei existente şi cum
pot afecta acestea viaţa animală şi biodiversitatea.
Primate non-umane:în cazul primatelor non-umane, candidaţii trebuie, în plus faţă de
informaţiile sus-menţionate, să specifice nu numai care specii sunt utilizate, dar
deasemenea originea lor (adică, dacă este vorba de animale capturate din natură sau
crescute în captivitate şi din ce centru de creştere provin iniţial).
8.Cercetarea în colaborare cu ţări în curs de dezvoltare.
Atunci când cercetările trebuie să fie realizate în ţări în curs de dezvoltare şi/sau cu
parteneri proveniţi din ţări în curs de dezvoltare, sau atunci când rezultatele pot să se
aplice potenţial în aceste ţări, candidaţii vor descrie deasemenea dispoziţiunile luate
pentru:
• A împărţi beneficiile şi afectarea drepturilor de proprietate intelectuală;
• A contribui la construirea capacităţii în ţările în curs de dezvoltare (adică,
capacitatea de a evalua şi utiliza tehnologiile moderne respectând totodată
propriile alegeri, nevoi şi condiţii locale).
9.Opiniile comitetelor locale de etica şi autorizările organismelor competente.
Dacă autorizarea sau opinia pertinentă a comitetelor locale de etică a fost deja obţinută,
ea va fi clar menţionată şi o copie va fi ataşata la dosar. Atunci când opinia sau
autorizarea nu poate fi obţinută în momentul semnării contractului (de exemplu pentru că
rezultatele preliminare trebuie mai întâi să fie primite înainte ca ele să fie considerate ca
studiu clinic sau experienţă), contractul va specifica faptul că acel candidat trebuie să o
furnizeze serviciilor Comisiei la momentul oportun, şi oricum înainte de începerea fazei
respective a proiectului. Aprobarea unui Comitet de etică sau autorizarea unui organism
competent va fi deasemenea specificată ca o prestare prevăzută contractual în proiect.
10. Conflictul de interese.
Candidaţii vor declara orice conflict de interese care potenţial poate să survină în cursul
proiectului şi să descrie maniera în care ei gândesc să-l abordeze.
11.Implicaţia etică a rezultatelor cercetării.
Candidaţii vor considera şi vor descrie implicaţiile etice posibile a rezultatelor cercetării,
ca protecţie a demnităţii, a autonomiei, integrităţii şi vieţii private a persoanelor,
biodiversitatea, mediul înconjurător, durabilitatea şi bunăstarea animalelor.
Etica şi Programul – Cadru 7 al Comisiei Europene.
Atunci când Comisia Europeană a publicat propunerile sale pentru Programul -
Cadru 7 pe data de 6 aprilie 2005, mulţi observatori erau nerăbdători să afle cum se va
descurca comisia cu problemele de ordin etic, cum ar fi dacă să finanţeze sau nu
cercetările pe celule stem a embrionilor umani.
În replică, Comisia Europeană a publicat un memoriu în care îşi contura
propunerea de abordare a problemelor etice sub incidenţa Programului - Cadru 7 şi
definea situaţia cu privire la cercetarea pe celule stem embrionare în cadrul programului
în desfăşurare.
Conform Comisiei Europene, două pasaje specifice din propunerile Programului
Cadru 7 însumează modul său de abordare a problemelor de ordin etic. Mai
întâi,”Activităţile de cercetare susţinute de acest program cadru trebuie să respecte
principiile etice fundamentale, inclusiv pe acelea reflectate de Carta Drepturilor

