UNIVERSITATEA ’’SEXTIL PUŞCARIU’’ BRAŞOV

Facultatea de Ştiinţe Economice

Specializarea: Finanţe – Bănci

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Garda Financiară şi atribuţiile sale de control

Îndrumător Absolvent
Lect. Univ. Drd. PREDA CĂTĂLINA STELIAN CLAUDIA

Braşov
 promoţia 2003

CUPRINS

INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1 – Noţiuni introductive privind apariţia Gărzii Financiare în România 3

1.1 Apariţia controlului financiar în România 3

1.2 Organizarea controlului financiar în România 6
1.3 Apariţia Gărzii Financiare în România 12
1.4 Evoluţia organigramei şi modificările de poziţie ale Gărzii Financiare în structura 16
Ministerului Finanţelor Publice

CAPITOLUL 2 – Organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare 18

2.1 Definiţia Gărzii Financiare şi necesitatea existenţei instituţiei 18
2.2 Structura Gărzii Financiare 19
2.3 Domeniul de activitate al Gărzii Financiare 22
2.3.1 Activitate desfăşurată individual 22
2.3.2 Activitate desfăşurată în colaborare cu alte instituţii 24
2.4 Personalul Gărzii Financiare 26
2.4.1 Drepturile şi obligaţiile personalului 26
2.4.2 Forme de răspundere a personalului şi modul de utilizare al armamentului 29
2.4.2.1 Răspunderea disciplinară 29
2.4.2.2 Răspunderea materială 29
2.4.2.3 Utilizarea armamentului 30
2.4.3 Normele de lucru referitoare la organizarea controlului financiar 32
2.4.4 Ghidul comisarului 34

CAPITOLUL 3 – Atribuţiile de control ale Gărzii Financiare 42

3.1 Controlul financiar executat prin Garda Financiară 42
3.1.1 Necesitate, rol, obiect, funcţii 42
3.1.2 Metodele şi procedura executării controlului financiar 44
48
 3.1.3 Actele de control financiar

CAPITOLUL 4 – Rolul Gărzii Financiare 53

4.1 Combaterea infracţiunii de evaziune fiscală şi contrabandă, precum şi a oricăror 53
procedee interzise de lege
4.2 Procedura de constatare a faptelor şi de valorificare a constatărilor 56
4.3 Procedura de contestare a actelor şi de soluţionare a contestaţiilor 58

STUDII DE CAZ 60
CONCLUZII 75
ANEXE 77
BIBLIOGRAFIE
 INTRODUCERE

’’Să nu faci multe legi, şi chiar de le faci vezi să

fie bune şi mai cu seamă ai grijă să fie
ascultate şi aduse la îndeplinire, fiindcă legile
care nu sunt ascultate poţi să le socoteşti ca şi
cum n-ar fi; ba încă mai trezesc şi bănuiala că
stăpânitorul care avu atâta înţelepciune şi
vrednicie ca să le alcătuiască n-ar fi în stare să
le facă şi ascultate’’
M. Cervantes

România în ultimii doisprezece ani cunoaşte mai ales în domeniul fiscalităţii o

instabilitate legislativă care creează confuzii în rândurile contribuabililor de bună – credinţă, dar
şi modalităţi de fraudare celor de rea credinţă.
Reglementarea raporturilor sociale prin legi şi respectarea acestora atrage după sine
posibilitatea de îndeplinire a funcţiilor statului de drept. Din acest considerent urmărirea modului
în care sunt respectate legile prezintă o mare importanţă. Unul dintre factorii stimulatori ai
progresului îl constituie însuşi controlul, care sub o formă sau alta a fost atestat istoric încă din
cele mai vechi timpuri.
Pe fondul unor permanente transformări legislative şi a dezvoltării economiei de piaţă a
apărut ca stringentă necesitatea reînfiinţării Gărzii Financiare ca un organ care să acopere
principalele interese ale statului pe de o parte şi drepturile cetăţeanului pe de altă parte, în
condiţiile noilor raporturi create prin apariţia noilor agenţi economici particulari, mai ales a
acelor producători de bunuri de larg consum şi prestări de servicii.
Fiscalitatea este indiscutabil o inoportunitate pentru orice contribuabil, indiferent cât
civism fiscal ar dovedi acesta. Ea devine în plus o povară şi cauză de nemulţumiri publice când
’’întrece măsura’’ sau când gestionarea ei este neconformă cu intenţia declarată a puterilor
publice.
În concluzie, fiscalitatea trebuie privită ca fiind într-adevăr un atribut al statului suveran,
dar ea trebuie să ia în considerare şi voinţa şi elementul de consimţire la impozit din partea
contribuabilului.

1
 Ne punem o întrebare firească: Oare care este gradul de consimţire al contribuabilului
român, în condiţiile în care asupra lui, într-o perioadă foarte scurtă, s-au abătut o grindină de
impozite şi taxe, care se aplică după nişte norme într-o continuă schimbare? Cert şi regretabil
este că nici chiar aparatul fiscal nu a ajuns să lucreze din rutină.
Este incontestabil nevoie de adevăraţi profesionişti, care să cunoască foarte bine legile pe
care le aplică, dar şi mijloacele de care pot uza în scopul asigurării, respectării şi interpretării cât
mai corecte a dispoziţiilor legale.
Regretabil este însă faptul că nu mai putem invoca în prezent cu prea multă convingere principiul
’’nemo consetur ignorare legem’’.
Evaziunea fiscală este sensul negativ ce rezultă din aplicarea legilor într-un stat.
Din analiza fiscalităţii şi a legilor ce reglementează sistemul fiscal se impune să ne întrebăm:
- Există o legislaţie corespunzătoare şi un aparat fiscal eficient pentru a limita la maximum
evaziunea fiscală?
- Mărimea sau întinderea evaziunii fiscale se află sub control sau dimpotrivă, este un
fenomen cronic care erodează masa veniturilor bugetare şi induce inechitatea în rândurile
contribuabililor?
În combaterea evaziunii fiscale Garda Financiară are rolul vârfului de lance, care prin
controlul operativ şi inopinat surprinde prin mijloace specifice contribuabilii care se abat flagrant
de la legile fiscale în vigoare.
Pentru a se combate evaziunea fiscală de către un organ de control trebuie să înţelegem mai
întâi ce urmăreşte să corecteze statul prin crearea unui organism de tipul Gărzii Financiare. În
acest sens, lucrarea de faţă va analiza sistemul de control financiar din România, insistând asupra
organizaţiei Gărzii Financiare. Vom analiza structurile şi legislaţia existentă în domeniul
fiscalităţii pentru a putea descoperi atât aspectele pozitive, cât şi lipsurile ce pot fi imputate
sistemului, încercând să găsim soluţii pentru ca într-adevăr legislaţia să asigure operativitatea
acţiunilor şi fermitatea măsurilor Gărzii Financiare, determinând-o să se înscrie în efortul
conjugat al Ministerul Finantelor Publice de evitare a ,,alterării’’ mediului economic şi social din
ţara noastră.

2
 CAPITOLUL 1
NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND
APARIŢIA GĂRZII FINANCIARE ÎN ROMÂNIA

1.1 APARIŢIA CONTROLULUI FINANCIAR ÎN ROMÂNIA

Reglementarea raporturilor sociale prin legi şi respectarea acestora atrage după sine
posibilitatea de îndeplinire a funcţiilor statului de drept. Din acest considerent urmărirea modului
în care sunt respectate legile prezintă o mare importanţă. Unul dintre factorii stimulatori ai
progresului îl constituie însuşi controlul, care sub o formă sau alta a fost atestat istoric încă din
cele mai vechi timpuri.
Noţiunea de "control"este des utilizată în toate domeniile vieţii social economice,
semnificând, într- o accepţiune largă analiza permanentă sau periodică a unei activităţi sau a unei
situaţii, pentru a urmări evoluţia ei şi pentru a lua, eventual, măsuri de îmbunătăţire.
Din punct de vedere etimologic, la originea termenului de "control" se află expresia
"contra rolus", care se referă la verificarea actului original după duplicatul încredinţat anume
în acest scop unei alte persoane.
Controlul este o acţiune de stabilire a exactităţii operaţiunilor materiale, care se efectuează fie
anticipat executării acestora, fie concomitent, fie la un interval de timp foarte scurt de la
desfăşurarea operaţiunilor.
Aşadar, controlul reprezintă activitatea care prin constatările făcute înainte, în timpul sau
după executarea unei operaţiuni, oferă date şi informaţii referitoare la acestea, vizând ca scop
final prevenirea unor abateri şi deficienţe (neconformităţi faţă de regulile prestabilite) precum şi
corecţia acestora şi stabilirea, după caz, a eventualelor răspunderi. Restrângând domeniul de
referire strict la dreptul financiar public, ,,noţiunea de control financiar cuprinde normele juridice
ce reglementează raporturile juridice de drept financiar ce se stabilesc în legătură cu controlul
modului de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare publice şi prin care se
urmăreşte corectitudinea actelor şi operaţiunilor efectuate şi respectarea legislaţiei în vigoare,
precum şi a altor reguli prestabilite’’.1)
În acest context, ,,controlul financiar constituie în mod evident un instrument al politicii
financiare a statului, un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a carenţelor şi de
stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea legalităţii.
 1) Petică Roman D., Drept financiar public, Casa de Presă şi Editură ‘’Tribuna’’, 2000,
pg.104-105
Controlul financiar este o componentă a controlului economic ce are drept obiectiv
cunoaşterea de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale şi financiare de
3
către societăţile comerciale publice, modul de realizare şi cheltuire a banului public, realizarea
eficienţei economico - financiare, asigurarea echilibrului financiar şi dezvoltarea economiei
naţionale. Efectiv, controlul financiar constă în examinarea existenţei unei concordanţe între
executare şi datele fixate într-un program’’.1)
De la apariţie, activitatea de control a cunoscut pe parcursul evoluţiei sale cel puţin cinci
etape principale.
O primă perioadă o reprezintă cea începând cu înfiinţarea Principatelor până la Regulamentele
organice ( sec. XVI - XIX), perioadă în care domnii din ambele principate erau domni absoluţi şi
deci dispuneau de veniturile ţării ca de bunurile proprii, după cum atestă cărturarii acelor
timpuri.2)
Deşi Adunarea obştească şi Sfatul boierilor aveau un rol pur consultativ, exista totuşi un
control special al banilor domneşti, exercitat în numele şi pentru interesul domnului, pentru a se
verifica dacă cei însărcinaţi cu strângerea taxelor vor să comită abuzuri. Pe lângă controlul
banilor domneşti mai exista şi controlul banilor mănăstireşti, în deosebi asupra veniturilor şi
cheltuielilor mănăstirilor închinate. Mărturie ne stau în acest sens "registrele pentru socotelile
vistieriei", până în 1750, când pe lângă vistierie apare ca autoritate consultativă Sfatul, iar în
privinţa întrebuinţării veniturilor, autoritatea divanului. Caracteristic acestei perioade este lipsa
unor reguli de control privind întrebuinţarea veniturilor, deci inexistenţa unui sistem financiar.
O a doua mare perioadă este cuprinsă între adoptarea Regulamentelor organice (1831 -
1832) şi Convenţia de la Paris (1858). Se pun astfel bazele unei organizări financiare şi se
stabilesc norme de control financiar publice, inaugurându-se un sistem financiar simplu, prin
acordarea de drepturi bugetare Adunării obşteşti. Apare totodată şi noţiunea de buget sau
închipuirea cheltuielilor anului viitor. Controlul exercitat de organe administrative (controlul
obştesc în Muntenia şi Sfatul Administrativ în Moldova) avea sarcina de a cerceta amănunţit
operaţiile făcute de slujbaşi şi de a pregăti controlul suprem efectuat de Adunarea Obştească.
A treia perioadă este cuprinsă între anii 1858 - 1918 . Controlul obştesc al socotelilor a fost
transformat în Ministerul Controlului, care deşi acţiona supra conturilor de gestiune, nu înfăţişa
întreaga gestiune publică a unui exerciţiu. Uneori, ministrul controlului era totodată şi ministrul
finanţelor.
1) Drossu Şaguna D., Drept financiar şi fiscal, Bucureşti, 1998, pg. 301
2) Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae , Editura Orizont, Bucureşti, 1976, pg. 125

4
 Primul regulament de contabilitate publică, întocmit după unirea Principatelor, inaugurează
un sistem regulat de contabilitate, astfel că, asupra operaţiunilor bugetare se exercita atât un
control administrativ, cât şi un control superior al organului legiuitor. Din punct de vedere
administrativ, toate operaţiunile ce priveau mânuirea banului public se efectuau numai de agenţi
subordonaţi Ministerului Finanţelor şi care răspundeau în faţa Ministerului Controlului. În cadrul
controlului legislativ, miniştrii aveau obligaţia de a prezenta Adunării Elective, în fiecare sesiune,
socoteli tipărite ale operaţiunilor efectuate.
În 30 mai 1862 apare în sfârşit şi o lege pentru organizarea Ministerului Finanţelor.
Conform prevederilor acesteia, ere înfiinţată Inspecţia generală de finanţe. Aflată sub ordinele
ministrului finanţelor, aceasta era compusă dintr-un inspector general, 8 inspectori şi un secretar
şi avea ca atribuţii controlarea inopinată a contabilităţii tuturor agenţilor dependenţi de
Ministerul Finanţelor, precum şi să semnaleze neregulile constatate.
În 1864 a fost edictată Legea asupra contabilităţii generale a statului, completată în 1929 cu
Legea contabilităţii publice, prin care a fost introdusă contabilitatea în partidă dublă, fiind astfel
facilitată cunoaşterea situaţiei financiare a ţării, pe de o parte, iar pe de altă parte înlesnea
descoperirea erorilor.
Penultima perioadă (1918 - 1927) a început deci imediat după Marea Unire, când a fost
înfiinţată Garda Financiara. Această instituţie a funcţionat însă numai în Transilvania, Bucovina
şi Banat, mai puţin în Regat. În ceea ce priveşte Moldova, s-a încercat impunerea controlului
unui asemenea organism, însă efectele nu au fost pozitive. In anul 1927 Garda Financiara a fost
desfiinţată.
Ultima etapă cuprinde aşadar perioada anilor 1927 până în anul 1932, când Garda
Financiară s-a reînfiinţat în întreaga ţară, fiecare reşedinţă de judeţ având secţii sau comisariate.

