Învăţarea eficientă

2. Metode de învăţare activă şi eficientă................................................................................................ 2

4. Ascultarea activă.................................................................................................................................. 2
5. Citirea materiei, marcarea textului şi luarea notiţelor............................................................................. 2
6. Scrierea eficientă.................................................................................................................................. 4
7. Recapitularea materiei şi uitarea........................................................................................................... 5
1. Bazele şi strategiile pentru îmbunătăţirea stilului şi a organizării procesului de învăţare................ 7
1. Definiţia şi tipurile de învăţare............................................................................................................... 7
2. Stiluri de învăţare................................................................................................................................. 7
3. Managementul timpului în procesul de învăţare..................................................................................... 8

1/9
2. Metode de învăţare activă şi eficientă

4. Ascultarea activă

Pentru ca ascultarea să se poată denumi activă, trebuie să folosiţi următoarele abilităţi: parafrazarea, adresarea
subîntrebărilor şi rezumarea. Aceste trei tehnici nu înseamnă că trebuie să fiţi de acord cu tot ceea ce a spus profesorul, ci
că aţi înţeles ceea ce vi s-a spus. Conţinuturile cu care nu suntem de acord se memorează mai repede. Dacă întâlniţi astfel
de conţinuturi, exersaţi raţionamentul argumentativ. Dacă nu sunteţi de acord, dar nu aveţi argumente puternice, atunci
acest lucru nu are niciun sens pentru procesul de învăţare.

Conform modelului SIER, există 4 etape cheie: receptarea mesajului, aşezarea lui în context, evaluarea mesajului şi
parafrazarea.

Cu ocazia ascultării, trebuie evitate următoarele situaţii:

Pseudo-ascultarea – vă comportaţi ca şi cum aţi asculta, când de fapt nu ascultaţi. Pe platforma DL, materialele
multimedia au o durată care este adaptată la posibilităţile de menţinere a atenţiei, şi de aceea în acele câteva minute,
cât durează un material multimedia, încercaţi să fiţi concentraţi la ceea ce auziţi

Ascultarea selectivă - subînţelege ascultarea numai a ceea ce vă interesează. Atunci când în curs apare o temă de care
nu sunteţi interesaţi şi pe care nu vreţi să o ascultaţi, dvs. o suprimaţi şi o respingeţi. În acest mod nu vă veţi îmbogăţi
cunoştinţele, ci le veţi confirma doar pe cele existente.

Ascultarea în ambuscadă - ascultaţi cu scopul de a-l ataca pe cel care vă vorbeşte. O astfel de ascultare este selectivă şi
în general nu se acordă atenţie decât contra-argumentelor.

Câteva dintre regulile cheie ale ascultării active sunt: atenţia canalizată spre temă, revizuirea a ceea ce ştiţi despre tema pe
care o veţi asculta, observarea profesorului sau vizionarea materialelor pe ecran, suprimarea emoţiilor şi a nerăbdării,
comentarea pe scurt şi argumentată a conţinutului după ascultarea acestuia, luarea notiţelor în timpul ascultării cursului,
prin scrierea acestora cu propriile cuvinte şi prin utilizarea imaginilor şi a schiţelor, precum şi scrierea unui rezumat după
ascultarea materiei.

5. Citirea materiei, marcarea textului şi luarea notiţelor

Cele 5 faze de citire a materiei sunt:

1. Parcurgeţi rapid capitolul - citiţi capitolul introductiv, titlurile, subtitlurile, precum şi rezumatul ultimului capitol.
Observaţi toate diagramele, graficele, tabelele şi notele de subsol.

2. Formulaţi întrebări - transformaţi fiecare titlu în întrebare.

3. Citiţi textul pentru a primi răspunsul la întrebări - citiţi textul având în vedere întrebarea pe care aţi formulat-o atunci
când aţi citit titlul capitolului.

2/9
 4. Marcaţi şi subliniaţi - după citirea unui capitol scurt, reveniţi şi subliniaţi cuvintele (nu propoziţii întregi) care dau
răspunsul la întrebarea pe care aţi formulat-o.

5. Repetaţi - la sfârşitul unui capitol, aduceţi-vă aminte de întrebarea pe care aţi formulat-o din titlu şi încercaţi să
răspundeţi la ea.