29
Fundamentale a Uniunii Europene. Opiniile Grupului European de Etica pentru Ştiinţă şi
Tehnologii Noi sunt şi vor fi luate în consideraţie”.
În al doilea rând, propunerile afirmă:”Toate activităţile de cercetare desfăşurate
în cadrul Programului - Cadru 7 vor fi conduse în conformitate cu principiile etice
fundamentale”.
Ca exemplu de modul în care o abordare ar putea fi aplicată în practică,Comisia
Europeană a semnalat modul său de tratare a cercetării celulelor stem embrionare sub
incidenţa programului aflat în desfăşurare. În toate cazurile Uniunea Europeană interzice
strict finanţarea cercetărilor care implică clonarea umană în scop reproductiv, crearea de
embrioni pentru cercetare (sau clonarea în scopuri terapeutice) sau cercetări care ar leza
zestrea genetică umană.
Mai mult, Uniunea Europeană nu va finanţa un proiect dintr-un stat membru,
care implică practicarea de cercetări care sunt interzise în acea ţară. Comisia Europeană
refuză deasemenea să finanţeze proiecte care implică derivarea celulelor stem direct din
embrioni, ceeace ar implica distrugerea embrionilor supranumerici ca scop al cercetării.
Nu există nici un element în Programul Cadru 6 care să facă apel direct pentru
proiecte implicând orice tip de cercetare pe celule stem, a accentuat Comisia Europeană.
Atunci când se primesc propuneri de la cercetătorii care doresc să utilizeze celule stem,
prioritate au întotdeauna cele care implică celule stem ale adulţilor, care se spune că nu
pun probleme etice.
Rezultatul pâna în prezent în cadrul Programului - Cadru 6 este că din 25 de
proiecte implicând cercetarea pe celule stem propuse pentru a fi selectate în vederea
finanţării de catre Uniunea Europeană, numai două includ o componentă privind celulele
stem embrionare, ceeace în total reprezintă 0,002% din bugetul total al Programului -
Cadru 6.
Bioetica.
Etica este o ramură a axiologiei - una dintre cele patru ramuri majore ale
filosofiei alături de metafizică, epistemiologie şi logică - ce încearcă să înţeleagă natura
moralităţii; să deosebească ceea ce este bine de ceea ce este rău. În tradiţia occidentală
etica este uneori denumită filosofia moralei.
Etica a fost de asememenea extinsă la ştiinţele dificile cum ar fi biologia (ca
bioetică) şi ecologia (ca etica mediului). Pe măsură ce aceste domenii îşi măresc gradul
de complexitate şi se ocupă de numeroase cazuri, aplicarea eticii în acele domenii poate
de asemenea să devină de mare complexitate.
Bioetica priveşte conflictele etice care apar în relaţia dintre biologie, medicină,
cibernetică, politică, drept, filosofie şi teologie. Dezacorduri există în privinţa scopului
adecvat de aplicare al evaluării etice a problemelor care implică biologia. Unii bioeticieni
ar limita evaluarea etică numai la moralitatea tratamentelor medicale sau inovaţiilor
tehnologice, şi momentul tratării oamenilor. Alţii ar extinde scopul evaluării etice pentru
a include moralitatea tuturor acţiunilor care pot ajuta sau afecta negativ organismele
capabile să simtă teamă şi durere.
Bioetica implică multe chestiuni ce aparţin politicii publice care adesea sunt
politizate - utilizate pentru a obţine grupuri de adepţi. Din acest motiv, unii biologi şi alţii
implicaţi în dezvoltarea unei tehnologii au ajuns să privească orice menţionare a
„bioeticii” ca o tentativă de a le distruge munca şi reacţionează faţă de ea în consecinţă,
indiferent de adevăratele sale intenţii. Biologii care se ocupă cu extinderea capacităţilor

30
umane cu ajutorul tehnologiei (transumaniştii în special) pot fi înclinaţi să se alinieze
acestui mod de gândire deoarece ei îşi văd activitatea ca inerent etică şi atacurile asupra ei
ca fiind greşite.
Subiectele pe care bioetica le include sunt:
• Avortul, drepturile reproductive;
• Inseminarea artificială;
• Biopirateria (folosirea neautorizată a materialelor biologice: plante, animale,
organe, microorganisme şi gene);
• Circumcizia;
• Confidenţialitatea documentelor medicale individuale şi abuzul acestora la
interogarea prizonierilor;
• Contracepţia;
• Clonarea;
• Criogenia;
• Interfaţa directă minte - calculator;
• Donarea spermei şi ovulelor;
• Organele donate când sunt obţinute ilegal (comercializarea transplanturilor);
• Eugenia;
• Alocarea corectă a organelor donate fără discriminre pe bază de rasă şi clasă;
• Preţul medicamentelor (medicamentele HIV/SIDA în Africa Sub-Sahariană);
• Ingineria genetică (alimentele modificate genetic);
• Genomica;
• Homosexualitatea;
• Clonarea umană;
• Tortura medicală (folosirea cunoştinţelor medicale în scopul torturării);
• Clonarea animalelor;
• Nemurirea;
• Tratarea infertilităţii;
• Obligaţiile individuale ale angajatorului, comunităţii locale, subnaţionale sau
naţionale, statale şi globale de a oferi îngrijire medicală şi/sau asigurare de
sănătate;
• Drepturile primatelor sub incidenţa legii;
• Clonarea celulelor stem;
• Sinuciderea, sinuciderea asistată şi eutanasia umană;
• Eutanasierea animalelor;
• Managementul durerii;
• Parthenogeneza (reproducerea în absenaţa actului sexual);
• Controlul demografic;
• Utilizarea de medicamente în scopul relaxării;
• Utilizarea de medicamente în scopuri care ţin de practicarea unei religii sau unui
cult;
• Reprogenetica;
• Ignoranţa ştiinţifică;
• Vânzarea de sânge şi plasmă sanguină;