5
 1.2 ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR ÎN ROMÂNIA

Pentru o mai rapidă integrare în structurile Uniunii Europene sunt necesare o serie de
transformări şi în domeniul legislativ. Într-adevăr, până în anul 1999, după cum remarcă unii
autori şi în literatura de specialitate, controlul financiar era reglementat în principal de:
-
Legea 30/1991, privind organizarea şi funcţionarea controlului
financiar
şi a Garzii Financiare 1)
-
Legea 94 /1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi
2)

-
Legea 72 /1996, privind finanţele publice 3)
-
O.G. nr.70 /1997, privind controlul fiscal 4)
-
H.G.nr.447/1997, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Finanţelor 5)
În România, organizarea actuală a controlului financiar a fost decisă în contexul
introducerii structurii financiare publice asemănătoare celei consacrate în statele contemporane,
cu economii liber-capitaliste. Astfel, Legea finanţelor publice, 72/1996, prin art.1 al.3 statuta că:
"asupra modului de constituire, repartizare, utilizare a resurselor financiare publice, precum şi
asupra modului de păstrare şi întrebuinţare a mijloacelor materiale şi băneşti ale sectorului public
se exercită controale de către organisme legal abilitate".
Legea specială privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar, Legea30/1991
prevede că acest control se exercită asupra "administrării şi utilizării mijloacelor financiare ale
organelor centrale şi locale ale administraţiei de stat, precum şi ale instituţiilor de stat şi faţă de
stat.’’
Aceste acte normative au suferit modificări, fiind introduse concepţii moderne de control
financiar în sensul schimbărilor mai sus menţionate.
Totuşi, activitatea de control financiar a resurselor publice nu a fost structural modificată.
Referitor la formele controlului financiar, din dispoziţiile legii speciale şi a reglementărilor
normative se desprinde următoarea organizare :
1) publicată în M.O. nr. 64 din 27 martie 1991
2) publicată în M.O. nr.224 din 9 septembrie 1992
3) publicată în M.O. nr. 152 din 17 iulie 1996
4) publicată în M.O. nr. 227 din 28 august 1997
5) publicată în M.O. nr. 197 din 18 august 1997 şi abrogată prin H.G. nr.18/2001,
 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, publicată în M.O.
nr. 12 din 10 ianuarie 2001
-
controlul financiar propriu, preventiv şi de gestiune, organizat de ministere şi
alte organe centrale ale statului, prefecturi şi regii autonome, exercitat
prin organisme proprii fiecărei
6 unităţi; echivalează aşadar cu un control
intern.1)
-
controlul financiar de stat, exercitat de Direcţia Generală a Controlului
Financiar şi de Garda Financiara. 2)
-
controlul financiar preventiv şi ulterior, exercitat de Curtea de Conturi.3)
Rezultă aşadar că exista controlul intern, exercitat de structurile proprii, în timp ce
Ministerul Finanţelor şi Curtea de Conturi îl exercitau pe cel extern. Însă, odată cu apariţia O.G.
4)
119/1999 , privind controlul intern, auditul intern şi controlul financiar, a fost modificată
structural activitatea de control financiar, potrivit cerinţelor legale de aderare la structurile
europene.
În acest sens au fost abrogate dispoziţiile Legea 30/1991 referitoare la controlul financiar al
instituţiilor publice (sub aspectul controlului intern) şi totodată s-a introdus conceptul de "audit
intern" al acestor instituţii precum şi inspecţiile de audit intern ce urmează a fi exercitate de către
structuri specializate ale Ministerului Finanţelor.
Unul dintre lipsurile ce ar putea fi reproşate acestui sistem constă în lipsa de coerenţă în ceea
ce priveşte organizarea controlului financiar şi de asemenea existenţa în paralel a unor structuri
similare. Apare deci întrebarea cărui fapt se datorează acest lucru? Cauza rezidă în aceea că
dispoziţile Legea 30/1991 privind controlul financiar al Regiilor Autonome au fost abrogate şi în
acelaşi timp, diferite ordonanţe permit aplicarea dispoziţilor ei în domeniul resurselor publice ale
altor persoane juridice (deci şi ale Regiilor Autonome).
De asemenea, în baza aceleiaşi legi, controlul exercitat de Directia Generală a Controlului
Financiar este exercitat în paralel şi parţial şi de alte structuri ale Ministerului Finanţelor.
Începând cu data de 1.01.2000 când a intrat în vigoare O.G. 119/1999, controlul preventiv
extern exercitat de Curtea de Conturi se exercită şi de către o structură specializată a Ministerului
de Finanţe.
În aceste condiţii, Curţii de Conturi revenindu-i ca organ financiar suprem şi de
jurisdicţie numai foma de control ulterior. Deci Curtea de Conturi este din acest punct de vedere
instanţă supremă de audit intern.
1) Legea 30 / 1991
2) Legea 30 / 1991
 3) Legea 94 / 1992
4) Din M.O. nr. 430 / 1999, în vigoare de la 1 ian. 2000

7
În cadrul aceloraşi transformări se înscrie şi transferul controlului privind impozitele şi
taxele de la organele Ministerului de Finanţe la administraţiile publice locale, care îl exercită prin
structuri proprii specializate.
Importanţă deosebită prezintă şi o reglementare a modului de organizare a Ministerului
Finanţelor prin care legiuitorul încearcă soluţionarea deficienţelor mai sus menţionate. Astfel,
H.G. nr.447/1997 referitoare la organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor a fost
abrogată în temeiul H.G. nr.18/2001 având acelaşi obiect de reglementare. Potrivit noii hotărâri,
titulatura Ministerului Finanţelor a fost şi ea modificată în "Ministerul Finanţelor Publice".
Structura organizatorică a Ministerului Finanţelor Publice a suferit şi ea modificări, pe care însă
le vom analiza detaliat în cadrul secţiunii dedicate organigramei acestui minister.
În conformitate cu prevederile legale existente putem sistematiza activitatea de control
financiar astfel:
 Controlul financiar intern, aparţinând instituţiilor publice şi Regiilor Autonome
Controlul financiar exercitat de Ministerul Finanţelor Publice prin structuri
specializate:
-
Corpul de control al ministrului 1)
-
Direcţia Generală de control şi audit intern
-
Direcţia Generală a controlului administrării activelor statului
-
Garda Financiară
-
Direcţia Generală a Vămilor
Controlul financiar exercitat de Departamentul de control al Guvernului
Controlul financiar exercitat de Curtea de Conturi
Controlul financiar fiscal exercitat de structuri specializate ale administraţiei
publice locale, privind impozitele şi taxele locale
Ministerul Finanţelor este considerat managerul financiar al întregului complex economic
naţional, şi aceasta datorită activităţii sale privind finanţele publice, activitate care potrivit

1) Potrivit modificărilor aduse de H.G. nr. 18/2001, privind organizarea şi funcţionarea

Ministerului Finanţelor Publice, Corpul Controlorilor delegaţi a devenit Corpul de
Control al ministrului
art.4 al.2 din Legea 10/1991 1), privind finanţele publice, cuprinde responsabilitatea faţă de
"elaborarea proiectului bugetului administraţiei8 centrale de stat, precum şi de realizarea acestuia,
după aprobarea de către Parlament, de luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului financiar,
aplicarea politicii financiare a Guvernului, de cheltuirea cu eficienţă a resurselor financiare."
Aşadar, Ministerul Finanţelor este un organ de administraţie publică centrală specializat,
care se află în subordinea Guvernului, ale cărui strategie şi program le aplică. În subordinea sa se
află un întreg aparat necesar exercitării în numele statului, a controlului financiar în economie.
Controlul financiar şi fiscal al statului dispune de un aparat complet pentru cuprinderea şi
realizarea tuturor atribuţiilor de acest gen. Structurile de control din subordinea sa sunt
organizate ca Direcţii Generale în cadrul ministerului, unele având structuri şi în teritoriu.
Din punct de vedere al competenţei, unele dintre aceste structuri exercită control financiar
atât sub aspectul modului de utilizare a resurselor publice, cât şi a controlului fiscal, altele au
competenţe speciale.
O foarte mare importanţă prezintă delimitarea cât mai exactă a sferei de activitate a fiecăreia
dintre aceste organisme, acest lucru având un dublu scop: pe de o parte se evită suprapunerile, iar
pe de altă parte nu rămân zone insuficient acoperite de control.
Măsura este cu atât mai necesară cu cât între modul cum sunt formulate atribuţiile organelor
în cauză, şi acestea apar interferenţe, mai ales în ceea ce priveşte controlul fiscalităţii.

1) Abrogată prin Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, publicată în M.O. nr.152
din 17 iulie 1996, care în art.3 statuta că : "Guvernul elaborează proiectele bugetului de
stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale precum şi ale
conturilor generale anuale de execuţie ale acestora şi le supune spre aprobare
Parlamentului, iar după aprobare răspunde de realizarea prevederilor bugetare. De
asemenea, exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul finanţelor
publice, în care scop examinează periodic situaţia financiară pe economie, execuţia
bugetului public naţional şi a bugetelor fondurilor speciale şi stabileşte măsuri pentru
menţinerea echilibrului bugetar, după caz.
Ministerul Finanţelor ia măsurile necesare pentru asigurarea echilibrului bugetar şi
aplicarea politicii financiare a statului, cheltuirea cu eficienţă a resurselor financiare".
 Controlul financiar este exercitat, după cum am arătat anterior, de Ministerul
Finanţelor Publice prin următoarele organe:
9
1) Corpul de control al ministrului
2) Direcţia Generală de control şi audit intern
3) Curtea de Conturi
4) Garda Financiară
1) Corpul de control al ministrului a fost iniţial organizat în baza O.G. nr. 119/1999,
sub denumirea de Corpul controlorilor delegaţi, în scopul exercitării controlului financiar la
ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat. Este organizat ca un compartiment distinct
în structura Ministerului de Finanţe Publice, angajaţii fiind funcţionari publici conduşi de un
controlor şef. Odată cu intrarea în vigoare a H.G. nr.18/2001, titulatura sa a fost modificată în
Corpul de control al ministrului. Acest organ exercită control extern.
2) Direcţia Generală de control şi audit intern este un organ care cuprinde şi structuri
specializate în inspecţii de audit.
Inspecţiile de audit reprezintă verificări la faţa locului în timpul derulării unei operaţiuni
pentru constatarea eventualelor abateri şi pentru luarea măsurilor de protejare a fondurilor
publice şi a patrimoniului public, precum şi pentru repararea prejudiciului produs. Ele sunt
efectuate de servicii specializate ale Ministerului de Finanţe Publice, care funcţionează atât la
nivelul central, în cadrul Direcţiei Generale de audit intern, cât şi în teritoriu, în cadrul Direcţiei
Generale a Finanţelor Publice. Inspecţiile de audit intern efectuează aşadar verificări de tipul
controlului extern inopinat asupra ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat,
asigurări sociale de stat şi fonduri speciale ( la nivelul central). La nivelul teritoriului verifică
ordonatorii secundari şi terţiari.
3) "Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar şi de jurisdicţie în
domeniul financiar şi funcţionează pe lângă Parlamentul României." Acestea sunt prevederile art.
1, al. 1 din Legea 94/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.
Din dispoziţiile aceleiaşi legi rezultă că acest organ îşi exercită funcţiile prin camerele de conturi
judeţene. Controalele se iniţiază din oficiu, neputând fi oprite decât de Parlament, în cazul
depăşirii competenţei.
Conform legii de organizare, Curtea de Conturi efectuează control preventiv şi control
ulterior, prin două dintre secţiile sale.1)
1) Art. 8 din L. 94/1992 : "Curtea de Conturi se compune din: Secţia de control
 preventiv, Secţia de control ulterior, Secţia jurisdicţională, Colegiul jurisdicţional al
Curţii, camerele de conturi judeţene şi Secretariatul general"
4) Garda Financiară este un organ de control financiar reînfiinţat în baza Legii
10 prin Ordinul 1079/1992 pentru aprobarea
30/1991. Stabilirea cadrului legal s-a realizat
Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, regulament care ulterior a
fost abrogat în temeiul Ordinului 817/1998 prin care se stabilea un nou Regulament de
funcţionare al Gărzii Financiare. Acest organ are rolul de a apăra pe de o parte interesele statului
şi dreptul cetăţenilor pe de altă parte. În subcapitolul următor va fi dezbătută în detaliu Garda
Financiară.
 1.3 APARIŢIA GĂRZII FINANCIARE ÎN ROMÂNIA
11

Controlul financiar, ca activitate de verificare a respectării şi aplicării conforme a normelor

dreptului financiar are ca finalitate, restabilirea legalităţii formării şi întrebuinţării fondurilor
băneşti de interes public, precum şi stabilirea răspunderii judiciare şi aplicarea coerciţiilor
corespunzătoare. Controlul financiar reprezintă în cadrul actual al economiei de piaţă un proces
de o necesitate incontestabilă, sens în care statul are nevoie de servicii publice perfecţionate,
prestate de un personal foarte bine pregătit.
Este nevoie de adevăraţi profesionişti, care să cunoască foarte bine legile pe care le
aplică, dar şi mijloacele de care pot uza în scopul asigurării respectării şi interpretăriicât mai
corecte a dispoziţiilor legale.
Pentru prevenirea şi combaterea faptelor de evaziune fiscală au fost luate anumite măsuri,
dintre care cea mai importantă a reprezentat-o constituirea unui aparat specializat în controlarea,
supravegherea şi verificarea respectării prevederilor financiar contabile şi activitatea persoanelor
juridice şi fizice în legătură cu obligaţiile acestora faţă de stat.
Din acest aparat , care are ca scop asigurarea eficacităţii impozitelor şi achitatrea sarcinilor
fiscale, face parte , alături de Directia Generala de Control Financiar (cu unităţile teritoriale
proprii), şi Garda Financiara.
De-a lungul timpului, atât controlul financiar cât şi Garda Financiară au cunoscut o complexă
evoluţie pentru a ajunge la formula actuală, urmărindu-se acoperirea în plan legislativ a
realităţilor financiar-contabile. Mai exact, de la naşterea sa şi până în prezent, Garda Financiară a
străbătut şase mari etape.
Astfel, o primă etapă este cuprinsă între anii 1918 - 1927. Imediat după Marea Unire
(1918) a fost înfiinţată Garda Financiara, organ care a funcţionat însă mai mult în Transilvania,
Bucovina şi în Banat, mai puţin în Regat. Instituţia reprezenta o organizaţie fiscală militărească,
moştenită de la regimul austro-ungar.
În condiţiile adoptării între 1921 - 1923 a reglementării moderne a contribuţiilor directe,
înfiinţarea unui asemenea organ reprezenta evident o necesitate pentru acea epocă.
În ceea ce priveşte Moldova, şi aici s-a încercat introducerea ei în sistemul controlului
financiar în anul 1924, însă fără efect.1)
1) Drossu Şaguna D., Drept financiar şi fiscal –Editura ,,Deşteaptă-te Române’’ Bucureşti,