Paşi similari are şi metoda SQ3R: Survey (imaginea de ansamblu), Question (întrebarea), Read (citirea), Recite (citirea cu
voce tare) şi Review (revizuirea).

Marcarea textului în timpul citirii este o parte importantă a strategiei dvs. de învăţare, de aceea:

1. înainte de a începe să marcaţi textul, obligatoriu citiţi întregul capitol sau o parte din text stabilită anterior;

2. marcaţi cele mai importante fapte şi exemple care vă ajută să înţelegeţi, precum şi definiţiile şi cuvintele mai puţin
cunoscute şi necunoscute;

3. marcaţi textul prin subliniere sau prin colorarea lui cu markere speciale;

4. nu folosiţi multe culori;

5. nu marcaţi textul la prima citire;

6. în loc de sublinierea şi colorarea cuvintelor din text, lângă părţile importante din text puteţi să puneţi linii verticale sau
semnul exclamării;

7. folosiţi propriile cuvinte pentru a lua notiţe scurte atunci când interpretaţi o idee;

8. notele pe care le scrieţi trebuie să fie scurte şi clare. Acestea vă vă asigură o revizuire şi o recapitulare mai eficientă a
materialului.

Când luaţi notiţe:

nu luaţi notiţele imediat de la prima citire;

când terminaţi cu prima citire a lecţiei, marcaţi şi localizaţi cele mai importante idei, mesaje, titluri şi subtitluri;

după localizarea celor mai importante idei şi concluzii, încercaţi să parafrazaţi informaţiile respective;

nu copiaţi părţi întregi din lecţia pe care o citiţi;

când luaţi notiţe, folosiţi mai multe surse. Un bun mod este să selectaţi mai întâi sursa principală, care să fie bună din

3/9
 punct de vedere conceptual, extrageţi notiţele din aceasta, faceţi scheletul principal, iar apoi pe baza lui adăugaţi
informaţii din alte surse;

după ce terminaţi cu luarea notiţelor, citiţi-le încă o dată.

6. Scrierea eficientă

Scrierea este o capabilitate importantă a unui intelectual şi la dezvoltarea acestei abilităţi ar trebui să lucraţi încă de la
începutul şcolarizării, deoarece vă va fi necesară de multe ori, mai târziu, în cariera profesională.

Realizarea unei lucrări scrise se poate împărţi în 4 faze. Acestea sunt:

1. Pregătirea scrierii - faza în care definim tema, determinăm modul de scriere, efectuăm organizarea scrierii şi cercetările
necesare;

2. Scrierea proiectului de text - faza în care creăm conţinutul şi dezvoltăm mesajul şi stilul de scriere;

3. Revizuirea textului - revizuirea ideii dezvoltate în conţinut şi organizarea conţinutului;

4. Verificarea greşelilor gramaticale - faza în care se fac ultimele corectări şi verificări ale textului.

Există reguli care vă vor ajuta să obţineţi mai repede efectul şi calitatea dorită cu ocazia scrierii lucrării.

Este foarte important să scrieţi regulat.

Determinaţi termene limită atunci când scrieţi.

Fiţi atenţi ca atunci când scrieţi să revizuiţi şi să redactaţi textul în paralel.

Este important să ţineţi cont de lungimea textului.

Scrieţi idei simple, cu propoziţii şi cuvinte simple.

Menţineţi un ritm constant al propoziţiilor. Scurtaţi propoziţiile mai lungi şi dezvoltaţi-le pe cele mai scurte.

Menţineţi un ritm constant al paragrafelor. Scurtaţi paragrafele mai lungi şi dezvoltaţi-le pe cele mai scurte.

Când redactaţi textului, aplicaţi tehnica de tăiere: separaţi frazele lungi prin virgulă şi transformaţi-le în propoziţii mai
scurte.

4/9
 Pentru a revizui şi aranja mai bine textul, este bine şi util să lăsaţi să treacă puţin timp de la scrierea primei versiuni.

