Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tehnologia Monturilor PDF
Tehnologia Monturilor PDF
MODULUL X: TEHNOLOGIA
MONTURILOR DE OCHELARI
(SUPORT DE CURS)
ŞCOALA POSTLICEALĂ
CALIFICAREA: TEHNICIAN OPTOMETRIST
NIVEL 3 AVANSAT
ANUL I
Multe din descoperirile ştiinţifice n-ar fi avut loc, dacă omul n-ar fi descoperit aparate şi
dispozitive care să-i lărgească vederea.
Orice om, indiferent de domeniul său de activitate, este implicat direct în procesele şi
fenomenele optice. Limbajul său conţine deja anumiţi termeni caracteristici opticii şi nu sunt rare
situaţiile în care se fac aprecieri calitative sau cantitative asupra unor mărimi, ce caracterizează lumina,
culorile, imaginile obiectelor etc.
Necesitatea studierii atente a mediului înconjurător, a dus la dezvoltarea continuă a
dispozitivelor de vedere.
Datorită modificărilor socio – economice, activitatea umană s-a dezvoltat foarte mult, astfel
încât omul are nevoie de o vedere cât mai bună.
Cel mai folosit dispozitiv de vedere sunt ochelarii, fapt pentru care trebuie să li se acorde un
studiu şi o atenţie deosebite, atât din punct de vedere medical, estetic cât şi moral. Fiind un element
străin aplicat pe corpul uman, multe persoane, în special cele tinere, au tendinţa de a-l respinge. În acest
caz, intervine una din sarcinile tehnicianului optometrist, respectiv de a lămuri persoana, de necesitatea
portului ochelarilor. Astfel, trebuie găsite cuvintele potrivite fiecărui om, care să-l ajute să vadă lumea
din jur, cu alţi ‘’ochi’’.
Modulul X Tehnologia monturilor de ochelari vine în sprijinul acestei specializări.
Conţinuturile abordate sunt elaborate pe baza standardului de pregătire profesională al calificării
tehnician optometrist, nivel 3 avansat şi de asemenea pe baza curriculum-ului aferent acestei calificări.
Astfel se vor studia tipurile de materiale folosite la confecţionarea monturilor de ochelari, etapele
tehnologiei de execuţie a monturilor de ochelari, sistemele de măsurare specifice acestor monturi,
criteriile de alegerea a monturilor de ochelari.
2
CUPRINS
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
SARCINI DE LUCRU :
- 4 TESTE
- REFERAT
3
CAPITOLUL 1 MONTURI PENTRU OCHELARI
Ochelarii fac parte din categoria instrumentelor optice, având rolul de a proteja ochiul sau de a
corecta anumite defecte ale vederii. Sunt formați din montura propriu-zisă şi două lentile. Rolul
principal al monturilor este de a poziţiona, cât mai corect lentila, pe axul optic al ochiului. Montura
pentru ochelari este formată dintr-un suport pentru lentile, numit cadru, braţele pentru fixarea
ochelarilor după ureche şi şaua nazală. Ele trebuie să fie estetice, uşoare, rezistente la agenţi fizici şi
chimici, neinflamabile, durabile, uşor de prelucrat.
Se pot clasifica după următoarele criterii:
- după destinaţie;
- după materialul din care sunt confecţionate;
- după procedeele de obţinere;
- după elementele componente.
● După destinaţie, pot fi pentru ochelari de protecţie şi pentru ochelari de corecţie.
Se execută din materiale plastice, metalice sau combinaţii ale acestora - materiale mixte. Monturile
făcute din materiale combinate pot fi: cu cadru confecţionat din materiale metalice, iar braţul de
celuloid, cu cadru confecţionat din celuloid şi braţele confecţionate din metal sau cu cadru şi braţele
confecţionate din materiale metalice şi numai partea superioară a cadrului confecţionat din materiale
plastice.
● După procedeul de obţinere, monturile pot fi realizate fie manual, fie prin presare mecanică şi
automată.
● După formă sunt cunoscute: rotunde, pătrate, trapezoidale.
● După elementele componente, monturile pot fi: cu cadrul şi braţele executate cu elemente
elastice de fixare, semirame cu braţe (perivist). Monturile perivist sunt executate din celuloid fără
partea inferioară, iar lentilele se fixează în montură, cu ajutorul firului de nailon care trece prin găurile
executate în lentile şi ramă. Pentru a se evita spargerea lentilei, găurile se execută una temporal şi
cealaltă nazal, astfel încât, în momentul strângerii firului, tensiunile care apar să nu fie pe aceeaşi
direcţie. Monturile glazant sunt executate din metal, lentilele se fixează prin şuruburi cu bride metalice
sau cu cleme.
6
Părţile componente ale monturilor fabricate din materiale plastice
a) Cadrul
Cadrul reprezintă partea din faţă a monturii de ochelari. Rolul său este de a fixa lentilele.