12
 1992, pg. 99

În această primă etapă, Garda Financiară avea ca atribuţii principale "prevenirea şi

descoperirea contravenţiilor la legile şi normele financiare, precum şi sprijinul organelor
financiare în procedura lor oficială".1)
Ea a funcţionat şi la noi, aşa cum asemenea organe existau în acea perioadă şi în alte state,
precum: Austria, Ungaria, Italia, etc. În fiecare din aceste state atribuţiile ei variau în foarte mică
măsură, în principal rolul ei fiind acela de a supraveghea aplicarea legii de contribuţii indirecte,
taxe de consumaţie, producerea şi circulaţia băuturilor spirtoase, vămile şi monopolurile.
A doua etapă a constat într-o perioadă de cinci ani (1927 - 1932) în care Garda Financiara
practic nu a funcţionat, instituţia fiind desfiinţată. Desfiinţarea ei a avut efecte negative asupra
Tezaurului Public, în special la capitolul alcool, taxe de consumaţie şi monopolurile de stat.
A treia etapă în evoluţia Gărzii Financiare a început în 1930 când a fost adoptată Legea
spirtului, lege care, deşi cu mari greutăţi, a determinat reînfiinţarea Gărzii Financiare în 18 mai
1932, pe baza art.77 din Legea monopolului alcoolului. Ulterior, în conformitate cu prevederile
art. 49 din Legea de organizare a Ministerului Finanţelor, ea a fost ataşată direct secretarului
general.
Imediat după reînfiinţare efectivul ei era extrem de redus, însumând 282 de funcţionari, dar
trebuie remarcat şi faptul că în decursul a doar un an (1933- 1934), efectivul Gărzii Financiare a
ajuns la 500 de funcţionari.
Mărirea efectivelor organizaţiei reprezenta o necesitate stringentă în condiţiile noilor reforme şi
a curentului de ruralizare şi practici oneste introduse în aplicarea legii fiscale, pe de o parte,
precum şi a nevoilor tot mai mari ale Tezaurului. În ciuda faptului că şi resursele financiare
alocate erau reduse şi mijloacele de transport erau deficitare, activitatea destul de bună a
determinat o ameliorare a randamentului impozitelor individuale faţă de cele directe.
Dificultăţile pe care le-a avut de întâmpinat nu au fost doar acelea de natură financiară, ci şi
de ordin social. Astfel, datorită stăvilirii în mare măsură a fraudelor fiscale prin controlul
introdus, s-au luat, pe diferite căi, atitudini împotriva Gărzii Financiare de către contribuabili rău
platnici şi frauduloşi. În ceea ce priveşte atribuţiile, acestea au fost extinse şi asupra altor
impozite.
1) Onişor V., Tratat de drept administrativ român – Cluj 1923, pg. 719

În România, Garda Financiară controla orice mijloc de transport, cu produse de orice fel, de la
13
petrol până la ţuică, precum şi unităţile de producţie.
Controlul fiind deci legiferat, nu mai era nevoie de aprobări speciale. Garda nu se ocupa
numai de impozite, ci şi de calitatea produselor. Garda Financiară avea două atribuţii mari:
- controlul bilanţurilor contabile
- descărcarea gestiunii şi controlul veniturilor statului
Pentru constatările făcute se încheiau acte recunoscute de contravenient, care aveau putere
de lege. Îm acest sens, orice funcţionar avea drept de constatare.
Era însă necesară şi perfectarea, după modelele ţărilor civilizate, pentru ca acţiunea de
control să poată fi bine simţită şi extinsă asupra Monopolurilor Statului, asupra vămilor, etc.
În cadrul celei de a patra etape, pe baza acestor considerente s-a concluzionat că se
impunea crearea cadrului legal de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare. În aceste
condiţii, la data de 1 februarie 1935 intra în vigoare "Regulamentul de serviciu şi organizare a
Gărzii Financiare". Art. 2 al acestui regulament stabilea atribuţiile ce reveneau Gărzii Financiare.
Astfel, organul avea obligaţia să acţioneze în scopul:
- prevenirii fraudelor, abuzurilor, abaterilor fiscale de orice fel;
- confiscării şi sigilării obiectelor sau produselor, corpuri delicte sustrase de la taxe;
- strângerii informaţiilor şi a probelor asupa modului cum se aplică legea fiscală şi
încheierea actelor asupra constatărilor făcute.
Comanda Gărzii Financiare revenea, conform aceluiaşi regulament, unui inspector general
din minister.
Membrii Gărzii Financiare, bărbaţi, erau selectaţi în urma unui examen şi aveau statutul de
funcţionari publici. Atribuţiile pe care aceşti funcţionari le exercitau în cadrul instituţiei
cuprindeau servicii ordinare şi servicii extraordinare. Funcţionarii de toate gradele erau personal
răspunzători de modul de executare a serviciilor ordonate, în timp ce aceia care le ordonau
răspundeau direct de ordinele date.
A urmat apoi din nou o etapă de întrerupere a activităţii. Garda Financiară a funcţionat
aşadar până în 1948, când, datorită schimbării structurilor politice, economice şi sociale,
atribuţiile acestei instituţii au revenit Miliţiei economice. Acest organ efectua controlul în acelaşi
mod, însă numai la băuturi, cazane, restaurante, bufete, etc.
Motivaţia care a stat la baza acestui fenomen constă în faptul că dispărând producţia privată nu
mai exista nici necesitatea controlării contribuabililor din acest sector de activitate.
În sfârşit, o ultimă etapă a început în anul 1991, când, pe fondul schimbărilor din România
şi în condiţiile privatizării, Garda Financiara a fost reînfiinţată în baza prevederilor legii
30/1991, privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii Financiare.
14a avut loc la 1 octombrie 1992 când a fost emis
Definirea cadrului legal al acestui organ
Ordinul nr. 1079 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Gărzii
Financiare.1)
Trebuie însă menţionat că şi acest regulament a fost modificat, astfel că în prezent acest act
nu mai este în vigoare, fiind abrogat în temeiul Ordinului nr.817/1998 2) prin care
s-a aprobat un nou Regulamant de funcţionare a Gărzii Financiare. Din rândul ultimelor
modificări amintim faptul că recrutarea personalului Gărzii Financiare nu mai este atât de rigid
limitată pe criteriul sexului, în sensul că noul Regulament permite şi recrutarea persoanelor de
sex feminin, dar numai în posturile ce revin personalului auxiliar.
Garda Financiară reînfiinţată constituie aşadar un organ de control care să acopere
principalele interese ale statului pe de o parte şi drepturile cetăţeanului pe de altă parte, în
condiţiile noilor raporturi create prin apariţia noilor agenţi economici particulari, mai ales a
acelor producători de bunuri de larg consum şi prestări de servicii.
 1) Publicat în M.O. nr. 299 din 24 noiembrie 1992
2) Publicat în M.O. nr.159 din 22 aprilie 1998
1.4 EVOLUŢIA ORGANIGRAMEI ŞI MODIFICĂRILE DE POZIŢIE ALE
GĂRZII FINANCIARE ÎN STRUCTURA
15
MINISTERULUI FINANŢELOR
PUBLICE

În ultimii doisprezece ani Ministerul Finanţelor Publice a cunoscut nu doar o modificare

a titulaturii, ci şi schimbări ale structurii organizatorice. Pentru redactarea următorului capitol
vom avea în vedere cele trei hotărâri ale guvernului care au fost elaborate în scopul
reglementării organizatorice şi funcţionale a Ministerului de Finanţe şi anume:
- H.G. nr. 788/1992,1) privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Economiei şi Finanţelor
- H.G. nr. 447/1997,2) privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Finanţelor
- H.G. nr. 18/2001,3) privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Finanţelor Publice
Ministerul Finanţelor funcţionează şi este organizat ca un organ al administraţiei publice
centrale de specialitate, care deserveşte Guvernul, în sensul aplicării strategiei şi programului
acestuia, în domeniul finanţelor publice.
În exercitarea şi îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, Ministerul Finanţelor este condus de
către ministru, pe lângă care funcţionează un organ consultativ introdus ulterior, prin H.G. nr.
447/1997 şi denumit colegiul ministerului, a cărui competenţă se aprobă de către ministrul
finanţelor. În activitatea sa de conducere a ministerului, ministrul emite ordine şi instrucţiuni.
În cele ce urmează vom ilustra structura organizatorică a Ministerului Finanţelor Publice,
astfel cum este ea prezentată în cadrul fiecăreia dintre hotărârile de guvern mai sus menţionate,
sub denumirea de Anexa nr. 1, Anexa nr.2, Anexa nr. 3. Considerăm că din aceste organigrame
rezultă fără echivoc transformările evolutive suferite de structura organizatorică a Ministerului
Finanţelor în ultimii zece ani. Totuşi vom încerca să le analizăm strict din perspectiva tematică a
lucrării de faţă, deoarece în primul rând ne interesează poziţia ocupată de Garda Financiară în
cadrul acestei structuri şi subordonările ce i se impun.
 1) Publicată în M.O. nr.336 din 29 decembrie 1992
2) Publicată în M.O. nr 197 din 18 august 1997
3) Publicată în M.O. nr. 18 din 10 ianuarie 2001
Din acest punct de vedere remarcăm că potrivit Anexei nr.1 şi potrivit art.6 pct.(2) din H.G.
nr.788/1992, "Direcţia Generală a Vămilor şi Garda Financiară se subordonează ministrului de
16
stat, ministrului finanţelor, iar secretarul de stat care coordonează Departamentul veniturilor
statului este şi şef al Comandamentului Gărzii Financiare". Aceste două instituţii nu erau practic
încadrate în nici un departament din cele patru mari existente şi reprezentate în organigramă.
Ulterior însă, Anexa nr.2 cuprinzând reprezentarea grafică a structurii organizatorice a
Ministerului Finanţelor şi prezentată în cadrul H.G. nr. 447/1997, nu numai că nu mai menţine
alăturarea dintre Garda Financiara şi Direcţia Generală a Vămilor, dar în timp ce pe cea din
urmă o aduce în directa subordonare a ministrului, Garda Financiara este subordonată
Secretarului de Stat pentru Departamentul controlului financiar. De asemenea este schimbată şi
titulatura, astfel că Ministerul Economiei şi Finanţelor devine Ministerul Finanţelor.
Anexa nr.3 a H.G. nr.18/2001 marchează o revenire parţială la vechea organizare, cea
din 1992, deoarece Garda Financiară este din nou alături de Direcţia Generală a Vămilor, ambele
funcţionând în cadrul aceluiaşi departament.
Prin această hotărâre de guvern Ministerul Finanţelor devine Ministerul Finanţelor Publice.
 CAPITOLUL 2
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA
17 GĂRZII FINANCIARE
2.1 DEFINIŢIA GĂRZII FINANCIARE ŞI NECESITATEA EXISTENŢEI
INSTITUŢIEI

Garda Financiară este o instituţie puternică în toate statele dezvoltate. Cel mai elocvent
exemplu ar fi cel al Italiei unde, firesc, "Guardia di Financia" are o putere deosebită.
O primă definiţie, dacă o putem numi astfel, a Gărzii Financiare a fost dată în anul 1923.
Profesorul V.Onişor desemnează acestă instituţie ca fiind "un serviciu de poliţie special al
finanţelor."1)
Ulterior, în art. 1 din Regulamentul de serviciu şi organizare a Gărzii Financiare, publicat
la 1 februarie 1935, Garda Financiara este definită ca "un corp de control fiscal, organizat
milităreşte care face parte din administraţia centrală a Ministerului de Finanţe".2)
Datorită faptului că unii autori au inclus Garda Financiara în cadrul serviciilor
poliţieneşti, a fost emisă şi părerea contrară, potrivit căreia acest organ "nu era poliţie
financiară, ci un corp de control financiar, cu uniformă şi armament în dotare". Acelaşi
autor afirma că "Garda Financiara reprezintă un corp de control financiar specializat al
statului, militarizat, ce exercită un control operativ şi inopinat în legătură cu aplicarea şi
executarea legii fiscale şi a reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea oricăror
sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor şi taxelor, activităţii de contrabandă şi alte
procese interzise de lege."3)
Actualmente, beneficiem de o definiţie mai completă, tot din partea legiuitorului. Astfel,
instituţia Gărzii Financiare este în prezent definită prin chiar legea de organizare şi funcţionare a
controlului financiar şi a Gărzii Financiare, drept "un corp de control financiar, militarizat
dar neîncazarmat, care funcţionează, potrivit legii, în cadrul Ministerului Finanţelor". 4)

1) V. Onişor, Tratat de drept administrativ român, Cluj, 1923, pg. 719

2) Drossu Şaguna D., Drept financiar şi fiscal, Editura ,,Deşteptă-te Române’’,
Bucureşti 1992, pg.99
 3) Drossu Şaguna D., op. cit, ed. 1992, pg. 99 şi op. cit . ed. 1998, pg.301
4) Potrivit art. 14 din Legea nr. 30/1991
2.2. STRUCTURA GĂRZII FINANCIARE
18
Prin chiar actul de reînfiinţare a Gărzii Financiare, acestă instituţie "este pusă sub
comanda unui comisar general, iar activitatea sa este coordonată de comandamentul gărzii,
condus de un secretar sau subsecretar de stat din Ministerul Finanţelor." 1)
În cuprinsul aceluiaşi act se menţionează că "membrii Gărzii Financiare sunt funcţionari
publici şi au următoarele ierarhii: comisar şef, comisar principal I şi comisar principal II." 2)
Referitor la "modul de organizare şi funcţionare a aparatului Gărzii Financiare, modul de
recrutare, drepturile şi obligaţiile personalului, precum şi procedura de constatare şi contestare a
actelor încheiate", Legea 30/1991, prin prevederile art.20 face trimitere la Regulamentul aprobat
de Ministerul Finanţelor.
După cum numeroşi autori 3) remarcă în urma studiului noului Regulament de funcţionare
4)
, Garda Financiară se compune dintr-un aparat central cu o competenţă generală, organizat în
cadrul Ministerului Finanţelor Publice, iar în judeţe şi municipiul Bucureşti sunt constituite secţii
ale Gărzii Financiare în structura direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului
financiar de stat.
Corpul de control financiar al Gărzii Financiare este comandat de un comisar general
care este ajutat de comisari şefi principali, ce au calitatea de funcţionari publici.Simultan,
activitatea corpului de control al Gărzii Financiare este coordonată de Comandamentul gărzii,
alcătuit din conducătorii Direcţiei de impozite şi taxe, Direcţiei generală a controlului financiar
de stat, Direcţiei generală a regiilor publice şi regiilor statului, Direcţiei generală a vămilor,
inspecţiei generale de preţuri şi tarife şi comisarul general al Gărzii Financiare.
În acest sens face menţiune şi legea de reînfiinţare. 5) Comandamentul se întruneşte
trimestrial sau ori de câte ori este nevoie şi îşi desfăşoară activitatea pe baza programelor de
acţiune.
1) Art.18 din L. nr. 30/1991
2) Art. 19 din L. nr. 30/1991
3) Drossu Şaguna D., op. cit., Gliga I., op. cit., Roman Petică D., op. cit., Condor I., op.
cit.
4) Aprobat prin Ordinul nr.817 din 14 aprilie 1998, publicat în M.O. nr.159 din 22
aprilie 1998
 5) A se vedea art.18 din L. 30/1991