31
 • Transumanismul;
• Când să se folosească şi când să se suspende menţinerea în viaţă prin mijloace
artificiale;
• Când să se folosească şi când să se suspende hidratarea şi hrănirea artificială;
• Folosirea mamelor surogat;
• Folosirea nanotehnologiei ca tratament medical;
• Folosirea uterului artificial;
• Tratarea animalelor;
Bioetica se concentrează asupra folosirii filosofiei pentru a ajuta la analiza
preocupărilor de mai sus astfel încât ea devine din ce in ce mai mult interdisciplinară.
Bioetica religioasă a dezvoltat reguli şi instrucţiuni privind modul în care aceste probleme
trebuie tratate din punctul de vedere al credinţelor respective. Unii bioeticieni
tradiţionalişti sunt criticaţi pentru faptul că acestia de obicei sunt persoane erudite
credincioase care nu au un grad academic sau o calificare profesională în disciplinele care
sunt legate de aceste subiecte cum ar fi filosofia (care în cadrul studiului eticii este de
obicei întâlnită), biologia sau medicina.
Majoritatea bioeticienilor sunt erudiţi evrei sau creştini. Totuşi un număr redus
de savanţi care aparţin altor religii au devenit recent implicaţi în acest domeniu. Printre
bioeticienii musulmani se numără Abdulaziz Sachedin de la Universitatea din Virginia
din Charlottesville. A existat o anumită atitudine critică a musulmanilor liberali că numai
vocile religioase conservatoare ale Islamului au auzit de această problemă. Bioeticienii
budişti sunt preocupaţi de transplantul de organe care este principala lor grijă.

32
3.ETICA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE ÎN ROMÂNIA.

România este prin poziţia geografică o ţară europeană, ţară care de-a-lungul
timpului s-a manifestat ca atare. Tradiţia cercetării ştiinţifice este puternică în România şi
mărturie stă un lung şir de personalităţi cu renume în acest domeniu, recunoscute ca atare
de comunitatea ştiinţifică internaţională. Din punctul de vedere al principiilor etice,
România nu putea face excepţie de la tendinţa permanentă manifestată atât la nivel
european cât şi internaţional şi anume aceea a precizării continui a unor norme de
conduită şi de comportament etic în foarte multe domenii de activitate între care şi
cercetarea ştiinţifică. Chiar dacă aceste norme nu au fost întotdeauna prezente sub forma
unor documente juridice la nivel naţional, aceasta nu înseamnă că, la nivelul unor
grupuri, societăţi de profil sau organizaţii, ele nu au existat şi nu s-au respectat.
Un moment important pentru clarificarea aspectelor eticii aplicate în cercetarea
ştiinţifică din România l-a constituit apariţia Legii nr.206/2004 privind buna conduită în
cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, promulgată prin Decretul
nr.371/2004 şi publicată în Monitorul Oficial,Partea I, nr.505 din 04/06/2004.
Legea are patru capitole destinate: Dispoziţiilor generale, Consiliului Naţional de
Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, Comisiilor de etică şi
Dispoziţiilor finale.
Această lege, bazată pe tradiţiile naţionale dar şi pe experienţa internaţională şi în
special europeană în domeniu, stabileşte atotputernicia principiilor etice în activitatea de
cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare, principii reunite în Codul de etică
şi deontologie profesională a personalului de cercetare-dezvoltare, cod elaborat de
Autoritatea de Stat pentru Cercetare-Dezvoltare.
Legea defineşte buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare care trebuie
să excludă: ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite, confecţionarea de rezultate,
înlocuirea rezultatelor cu date fictive, interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi
deformarea concluziilor, plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor altor autori, prezentarea
deliberat deformată a rezultatelor altor cercetători, neatribuirea corectă a paternităţii unei
lucrări, introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare,
nedezvaluirea conflictelor de interese, deturnarea fondurilor de cercetare, neînregistrarea
şi/sau nestocarea rezultatelor, precum şi înregistrarea şi/sau stocarea eronată a
rezultatelor, lipsa de informare a echipei de cercetare înaintea începerii proiectului, cu
privire la drepturi salariale,răspunderi, coautorat, drepturi asupra rezultatelor cercetărilor,
surse de finanţare şi asocieri, lipsa de obiectivitate în evaluări şi nerespectarea condiţiilor
de confidenţialitate, şi, în sfârşit, publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate
ca elemente de noutate ştiinţifică.
Sunt stabilite definiţii pentru o serie de termeni cu care legea operează în
aplicarea ei. Astfel:
• frauda în ştiinţă este o acţiune deliberată de confecţionare, falsificare,
plagiere sau înstrăinare ilicită a rezultatelor cercetării ştiinţifice;
• confecţionarea de date este orice înregistrare şi prezentare a unor date din
imaginaţie, care nu sunt obţinute prin metodele de lucru folosite în
cercetare;