Trebuie avut grijă ca aceasta să nu afecteze câmpul vizual. În unele cazuri, când se ţine cont de estetică
şi modă, se fac şi unele compromisuri. In fig.2 este reprezentat desenul de execuţie al unui cadru
(executat din material plastic), precum şi o serie de dimensiuni caracteristice ale acestuia: l1 – lungimea
totală a cadrului; h1 – înălţimea totală a cadrului; l2 – lungimea lentilei măsurată faţă de linia
ochelarului; h2 – înălţimea lentilei măsurată pe verticală; l3 – lăţimea şeii nazale care poate varia între
16 şi 24 mm; l4 – lungimea părţii de legătură; h3 – înălţimea părţii de legatură; h4 – înălţimea şeii
nazale; l5 – lungimea lentilei; h5 – depinde de unghiul 2α şi de raza de curbură r; l6 – distanţa dintre
centrele optice ale lentilei. Monturile pentru ochelari trebuie să fie comode, dar în acelaşi timp să
corespundă din punct de vedere medical.
Este foarte important ca montura să fie astfel potrivită, încât pupila ochiului aflată în repaus, să
corespundă cu centrul O. Înălţimea h5, valoarea 2α şi raza r, asigură un port comod şi totodată o aşezare
corectă din punct de vedere optic.
Lentila se fixează în cadru, într-un canal cu un unghi de 90o (fig.2) şi o adâncime de 0.8 mm, de
obicei în linia simetrică a grosimii V. Excepţie fac cadrele executate din celuloid cu straturi, din care se
poate îndepărta, eventual, un strat sau mai multe, prin aşchiere.
În cazul cadrului executat din placa de celuloid cu mai multe straturi şi diferite culori, prin
îndepărtarea unor straturi cu scopuri decorative se poate obţine o greutate mai mică a ramei. In fig. 3
partea superioară a cadrului rămâne la grosimea de 4 mm, iar pentru restul cadrului se va îndepărta unul
sau două straturi până la dimensiunea de 3,4 mm. Astfel, locaşul pentru lentilă, va ajunge în linia
simetrică a grosimii ce a mai rămas.
Partea de legatură a monturii foloseşte pentru ataşarea braţelor.
Lungimea şi lăţimea ei depind de mărimea braţelor. Partea de legatură se poate prelucra sub mai
multe forme (fig.4, a – dreaptă; b – curbată; c – curbată şi tăiatş; d – semicurbată; e – teşită; f –
semiascuţită; g – ascuţită).
Montura perivist asigură un câmp vizual mult mai bun (fig.5). Acest tip de montură, poate avea
mai multe forme. Caracteristica de bază este că la montarea lentilelor este nevoie de fire de nylon sau
şuruburi.
Cadrele se pot executate din: celuloid, acetat de celuloză, celuloid cu un strat de acetat de
celuloză, plexiglas, P.V.C.
b) Braţul
Braţul ajută la fixarea ochelarilor pe capul purtatorului. Se cunosc multe tipuri de braţe, dar
tehnologia lor de fabricaţie este aceeaşi. Încă de la începutul execuţiei, braţul ia forma şi mărimea
apropiată de mărimea finală. Pentru prelucrarea braţelor se folosesc plăci de celuloid cu grosimea de 2-
4 mm.
La ochelarii executaţi corect, braţul nu atinge tâmpla, iar poziţia corectă a ochelarilor este
asigurată prin intermediul oaselor din spatele urechilor. Lăţimea braţelor depinde de lăţimea părţii de
legatură a cadrului (locul unde braţul este asamblat la cadru cu ajutorul balamalelor). Forma braţelor
depinde şi de lungimea lor.
Punctele dimensionale ale braţului sunt (fig.6): E – punctul urechii; SS’ – linia braţului; NN’ –
normala la linia braţului; c – unghiul laturii; Q – centrul balamalei; l – lungimea braţului; g – lungimea
părţii de siguranţă; F – unghiul de înclinare al părţii de siguranţă faţă de linia braţului.
Lungimea braţului se poate indica fie pe total, adică de la centrul balamalei până la punctul
inferior al braţului L (fig.7), sau numai lungimea parţială de la centrul balamalei Q până la punctul
7
urechii E. Practic, pentru fiecare persoană, în funcţie de configuraţia capului, se poate stabili lungimea
braţului corespunzătoare.
Lungimea braţelor variază între 125 şi 126 mm şi lungimea porţiunii de siguranţă între 25 şi 40
mm. Braţele montate la cadru sunt reprezentate în fig.8, unde EE’ reprezintă punctele urechilor, W
lăţimea capului, t lăţimea bitemporală (se consideră această cota la 25 mm faţă de planul lentilelor; D
unghiul braţului faţă de normala la planul lentilei). Se mai poate indica pentru montura de ochelari şi
distanţa de la braţ până la partea superioară, respectiv inferioară a cadrului. Având în vedere aceste
dimensiuni, se alege diamentrul necesar al lentilei, pentru a putea acoperi aceste distanţe. Braţele pot
avea şi diferite forme (fig.9a). De obicei, in interiorul braţelor din celuloid, pentru a le mări rezistenţa
sunt introduse întărituri din metal numite armături (fig.9b). Acestea sunt introduse prin injectare şi sunt
executate din sârmă de alpaca sau alamă moale, cu un diametru de 1,5 mm. Lungimea lor depinde de
lungimea braţului şi întotdeauna mai mică cu 5…..10 mm. La unele monturi de ochelari, armăturile
sunt nichelate sau aurite. Braţele pot fi executate şi din apiflex, un material flexibil care permite o
usoara modelare după fizionomia persoanei.
c) Balamalele (şarniere)
Cu ajutorul balamalelor se realizează asamblarea braţului la cadru. Se pot executa din alpaca
sau alamă şi pot varia ca formă şi dimensiuni. Balamaua se compune dintr-o parte dreaptă şi o parte
stângă. Pentru asamblare este nevoie de şuruburi.