În sistem orizontal aparatul Gărzii Financiare cuprinde, astfel cum rezultă şi din textul
art.3 al. (1) din noul Regulament privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, două
19
mari structuri: comisari şi personal auxiliar, ambele subordonate comisarului general.
În temeiul aceluiaşi act legislativ 1) rezultă că subordonarea ierarhică pentru comisarii Gărzii
Financiare este următoarea: comisar, comisar şef divizie, comisar adjunct şef secţie, comisar şef
secţie, comisar general adjunct şi comisar general. În funcţie de studiile absolvite, comisarii sunt
încadraţi pe grade profesionale. Astfel, comisarii cu studii superioare au următoarea
ierarhie:comisar debutant, comisar principal IV, comisar principal III, comisar principal II,
comisar principal I şi comisar principal I.A.
Treptele profesionale pentru comisari cu studii medii sunt următoarele: comisar debutant,
comisar IV, comisar III, comisar II, comisar I, comisar I.A.
Comisarul general, în conformitate cu prevederile noului Regulament de funcţionare a
Gărzii Financiare, are rangul de subsecretar de stat, fiind investit cu conducerea şi
controlarea întregii activităţi a Gărzii Financiare. Lui îi sunt subordonaţi ierarhic comisarii şefi,
conducători ai secţiilor Gărzii Financiare şi adjuncţii acestora. Acesta conduce operativ aparatul
Gărzii Financiare, urmărind activitatea întregului personal, inclusiv cea a personalului din
secţiile teritoriale, pentru a se asigura de îndeplinirea corectă a îndatoririlor acestora. Totodată,
el poate executa anchete şi inspecţii fie din proprie iniţiativă, fie ordonate de Ministerul
Finanţelor Publice sau de către Comandamentul gărzii. Potrivit prevederilor art. 10 din
Regulamentul de funcţionre a Gărzii Financiare, Comisarului general îi revin o serie de
atribuţii, dintre care amintim:
- decide sau ordonă acţiunile care se impun în cazul descoperirilor de nereguli şi
incorectitudini;
- primeşte şi conduce soluţionarea sesizărilor şi reclamaţiilor privind încălcarea anumitor
norme juridice fiscale, vamale şi comerciale, consultându-se cu directorii de specialitate
din Ministerul Finanţelor Publice;
- emite dispoziţii privind procedeele metodologice de control;
- îndrumă misiunile şi însărcinările speciale ale subalternilor
- aplică sancţiuni disciplinare în caz de abateri ale salariaţilor
- semestrial prezintă conducerii Ministerului Finanţelor Publice
rapoarte privind activitatea curentă de control a Gărzii Financiare
- stabileşte obiectivele de control pe anul în curs
 - reprezintă Garda Financiara în relaţiile cu terţii
1) Art.3 al.(2) din Regulament
- analizează dosarele candidaţilor la angajarea în aparatul central şi
aprobă înscrierea acestora la concurs 20
- etc.
Secţiile teritoriale ale Gărzii Financiare sunt subordonate ierarhic numai comisarului general
şef şi au competenţă de control numai pe teritoriul judeţului pe care sunt organizate.
Există însă şi situaţii când cu acordul comisarului general se poate interveni şi în raza de acţiune
a unei alte secţii. Fiecare secţie a Gărzii Financiare este condusă de un comisar şef secţie.
 2.3 DOMENIUL DE ACTIVITATE AL GĂRZII FINANCIARE
21
2.3.1 ACTIVITATE DESFĂŞURATĂ INDIVIDUAL

În temeiul dispoziţiilor secţiunii a doua a Legii 30/1991 în România a fost reînfiinţată Garda
Financiara, instituţie care, precum am arătat într-un capitol anterior, a funcţionat şi în perioada
antebelică, controlând cu predilecţie sectorul privat.
Potrivit prevederilor art.15 al legii mai sus menţionate, "Garda Financiară exercită controlul
operativ şi inopinat în legătură cu:
a) aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea
oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor şi taxelor;
b) respectarea normelor de comerţ, urmărind să împiedice activităţile de contrabandă şi
orice procedee interzise de lege
Garda Financiară indeplineşte orice alte atribuţii şi activităţi date în competenţă potrivit
legii."
1)
Acelaşi act normativ, utilizat firesc, de majoritatea autorilor în elaborarea unui asemenea
capitol, stabileşte că, în exercitarea atribuţiile de serviciu Garda Financiara este în drept:
a) să efectueze controale în localurile şi dependinţele în care se produc, se depozitează, se
comercializează bunurile sau se desfăşoară activităţi care fac obiectul impozitării;
b) să verifice existenţa şi autenticitatea documentelor justificative, pe timpul transportului,
precum şi în locurile de desfăşurare a unor activităţi de producţie, prestări servicii, acte şi
fapte de comerţ, când există indicii de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale sau
de realizare a unor procedee interzise de lege;
c) să efectueze , în condiţiile şi potrivit dispoziţiilor Codului de Procedură Penală,
percheziţii în localurile publice sau particulare - case, curţi, dependinţe şi grădini-, dacă
există indicii că în aceste locuri sunt ascunse mărfuri sau instalaţii cu care se fabrică
produse fără indeplinirea obligaţiilor fiscale sau dacă se comit alte fraude fiscale;
d) să confişte în condiţiile legii, obiectele sau produsele a căror fabricaţie şi desfacere este
interzisă, corpuri delicte sustrase de la plata impozitelor şi taxelor, precum şi să ridice
documentele care pot servi la dovedirea fraudelor sau contravenţiilor descoperite;
e) să constate contravenţii şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit competenţei
prevăzute de lege;
 1) Drossu Şaguna D., Roman Petică D., Gliga I., Condor I., Bălan E., op. cit.
f) să sesizeze organele de urmărire penală în legătură cu infracţiunile constatate cu ocazia
exercitării atribuţiilor de serviciu.1) 22
g) verificarea evidenţei primare şi contabile, registrele şi orice alte documente sau înscrisuri
din care rezultă modul de îndeplinire a obligaţiilor fiscale
Trebuie însă să mai amintim o situaţie pe care Regulamentul de funcţionare o menţionează
distinct. Este vorba despre controlul efectuat în porturi, aeroporturi, puncte de control vamal
pentru trecerea frontierei şi asupra mijloacelor de transport.
În aceste situaţii limitativ enumerate, controlul "se poate executa la orice oră din zi sau din
noapte şi în orice situaţie s-ar găsi produsele; la agenţii economici şi comerciali, în depozite sau
la producători, controlul se face pe cât posibil în zilele lucrătoare când aceştia sunt în activitate,
ţinându-se seama de dispoziţiile legale în vigoare."2)
Intrarea în vigoare a Legii 87/1994, privind combaterea evaziunii fiscale a avut repercursiuni
şi asupra domeniului de activitate a Gărzii Financiare, deoarece, în cadrul art.20 din legea
amintită se face o menţiune expresă prin care Gărzii Financiare îi revine sarcina de a constata şi
sancţiona evaziunea fiscală sub formă contravenţională şi să sesizeze Parchetul atunci când
constată că o persoană fizică sau juridică a săvârşit fapte ce conţin elemente constitutive ale
infracţiunii de evaziune fiscală.
Aparatul Gărzii Financiare nu poate fi antrenat în acţiuni de control fiscal curent, excepţie
făcând acţiunile desfăşurate în acest sens din ordinul ministrului finanţelor publice.
 1) Art. 17 din L. 30/1991, la care însă face trimitere şi art. 18 din vechiul Regulament de
funcţionare a Gărzii Financiare şi art.24 din noul regulament
2) Art. 23 din Regulamentul de funcţionare a Gărzii Financiare
2.3.2 ACTIVITATE DESFĂŞURATĂ ÎN COLABORARE CU ALTE
23
INSTITUŢII

În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu Garda Financiară are îndatorirea de a colabora cu

alte instituţii în scopul unui control mai eficient şi pentru calitatea activităţii de prevenire a
fenomenului infracţional. În acest sens Garda Financiară colaborează cu Direcţia Generală a
Vămilor, cu Poliţia Economică sau cu Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor.
Spre exemplu, vom analiza în cele ce urmează, colaborarea Gărzii Financiare cu Oficiul
pentru Protecţia Consumatorilor. Este posibilă efectuarea în comun de acţiuni periodice şi
inopinate în locurile unde se află produsele sau se prestează serviciile destinate populaţiei.
1)
În cadrul anexei nr.2 la H.G.nr.757/1992 este prevăzută Procedura de colaborare a
2)
Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor cu Garda Financiară în desfăşurarea activităţiilor de
protecţie a consumatorilor, care stabileşte câteva reguli, condiţii şi modalităţi de colaborare între
aceste două instituţii.
Astfel, în capitolul III.1 lit.a) se menţionează:
" În vederea desfăşurării unor acţiuni tematice de supraveghere pe piaţă sau de cercetare a
unor reclamaţii, conducerile celor două organe stabilesc obiectivele, şi nominalizează persoanele
pentru formarea echipei de inspecţie.
Conducerea organului care iniţiază acţiunea şi solicită colaborarea stabileşte locul
acţiunii, mijloacele de investigare şi asigură instruirea şi documentarea echipei de inspecţie."
Prin actul menţionat se stabilesc şi situaţiile în care se poate declanşa desfăşurarea unor
acţiuni comune ale celor două instituţii.
Vom enumera cu titlu de exemplu câteva dintre aceste situaţii:

1) Privind aprobarea procedurilor de colaborare a OPC

 2) Prin H.G. nr.166/2001, publicată în M.O. nr.32 din 18 ianuarie 2001, Oficiul
Naţional pentru Protecţia Consumatorilor a devenit Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor. Aceasta este organizată şi funcţionează ca organ de
specialitate al administraţiei publice centrale, având personalitate juridică şi
aflându-se în subordinea Guvernului
a) când în acţiunile OPC-ului sau în urma reclamaţiilor consumatorilor se constată:
- lipsa elementelor de identificare şi a documentelor de însoţire a mărfurilor, care
24
trebuie să dovedească provenienţa acestora;
- neexpunerea la vânzare a mărfurilor sau vânzarea preferenţială;
- vânzarea cu lipsă la cântar sau fără instrumente de măsurare corespunzătoare;
- omisiunea afişării preţurilor şi tarifelor, a categoriei de calitate a produselor şi
serviciilor prestate.
b) când în acţiunile desfăşurate de Garda Financiara se constată:
- comercializarea produselor fără elemente de identificare;
- produse sau servicii asupra cărora există prezumţii de falsificare sau substituire;
- abateri calitative potenţial periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor;
- folosirea practicilor abuzive la vânzarea produselor şi prestarea serviciilor;
c) cele două organe vor colabora la:
- elaborarea sau îmbunătăţirea unor reglementări specifice domeniului protecţiei
consumatorilor;
- stabilirea cauzelor care au determinat situaţiile cu care s-au confruntat cele două
organe şi mijloace de prevenire.
Dreptul de control conferit de lege Gărzii Financiare se înscrie pe linia protejării populaţiei
împotriva unor activităţi comerciale ilicite şi concurenţei neloaiale. În mod operativ şi inopinat
această organizaţie este abilitată să verifice modul cum se respectă normele de comerţ, urmărind
împiedicarea activităţilor de speculă, contrabandă şi orice procedee nepermise de lege.
Legile au fost adoptate pentru a fi respectate şi credem că Garda Financiara are
competenţa să constate nereguli de natura nespecificării termenului de valabilitate pe produse,
precum şi expunerea spre vânzare a produselor cu termenul de valabilitate expirat. Asemenea
situaţii constituie abateri ce trebuie constatate şi sancţionate nu numai de organele însărcinate cu
verificarea calităţii produselor, ci în primul rând de personalul Gărzii Financiare, acest drept
înscriindu-se în prevederile art.17 din Legea 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea
controlului financiar şi a Gărzii Financiare. Acest text de lege obligă la confiscarea produselor a
căror desfacere este interzisă.
 2.4 PERSONALUL GĂRZII FINANCIARE
25
2.4.1 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSONALULUI

Potrivit Regulamentului de funcţionare, membrii Gărzii Financiare sunt angajaţi sau promovaţi
pe bază de concurs. În ceea ce priveşte personalul de execuţie, legea impune anumite condiţii de
vârstă, comportament corect în societate şi pregătire de specialitate.
Astfel se stabileşte că, pentru ocuparea funcţiilor de comisar este necesar a fi întrunite
cumulativ următoarele condiţii:

- cetăţenie română
- serviciul militar satisfăcut (în cazul bărbaţilor)
- limită maximă de vârstă de 45 de ani
- să nu fi fost pedepsiţi pentru săvârşirea unor infracţiuni
- să fie absolvenţi ai unui institut de învăţământ superior economic sau juridic
De asemenea, candidaţii care solicită admiterea în rândurile Gărzii Financiare vor fi supuşi
unor preselecţii medicale şi psihologice eliminatorii.
Este necesar a se menţiona că vechiul Regulament de funcţionare al Gărzii Financiare
impunea şi o altă limită de recrutare a personalului acestei instituţii.
Ne referim în acest sens la prevederile art.10 lit.a) care impunea ca o condiţie de angajare
criteriul sexului, astfel că puteau fi recrutaţi numai bărbaţi.
În această privinţă noul Regulament nu mai impune o atât de strictă limitare, dar nici nu o
desfiinţează în totalitate. Astfel, în conformitate cu prevederile art.14 al.(2) "pentru funcţiile
destinate personalului auxiliar pot participa la concurs şi femei", cu respectarea celorlalte condiţii
cerute.
La încadrare personalul Gărzii Financiare are obligaţia de a depune jurământul solemn, prin
care se angajează să aplice dispoziţiile privitoare la activitatea lor.
"Membrii Gărzii Financiare depun la angajare jurământ solemn pentru respectarea şi
aplicarea dispoziţiilor legale.
 Conţinutul jurământului se stabileşte prin hotărâre a Guvernului". 1) Acesta se depune în faţa
comisarilor şefi de secţie sau în faţa comisarului general, iar actul se va consemna în scris şi
odată semnat se va păstra la dosarul personal.
Membrii Gărzii Financiare au statutul de funcţionari publici, dar au însă un regim special
datorită importanţei deosebite a funcţiei pe care o deţin şi o îndeplinesc.
1) Art. 23 din L. nr. 30/1991
În calitate de funcţionari publici ce lucrează într-un sistem militarizat, comisarilor le este
interzis să fie membri ai partidelor politice sau26să aparţină organizaţiilor politice. Ei pot însă face
parte din organizaţii profesionale, cu respectarea condiţiilor impuse de lege.
Personalul Gărzii Financiare execută un serviciu ordinar şi unul extraordinar.
Astfel, serviciul ordinar se execută periodic, chiar zilnic, pe baza legitimaţiei de serviciu, în timp
ce pentru efectuarea serviciului extraordinar sunt necesare ordine sau delegaţii speciale ale
conducerii Ministerului de Finanţe Publice. În ambele cazuri funcţionează însă regula potrivit
căreia la orice acţiune de control participă minim doi angajaţi ai Gărzii Financiare.
Legiuitorul instituie şi o anumită procedură de executare a atribuţiilor personalului Gărzii
Financiare.
În exercitarea îndatoririlor ce le revin, funcţionarii sunt obligaţi să îşi facă cunoscută în
prealabil calitatea prin prezentarea legitimaţiei de serviciu.
Uniforma specifică reprezintă ţinuta obligatorie în timpul serviciului, alături de alte semne
distincte, potrivit funcţiilor ierarhice, precum şi insigne.
Există însă situaţii excepţionale când, la ordinul comisarului general şi în interes de serviciu,
personalul gărzii va putea purta în timpul serviciului ţinută civilă. De asemenea, ei sunt obligaţi
la o conduită demnă , politicoasă şi civilizată faţă de cetăţeni, fără însă a fi lipsită de fermitate şi
intransigenţă faţă de cei care încalcă legile.
Personalul Gărzii Financiare are următoarele obligaţii principale : 1)
a) să încheie cu obiectivitate şi fără părtinire acte scrise asupra rezultatului controlului şi
constatărilor făcute;
b) să execute în mod legal dispoziţiile primite, informând asupra modului de îndeplinire a
acestora;
c) să păstreze secretul de serviciu, precum şi asupra informaţiilor cu caracter confidenţial,
deţinute ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu şi să nu le facă publice, în afara
cazului când îndatorirea funcţiei sau nevoile justiţiei nu impun în mod absolut contrariul;
d) să nu pretindă şi să nu primească nici un fel de bunuri în natură sau în bani, nici să-şi
creeze avantaje în legătură cu serviciul sau prin exercitarea funcţiei;
 e) să transmită toate cererile şi reclamaţiile ce intră în specificul activităţii Gărzii
Financiare, pe cale ierarhică;
f) să păstreze în bună stare bunurile din dotare;