Literatura, bibliografia sau lista de referinţe se prezintă la sfârşitul lucrării. Aici se menţionează toate sursele de informaţii
scrise, dar şi cele electronice, folosite în lucrare. Când specificaţi cărţile, se scrie numele şi prenumele autorului, titlul cărţii,
editura şi anul publicării. Stilul poate varia, nu este strict prevăzut dacă anul se scrie după numele autorului sau la sfârşit,
însă este necesar să folosiţi acelaşi stil în întreaga lucrare. Când specificaţi sursele electronice, se recomandă specificarea
întregii adrese web. Pentru indicarea surselor din text, sunt utile notele de subsol care pot avea două funcţii. Acestea se
folosesc pentru documentarea surselor şi pentru ataşarea informaţiilor suplimentare la tema lucrării.

7. Recapitularea materiei şi uitarea

Procesul de uitare subînţelege o uitare totală sau parţială, permanentă sau temporară a ceea ce aţi învăţat, precum şi
imposibilitatea de reproducere sau recunoaştere a materialului învăţat.

Deosebim 2 tipuri de uitare:

1. Uitarea spontană - acest tip de uitare apare dacă nu se repetă o materie sau dacă nu se aplică cunoştinţele dobândite.
În acest caz, cunoştinţele se uită treptat.

2. Uitarea activă - acest tip de uitare apare atunci când interferează reciproc două tipuri de materii (de exemplu, mai întâi
se învaţă managementul, iar apoi continuăm cu marketingul).

Viteza de uitare a materiei învăţate este cea mai mare după încetarea învăţării. Cu timpul, uitarea este tot mai încetinită,
însă şi în continuare este în creştere.

Strategia intervalelor optime presupune programarea recapitulării materiei la intervale de timp atent alese, care se numesc
intervale optime.

Intervalele optime se calculează pe baza a două criterii opuse. Acestea sunt:

1. Intervalele trebuie să fie atât de lungi încât să asigure o frecvenţă redusă a recapitulării, pentru a putea beneficia de
aşa-numitul efect al separării, conform căruia există o anumită limită până la care trebuie prelungit intervalul dintre
repetări, astfel încât să se obţină o memorare mai bună.

2. Intervalele trebuie să fie suficient de scurte pentru a putea asigura că materia nu este uitată.

Aceasta înseamnă că intervalele trebuie să fie atât de lungi cât este necesar pentru a uita o mică parte din cunoştinţele
dobândite.

Urmărind această strategie, procesul de recapitulare se poate organiza aproximativ pe baza următoarelor principii. Cel mai
bine ar fi ca prima recapitulare să fie efectuată aproximativ la 15-20 de minute după o învăţare care a durat în jur de o oră.
Dacă notiţele au fost corect luate, recapitularea ar trebui să dureze aproximativ 10 minute. În acest mod, veţi reţine ceea ce
aţi învăţat pentru o zi. Apoi, în ziua următoare ar trebui să efectuaţi a doua recapitulare care va dura aproximativ 5 minute.
După a doua recapitulare, nivelul de memorare al lecţiilor învăţate este mult mai mare. După 7 zile, recapitulaţi materia
pentru a treia oară, aceasta având o durată de câteva minute. Această recapitulare, împreună cu a patra recapitulare care

5/9
urmează după o lună de zile, este de obicei suficientă pentru memorarea pe termen lung a datelor şi a informaţiilor. Toate
intervalele de timp date în tabel, şi organizarea ritmului de recapitulări, trebuie obligatoriu adaptate fiecărei situaţii în parte
în procesul de învăţare.

6/9
1. Bazele şi strategiile pentru îmbunătăţirea stilului şi a
organizării procesului de învăţare

1. Definiţia şi tipurile de învăţare

Învăţarea se poate defini ca: schimbare progresivă şi relativ permanentă a individului, apărută sub influenţa mediului
înconjurător şi provocată de nevoile individului care se află într-o continuă schimbare.

În funcţie de faptul dacă învăţăm sau nu cu o anumită intenţie, deosebim: învăţarea simplă şi învăţarea complexă. Formele
simple sunt: sensibilizarea, deprinderea şi condiţionarea clasică, iar prin acestea nu dobândim noi proprietăţi şi nu învăţăm
cu o anumită intenţie. Formele complexe de învăţare sunt: învăţarea instrumentală, învăţarea prin analiză şi învăţarea după
model, în urma cărora dobândim noi proprietăţi şi învăţăm cu o anumită intenţie. 

Clasificarea învăţării după conţinut:

1. dobândirea competenţelor senzo-motorii – învăţarea mişcărilor şi conectarea lor cu competenţele;

2. învăţarea verbală – conţinuturi exprimate prin cuvinte; există în două forme: forma mecanică şi forma de învăţare prin
înţelegere.