Sunt balamale care se pot aplica atât pe partea dreaptă cât şi pe partea stângă deopotrivă.
Balamalele pot avea lăţimea de 5, 6, 7, 8 mm. Ele sunt fabricate din alamă, bronz sau zinc. Pot
fi demontabile (cu şurub) sau nedemontabile.
Balamaua este prevazută cu două găuri, având un diametru de 1,2 mm.
Partea care se montează pe braţ are o lungime mai mare, iar cea care este montată pe cadru este
mai scurtă şi, de asemenea, prevazută cu două găuri. O balama este corect montată, atunci când pentru
a deschide braţele trebuie forţată puţin, iar când braţele sunt lăsate libere nu cad unul peste celalalt.
Şuruburile folosite sunt de tipul M 1, 2 sau M 1, 4 şi se pot înşuruba cu ajutorul şurubelniţei. Suruburile
trebuie bine strânse; nu trebuie să se deşurubeze când se mişcă braţele. Pentru o prindere mai sigură se
pot folosi piuliţe. După felul montării, balamalele pot fi: îngropate, încastrate, aplicate.
Balamalele îngropate se pot asambla în două feluri:
- prin încalzirea balamalei la 80-85oC şi aplicarea ei cu penseta pe locul dorit;
- prin frezarea unui locaş în locul unde se fixează balamaua, atât în cadru cât şi în braţ.
Balamaua încastrată face corp comun cu armătura. Se fixează în cadru într-un locaş frezat prin
lipire şi presare.
Balamalele aplicate sunt nituite, cu nituri având diametrul de 2 mm şi lungimea de 12-14 mm.
Operaţia cuprinde următoarele faze: găurirea cadrului şi a braţului, executarea nitului, fixarea
balamalei, nituirea.
8
Cele trei cazuri sunt reprezentate în fig.12, iar în fig.13 sunt reprezentate diferite forme
constructive. Şaua nazală este prevazută cu două aripioare. Ele sunt pastile din material plastic de
diferite forme în funcţie de fizionomia nasului. Aripioarele susţin greutatea cadrului. Ele sunt
asamblate în ramă prin lipire, urmând apoi operaţia de finisare. În fig.14 sunt reprezentate câteva tipuri
de aripioare.
9
Părţile componente ale monturilor fabricate din materiale combinate
Monturile combinate sunt foarte plăcute, deoarece sunt combinaţii de materiale plastice cu
metalice. În fig.22, este reprezentat un ochelar ce are partea superioară din celuloid, iar şaua nazală şi
anourile din metal. De anouri sunt lipite perniţe din celuloid cu suporturi din metal. Perniţele (fig.22)
sunt comode şi se aşează uşor după fizionomia purtătorului de ochelari. Partea superioară a monturii,
executată din celuloid se montează cu şuruburi M 1,4 x 2 mm, fixate în două locuri spre nazal şi spre
temporal. Acest tip de montură combinată, este folosită pentru bărbaţi. Braţele sunt executate tot din
celuloid şi sunt prevăzute cu armături metalice.
La monturile combinate se folosesc braţe combinate. Fabricarea acestor braţe este diferită de
fabricarea braţelor obişnuite. Un astfel de braţ este reprezentat în fig.23. Monturile de ochelari cu astfel
de braţe combinate (împletite), se recomandă pentru sportivi şi copii. Braţul are capătul mai arcuit, se
poate fixa mai strâns după ureche. Braţul este format din: partea împletită “a”, formată din două straturi
de sârmă de alpaca de 0,4 mm grosime. Pentru a-i mări elasticitatea, fiecare strat, după împletire, se
bate sub formă rotundă.
Împletitura se execută pe arc de oţel, cu diametrul de 0,8 mm, iar după extragerea arcului se
obţine o împletitură cu diametrul de 0,8 mm. O altă componentă a acestui braţ, este armătura de metal
“b”. Această armătură este mai scurtă şi are diametrul de 0,8 mm. Pe armatură se montează materialul
plastic “c”. Braţul mai are şi o parte de legatură notată pe desen cu “d”, iar la capăt se află terminaţia
braţului “e”. Braţul combinat se execută din alpaca nichelată. Dacă împletitura este bine executată, ea
este deosebit de elastică, se poate îndoi în orice direcţie şi îşi păstrează forma.
10
- montarea balamalelor;
- tăierea din ştraifuri a braţelor;
- injectarea în braţe a armăturilor metalice;
- frezarea profilului braţelor;
- tobarea braţelor;
- găurirea braţelor pentru montarea balamalelor;
- montarea braţelor la cadru;
- confecţionarea perniţelor nazale;
- lipirea cu acetonă a perniţelor la cadru;
- acetonarea ramelor;
- lustruirea la perie a aplicaţiilor metalice;
- ambalarea produsului finit.