33
 • falsificarea este măsluirea materialelor de cercetare, a echipamentelor,
proceselor sau rezultatelor, omiterea unor date sau rezultate de natură a
deforma rezultatele cercetării;
• plagiatul este însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor,
rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care
acestea au fost obţinute, prezentându-le drept creaţie personală;
• conflictul de interese este acea situaţie de incompatibilitate în care se află
o persoană care are un interes personal ce influenţează imparţialitatea şi
obiectivitatea activităţilor sale în evaluarea, monitorizarea, realizarea şi
raportarea activităţilor de cercetare-dezvoltare.
În lege se stabilesc deasemenea condiţiile în care se înfiinţează şi funcţionează
Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice,Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, pe
scurt Consiliul Naţional de Etică precum şi atribuţiile acestuia privind: stabilirea
principiilor etice specifice domeniului de cercetare-dezvoltare, elaborarea codurilor de
etică pe domenii de activitate, stabilirii procedurilor specifice de urmat în cazul apariţiei
unei conduite necorespunzătoare,urmărirea aplicării şi respectării de către unităţile şi
instituţiile de cercetare-dezvoltare, precum şi de către personalul de cercetare-dezvoltare
a dispoziţiilor legale referitoare la normele de coduită morală şi profesională, formularea
opiniilor şi recomandărilor în legatură cu problemele de natură etică ridicate de evoluţia
ştiinţei şi a cunoaşterii, analizarea cazurilor sesizate referitoare la încălcarea regulilor de
bună conduită şi elaborarea recomandărilor de soluţionare şi/sau de aplicare a
sancţiunilor, înfiinţarea de Comisii de etică pe domenii.
Comisiile de etică se pot înfiinţa, conform legii, pe lângă Consiliile Ştiinţifice
sau de Administraţie ale unităţilor de cercetare - dezvoltare, unităţile care conduc
programe de cercetare - dezvoltare şi cele care asigură valorificarea rezultatelor.
Atribuţiile Comisiilor de etică se referă la urmărirea respectării codurilor de etică
specifice domeniului unităţii şi cercetarea cazurilor de abateri de la etică şi luării
măsurilor necesare. Se stabileşte deasemenea modalitatea de anchetare a abaterilor, de
soluţionare a sesizărilor şi de aplicare a sancţiunilor. O sarcină importantă a Comisiilor de
Etică constă în evaluarea din punct de vedere etic a proiectelor de cercetare - dezvoltare
conform reglementărilor de etică generală aplicabile, şi de etică specifică internă şi
internaţională.
În conformitate cu prevederile Legii nr.206/2004 au fost numiţi membrii
Consiliului Naţional de Etică din domeniul cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi
inovării din România. Acest consiliu urmează să procedeze la numirea Comisiilor de
specialitate, la întocmirea Codului de etică al cercetătorului şi a codurilor de etică
specifice pe domenii şi să sprijine unităţile şi instituţiile de cercetare - dezvoltare la
numirea Comisiilor de etică.
Stimularea bunelor practici ştiinţifice şi prevederea unor măsuri adecvate atunci
când apar suspiciuni de conduită ştiinţifică necorespunzătoare, reprezintă sarcini
instituţionale. Responsabilitatea implementării lor revine directorilor executivi ai fiecărei
instituţii de cercetare şi organelor conducătoare responsabile. Aceasta rezultă, pe de o
parte din rolul acestora ca angajatori sau superiori ierarhic, iar pe de altă parte în cazul
instituţiilor de invăţământ superior, din monopolul lor în acordarea de grade universitare.
Existenţa unei legislaţii naţionale în domeniul eticii aplicabile cercetării este un
fapt pozitiv şi apreciat de Comisia Europeană în contextul în care se caută generalizarea

34
la nivel european a bunelor practici în domeniul atât de vast al cercetării ştiinţifice. În
acelaşi timp cei care lucrează în acest domeniu nu trebuie să neglijeze recomandările
Comisiei Europene privind aplicarea prevederilor Cartei Europene a Cercetătorului şi a
Codului de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor, recent publicate, mai ales atunci
când este vorba de proiecte de cercetare finanţate din fonduri ale Uniunii Europene,
proiecte la care participarea românească trebuie să se ridice la nivelul aşteptat, impus atât
de tradiţia României în acest domeniu cât şi de potenţialul uman şi material existent.