În literatura de specialitate, deseori se menţionează şi învăţarea didactică şi programată.

2. Stiluri de învăţare

Stilul de învăţare reprezintă comportamente caracteristice ale elevilor, care se pot folosi ca un indicator relativ stabil al
modului în care elevi primesc, interacţionează şi răspund la mediul de învăţare. Cea mai răspândită şi cea mai simplă
clasificare a stilurilor de învăţare este clasificarea care subînţelege 3 stiluri de învăţare. Aceste 3 stiluri sunt: stilul vizual,
stilul auditiv şi stilul kinestezic (tactil).

Conform clasificării date de Kolb, dar în conformitate cu cercul de învăţare experimentală, sunt identificate 4 tipuri de elevi,
pe baza stilului de învăţare. Aceştia sunt:

Activii (acomodatorii) - se bucură de noi experienţe şi oportunităţi care le permit să înveţe prin experimentare. În
procesul de învăţare le place să participe activ. Cel mai bine învaţă din exerciţii scurte şi interactive.

Reflexivii (divergenţii) - le place să observe şi să reflecteze asupra informaţiilor înainte de a acţiona. Iau decizii doar
atunci când sunt pregătiţi şi nu le place să se grăbească. Cel mai bine învaţă prin observare şi din experienţele altor
persoane.

Teoreticienii (asimilatorii) - le place să cerceteze metodic. Ei analizează fiecare pas şi pun întrebări. Sunt analitici şi
detaşaţi. Învaţă asemenea reflexivilor, însă le place să aplice propriile concepte şi modele teoretice.

Pragmaticii (convergenţii) - caută mereu soluţiile practice, nu le place să teoretizeze şi vor să dobândească experienţe
practice. Acţionează repede şi cu încredere de sine. Învaţă la fel ca activii, însă le place să aibă un obiectiv practic

7/9
 pentru activităţile lor.

Nu există cel mai bun stil de învăţare, şi nici nu este bine să folosiţi doar un singur tip de materiale şi metode de lucru, însă
este bine să ştiţi care este stilul cu ajutorul căruia puteţi obţine cele mai bune rezultate, precum şi care sunt părţile dvs.
slabe pentru a le îmbunătăţi.

3. Managementul timpului în procesul de învăţare

Managementul timpului începe cu planificarea sarcinilor, determinarea priorităţilor, planificarea şi distribuirea timpului.
Astfel vă asiguraţi că vă ocupaţi de activităţile corecte şi de sarcinile şi problemele cheie. De asemenea, utilizarea timpului
trebuie constant analizată. Prima schemă vă arată dacă aveţi stabilite anumite obiective de învăţare, dar şi cum să le
realizaţi. A doua schemă se referă la planul de învăţare: dacă aveţi un plan de învăţare şi dacă îl respectaţi. A treia schemă
se referă la abilitatea de gestionare a priorităţilor în procesul de învăţare (a lucrurilor importante care trebuie realizate). A
patra schemă pune în prim plan pregătirea dvs. de a schimba tot ceea ce nu este bun în gestionarea timpului dvs. în
procesul de învăţare.

Cele mai importante 5 principii de management al timpului în procesul de învăţare sunt:

1. Pregătirea este elementul primar al managementului timpului. În faza de pregătire se defineşte planul de învăţare şi se
face orarul de activităţi.

2. Al doilea principiu al managementului timpului este formularea obiectivelor de învăţare. Un obiectiv bine stabilit este
concret, măsurabil, realizabil, relevant şi limitat din punct de vedere temporal.

3. Al treilea principiu de management al timpului în procesul de învăţare este împărţirea sarcinilor în componente mai
mici.

4. Al patrulea principiu este determinarea priorităţii sarcinilor.

5. Al cincilea principiu subînţelege că cele mai grele şi exigente lucruri tebuie făcute atunci când sunteţi cei mai productivi
şi cei mai concentraţi.

Cei 6 mari hoţi de timp în procesul de învăţare sunt:

Planificarea slabă

Lipsa de priorităţi/obiective

Amânarea

Întreruperile

8/9
Prea mult efort

O masă de lucru aglomerată

9/9