Prima operaţie este tăierea materialului la maşini de tipul ferăstraielor circulare, obţinându-se
ştraifuri (plăci) de dimensiunile dorite. Astfel, în cazul monturilor pentru copii, lungimea plăcii va fi de
13 cm, pentru monturi bărbăteşti între 15 şi 15,5 cm, iar pentru monturi destinate femeilor între 14 şi
14,5 cm.
După această operaţie, ştraifurile se fixează la maşina pantograf, unde se copiază modelul dorit
pentru cadru.
Pantograful este o maşină, care realizează prelucrarea unei piese, asemenea cu o piesă sau
forma dată la o anumită scară. Se compune din următoarele părţi: un motor electric care acţionează
scula, în acest caz o freză (frezele utilizate sunt profilate, putând realiza şi locaşul lentilei în montură);
masa principală a maşinii - pe masă este fixat printr-un dispozitiv de prindere, modelul necesar pentru
cadru.
Pentru ca deplăarile piesei (ştraifurilor) faţă de sculă, să determine realizarea monturii, în
paralel este montată montura model, pe masă. Pe capul maşinii, este fixat poansonul de copiere care
este montat în paralel cu freza.
În funcţie de profilul frezei, masa principală poate ocupa două poziţii pe verticală
La prima poziţie se copiază conturul exterior al cadrului, iar la a doua poziţie, interiorul
cadrului şi în acelaşi timp se execută şi canalul interior pentru fixarea lentilei (fig.24).
După copiere, se trasează la ambele proeminenţe, numite bac-uri, axele pentru două găuri
aşezate vertical la o distanţă de 2,1 - 2,5 mm (fig. 25).
Apoi, cadrul se introduce într-o tobă de formă hexagonală, unde este ţinut timp de 16 ore,
efectuându-se operaţia de tobare.
Braţele se execută din plăci de celuloid, cu o grosime de 2,8 mm. Din aceste plăci, se taie
ştraifuri de 16-18 mm. După tăiere, bucata de material este introdusă în maşina de injectat armături
metalice.
Maşina de injectat armături metalice realizează injectarea armăturilor astfel: ştraiful de material
este dirijat către un încălzitor de înaltă frecvenţă, încălzindu-se numai zona ce urmează a fi armată;
armatura are o formă adecvată, respectiv ascuţită la un capat, fiind deasemenea încălzită, este împinsă
în material. Toate deplasările sunt realizate prin acţionări pneumatice, comandate de un sistem
electronic de comandă. În funcţie de materialul utilizat la executarea braţelor, este necesar un reglaj al
temperaturii.
Operaţia de frezare a braţelor se execută la o maşină care are la bază principiul copierii după un
model. În paralel cu braţul care trebuie prelucrat, pe masa maşinii se află modelul de referinţă. Poziţiile
relative ale piesei şi modelului sunt dispuse pe verticală. Masa are o mişcare de translaţie alternativă, pe
direcţie orizontală. În cursa activă, prin deplasarea mesei, modelul va întâlni două discuri, plasate de o
parte şi cealaltă a modelului. Coaxial cu aceste discuri, dar într-un alt plan, pe direcţie verticală,
respectiv în planul piesei, se află două piese profilate, conform formei pe care trebuie să o aibe braţul.
11
După operaţia de frezare, braţul este introdus în tobă şi menţinut 16 ore. Tobarea este necesară
pentru rotunjirea muchiilor, atât pentru cadru cât şi pentru braţe.
După această operaţie, cadrelor li se execută conturul nazal, la o maşină de presat. Operaţia de
încălzire este necesară deoarece la presare cadrele se pot rupe.
Se fixează cadrul pe masă, iar la coborârea pistonului, acesta imprimă conturul nazal dorit.
Urmează operaţia de găurire a cadrelor şi braţelor, care se execută cu un burghiu, având un
diametru de 1,1-1,8 mm.
Dupa montarea balamalelor este nevoie de: căpuitor, contracăpuitor, un ciocanel, nituri,
aplicaţii etc. Balamalei i se aplică lovituri, până intră picioruşele aplicaţiei în găurile specifice. Se taie
din lungimea aplicaţiei şi se nituieşte cu nituitorul. Se execută aceeaşi operaţie şi la braţe. Urmează
montarea braţelor la cadru, prin intermediul şuruburilor.
Cu o pensetă şi prin intermediul acetonei, se execută lipirea aripioarelor de cadru, de la capăt.
Ultima etapă este finisarea monturii. Se pileşte montura, până ce deschizătura braţelor este bună.
Pilirea cadrului, respectiv a braţului, se realizează cu ajutorul unei pile semirotunde. După pilire
se curăţă suprafeţele respective cu şmirghel fin. Este necesară apoi, o şlefuire mai ales la monturile
executate din acetat sau celuloid. Reşlefuirea se execută la un polizor prevăzut cu pânză şi pastă de
şlefuit. Aceasta elimină de pe suprafaţa monturii toate zgârieturile, iar suprafaţa rugoasă devine
omogenă. Pilirea trebuie executată până ce dispar toate zgârieturile.
La monturile din celuloid, se foloseşte lustruirea cu cârpă şi acetonă, iar la cele fabricate din
acetat se foloseşte lustruirea cu o cârpă specială.