1) În conformitate cu prevederile art. 25 al. (1) din Regulamentul de funcţionare a

Gărzii Financiare
27
g) să respecte cerinţele statutului funcţionarului public;
h) să nu facă parte din vreun partid politic;
i) să nu consume băuturi alcoolice în timpul serviciului sau să accepte să i se servească
masa gratuit.
În limitele atribuţiilor personalul Gărzii Financiare colaborează cu alte organe specializate ale
statului, care au atribuţii în domeniul fiscal, vamal sau comercial.
 2.4.2 FORME DE RĂSPUNDERE A PERSONALULUI ŞI MODUL DE
UTILIZARE AL28ARMAMENTULUI

Capitolul VI al Regulamentului de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare,

instituie în privinţa personalului Gărzii Financiare două forme de răspundere şi anume:
răspunderea disciplinară şi răspunderea materială.

2.4.2.1 Răspunderea disciplinară

În primul rând este delimitată sfera faptelor ce constituie abateri disciplinare.

Urmează astfel a fi sancţionate sub acest titlu următoarele fapte:
- încălcarea îndatoririlor prevăzute de regulament
- refuzul nejustificat de a îndeplini îndatoririle de serviciu
- neglijenţa sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu
- absentarea nemotivată sau părăsirea nejustificată a serviciului
- depăşirea atribuţiior funcţionale.
Este obligatorie cercetarea administrativă a faptei, cu respectarea dispoziţiilor Codului muncii,
de către persoane desemnate de comisarul general sau după caz de ministrul finanţelor publice.
Dacă persoana cercetată este găsită vinovată, potrivit prevederilor art.38 din Regulament, este
de competenţa comisarului general să aplice următoarele sancţiuni:
- mustrare
- avertismentul
- diminuarea salariului de bază
- retragerea unei gradaţii sau trepte pe o perioadă de la 1 la 3 luni
- retogradarea în funcţie pe o perioadă de la 1 la 3 luni
- desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă
 2.4.2.2 Răspunderea materială

După cum menţionează şi art. 44 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Gărzii

Financiare, în cazul unor pagube materiale în dauna patrimoniului administrat de Garda
Financiară, se constituie o comisie care va cerceta cauzele de producere a evenimentului. În
urma cercetărilor se întocmeşte un raport cu propuneri şi se înmânează comisarului general sau
comisarului şef de secţie, care are competenţa de a lua, după caz, măsurile legale necesare.

2.4.2.3 Utilizarea armamentului

29
Datorită faptului că încă din perioada înfiinţării instituţiei au existat situaţii în care autorii
fraudelor opuneau rezinstenţă, Garda Financiară a funcţionat ca un organ militarizat. Personalul a
avut şi are aşadar în dotare armament de care poate face uz în situaţiile în care nu există alte căi
de a împiedica rezistenţa celor care încalcă legea.
Acest drept revine membrilor Gărzii Financiare chiar prin legea de reînfiinţare, în care se
stipulează că "în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, organele Gărzii Financiare sunt în drept să
poarte uniformă, să păstreze, să folosească şi să facă uz de armamentul şi mijloacele din dotare,
în condiţiile legii".1)
Textul Regulamentului de funcţionare a Gărzii Financiare statutează în capitolul VII, intitulat
"Utilizarea armamentului şi echipamentului", că personalul Gărzii Financiare poate face uz de
armă 2), în condiţiile legii în următoarele situaţii:
- în caz de legitimă apărare;
- când îi este pusă în pericol viaţa sau integritatea corporală împotriva celor care ripostează
sau încearcă să riposteze cu arma ori cu alte obiecte pentru a se sustrage identificării şi
stabilirii provenienţei bunurilor, ori pentru a-şi asigura fuga de la locul faptei. Totuşi mai
este impusă şi o altă condiţie, recomandabilă doar, dar evident de preferat, care se referă
la momentul anterior unei eventuale folosiri a armei din dotare, şi anume la somaţia care
ar trebui să preceadă focul de armă. Dar art.48 pct.4 menţionează că în cazurile deosebite
se poate face uz de armă, fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru aceasta.
În acelaşi sens, acela al vătămării minime a persoanei ce opune rezistenţă, a fost instituită şi
reglementarea potrivit căreia în cazul în care se face totuşi uz de armă, acesta să ducă doar la
imobilizarea celor împotriva cărora se foloseste şi se va evita pe cât posibil, uzul de armă
împotriva minorilor, femeilor şi bătrânilor - art.50 - (1) din Regulament. Tot în spiritul mai
devreme amintit, după întrebuinţarea armei se va da ajutor celui rănit, eventual transportat la cea
mai apropiată unitate medicală.
Pentru nerespectarea procedurii legale privind uzul de armă persoana în cauză va fi direct
răspunzătoare.

1) Art. 17 lit. h) din L. 30/1991

2) Prin "uz de armă" se înţelege executarea tragerii cu armă de foc asupra persoanelor sau
bunurilor - art.45 din Regulament

Personalul Gărzii Financiare beneficiază şi are obligaţia să participe la programele de

30
pregătire profesională şi militară în vederea instruirii asupra modului de utilizare a
armamentului, aparaturii tehnice şi mijloacelor de transport din dotare.
 2.4.3 NORMELE DE LUCRU REFERITOARE LA ORGANIZAREA
CONTROLULUI
31 FINANCIAR