35
4. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

1. Între etică şi cercetarea ştiinţifică exista o legătură foarte puternică ce poate fi privită
şi ca o intercondiţionare reciprocă în sensul ca etica poate impune prin voinţă socială
anumite condiţii în care cercetarea ştiinţifică trebuie să se desfăşoare şi la rândul ei,
etica poate să constituie un subiect de cercetare.
2. Problema aplicării constrângerilor etice în domeniul cercetării stiinţifice şi al ştiinţei
în general a constituit şi va constitui multă vreme un subiect foarte aprins în
dezbaterile la toate nivelele şi mai ales în rândul cercetătorilor.
3. Din punct de vedere istoric lumea ştiinţifică a fost intens preocupată de modul în care
etica poate fi aplicată în ştiinţă şi mărturie stau atât documente cu luări de poziţie dar
mai ales numeroasele coduri de conduită etică în acest domeniu elaborate pe ramuri şi
subramuri, la nivel naţional dar şi internaţional.
4. În ultimii ani, progresele remarcabile ale ştiinţei şi tehnologiilor şi un flagel, care
bîntuie din ce in ce mai puternic lumea – terorismul, au influenţat enorm lumea
ştiinţifică şi cea politică împinsă să acţioneze împreuna pentru a găsi soluţii de
eliminare a posibilităţii de a folosi progresul ştiinţific împotriva însăşi naturii umane.
5. Globalizarea se interpune şi ea în relaţia etică - cercetare ştiinţifică şi în acest fel
asistăm la o tendinţă de internaţionalizare a problemelor etice în ştiinţă,
internaţionalizare care la nivel european se manifestă prin apariţia de recomandări
consensuale concretizate în Carta Europenă a Cercetătorului şi Codul de Conduită
pentru Recrutarea Cercetătorilor, dar şi prin dezvoltarea instituţională - Consilii
Naţionale şi Comitete de Etică precum şi sesiuni de dezbatere pe teme de etică în
cercetarea ştiinţifică.
6. Apariţia unei Carte Europene a Cercetătorului şi a unui Cod de Conduită pentru
Recrutarea Cercetătorilor are fără îndoială un impact pozitiv asupra dezvoltării în
domeniul cercetării, asupra realizării obiectivelor general europene de creare a
Spaţiului European al Cercetării, a unei pieţe a muncii pentru cercetători şi a creşterii
economice pe seama dezvoltării ştiinţei.
7. Alocarea unor importante mijloace financiare, prin Programele – Cadru, susţinerii
proiectelor de cercetare europene care stimulează atât dezvoltarea ştiinţifică dar şi
politica de parteneriat între ţările Europei nu poate avea decât un efect benefic şi acest
exemplu trebuie aplicat şi la nivel naţional.
8. România, ca membru NATO şi viitor membru al Uniunii Europene trebuie să - şi
concentreze eforturile pe inţelegerea şi aplicarea politicii europene în domeniul
cercetării ştiinţifice prin racordarea noilor Programe Naţionale de Cercetare,
Dezvoltare Tehnologică şi Inovare, şi foarte rapid a Strategiei Naţionale în acest
domeniu la principiile unanim recunoscute ale strategiei europene al cărei scop final
este construirea unei societăţi bazate pe cunoaştere.
9. Deosebit de importantă pentru abordarea problemelor etice ale cercetării ştiinţifice în
România este apariţia Legii 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare şi, în spiritul ei, numirea Consiliului Naţional de
Etică şi alegerea organelor sale de conducere; de mare urgenţă în acest moment este
trecerea la numirea Comitetelor de Etică şi în general la aplicarea prevederilor legii
care trebuie să - şi arate roadele începând chiar cu noul lansat Program de Cercetare
de Excelenţă pentru anul 2006.