Cel mai des folosită este lustruirea cu acetonă, care este o metodă rapidă, economică şi conferă
monturii un luciu îndelungat.
Monturile asamblate se introduc în baie de acetonă. Pentru această operaţie este nevoie de o
cuvă şi un gratar mai mare pentru a se putea introduce în baie mai multe bucăţi în acelaşi timp.
Monturile de acetat se ţin în baie circa 2 min, iar cele de celuloid 1 min. Apoi se lustruiesc cu o perie,
pentru ca aplicaţiile metalice să aibe un luciu plăcut.
14
Apărătorile pentru braţe şi perniţele pentru suportul nazal, se realizează prin injectarea în
matriţe închise, pe maşini de injectat material plastic. Materialul plastic este polietilena.
Balamalele se execută din alamă tare, au diferite forme constructive şi realizează în principal
legătura dintre braţe şi anouri, dar pentru unele modele servesc şi la priderea lentilei. Axul balamalei
îndeplineşte şi rolul de şurub de strângere al anoului pe lentilă.
Profilul balamalelor se obţine în general prin ştanţare, operaţie urmată de executarea găurilor,
necesare pentru prinderea de braş sau de montură şi eventual se aplică operaţii de frezare şi ajustare
pentru păsuirea corectă a balamalelor.
După executarea subansamblurilor ochelarilor se trece la asamblarea acestora. În funcţie de
modelul respectiv, montura pentru ochelari poate fi demontabilă sau sudată (cu excepţia prinderii
lentilei şi a braţelor în balamale).
La modelele sudate, lipirea se poate executa cu ajutorul unui aliaj cu alamă. Înainte de lipire,
porţiunea de lipit este decapată prin curăţire, cu pâslă înmuiată în acid boric. Topirea aliajului între cele
două piese se realizează sub acţiunea unei flăcări.
În cazul sudurii electrice se vor curăţa mai întâi suprafeţele de oxizi, se introduc părţile ce
trebuie sudate ţntr-un lichid de sudare într-o baie, între electrozi. Vârful sârmei de sudare cu diametrul
de 0,3 mm din argint, se introduce în baie, aducându-se în contact cu zonele ce trebuie îmbinate. Când
se atinge temperatura de topire a argintului, acesta se va scurge pe cele doua zone de lipit. Se scoate din
baie şi se răceşte în apă rece. Se mai poate executa sudura şi cu electrozi de cupru la o tensiune de 1,5 -
3,5 V. Dacă piesele sudate cu astfel de electrozi, sunt din dublé sau tombac, trebuie înlăturate straturile
de oxid din timpul sudării, prin dizolvarea cu soluţie de 20% acid clorhidric.
După sudare urmează operaţia de curăţire şi apoi lustruirea monturii, mai ales la modelele din
dublé, sau operaţii de nichelare, eloxare etc., în vederea obţinerii unui aspect plăcut.
Balamalele sunt prinse de cadru sau de braţe cu ajutorul unor bride, îmbinarea realizându-se
prin nituire sau înşurubare. La îmbinările cu şuruburi, se folosesc şaibe din material plastic, cu care se
acoperă piuliţele metalice.
Asamblarea monturilor demontabile, decurge după aceeaşi sucesiune de operaţii. Şuruburile
sunt M 1, 2 fiind montate cu grijă în locaşurile respective, fără a le zgâria.
După montare, urmează operaţiile de ajustare a monturii, după configuraţia şi fizionomia
purtătorului. Se îndoaie braţele în zona apărătorilor pentru urechi.
Îndoirea se realizează prin încălzirea cu un cleşte de îndoit, ce are suprafeţele de lucru bine
prelucrate sau acoperite cu plăcuţe protectoare, pentru a nu zgâria plasticul. De asemenea, se ajustează
suportul nazal, precum şi unghiul din planul cadrului şi cele două braţe. Suportul nazal se cambrează cu
ajutorul unui cleşte de cambrat.
Unele modele sunt combinaţii de montaj prin sudură şi înşurubare (fig.29). Astfel, suportul
nazal este realizat din două părţi sudate de anouri, anourile sunt prinse între ele prin bare de legătură,
prin sudură, pe această bară se prinde, cu ajutorul şuruburilor, un ornament. Prinderea lentilei în anouri,
se realizează prin şuruburi M 1,2 x 4 de care se prinde şi balamaua.
O altă combinaţie posibilă este cea cu glazantul din ebonită neagră, anourile prinzându-se de
glazant prin şuruburi.
Operaţia de montare a lentilelor în monturi metalice, presupune o mărire a deschiderilor
anourilor cu 10-150, introducerea lentilelor şi strângera cu şurub a celor două părţi. La strângerea
şurubului se va avea grijă să nu se tensioneze lentila; în astfel de cazuri se poate proceda fie la ajustarea
profilului lentilei, fie a anourilor.
15
CAPITOLUL 5 SISTEME DE MĂSURARE SPECIFICE MONTURILOR DE
OCHELARI
16
- daca se are în vedere câmpul vizual şi centrajul, nu se vor propune aceleaşi monturi pentru
vederea în planul apropiat şi vederea în planul depărtat.
- ochelarii care se pun şi se scot de pe cap frecvent, trebuie să fie mai robuşti, decât cei care nu
se scot o zi întreaga.