Declanşarea acţiunilor de control se face ca urmare a programelor de activitate,

elaborate în baza programelor cadru şi a tematicilor de control, a sesizărilor, a rapoartelor, a
informaţiilor, a solicitărilor motivate din partea organelor abilitate, a ordinului ministrului
finanţelor sau a conducerii Gărzii Financiare.
Înainte de declanşarea acţiunilor de control se procedează la instruirea comisarilor,
de către şefii ierarhici sau de cei care coordonează acţiunea. Pentru acţiunile de control
complexe, de amploare sau grefate pe o activitate cu un specific deosebit, se întocmeşte în
prealabil, şi se înmânează echipei de control, tematica cu obiectivele supuse verificării şi/sau
metodologia aferentă de control. Pentru acţiunile de rutină, care se efectuează în mod curent, se
elaborează o tematică standard, care va fi actualizată, periodic, în funcţie de evoluţia legislaţiei în
materie, precum şi de evoluţia fenomenelor economico-sociale.
Tematicile standard şi cele privind acţiunile de control complexe, sunt elaborate de
centrala Gărzii Financiare şi comunicate la secţii şi diviziile din centrală.
Şefii de divizie fac propuneri de formare a echipelor de control, stabilind şi condiţiile în
care urmează a se desfăşura acţiunea de control.
Comisarul general, comisarii şefi de secţie şi după caz adjuncţii acestora, aprobă
echipele şi dispun începerea controlului. În cazul în care se impune continuarea sau extinderea
acţiunii de verificare, operativă, la alţi agenţi economici, comisarii raportează şefilor ierarhici
acest fapt, urmând să aducă la îndeplinire ordinul comunicat de aceştia.
Nu se admite o zonare (împărţire) prestabilită a teritoriului de activitate pe comisari,
aceştia având obligaţia de a efectua control în orice zonă teritorială aferentă secţiei. Comisarii
din cadrul Gărzii Financiare centrale, din ordinul Comisarului general sau după caz, a
comisarilor generali adjuncţi, pot efectua control în toată ţara. Comisarii din cadrul secţiilor
Gărzii Financiare, în cazuri justificate, pot efectua verificări şi în afara judeţului, la propunerea
şefilor de secţii, cu aprobarea scrisă a Comisarului general sau adjuncţii acestuia.
Echipa de comisari va comunica şefului de divizie, la intrarea în obiectiv, adresa şi
numărul de telefon unde efectuează controlul.
Garda Financiară centrală şi secţiile teritoriale ale Gărzii Financiare organizează
periodic documentarea şi informarea juridică şi economică a comisarilor din subordine, privind
reglementările fiscale, financiar-contabile, vamale, norme şi reguli de comerţ etc., precum şi
prelucrarea unor aspecte cu grad de generalitate şi a unor puncte de vedere de specialitate. În
acest sens se elaborează un program anual de instruire şi perfecţionare profesională, defalcat
32
trimestrial, şi inclus în programul cadru în baza căruia se stabileşte programul de activitate.
Lunar se programează în cadrul unei şedinţe de instruire, o tematică, care este realizată de un
comisar cu funcţie de conducere şi vizează prezentarea şi analizarea ubor deficienţe din
activitatea colectivului şi măsurile de remediere a acestora, precum şi aspecte ce privesc
perfecţionarea şi eficientizarea activităţii de control, completarea bazei de date, la nivelul secţiei,
prin detalierea informaţiilor despre agenţii economici, analizarea în vederea diminuării
fenomenelor ce rezultă din practicile curente ale agenţilor economici care conduc la evaziune
fiscală.
Tematicile cuprind metode şi proceduri de control privind impozitele şi taxele, spete
concrete de instrumentare a unor cazuri cât mai complexe, soluţii date de instanţele
administrative sau judecătoreşti, la contestaţiile depuse la actele de control încheiate de Garda
Financiară.
 2.4.4 GHIDUL COMISARULUI
33
Având în vedere specificul operativ şi inopinat al activităţii de control desfăşurate de
comisarii Gărzii Financiare, a fost elaborat ,,Ghidul comisarului’’. Acest ghid descrie faptele
constatate, actele normative încălcate, precum şi cele care menţionează sancţiunea. Faptele ce
pot fi constatate de către comisarii Gărzii Financiare, sunt cele de evaziune fiscală, contrabandă,
precum şi alte procedee interzise de lege, astfel:
1. Efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute la art. 3 din Codul
Comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege (nu este
autorizat să desfăşoare un anumit tip de activitate). Fapta este contravenţie numai dacă
efectele ei sunt reflectate în acte contabile. În caz contrar ea este infracţiune şi se
sancţionează conform prevederilor Legii 87/94, art. 11.
2. Vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării sau
prefecturi.
3. Efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită în
condiţiile legii. Documentele de provenienţă vor însoţi mărfurile, indiferent de locul în
care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin
documente de provenienţă se înţelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoţire
a mărfurilor, documente vamale, factura externă.
4. Expunerea spre vânzare sau vânzarea de mărfuri sau orice alte produse fără specificarea
termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat.
5. Condiţionarea vânzării unor mărfuri de cumpărarea altora.
6. Omisiunea întocmirii şi afişării în unitate, la locurile de desfacere sau servire, a preţurilor
şi tarifelor practicate.
7. Desfăşurarea fără licenţe a oricărei activităţi din domeniul jocurilor de noroc constituie
infracţiune. În acest caz trebuie sesizate organele de cercetare penală, iar bunurile care au
servit la săvârşirea faptei precum şi sumele de bani încasate, trebuie confiscate.
8. Vânzarea şi distribuirea, fără forme legale a maşinilor, meselor şi instalaţiilor de joc.
9. Practicarea unor procente de câştiguri din încasări mai mici decât cele legale.
10. Lipsa plăcuţelor de identificare individuală a maşinilor şi a meselor de joc sau
modificarea acestora.
11. Exploatarea jocurilor de noroc, prin instalaţii neverificate anual din punct de vedere
tehnic.
12. Nerespectarea condiţiilor avute în vedere la autorizare şi prevăzute în nota de constatare
întocmită pentru obţinerea licenţei, pe întreaga perioada de constatare.
34jocuri de noroc, obligaţia transmiterii trimestriale
13. Nu se respectă, de către organizatorii de
a situaţiei privind principalii indicatori economico-financiari realizaţi cumulat de la
începutul anului.
14. Comercializarea pe teritoriul României a produselor fără a fi marcate, marcate
necorespunzător ori cu marcaje false sau contrafăcute.
15. Deţinerea de către persoane fizice a produselor de natura celor supuse marcării care sunt
nemarcate, sau marcate cu marcaje false ori contrafăcute.
16. Revânzarea de către producătorul intern sau de către importator, altor agenţi economici a
timbrelor, banderolelor sau etichetelor de marcare, precum şi cumpărarea acestora în
astfel de condiţii.
17. Vânzarea timbrelor, banderolelor sau etichetelor de marcare, de către unitatea autorizată
în tipărirea lor, altor persoane fizice sau juridice în afara celor care deţin licenţa de
atestare a dreptului de marcare.
18. Utilizarea de timbre, banderole sau etichete deteriorate.
19. Vânzarea ţigărilor cu bucata, din pachete deschise sau fără pachet.
20. Nerespectarea obligaţiei de a ţine evidenţa distinctă a achiziţionării, utilizării şi returnării
timbrelor, banderolelor sau etichetelor de marcare.
21. Nerespectarea obligaţiei de a prezenta, în termen legal (15 ale fiecărei luni) autorităţii
emitente a licenţei de atestare a dreptului de marcare, situaţia privind utilizarea
marcajelor.
22. Nereturnarea de către producătorii interni a marcajelor neutilizate până la expirarea
termenului de valabilitate a licenţei de atestare a dreptului de marcare.
23. Nerepatrierea în termenul legal a marcajelor scoase temporar din ţară.
24. Efectuarea de plăţi în numerar peste plafonul prevăzut de lege (30 milioane lei).
25. Acordarea de avansuri zilnic spre decontare mai mari decât plafonul prevăzut
(30 milioane lei).
26. Nedepunerea la bancă a sumelor ce depăşesc plafonul de 20 milioane lei în termenul
prevăzut de lege (1-2 zile).
27. Depăşirea plafonului de numerar în casierie (20 milioane lei) cu excepţiile prevăzute de
lege (3 zile salariale etc.).
28. Efectuarea de încasări zilnice de la o singură persoană juridică, în numerar, pentru fiecare
casierie peste plafonul de 30 milioane lei.
29. Acordarea de facilităţi de preţ clienţilor persoane juridice, care efectuează plata în
numerar. 35
30. Nerespectarea obligaţiei agenţilor economici care colectează deşeuri refolosibile de a
solicita predatorilor şi a consemna în documente datele de identificare şi provenienţa
deşeurilor.
31. Comercializarea de deşeuri refolosibile a căror provenienţă nu poate fi dovedită.
32. Producerea şi comercializarea obiectelor de cult în alte condiţii decât cele stabilite de art.
1 din Legea 103/92 (se produc în instituţii de cult ori societăţi comerciale abilitate de
acestea).
33. Nedepunerea în termen de 30 zile de la data încheierii semestrului, a dării de seama
privind calcularea, reţinerea şi vărsarea impozitului pe salarii.
34. Refuzul de a pune la dispoziţia organelor fiscale documentele privind modul de calcul;
reţinere şi virare a impozitului pe salarii.
35. Dotarea, comercializarea sau utilizarea de către agenţii economici a aparatelor de marcat
fiscale fără avizul comisiei de avizare a distribuţiei şi utilizării aparatelor de marcat ori
nerespectarea condiţiilor prevăzute în aviz.
36. Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii fără emiterea bonului fiscal în toate situaţiile
prevăzute de lege.
37. Nepredarea bonului fiscal clientului de către operatorul aparatului de marcat.
38. Nerespectarea de către clienţi a obligaţiei de a solicita, prelua, păstra şi prezenta
organelor de control a bonurilor fiscale.
39. Nerespectarea de către utilizatori a obligaţiei de a anunţa distribuitorul autorizat sau
reprezentaţii legali ai acestuia în momentul constatării defecţiunii aparatului de marcat
fiscal.
40. Nerespectarea obligaţiilor ce revin distribuitorilor de repunere în funcţiune sau înlocuire a
aparatelor de marcat fiscale în termenul prevăzut de lege.
41. Nerespectarea obligaţiei de a păstra şi de a arhiva rola jurnal, raportul fiscal de închidere
zilnică şi registrul special (registrul care se completează pentru operaţiunile realizate în
perioada în care casa de marcat este defectă).
42. Nerespectarea obligaţiei de a păstra, de a completa şi actualiza cartea de intervenţii.
43. Nerespectarea obligaţiei de a păstra şi preda spre arhivare memoria fiscală.
44. Emiterea bonului fiscal pentru o valoare inferioară celei reale precum şi nerespectarea
obligaţiei de a consemna într-un registru special toate operaţiunile realizate în perioada în
care aparatul de marcat nu este în funcţiune.
45. Neinstalarea aparatelor de marcat în termenle prevăzute de art. 6 din O.U.G. 28/1999
atrage suspendarea activităţii unităţii36până în momentul înlăturării cauzelor care au
generat acestea. În acest sens echipa va întocmi o notă de constatare care se va transmite
D.G.F.P.C.F.S.
46. Nedepunerea în termen a declaraţiei de înregistrare, modificare sau încetare pentru
atribuirea codului fiscal.
47. Depunerea de declaraţii neconforme cu realitatea.
48. Prezentarea şi primirea de documente (referitoare la importuri, vânzări, prestări servicii,
plata obligaţiilor către buget sau terţi) fără a avea înscris codul fiscal.
49. Înscrierea pe documente a unor coduri fiscale fictive.
50. Efectuarea de transporturi fără licenţe ori licenţe suspendate.
51. Efectuarea de transporturi pentru terţi, contra plată de către operatorii de transport în
interes propriu, fără a se elibera documente pentru sumele încasate.
52. Efectuarea de către şofer a transporturilor publice de persoane, fără legitimaţii de
călătorie sau cu legitimaţii nevalabile (neemiterea de bilete).
53. Călătorie fără legitimaţie în transportul public de persoane.
54. Nerespectarea termenelor legale menţionate în O.G. 18/1994 sau cele menţionate în
autorizaţia B.N.R. privind repatrierea încasărilor în valută.
55. Nerespectarea obligaţiei de a repatria valuta în termen de 30 zile de la data constatării
contravenţiei.
56. Nerespectarea prevederilor cap. IV, pct. 8 din O.G. 18/94, schimbarea valutei din cont şi
achitarea datoriilor scadente la intern.
57. Depunerea cu întârziere de până la 30 zile inclusiv a declaraţiilor de impozit şi taxe faţă
de termenul legal.
58. Depunerea declaraţiilor cu o întârziere de până la 60 zile
59. Depunerea declaraţiilor cu o întârziere mai mare de 60 zile.
60. Nedepunerea declaraţiilor în cazul contribuabililor care nu realizează profit, înregistrează
taxe de rambursat ori se află în una din situaţiile prevăzute de art. 5 din O.G. (divizare,
dizolvare etc.).
61. Neîntocmirea corectă, clară, citeţ şi lizibil a declaraţiilor precum şi nereprezentarea la
organul fiscal în termenul stabilit pentru a efectua corecturile ce se impun de declaraţii.
62. Înregistrarea ca mijloace fixe a unor obiecte care conform prevederilor Legii 15/94 nu se
încadrează în această categorie.
63. Calcularea amortizării pentru mijloacele fixe exceptate potrivit art. 5 din Legea 15/94
(lacuri, balţi, iazuri, terenuri împădurite).
37
64. Utilizarea unor durate normate de utilizare, altele decât cele stabilite conf. prevederilor
legale.
65. Înregistrarea unor valori de intrare a mijloacelor fixe decât cele stabilite conform
prevederilor legale.
66. Modificarea pe parcursul duratei normate de funcţionare a duratei şi regimului de
amortizare stabilite conform legii.
67. Nu se înregistrează în registrele contabile toate valorile materiale şi băneşti deţinute
precum şi drepturile şi obligaţiile patrimoniale. Înregistrarea se face în mod cronologic şi
sistematic potrivit normelor aprobate prin H.G. 768/92.
68. Se primesc ori se eliberează din depozite bunuri de orice fel fără ca acestea să fie însoţite
de documente legale.
69. Nu se întocmeşte lunar balanţa de verificare.
70. Nu se ţin registrele de contabilitate (registrul jurnal, inventar, cartea mare) în strictă
concordanţă cu destinaţia lor, în mod ordonat şi complet astfel încât să permită în orice
moment identificarea şi controlul operaţiunilor patrimoniale.
71. Nu se întocmesc documente justificative (note de intrare-recepţie, rapoarte de fabricaţie,
bonuri de consum etc.) şi contabile sau orice alte evidenţe prevăzute de lege (privind
accize, T.V.A. etc.). Se înregistrează documentele în altă ordine decât cea cronologică
( de la o lună la alta). Nu se păstrează şi arhivează documentele contabile timp de 10 ani
sau 50 ani statele de salarii. Nu se reconstituie în termen de 30 zile documentele pierdute,
sustrase sau distruse.
72. Nu se efectuează inventarierea patrimoniului în toate situaţiile prevăzute de lege:
inventarierea generală, începutul activităţii cel puţin o dată pe an, la fuziune, încetarea
 activităţii şi alte situaţii prevăzute de lege, inventarierea parţială la schimbări de preţuri,
sustrageri, calamităţi etc.
73. Nu se întocmeşte bilanţ contabil în toate cazurile prevăzute de lege (anual, fuziune,
încetare de activitate, divizare – art. 27 din Legea 82/91) posturile din bilanţ nu sunt puse
în concordanţă cu datele din contabilitate sau cu situaţia reală, bilanţul nu este vizat de
cenzori sau contabili autorizaţi-experţi contabili, bilanţul nu se depune în termen la
organul fiscal. Bilanţul nu s-a păstrat 50 ani (art. 27-32 din Legea 82/91).
74. Nu organizează şi conduce evidenţa contabilă la sediul social declarat.
75. Nu se păstrează evidenţa contabilă la sediul social declarat şi nu se pune la dispoziţia
organelor cu atribuţiuni de control.
38 prevederilor legale documentele primare şi
76. Nu se întocmesc în termen şi conform
contabile privind veniturile realizate (chitanţe, note de plată, etc.).
77. Se calculează în mod eronat impozitele şi taxele cu consecinţa diminuării sumei de plată (
se aplică o cotă mai mică de impozit etc.).
78. Nu se prezintă la cererea organului de control documentele din care să rezulte modul de
îndeplinire a obligaţiilor fiscale (deconturi, declaraţii, ordine de plată, chitanţe etc.).
79. Se refuză prezentarea la control a bunurilor materiale supuse impozitării.
80. Nu se reţin şi virează la bugetul de stat, impozitele şi taxele care se realizează prin stopaj
la sursă (impozite dividende, impozite salarii etc.).
81. Nu se întocmesc şi depun situaţiile cerute de organele fiscale în legătură cu activitatea
desfăşurată pentru a se cunoaşte realitatea financiar-fiscală. Se utilizează în alt mod decât
cel prevăzut de lege documentele cu regim special.
82. Nu se duc la îndeplinire dispoziţiile date prin actele de control.
83. Nu declară în termen de 5 zile de la înregistrare, la organele fiscale unde îşi au sediul,
date în legătură cu subunităţile, constituite în sucursale, filiale, puncte de producţie,
magazine, depozite, locuri producţie, conturile şi băncile unde sunt deschise. Orice
schimbare se declară în termen de 15 zile.
84. Nu se onorează de către bănci titlurile de creanţă fiscală emise de organele competente.
85. Sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor pentru veniturile obţinute prin exercitarea de
activităţi neautorizate.
86. Desfăşurarea de activităţi de comercializare a produselor supuse autorizării fără
autorizaţie ori fără a folosi facturi fiscale cu regim special.
87. Neplata accizelor şi a impozitului la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internă, la
termenele stabilite.
88. Neplata sau plata cu o întârziere de până la 30 de zile a transei a II-a a taxei de
autorizare.
89. Întârzierea peste 30 de zile la plata taxei de autorizare.
90. Folosirea alcoolului brut ca materie primă pentru prepararea băuturilor alcoolice.
91. Nedeclararea în termen la organul fiscal a capacităţilor de producţie pe care le deţin
agenţii economici producători de alcool şi băuturi alcoolice, precum şi a modificărilor
intervenite la nivelul acestora.
92. Comercializarea pe piaţa internă la preţuri mai mici decât cele declarate a produselor şi
grupelor de produse pentru care s-au stabilit preţuri minime.
39
93. Neînscrierea în facturile fiscale a preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul declarate
(în cazul producătorilor şi importatorilor).
94. Comercializarea la preţuri mai mari decât preţurile maxime de vânzare declarate a
produselor pentru care s-au stabilit astfel de preţuri.
95. Practicarea de preţuri de vânzare cu amănuntul mai mici decât preţurile minime stabilite
pe produse, la care se adaugă acciza determinată pe baza preţului maxim de vânzare cu
amănuntul plus TVA.
96. Neafişarea la loc vizibil a listelor cuprinzând preţurile maxime şi minime în vigoare
pentru toate produsele comercializate.
97. Comercializarea produselor care nu se regăsesc în listele cuprinzând preţuri maxime de
vânzare cu amănuntul declarate.
98. Neînregistrarea în jurnalele de cumpărări a intrărilor de produse utilizate ca materie
primă, precum şi neînregistrarea în jurnalele de vânzări a livrărilor de produse rezultate
din prelucrare.
99. Neutilizarea documentelor fiscale speciale
100. Nesolicitarea plajelor de serii şi numere pentru emiterea documentelor fiscale prin
utilizarea sistemelor informatice.
101. Nedepunerea în termen la organele fiscale a listelor de inventariere privind cazanele sau
alte instalaţii de producere a băuturilor alcoolice naturale distilate.
102. Nu se prezintă de către producătorii de alcool, supraveghetorilor fiscali, certificatele de
calibrare.
103. Nu se depun la organele fiscale situaţiile privind modul de valorificare a alcoolului.
104. Întocmirea necorespunzătoare a documentelor fiscale speciale.
105. Neevidenţierea în registrul special a cantităţilor de alcool vrac importat.
 106. Livrarea de alcool etilic vrac sau băuturi alcoolice vrac, altor agenţi economici decât cei
care posedă licenţă pentru atestarea dreptului de marcare.
107. Livrarea de bere din producţie internă, neînsoţită de certificate de calitate
108. Neevidenţierea în registrul destinat în acest scop a informaţiilor privind capacităţile
reale de distilare, data şi ora sigilării şi desigilării cazanelor sau a celorlalte instalaţii de
fabricaţie a băuturilor alcoolice naturale.
109. Nedotarea cu mijloace de măsurare legale a producţiei de alcool.
110. Refuzul agenţilor economici producători de ţigarete de a prelua în condiţiile legii
cantităţile de produse din tutun confiscate.
40a altor preţuri decât cele declarate şi în vigoare la
111. Folosirea la livrarea ţigărilor în facturi
data livrării.
112. Comercializarea de sortimente de ţigări care nu se regăsesc în listele cuprinzând
preţurile maxime de vânzare cu amănuntul.
113. Desfăşurarea activităţilor de producţie a produselor alimentare fără licenţă de fabricaţie.
Pentru a veni în sprijinul comisarului, ghidul prevede şi obligaţia acestuia de a nu omite:
numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii faptei, şi semnătura
agentului constatator.
 CAPITOLUL 3
41 ALE GĂRZII FINANCIARE
ATRIBUŢIILE DE CONTROL
3.1 CONTROLUL FINANCIAR EXECUTAT PRIN GARDA FINANCIARĂ
3.1.1 NECESITATE, ROL, OBIECT, FUNCŢII