36
10. Autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare ar trebui să urmarească difuzarea şi
cunoaşterea conţinutului Legii nr.206/2004 de către toate unităţile şi instituţiile de
cercetare - dezvoltare finanţate de la bugetul de stat, unităţile şi instituţiile care
conduc programe de cercetare - dezvoltare precum şi unităţile care asigură
valorificarea rezultatelor.
11. În perspectiva apropiatei aderări a României la Uniunea Europeană, Autoritatea de
stat pentru cercetare-dezvoltare ar trebui să se asigure că toate unităţile de cercetare -
dezvoltare finanţate sau care execută proiecte de C&D finanţate de la bugetul de stat
cunosc şi se preocupă de aplicarea recomandării Comisiei Comunităţilor Europene
2005/251/CE din 11 martie 2005, a Cartei Europene a Cercetătorului şi Codului de
Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor ca documente de referinţă pentru
respectarea principiilor etice în cercetarea ştiinţifică.
12. Autoritatea de stat pentru cercetare - dezvoltare ar trebui să stabilească modalităţile de
verificare a felului în care se reflectă în contractele de finanţare a activităţii de C&D,
respectarea principiilor etice, a codurilor etice şi a celorlalte norme de conduită etică
în legatură directă cu recomandările Comisiei Comunităţilor Europene.
13. Consiliul Naţional de Etică ar trebui să procedeze la urgentarea elaborării, difuzării şi
dezbaterii Codului de etică şi deontologie profesională a personalului de cercetare-
dezvoltare precum şi a codurilor de etică pe domenii.
14. Consiliul Naţional de Etică ar trebui să vegheze la modul în care sunt respectate
principiile etice în ofertele pentru proiecte de C&D precum şi modul în care unităţile
care conduc programe de C&D asigură evaluarea din punct de vedere etic a ofertelor.
15. Consiliul Naţional de Etică ar trebui să îşi propună găsirea celei mai eficiente
modalităţi de promovare a bunelor practici în cercetarea ştiinţifică românească şi de
aducerea acestora la cunoştinţa tuturor cercetătorilor.
16. Consiliul Naţional de Etică ar trebui să-şi stabilească cele mai bune căi şi mijloace de
conlucrare cu Comisiile de Etică pe domenii ale ştiinţei şi tehnologiei.
17. Consiliul Naţional de Etică prin Comisiile de Etică pe domenii ar trebui să sprijine
Consiliile Ştiinţifice sau Consiliile de Administraţie ale unităţilor şi instituţiilor care
execută proiecte de C&D, indiferent de modul de finanţare, în numirea şi organizarea
comitetelor de etică conform Legii 206/2004.
18. Consiliul Naţional de Etică ar trebui să vegheze la continua îmbunătăţire,îmbogăţire
şi adoptare a bunelor practici în conţinutul Codului de Etică şi Deontologie
Profesională a Personalului de cercetare-dezvoltare, cod care ar trebui să se afle pe
masa de lucru a fiecărui cercetător.
19. Consiliul Naţional de Etică ar trebui să prezinte Autorităţii de stat pentru cercetare-
dezvoltare un raport anual privind modul în care îşi îndeplineşte atribuţiile legale
prevăzute în actul de înfiinţare, raport care ar trebui să evidenţieze şi activitatea
Comisiilor de Etică pe domenii precum şi a Comitetelor de Etică la nivelul unităţilor,
raport ce va fi însoţit şi de un set de recomandări vizînd îmbunătăţirea activităţii.
20. Consiliul Naţional de Etică ar trebui să aibe în vedere o bună cooperare cu mass-
media naţională atât prin communicate de presă, conferinţe de presă cât şi interviuri,
în scopul realizării unei educaţii adecvate înţelegerii de către public a problemelor
cercetării şi dezvoltării.
21. Consiliul Naţional de Etică ar trebui să se îngrijească până la semnarea documentelor
de aderare a României la Uniunea Europeană ca să fie invitată în calitate de

37
 observator la Forumul Consiliilor Naţionale de Etică iar după aderare să participe în
mod activ la acest Forum, angajîndu-se să pună la dispoziţia cercetătorilor a tuturor
materialelor elaborate de Forum şi să acţioneze pentru luarea în seamă a
recomandărilor făcute de Forum.
22. Instituţiile şi unităţile care execută lucrări de C&D precum şi acelea care conduc
programe de cercetare, indiferent de modul de finanţare, ar trebui să - şi întărească
eforturile şi răspunderea vizînd cunoaşterea şi aplicarea prevederilor legale în materie
de etica cercetării, să se achite în mod corespunzător de obligaţiile ce le revin prin
recomandările Comisiei Comunităţilor Europene şi să contribuie din plin la
promovarea bunelor practici în cercetarea ştiinţifică.
23. Instituţiile şi unităţile care execută proiecte de C/D ar trebui să - şi întărească
eforturile de cooperare cu organismele Autorităţii de stat pentru cercetare - dezvoltare
care au atribuţii în domeniul eticii şi să dea un răspuns prompt şi calificat la
solicitările acestora.
24. Cercetătorii şi întreg personalul care îşi desfaşoară activitatea în domeniul C&D ar
trebui să se implice integral în aplicarea tuturor reglementărilor legale naţionale şi
internaţionale în materie de etica cercetării ştiinţifice şi să îşi folosească toate
drepturile legale pentru respectarea acestora la toate nivelele şi în toate fazele de
realizare a proiectelor lor.

38
5. BIBLIOGRAFIE.