- pentru lucru la birou, se poate folosi o montura cu ţinută medie, dar pentru activitatea în care
purtătorul se mişcă se recomandă modele bine fixate pe cap.
- dacă profesia purtătorului de ochelari impune o bună vedere în sus, se propune o montură care
depăşeşte sprâncenele pentru a nu limita câmpul vizual în partea superioară.
- monturile ochelarilor pentru copii nu vor avea aceleaşi proporţii ca la adulţi.
- montura trebuie aleasă corespunzator feţei purtătorului. De această alegere depind confortul şi
stabilitatea ochelarilor. Orice eroare morfologică se va traduce prin dificultăţi de ajustare şi pentru
purtătorul de ochelari, prin diverse neplăceri: alunecare, răni, centraj prost al lentilelor, disconfort
vizual etc.
- în cazul monturilor din material plastic trebuie să se acorde atenţie formei nasului, deoarece
retuşurile sunt dificile.
- distanţa între marginile exterioare ale locaşurilor pentru lentile trebuie să fie egală cu
intervalul sfenoidal. Lăţimea totală a feţei monturii se recomandă să fie cuprinsă între dimensiunea
intervalului temporal mediu şi intervalul auricular.
- văzut din profil, braţul monturii, montată pe cap, trebuie să fie cât mai aproape de orizontală.
- unele monturi au balamale (articulaţii) sus, altele jos. Urechile la rândul lor pot fi situate mai
sus sau mai jos faţă de linia pupilelor. Nu se recomandă braţe cu balamalele sus unei persoane care are
urechi joase şi nici braţe cu balamale joase pentru urechi foarte sus. Braţele trebuie să aibe aceeaşi
înclinare faţă de montură (excepţie fac cazurile speciale).
- montura trebuie să fie uşoară. Ochelarii pot cântări între 20 - 75 grame. Materialul monturii va
avea pentru lentilele din material organic, densitate mică, dar rezistenţă şi rigiditete suficiente.
Materialul plastic trebuie să poată fi deformat cu cleştele. Grosimea materialului trebuie să fie aceeaşi
la punte şi la urechi pentru balamale. În partea inferioară montura ar trebui să fie mai subţire. Trebuie
avut în vedere, alegerea înălţimii punţii în funcţie de proeminenţa rădăcinii nasului, de pomeţi, arcada
sprâncenelor, lungimea genelor. Forma punţii poate fi responsabilă pentru presiunea exercitată asupra
pielii.
- presiunea în punctele de contact cu nasul este repartizată neuniform dacă puntea şi plachetele
sunt adaptate necorespunzător.
- puntea şi plachetele trebuie să fie adaptate astfel încât, să urmărească perfect forma părţilor
rigide ala nasului. Dacă forma standard a punţii, nu corespunde formei anatomice, ea trebuie adaptată.
Presiunea de contact pe nas, depinde de forma nasului.
- braţele preiau 10% din greutatea totală a ochelarului.
- mărimea suprafeţei plachetelor este limitată de aspectele anatomice. O suprafaţă de reazem
prea mare, poate perturba funcţiile canalului lacrimal, nervii locali, muşchii etc. O presiune pe muşchi
poate provoca durere, înainte ca pielea să reacţioneze. Durerea este surdă, devine tot mai puternică şi se
întinde din ce în ce mai departe de punctul de presiune.
Poziţia punctului de rotaţie al plachetei mobile influenţează modul cum este repartizată
presiunea acesteia pe nas.
- observarea atentă a capului şi corpului uşurează mult alegerea şi adaptarea corectă a monturii.
Corpul cu toare componentele sale formează o unitate care trebuie pusă în valoare cu ajutorul
hainelor, ochelarului, podoabelor. Proporţiile feţei sunt influenţate de ochelari. Pentru un observator,
ochelarii par să umple faţa.
17
Mărimea şi forma monturilor de ochelari
În majoritatea cazurilor lăţimea monturii trebuie să corespundă cu lăţimea feţei. Pentru ochelarii
fără cercuri, rotunzi se pot alege monturi mai înguste.
Dacă faţa permite este mai bine să se poarte monturi urcătoare, care fac faţa mai proaspătă decât
monturile coborâtoare, care dau un aspect obosit.
Puntea şi sprâncenele trebuie să urmeze o linie coerentă, braţele nu trebuie să prelungească
sprâncenele. O punte înaltă alungeşte estetic nasul.
O prindere a braţelor sus cu punte medie sau joasă, „urcă” ansamblul, astfel faţa pare mai fină,
bărbia şi gura sunt puse în evidenţă.
O prindere a braţelor joasă cu punte medie sau înaltă „coboară” ansamblul, astfel faţa pare mai
fină, bărbia şi gura sunt puse în evidenţă, faţa este scurtată.
Ajustarea monturii
A ajusta o montură înseamnă a o adapta la faţa purtătorului de ochelari astfel încât:
- lentilele sa fie la înalţimea, distanţa şi înclinarea prevăzute de o bună compensare a defectului
optic, de folosire a câmpului vizual, ţinând cont de mărimea şi puterea dioptrică a lentilelor;
- montura să fie aşezată pe nas, fără să alunece sau să rănească;
- braţele trebuie să menţină ochelarii la locului lor, fără comprimarea exagerată a tâmplelor sau
tracţiune prea mare pe urechi.