Acţiunea de control este determinată de cauze obiective, de particularităţile legilor

economiei de piaţă, necesitatea controlului financiar fiind strâns legată de existenţa proprietăţii
publice.
În ceea ce priveşte obiectul controlului financiar, acesta vizează actele şi
operaţiunile emise, respectiv înfăptuite de către agenţii economici, instituţii publice , precum şi
de alţi participanţi la viaţa economico-fiscală a statului. În acest sens echipelor de control le
revine sarcina de a urmări dacă actele şi operaţiunile care fac obiectul examinării îndeplinesc
condiţiile de legalitate, operativitate, eficienţă, economicitate şi realitate, acceste condiţii
trebuind a fi îndeplinite în mod cumulativ. Obiectul controlului este deci acela de a rezolva
erorile, abaterile, lipsurile şi deficienţele în scopul evitării lor în viitor.
Astfel, rolul şi obiectivele urmărite determină cinci funcţii importante ale
controlului financiar:
a) Funcţia de evaluare este cea care cuprinde acte şi operaţiuni de estimare a situaţiei
de factor relativ la cea de juro. Prin intermediul acestei funcţii se constată starea reală şi
performanţele unei acţiuni economice. Este atât o funcţie de apreciere a activităţii controlate, dar
ea implică totodată şi sugestii, propuneri şi măsuri de aplicat.
b) Funcţia preventivă constă într-o serie de măsuri luate de către organele de control
în vederea evitării şi eliminării unor fraude înainte de a se produce efectele negative ale acestora,
prin identificarea şi eliminarea cauzelor care le generează. Acţiunea se manifestă deci înaintea
emiterii actelor, respectiv săvârşirii operaţiunilor, în scopul de a le oprii pe cele care nu sunt
legale. Se previne deci efectuarea unor activităţi ce nu răspund cerinţelor de legalitate şi
regularitate, precum şi depăşirea limitelor financiare alocate pentru operaţiunea respectivă.
Totodată se identifică şi cauzele care au generat asemenea operaţiuni şi se pot lua măsuri de
eliminare a acestora .
c) Funcţia de documentare permite cunoaşterea proceselor care au loc în activitatea
economică, sub aspect cantitativ şi calitativ, asigurându-se astfel participarea nemijlocită a
controlului la actul de conducere prin furnizarea datelor şi informaţiilor necesare pentru
fundamentarea deciziilor.
d) Funcţia recuperatorie mai este numită şi funcţie de sancţionare sau reparatorie. Ea
evidenţiază un aspect foarte important al42controlului financiar, constând în acţiunea de
descoperire şi recuperare a pagubei, precum şi luarea de măsuri faţă de cei responsabili de către
organele de control ce urmează a încadra vinovăţia strict în limitele legislaţiei existente. Formele
procedurale legale de recuperare sunt :
- recuperarea pe calea executării silite
- recuperarea pe calea răspunderii materiale reglementată de legislaţia muncii
- recuperarea pe calea acţiunii civile în justiţie
Uneori, deficienţa nu are nici o consecinţă păgubitoare, dar abaterea este totuşi sancţionată
pentru a se preveni repetarea acesteia. În cele mai multe cazuri întâlnim o situaţie mixtă, definită
atât prin caracterul sancţionator - represiv, cât şi prin caracterul reparator, fără a exista o
delimitare evidentă între ele.
e) Funcţia pedagogică este cea care permite acţiuni de educare a celor care au drepturi
şi obligaţii în formarea şi utilizarea fondurilor publice, având deci un caracter formativ, de
generalizare a experienţei publice. Se urmăreşte ridicarea cadrelor, a nivelului din economie, dar
pentru acest lucru este necesară o pregătire solidă a organului de control care trebuie să se bucure
de credibilitate. Prin depistarea şi sancţionarea cu fermitate a manifestărilor ilegale, precum şi
prin publicitatea realizată în jurul acestor cazuri, se contribuie şi se favorizează îndeplinirea
corectă a atribuţiilor de serviciu.
Deasemenea, prin restabilirea legalităţii se dezleagă şi probleme de interpretare a
dreptului. Indiferent de aspectele şi formele pe care le îmbracă, controlul financiar are o
importanţă deosebită prin aceea că el completează activitatea financiară de formare, repartizare şi
întrebuinţare a resurselor financiare publice, acţionând asupra acesteia prin funcţiile sale. În
urma analizei acestor funcţii putem concluziona că importanţa controlului este determinată
tocmai de ceea ce se urmăreşte a se asigura, mai precis :
- îndeplinirea în condiţii de economicitate şi eficienţă a obiectivelor entităţii;
- conformitatea cu legea şi reglementările interne;
 - prevenirea şi detectarea fraudelor şi erorilor;
- protecţia bunurilor şi informaţiilor;
- calitatea înregistrărilor contabile şi furnizarea oportună de informaţii sigure.

3.1.2 METODELE ŞI PROCEDURA EXECUTĂRII

43
CONTROLULUI FINANCIAR

Metodologia de control este definită ca fiind un "ansamblu de instrumente, metodologic

organic structurate, se utilizează selectiv, diferenţiat în funcţie de natura activităţilor sau
operaţiunilor controlate, formele de control financiar, sursele de informare pentru control, natura
abaterilor existente şi a posibilităţilor de perfecţionare a activităţii controlate."1)
Pentru atingerea scopului urmărit prin efectuarea controlului se utilizează diferite tehnici,
procedee şi modalităţi de verificare, fie proprii, fie aparţinând altor discipline. Amintim câteva
dintre aceste metode tehnice :
- controlul sistematic (are în vedere gruparea documentelor pe probleme)
- controlul financiar documentar (constă în examinarea documentelor din evidenţa
tehnico-operativă şi contabilă. Prin acest procedeu se stabileşte veridicitatea datelor, a
calculelor)
- controlul încrucişat (se confruntă toate exemplarele unui document, adică atât
documentele unităţii controlate, cât şi cele ale unităţilor cu care aceasta întreţine relaţii
economice şi financiare)
- controlul cronologic (se examinează documentele în ordinea întocmirii şi înregistrării;
se recomandă doar în unităţiile cu un volum de operaţii redus)
- controlul reciproc (se confruntă înregistrări ale documentelor din diferite
compartimente ale unităţii, constituind astfel o confirmare internă a datelor înscrise în
documente şi evidenţe)
- controlul financiar faptic (se exercită la faţa locului prin observare directă, urmărind
stabilirea reală a existenţei mijloacelor materiale şi băneşti prin modalităţi precum:
inventariere, observare directă, expertiză tehnnică şi de laborator)
 - controlul financiar mixt (presupune folosirea mai multor procedee tehnice de control,
pentru o mai mare eficacitate a acţiunii de control) etc.
Utilizarea metodelor se bazează pe principiul completării şi intercondiţionării dintre acestea, în
funcţie de obiectivele stabilite.
În ceea ce priveşte procedura de control, aceasta constituie un ansamblu de acte şi

1) Gliga I. , Drept financiar, Bucureşti 1998, pg. 313

operaţiiuni referitoare la pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi consemnarea rezultatelor
activităţii de control.1)
44
În cadrul procedurii de executare a controlului financiar, comisarii Gărzii Financiare au
următoarele atribuţii:
a) să efectueze controlul potrivit prevederilor legale şi să consemneze constatările în acte de
control pe bază de date şi fapte reale exprimate cu exactitate, răspunzând de calitatea
controlului şi a măsurilor luate sau propuse a se lua;
b) să efectueze o documentare prealabilă, la sediu, asupra firmei ce urmează a fi controlată
şi a legislaţiei potrivit obiectivelor de verificat;
c) la începerea controlului, să se legitimeze şi să legitimeze pe bază de documente oficiale,
persoana sau persoanele verificate sau pe reprezentanţii legali ai contribuabilului sau
agentului economic controlat, consemnând în actul de control datele de identificare de pe
aceste documente;
d) în funcţie de complexitatea controlului, să ia declaraţii contribuabilului sau agentului
economic, înainte de începerea controlului;
e) să solicite documentele şi accesul la bunurile sau spaţiile supuse controlului;
f) pentru stabilirea obligaţiilor fiscale sau a realităţii înregistrărilor în evidenţa contabilă,
perioadele sau operaţiunile (documentele) care se verifică prin sondaj vor fi alese astfel
încât să fie reprezentative pentru control şi să permită formularea concluziilor faţă de
obiectivele urmărite;
g) să verifice şi să analizeze observaţiile formulate de contribuabili sau reprezentanţi
agenţilor economici şi să înscrie în actul de control punctul lor de vedere faţă de aceste
observaţii;
h) să solicite explicaţii scrise persoanelor răspunzătoare de deficienţele sau faptele
constatate, să verifice realitatea acestora şi să ia sau să propună măsurile legale;
i) să ia măsurile operative care se impun în timpul controlului, privind:
 - încheierea notelor de constatare pentru faptele, care ulterior nu mai pot fi dovedite,
sau în cazul unor infracţiuni;
- încheierea proceselor verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;
- sigilarea spaţiilor sau corpurilor delicte, până la stabilirea soluţiei finale;

2) Gliga I., Drept financiar, Bucureşti 1998, pg. 314 şi Drossu Şaguna D., Drept
financiar şi fiscal, Editura ,,Deşteaptă-te Române’’, Bucureşti 1992, pg. 105
- ridicarea de probe şi contraprobe sigilate, când există indicii ale unor fapte ilicite sau
când normele legale prevăd expres45acest lucru pe baza de proces verbal;
- ridicarea documentelor în original, potrivit dispoziţiilor legale, pe bază de proces
verbal de ridicare când constată infracţiuni sau există posibilitatea distrugerii sau
sustragerii acestora;
- remedierea deficienţelor constatate;
- încasarea contra chitanţă a amenzilor sau obligaţiilor bugetare stabilite ca urmare a
controlului;
- dispunerea în condiţiile legii a confiscării bunurilor ce fac obiectul unor fapte ilicite,
sau pentru care legea prevede această măsură;
- ridicarea şi valorificarea, în condiţiile legii, a bunurilor confiscate;
- înregistrarea la registratura agentului economic sau afişarea pe uşa de acces în sediul
firmei a invitaţiei de prezentare la sediul Gărzii Financiare în cazurile prevăzute de
regulament;
- solicitarea de martori pentru confirmare, atunci când prevederile legale o impun;
j) să introducă în baza de date a secţiei informaţiile despre firmele care nu pot fi
identificate sau ai căror administratori sau asociaţi nu pot fi contactaţi şi să comunice
aceste informaţii la centrala D.G.F.P.C.F.S., la celelalte secţii ale Gărzii Financiare, la
Registrul Comerţului, Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia Generală a poliţiei de
frontieră, străini, probleme de imigrări şi paşapoarte, pentru monitorizarea şi combaterea
activităţii acestora. În acest sens, fiecare secţie, inclusiv centrala, vor organiza propria
evidenţă ce urmează a fi folosită în controalele ulterioare. Aceste date se referă la:
- societăţi comerciale înmatriculate la registrul comerţului, având cod fiscal atribuit,
dar care nu funcţionează la adresa respectivă;
- societăţi comerciale neînregistrate care utilizează ştampile şi însemne false;
- persoane fizice care derulează operaţiuni impozabile, neidentificate la adresa căutată;
 - documente emise (îndeosebi facturi şi documente de însoţire a mărfii), de un emitent
care nu poate fi identificat, fapt ce conduce la ideea că documentul a fost emis de
unul din cei prezentaţi în primele trei aliniate;
- documente emise (facturi şi documente de însoţire a mărfii), de un emitent identificat,
dar care nu au fost obţinute pe cale legală potrivit legislaţiei în vigoare;
k) să solicite agentului economic înregistrarea actului de control în registrul de
corespondeţă, iar dacă acesta nu există, să facă menţiunea despre acestea în actul de
control;
l) să depună actele de control pentru înregistrare la registratura/secretariatul instituţiei, în
termen de 24 ore de la terminarea46 controlului în zilele lucrătoare, sau în prima zi
lucrătoare în cazul în care controlul se finalizează înaintea sau în cursul unei zile
nelucrătoare, exclusiv procesele verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. De
asemnea, să depună sau să predea, la termenele stabilite prin lege, bunurile confiscate,
numerarul încasat pe bază de chitanţă, probele ridicate etc.;
m) să sesizeze organele abilitate a sancţiona faptele constatate ce nu intră în sfera de
competenţă a Gărzii Financiare;
n) pentru evidenţierea acţiunilor şi a actelor de control să întocmească fişa privind
rezultatele controlului şi să urmărească realizarea şi valorificarea tuturor măsurilor
dispuse în actul de control, până la completa lor epuizare;
o) întotdeauna în actele de control bilaterale, comisarii vor indica drepturile agentului
economic referitoare la căile de atac (termene, denumirea organelor abilitate să le
primească sau să le soluţioneze etc.);
p) motivat, şefii de divizii sau şefii ierarhici pot dispune reverificarea anumitor obiective, de
către aceeaşi echipă sau efectuarea unui nou control de către o altă echipă;
q) în cazul verificării unei sesizări sau reclamaţii, după încheierea actelor de control se va
întocmi un raport care prezintă modul de soluţionare a celor sesizate sau reclamate;
 3.1.3 ACTELE DE CONTROL FINANCIAR
47