1. A.Pisoschi si A.Ardelean: Introducere în metodologia cercetării

ştiinţifice,capitolul 11, pagina 159, Vasile Goldiş University Press, Arad, 2005.
2. Recomandarea Comisiei Europene din 11 martie 2005.
3. Carta Europeană a Cercetătorului.
4. Codul de conduită pentru recrutarea cercetătorilor.
5. Legea No.206/2004, adoptată de Parlamentul României, privind buna conduită in
cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare.
6. Reguli etice pentru proiectele FP6.
7. Kathinka Evers, Coduri de Etica, Standarde pentru Etică în Cercetare ,Brussels,
2003.
8. Liste cu Norme Europene deEtică pentru Cercetare şi Ghiduri Etice Internaţionale
pentru Ştiinţă.
9. Directiva 95/46 asupra protecţiei datelor personale.
10. Directiva 2001/20/EC asupra bunelor practici clinice.
11. Directiva 2001/83/EC asupra produselor medicinale pentru uz uman.
12. Directiva Comisiei 2003/63/EC care amendează Directiva 2001/83/EC.
13. Regulamentul (CE) No.1084/2003 al Comisiei cu privire la examinarea
modificărilor termenilor unei autorizaţii de punere pe piaţa liberă de catre
autoritatea competentă a unui stat membru pentru medicamente de uz uman şi
medicamente veterinare.
14. Regulamentul (CE) No. 1085/2003 al Comisiei cu privire la examinarea
modificărilor termenilor unei autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor de
uz uman şi a medicamentelor veterinare dependente de câmpul de aplicare a
regulamentului CEE) No.2309/93 al Consiliului.
15. Directiva 98/44/EC asupra protecţiei legale a invenţiilor în biotehnologie.
16. Directiva 86/609/EEC asupra protecţiei animalelor utilizate pentru scopuri
experimentale şi ştiinţifice.
17. Protocolul asupra protecţiei şi bunăstarii animalelor (Protocolul Tratatului de la
Amsterdam).
18. Directiva 90/219/EEC asupra utilizării limitate a micro-organismelor modificate
genetic.
19. Directiva Consiliului 98/81/EC care amendează Directiva 90/219/EEC asupra
utilizării limitate a micro-organismelor modificate genetic.
20. Directiva 2001/18/EC asupra eliberării intenţionate în mediul înconjurator a
organismelor modificate genetic şi anularii Directivei Consiliului 90/220/EEC.
21. Regulamentul (EC) No.1946/2003 asupra mişcării transfrontaliere a organismelor
modificate genetic.
22. Recomandarea Comisiei No.2003/556/EC asupra ghidurilor pentru dezvoltarea
strategiilor nationale şi bunelor practici pentru asigurarea coexistenţei plantelor
modificate genetic cu culturile convenţionale şi organice.
23. Regulamentul (EC) No.1830/2003 asupra traseabilităţii şi etichetării organismelor
modificate genetic şi traseabilităţii alimentelor şi produselor alimentare produse
din organisme modificate genetic şi amendarea Directivei 2001/18/EC.
24. Regulamentul (EC) No.1829/2003 asupra alimentelor şi produselor alimentare
modificate genetic.

39
25. Regulamentul Comisiei (EC) No.65/2004 care stabileşte un sistem pentru
dezvoltarea şi alocarea identităţii unice pentru organismele modificate genetic.
26. Regulamentul Comisiei (EC) No.641/2004 asupra regulilor detaliate pentru
implementarea Regulamentului (EC) No. 1829/2003 al Parlamentului European şi
al Consiliului cu privire la cererea de autorizare a noilor alimente şi produse
alimentare modificate genetic, notificarea produselor existente şi prezenţa
întâmplatoare sau tehnic inevitabilă a materialelor modificate genetic care au
beneficiat de o evaluare de risc favorabilă.
27. Directiva 2000/54/EC asupra protecţiei lucrătorilor faţă de riscul expunerii la
agenţi biologici în timpul muncii.
28. Rezoluţia Parlamentului European asupra clonării umane.
29. Declaraţia Universala Asupra Genomului Uman şi Drepturilor Omului.
30. Protocolul de la Cartagena asupra Bio-securităţii.
31. Convenţia asupra Diversităţii Biologice.
32. Declaraţia de la Helsinki a Asociaţiei Medicale Mondiale.
33. Codul de la Nuremberg.
34. Documentul ghid al UNAIDS asupra “Consideraţiilor etice în cercetarea
vaccinului preventiv anti-HIV”.
35. Grupul European de Etică în Ştiinţe si Noile Tehnologii.
36. Raportul Comisiei Europene asupra cercetării celulelor stem embrionare.
37. Strategia UE asupra dezvoltării durabile.
38. Cercetarea celulei stem umane: Incertitudini ştiinţifice şi dileme etice.
39. Comunicatul politic al Fundaţiei Europene pentru Ştiinţă asupra plantelor
modificate genetic.
40. Comunicatul politic al Fundaţiei Europene pentru Ştiinţă intitulat: “Indrăznim
prea mult?Conservatorism in sistemul ştiinţei”.
41. Comunicatul politic al Fundaţiei Europene pentru Ştiinţă asupra bunelor practici
ştiinţifice în cercetare şi învăţământ.
42. Comunicatul politic al Fundaţiei Europene pentru Ştiinţă asupra utilizării
animalelor în cercetare.
43. Agenda primei întâlniri a Comitetelor Naţionale de Etică.
44. Minuta primei întâlniri a Comitetelor Naţionale de Etică.
45. Agenda celei de a doua întâlniri a Comitetelor Naţionale de Etică.
46. Minuta celei de a doua întâlniri a Comitetelor Naţionale de Etică.
47. Agenda celei de a treia întâlniri a Comitetelor Naţionale de Etică.
48. Minuta celei de a treia întâlniri a Comitetelor Naţionale de Etică.
49. Agenda celei de a patra întâlniri a Comitetelor Naţionale de Etică.
50. Minuta celei de a patra întâlniri a Comitetelor Naţionale de Etică.
51. Agenda celei de a cincea întâlniri a Comitetelor Naţionale de Etică.
52. Minuta celei de a cincea întâlniri a Comitetelor Naţionale de Etică.
53. Reânoirea mandatului Grupului European de Etica în Ştiinţă şi Noile Tehnologii.
54. Decizia Comisiei din 11 mai 2005 – 2005/383/EC.
55. Codurile de Conduită pentru Etică în Cercetare.
56. Cercetările Uniunii Europene asupra eticii în ştiinţă.