Operaţia de ajustare a monturii presupune: abilitate manuală, cunoştinţe anatomice şi
morfologice, capacitate bună de observare, dotare cu scule corespunzătoare.
Corecţia monturii constă în a reface forma monturii, după asamblarea lentilelor.
Metoda de ajustare
Clientul este aşezat în faţă sau alături de tehnicianul optometrist. Se verifică rapid cum s-a făcut
montarea lentilelor în montură.
Ajustarea se face astfel:
1) Reglajul deschiderii braţelor se face în funcţie de: forma timpanelor şi de intervalul superior
auricular.
Presiunea pe cap se exercită numai la nivelul vârfului şanţului auricular, ca să nu se comprime
artera temporală superficială. Braţele nu trebuie să fie prea depărtate de tâmple, din motive de estetică
şi stabilitate. Este ideal ca braţele să fie rectilinii de la balama şi până la începutul cambrurii. Braţele se
curbează uşor, dacă tâmplele sunt rotunde. Se eviăa braţele concave care sunt inestetice, presează
tâmplele şi împing montura înainte.
Dacă se cunoaşte intervalul superior auricular se determină deschiderea braţelor folosind regula
următoare:
- braţele fine sau suple = 15 mm mai puţin ca intervalul superior auricular;
- braţele semirigide = 10 mm mai puţin ca intervalul superior auricular;
- braţele rigide = 5 mm mai puţin ca intervalul superior auricular;
- braţele foarte rigide = 2 - 3 mm mai puţin ca intervalul superior auricular.
Deschiderea se măsoară când braţele sunt deschise la începutul îndoirii de la capăt.
De regulă braţele sunt simetrice, dar uneori unul din braţe trebuie deschis mai mult din cauza
asimetriei capului. Se controlează ca lentilele să fie la aceeaşi distanţă faţă de cei doi ochi. Dacă este
cazul, se deschide braţul în partea lentilei care este mai departată de ochi.
La o montură metalică este uşor să se închidă un braţ prea deschis, dar la monturile din material
plastic acest lucru este dificil. Dacă înclinarea monturii trebuie modificată mult, cele două operaţii
trebuie să se facă în acelaşi timp, deschidere şi înclinare.
18
2) Verificarea: fiecare braţ se sprijină pe vârfurile şanţurilor auriculare si nu deasupra, ceea ce
se întâmplă dacă îndoitura braţului după ureche este exagerată sau braţul este prea scurt. Se poate
verifica simetria, cu un dispozitiv care are trasate linii cu diverse înclinaţii. Se verifică răsucirea feţelor
ochelarilor. Curbura ramei nu trebuie să fie exagerată, ea nu trebuie să fie niciodată concavă, ci uşor
convexă.
3) Reglajul înclinării braţelor: dacă o ureche este mai sus ca cealaltă se înclină braţul din partea
urechii care este mai joasă, sau se micşorează această înclinare de cealaltă parte, după cum corpul
monturii este prea sau nu, înclinat. Înclinarea depinde de:
- morfologia feţei (montura nu trebuie să atingă sprâncenele nici pomeţii);
- utilizarea ochelarului (pentru vederea în planul îndepărtat sau pentru vederea în planul
apropiat).
Înclinarea exagerată riscă să provoace un astigmatism de incidenţă jenant. Trebuie să se încline
diferit braţele atunci când sprâncenele nu sunt la aceeaşi înălţime.
Se verifică şi închiderea braţelor. Funcţie de lăţimea şi grosimea braţtelor, se alege una din
situaţiile:
- închiderea braţelor, ele încrucişându-se în planul median;
- închiderea braţelor paralel, spatele braţelor nu trebuie să atingă lentilele.
4) Ajustarea braţelor în spatelor urechilor
Succesiunea fazelor se începe cu partea cea mai aprope de vârful şanţului auricular şi se termină
cu extremitatea spatelui.
Există trei tipuri principale de ajustaj: braţe drepte, braţe cu curbură simplă, braţe cu curburi
multiple.
5) Ajustarea plachetelor se face: după lăţimea nasului, funcţie de înălţimea monturii, de distanţa
ochi – lentilă, de lungimea genelor, de poziţionarearea pentru vederea în planul apropiat pentru lentile
multifocale.
O montură metalică poate fi reglată uşor. Montura din material plastic se poate modifica în ce
priveşte unghiul de fugă al plachetelor prin pilire, ceea ce face ca montura să coboare. Pentru a evita
acest inconvenient este recomandat să se aleagă o formă de montură convenabilă formei nasului şi să se
modifice montura înainte de a monta lentilele.
Pentru monturile metalice, plachetele vor fi simetrice şi dacă este posibil ascunse în spatele
cercurilor.
6) Strângerea braţelor : se verifică toate şuruburile. Braţele nu trebuie să fie prea libere,
deoarece şuruburile se pot deşuruba complet şi jocul face să varieze sensibil unghiul de înclinare al
braţelor, ca şi unghiul de deschidere. Braţele nu trebuie să fie prea fixe, deoarece efortul pentru
manipulare al braţelor ar fi prea mare ceea ce poate duce la riscul de spargere al lentilelor şi la
modificarea ajustajului monturii.