40
57. Decizia Consiliului 2002/835/EC pentru adoptarea programului specific de
cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstraţii: “Structurarea Spaţiului
European al Cercetării”.
58. Directiva 90/219/EEC asupra utilizării limitate a micro - organismelor modificate
genetic.
59. Modalităţi procedurale pentru activităţile de cercetare referitoare la celulele stem
embrionare umane, din bănci sau izolate în culturi pentru a fundamenta Decizia
Consiliului 2002/834/EC.
60. Opinia Grupului European de Etică No.7 - Aspecte etice ale modificărilor
genetice la animale.
61. Opinia Grupului European de Etică No.11 - Aspecte etice ale depozitării în bănci
a ţesuturilor umane.
62. Opinia Grupului European de Etică No.12 - Aspecte etice ale cercetării referitoare
la utilizarea embrionului uman în contextul FP5.
63. Opinia Grupului European de Etică No.15 - Aspecte etice ale utilizării şi cercetării
celulelor umane stem.
64. Opinia Grupului European de Etică No.16 - Aspecte etice ale brevetelor de
invenţie care implică celule umane stem.
65. Opinia Grupului European de Etică No.17 - Aspecte etice ale cercetării clinice în
ţările în curs de dezvoltare.
66. Opinia Grupului European de Etică No.18 - Aspecte etice ale testărilor genetice la
locul de muncă.
67. Opinia Grupului European de Etică No.19 - Aspecte etice ale depozitării în bănci
pentru sângele ombilical.
68. Opinia Grupului European de Etică No.20 - Aspecte etice ale implantării ICT în
corpul uman.
69. Comunicatul Fundaţiei Europene pentru Ştiinţă:“Aspecte ştiinţifice viitoare ale
Fundaţiei Europene pentru Ştiinţă asupra Nanomedicinei.
70. Comunicatul Fundaţiei Europene pentru Ştiinţă:“Acces deschis: Restaurarea
comunicării ştiinţifice cu proprietarii săi de drept”.
71. Comunicatul Fundaţiei Europene pentru Ştiinţă asupra comunicării în Europa.
72. Comunicatul Fundaţiei Europene pentru Ştiinţă asupra cercetării celulei stem
umane: Incertitudini ştiinţifice şi dileme etice.
73. Comunicatul Fundaţiei Europene pentru Ştiinţă asupra probelor clinice de control.
74. Raport asupra aspectelor etice, legale şi sociale ale testelor genetice.
75. Reguli etice pentru FP6.
76. Bioetica în PC5.
77. Bioetica în PC4.
78. Consiliul Europei şi bioetica.
79. Centrul pentru etică profesională.
80. Manual european de etică în cercetare.
81. Aspecte legale şi etice ale transferului transfrontalier al materialelor biologice
umane în Uniunea Europeană.
82. Examinarea impactului analizelor etice în FP6.
83. Studiu de fezabilitate asupra impactului evaluării cercetărilor de bioetică finanţate
de Uniunea Europeana asupra dezvoltării bioeticii în statele membre.

41
84. Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.
85. Comitetele de Cercetare etică în Europa:”Să construim viitorul împreuna”,
Conferinţa de la Brussels, ianuarie 2005. Concluzii.
86. Dezbatere structurală asupra eticii şi ştiinţelor la nivelul Uniunii Europene.

42