Pentru ajustarea monturilor metalice sunt necesari diverşi cleşsti, şurubelniţe, sursă de caldură
pentru capetele braţelor.
Calităţile unui cleşte bun pentru ajustare sunt: robusteţea, netezimea ciocurilor, uşurinţa de
manevrare. Cleştele trebuie să ţină bine piesa ce trebuie modificată prin torsiune, fară să alunece şi fără
să deformeze metalul, sau să strice stratul superficial care protejează metalul de bază, de coroziune. Cu
ajutorul cleştilor se pot modifica deschiderea şi înclinarea braţelor şi poziţia plachetelor.
Modificarea deschiderii braţelor se face la nivelul urechilor, cu ajutorul unui cleşte cu ciocuri
paralele evitând răsucirea cercurilor (risc de spargere al lentilelor). Braţul trebuie să rămână în
prelungirea urechii. Nu trebuie strivite capetele şuruburilor. Se evită folosirea pilei pentru deschiderea
braţelor. Pentru ajustarea capătului îndoit al braţului după forma şanţului auricular, se încălzeşte uşor
acest capăt şi apoi se deformează. Reglajul pachetelor se face cu cleşti cu ciocuri ascutite, rotunde şi
plate, pentru a ţine braţul şi cleştii cu ciocuri plate mai lateral.
19
Există un mare număr de plachete fixe sau mobile. În unele cazuri plachetele, sunt fixate de
cercuri. În acest caz se pot schimba plachetele cu altele mai groase sau mai înalte. Deplasarea
plachetelor se face modificând forma braţelor plachetelor, evitând curburi prea brutale şi tracţiuni care
ar putea rupe sudura. Dacă se micşorează intervalul dintre plachete, ochelarul urca şi viceversa.
Pentru monturile din material plastic sunt necesare surse de caldură, pile, materiale de lustruit,
cleşti pentru balamale.
Ajustarea unei monturi din material plastic, este cu atât mai uşoară cu cât montura este mai
bine aleasă. Se poate modifica la cald sau la rece, cu ajutorul pilelor.
Cu excepţia unor urechi cotite, deschiderea braţelor se realizează prin pilirea făcută cu grijă fără
să se strice balamaua.
Modificarea înclinării se poate face în trei feluri:
- prin încălzirea braţului care se îndoaie cu grijă;
- prin torsiunea părţii fixe a balamalelor;
- prin torsiunea ansamblului balamalei cu cleşte paralel şi cleşte pentru balamale.
Modificările de înclinare schimbă deschiderea braţelor. Dacă se curbează montura, lentilele se
aproprie de ochi şi se măreşte presiunea pe tâmple, ceea ce duce la necesitatea retuşării capetelor
braţelor şi a deschiderii lor. Dacă, din motive morfologice, este necesar să se ridice una din părţile
monturii, trebuie să se aibe grijă ca: să nu se provoace hiperforie, să nu se decaleze segmentele
lentilelor multifocale, să nu se modifice orientarea axelor lentilelor astigmate.
Măsurătorile faciale şi cunoaşterea morfologiei sunt esenţiale pentru un bun ajustaj.
BIBLIOGRAFIE:
- Ing. State D. M, dr. Lascu E Utilajul şi tehnologia confecţionării lentilelor, ramelor şi
ochelarilor – manual pentru şcoli profesionale şi cursuri de specializare, EDP Bucureşti 1980;
- Prof. ing. Danescu F., prof. ing. Grosu M., prof. ing. Rotaru T., prof. ing. Stoian G, prof.ing.
Vertan E. - Utilajul şi tehnologia mecanicii fine şi a opticii – manuale pentru clasa a XI a şi a XII a,
licee industriale cu profil de mecanică, calificarea mecanic de mecanică fină şi optică şi şcoli
profesionale, EDP Bucureşti 1989;
- Popescu I. I, Toader E - Optica, ESE Bucureşti 1989;
- Dumitrescu N. – Tehnologia de adaptare a ochelarilor, UPB Bucureşti 1999 ;
- N Dumitescu - Bazele opticii fiziologice, UPB 1994;
- ECCO European Diploma Optometry (candidate guidelines) – Zentralverband der
Augenoptiker, Dűsseldorf 2008.
20
ANEXE
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
Calificarea: Tehnician optometrist
Anul I
Modulul IX: Tehnologia monturilor de ochelari
SARCINI DE LUCRU
TESTUL NR.1
TESTUL NR.2
TESTUL NR. 3
TESTUL NR. 4
38
COLEGIUL UCECOM SPIRU HARET BUCUREŞTI
ŞCOALA POSTLICEALĂ, CALIFICAREA: TEHNICIAN OPTOMETRIST
ANUL I, 2013/2014
NUMELE ŞI PRENUMELE ELEVULUI______________________________________
MODULUL X: TEHNOLOGIA MONTURILOR DE OCHELARI
LOCUL DE PRACTICĂ:___________________________________________________
SEMNĂTURA REPREZENTANTULUI AGENTULUI ECONOMIC________________
DATA EFECTUĂRII TEMELOR:____________________________________________
39
Calificarea: Tehnician optometrist
Anul I
Modulul IX: Tehnologia monturilor de ochelari
TEMA
40