Activitatea de control financiar se finalizează prin înscrierea constatărilor organelor de

control în anumite documente.
Actele de control financiar reprezintă verificări documentare şi faptice, consemnări scrise
ale constatărilor, formulări de aprecieri şi concluzii, precum şi decizii ale acţiunilor şi eventual
ale coerciţiilor necesare pentru restabilirea conformităţii activităţii financiare a subiecţilor de
drept controlaţi. Actele de control financiar sunt acte autoritare, efectuate în interesul public,
obligatorii pentru toate subiectele de drept vizate şi care pot fi săvârşite numai de către organele
şi persoanele învestite de lege cu atribuţii de control sau verificare a respectării şi aplicării
conforme a normelor dreptului financiar.
Aceste documente poartă denumiri diverse, în funcţie de organul ce a efectuat controlul,
dat şi potrivit cu natura constatărilor consemnate.
Astfel, consemnările comisarilor Gărzii Financiare pot fi făcute în:
- proces-verbal
- proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor
- nota de constatare
- nota unilaterală sau raport.
Procesul-verbal, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi nota de
constatare sunt acte de control bilaterale în sensul că se întocmesc de organele de control şi se
aduc la cunoştinţă celor verificaţi şi trebuie semnate atât de către echipa de control cât şi de către
cei verificaţi. Nota unilaterală (raport) este un act de control unilateral în sensul că se întocmeşte
numai de comisari, exprimă constatările şi opinia acestora şi sunt prezentate spre aprobare sau
ştiinţa şefilor ierarhici.
a) Procesul-verbal
Constatările ce se înscriu în procesul-verbal trebuie să fie proprii ale comisarilor Gărzii
Financiare, să se bazeze pe date reale şi documente legal întocmite, să fie prezentate clar şi
precis, eliminându-se descrierile inutile şi personale. Fapta, ce constituie abatere de la
normele legale, se descrie amănunţit, cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la
aprecierea gravităţii acesteia, consemnându-se în proces-verbal, în mod obligatoriu, actul
normativ încălcat (articol, alineat) şi cu determinarea exactă a influenţelor bugetare, fiscale şi
financiare nefavorabile. Pentru fiecare abatere constatată şi înscrisă în proces-verbal se vor
nominaliza persoanele şi funcţiile acestora care nu au respectat prevederile legale.
Deasemnea, se vor consemna în procesul-verbal măsurile luate operativ, cu menţionarea
bazei legale, precum şi măsurile ce urmează a fi luate în continuare cu indicarea termenelor
48
de realizare şi communicate de Garda Financiară.
Pentru susţinerea constatărilor la procesul-verbal se vor anexa situaţii şi tabele semnate de
organul de control şi agentul economic, în original sau copie, precum şi notele explicative
luate persoanelor răspunzătoare sau altor persoane, care pot da informaţii şi date utile
controlului. Pentru explicaţiile date, care nu sunt în concordanţă cu constatările organului de
control, comisarii Gărzii Financiare vor consemna în procesul-verbal, punctul de vedere
fundamental legal, pe bază de documente legal întocmite. Documentele privind operaţiunile
financiar-contabile se anexează în original în cazul în care organul de control le consideră
fictive, dubioase, când sunt indicii că s-ar urmări sustragerea sau distrugerea lor de către cei
interesaţi, ori când sunt considerate mijloace de probă. În acest caz, se va întocmi separat
procesul verbal de ridicare a documentelor în original, lăsându-se copii confirmate de
organul de control şi conducerea agentului economic controlat.
Procesul verbal se semnează pe fiecare pagină, de comisari şi de persoanele care au
participat la control sau au reprezentat oficial pe cei controlaţi. Dacă în procesul-verbal sunt
consemnate fapte ce atrag răspunderea penală, acesta se semnează obligatoriu şi de
persoanele făcute răspunzătoare.
În cazul în care cei controlaţi au unele obiecţiuni asupra constatărilor efectuate de
comisari, acestea vor fi clarificate şi soluţionate înainte de semnarea procesului-verbal. Dacă
ele se menţin, atunci se va indica în procesul-verbal care este calea legală de urmat, de către
cei controlaţi, potrivit reglementărilor în vigoare privind soluţionarea acestora. Această
menţiune se face şi în cazul care nu se fac obiecţiuni.
În cazul în care echipa de comisari constată o faptă prevăzută şi sancţionată de legea
penală se vor întocmi separat documente de controlare care vor cuprinde în mod obligatoriu:
data şi locul unde este încheiat; numele şi calitatea celui care îl încheie; numele, prenumele,
ocupaţia şi adresa martorilor asistenţi; descrierea amănunţită a celor constatate şi a măsurilor
luate; numele, prenumele, ocupaţia şi adresa persoanelor vinovate la care se referă actul de
control, obiecţiunile şi explicaţiile acestora; obiectele reprezentând mijloc de probă sau
corpurile delicte depistate şi ce măsuri s-au luat în legătură cu acestea.
Actele de control astfel întocmite vor fi semnate pe fiecare pagină şi la sfârşit de cel care îl
încheie, precum şi de persoanele vinovate şi după caz, de martorii asistenţi.
Toate documentele astfel încheiate, declaraţiile şi actele doveditoare anexate se înaintează
de îndată Parchetului.
b) Nota de constatare
49controlului se fac constatări a căror reconstituire
Se întocmeşte atunci când pe parcursul
ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau care nu pot fi ulterior dovedite, atunci când, pe
calea valorificării constatărilor, acestea urmează să fie transmise altor organe abilitate de lege
să ia măsurile corespunzătoare, în situaţii de control-documentare când trebuie consemnate
date, informaţii necesare altor acţiuni de control, precum şi în alte situaţii apreciate de
organele de control.
În nota de constatare se consemnează situaţiile de fapt, precum şi măsurile operative luate
pentru remedierea deficienţelor constatate.
Notele de constatare se semnează de organul de control, de conducătorul agentului
economic, compartimentului sucursalei, filialei sau punctului de lucru şi de către persoanele la
care se referă constatările, precum şi de eventualii martori în asistenţa cărora s-au făcut
constatarea.
c) Proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor
Se încheie în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, potrivit cărora organele de
control ale Ministerului Finanţelor sunt organe constatatoare.
Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor de către comisarii Gărzii Financiare se va realiza,
în toate cazurile, pe formualre de proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor,
conform modelului aprobat pentru Garda Financiară. La constatarea, stabilirea, sancţionarea şi
încasarea contravenţiilor se vor aplica prevederile legilor speciale şi generale cu privire la
contravenţii. Acest tip de proces-verbal se poate utiliza şi în situaţia în care se dispune numai
măsura confiscării de bunuri existente fizic.
În cazul în care comisarii Gărzii Financiare dispun şi confiscarea, va descrie în procesul
verbal lucrurile supuse confiscării şi va lua în privinţa lor măsurile de conservare, de ridicare
şi predare sau de valorificare prevăzute în dispoziţiile legale.
Pentru susţinerea constatărilor şi stabilirea vinovăţiei contravenientului, se pot lua note
explicative.
d) Nota unilaterală (raport)
Se întocmeşte în cazurile când, ca urmare a controlului, nu s-au constatat încălcări ale
normelor legale referitoare la obiectivele supuse verificării sau în urma acţiunilor de
documentare.
Acest document trebuie să conţină datele de identificare ale persoanei (agentului economic)
documentele sau operaţiunile verificate, alte informaţii care pot fi utile unor analize, statistici
etc., precum şi propunerile comisarilor care au efectuat acţiunea. Se întocmeşte într-un singur
exemplar şi se preda şefului de divizie.
50
În timpul controlului financiar, pe lângă principalele acte de control, comisarii pot întocmi o
serie de documente utile, dintre care amintim:
 Nota explicativă se ia în toate cazurile de la persoanele făcute răspunzătoare de abaterile
constatate şi consemnate în actele de control şi care pot atrage răspunderi în sarcina
acestora, precum şi de alte persoane, pentru clarificarea cauzelor şi împrejurărilor care a
condus la nerespectarea prevederilor actelor normative. Notele explicative se pot lua în
orice etapă a controlului, însă numai după ce s-a epuizat controlul asupra obiectivului la
care s-a constatat abaterea ce necesită explicaţii, astfel încât organele de control să fie în
măsură să pună întrebări precise şi să combată fundamentat legal eventualele raspunsuri
necorespunzătoare. Organele de control vor analiza răspunsurile primite şi în funcţie de
concluzii vor înscrie constatarea în procesul-verbal. Dacă cel în cauză refuză să dea nota
explivativă sau să răspundă la unele întrebări, orgnale de control vor formula întrebările
printr-o adresă scrisă (înregistrată la agentul economic controlat), stabilind termenul în
cadrul căruia trebuie primit răspunsul care nu poate fi mai mare de 48 ore. În cazul în care
nu se primeşte răspuns, va consemna şi va lua sancţiunile prevăzute de lege.
 Proces-verbal de sigilare-desigilare
Se încheie în situaţiile în care există indicii că în locurile de producţie, depozitare,
comercializare se găsesc bunuri sau produse a căror provenienţă nu este legală sau a căror
fabricaţie este interzisă prin lege, iar acţiunea de verificare nu poate fi finalizată, urmând
să fie continuată. Se mai utilizează şi când există posibilitatea ca documnetele şi actele
necesare verificării să fie sustrase sau distruse. În situaţia în care agentul economic nu
este prezent sau reprezentat, sigilarea se efectuează în prezenţa martorilor asistenţi. În
vederea efectuării sau continuării controlului spaţiilor sigilate se va înmâna sau se va
transmite invitaţia agentului economic în cauză.
 Invitaţie la sediul Gărzii Financiare se utilizează în cazurile când ca urmare a unei acţiuni
de control, persoana sau persoanele, care reprezintă societatea supusă controlului, nu a
fost găsită sau se sustrage de la control, şi când se impune continuarea controlului la
sediul Gărzii Financiare, pentru clarificarea unor aspecte referitoare la control.
 Proces-verbal de afişare
Se încheie în cazul în care reprezentaţii Gărzii Financiare trebuie să comunice unei
persoane fizice/juridice un act sau să îndeplinească o procedură de comunicare (proces-
verbal de contravenţie, Hotărârea de soluţionare a obiecţiunilor, Invitaţie la sediul Gărzii
Financiare etc.) după epuizarea celorlalte modalităţi de comunicare (depunerea la
51 prin poştă cu scrisoare recomandată etc.).
registratură/sediul persoanei, transmitere
Afişarea se face obligatoriu în prezenţa a cel puţin un martor.
 Proces-verbal de ridicare documente sau alte înscrisuri cuprinde: nr. crt., descrierea pe
scurt şi conţinutul a ceea ce se ridică, nr. file, registre, carnete, buc. etc.
Se face menţiunea despre faptul dacă s-au lăsat copii certificate şi numele persoanei şi a
datelor de identificare în prezenţa căruia s-a efectuat ridicarea.
 CAPITOLUL 4 ROLUL GĂRZII FINANCIARE
52
4.1 COMBATEREA INFRACŢIUNII DE EVAZIUNE FISCALĂ,
CONTRABANDĂ ŞI A ORICĂROR PROCEDEE INTERZISE DE LEGE

Prin intrarea în vigoare a Legii 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, Gărzii
Financiare îi revine sarcina să constate şi să sancţioneze această faptă sub formă contravenţională
şi să sesizeze Parchetul.
Pentru a se combate evaziunea fiscală de către un organ de control trebuie să înţelegem mai
întâi ce urmăreşte să corecteze statul prin crearea unui organism de tipul Gărzii Financiare.
Fiscalitatea este indiscutabil o inoportunitate pentru orice contribuabil, indiferent cât civism
fiscal ar dovedi acesta. Ea devine în plus o povară şi cauză de nemulţumiri publice când "întrece
măsura" sau când gestionarea ei este neconformă cu intenţia declarată a puterilor publice.
Dintr-o scurtă analiză a conceptului de "evaziune fiscală" constatăm că aceasta reprezintă
sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte de la plata impozitelor, a taxelor şi a
altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetelor asigurărilor sociale de stat şi
fondurilor speciale extrabugetare, de către persoane fizice şi persoane juridice.
Este evidentă legătura dintre cele două fapte: o cotă excesivă a impozitului şi evaziunea
fiscală. Posibilităţile contribuabilului de sustragere de la obligaţiile fiscale se prezintă sub două
forme: procedeee ilicite şi procedee prin care se exploatează de fapt imperfecţiunile legislative.
După acest mod de evitare a efectelor reglementărilor fiscale de către contribuabil, se face
diferenţierea între evaziunea fiscală legală şi evaziunea fiscală frauduloasă (fraudă fiscală).
În cazul evaziunii fiscale legale, contribuabilul se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor
bugetare prin interpretarea legilor fiscale în favoarea sa şi folosindu-se de posibilităţile lăsate de
legiuitor.
În practică, cele mai frecvente cazuri de evaziune fiscală legală sunt:
 - practica societăţilor comerciale de a investi o parte din profitul realizat în achiziţii de
maşini şi utilaje pentru care statul acordă reduceri ale impozitului pe venit;
- folosirea prevederilor legale referitoare la donaţiile filantropice, chiar dacă au avut loc
sau nu, duce la sustragerea unor venituri de la impunere;
- scăderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamă şi publicitate,
indiferent dacă au fost sau nu realizate;
- constituirea unor fonduri de amortizare sau de rezervă mult mai mari decât cele legal
prevăzute, micşorând astfel venitul impozabil;
- interpretarea favorabilă a legii, atunci când e vorba despre facilităţi pentru contribuţiile la
sprijinirea activităţilor sociale, culturale, ştiinţifice, sportive.
53
Spre deosebire de evaziunea fiscală legală, care constă în menţinerea în limite legale a evaziunii,
cea fiscală frauduloasă constă în încălcarea flagrantă a legii, cu scopul de a nu plăti impozitul
cuvenit. Această încălcare flagrantă a legii se traduce prin disimularea obiectului impozabil,
subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de la plata
impozitului.
În practică, există modalităţi nelimitate de realizare a fraudei fiscale, dar cele mai des
întâlnite sunt:
- întocmirea de declaraţii false;
- întocmirea de documente de plăţi fictive;
- executarea de registre de evidenţă duble, unul real şi altul fictiv;
- declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;
- reducerea materiei impozabile ca urmare a micşorării cifrei de afaceri prin înregistrarea
în cheltuielile societăţii a unor cheltuieli cu caracter personal ale patronilor sau a unor
cheltuieli neefectuate în realitate;
- vânzări fără factură sau emiterea de facturi fără vânzare efectivă;
- falsificarea bilanţului.
În concluzie, evaziunea fiscală este sensul negativ ce rezultă din aplicarea legilor într-un stat.
Din analiza fiscalităţii şi a legilor ce reglementează sistemul fiscal se impune să ne întrebăm1):
- Există o legislaţie corespunzătoare şi un aparat fiscal eficient pentru a limita
la maximum evaziunea fiscală?
- Mărimea sau întinderea evaziunii fiscale se află sub control sau dimpotrivă, este un
fenomen cronic care erodează masa veniturilor bugetare şi induce inechitatea în
rândurile contribuabililor?
 În combaterea evaziunii fiscale Garda Financiara are rolul vârfului de lance, care prin controlul
operativ şi inopinat surprinde prin mijloace specifice contribuabilii care se abat flagrant de la
legile fiscale, producând frauda fiscală.
Controalele inopinate efectuate de Garda Financiară în locurile de producţie, depozitare,
pe timpul transportului şi în locurile de comercializare a produselor duc la depistarea
următoarelor fenomene:

1) Tribuna economică nr.6/1997

- sustrageri de la plata taxelor vamale prin depistarea mărfurilor introduse în ţară în regim
de contrabandă; 54
- sustragerea de la plata accizelor prin depistarea mărfurilor neînsoţite de documente cu
regim special sau nemarcate;
- sustragerea de la plata impozitelor şi a taxelor prin depistarea mărfurilor comercializate a
căror provenienţă nu poate fi dovedită cu documente legale.
În literatura de specialitate se consideră că sancţionarea activităţilor comerciale ilicite şi a
concurenţei neloiale îşi găseşte pe deplin justificarea, mai ales în această perioadă în care
comerţul liber a cunoscut o dezvoltare rapidă, dar este uneori exercitat de persoane mai puţin
instruite în această materie. Sancţionarea concurenţei neloaiale urmăreşte reprimarea actelor care
contravin bunelor moravuri şi nu se săvârşesc cu bună credinţă, căutând să menţină un minimum
de loialitate în relaţiile de concurenţă, atât în activitatea comercială cât şi în cea industrială. Se
urmăreşte astfel atât reprimarea unor practici abuzive ale persoanelor care fac acelaşi comerţ, cât
şi protejarea consumatorilor care pot fi prejuduciaţi prin asemenea practici.
Prin acţiunile intreprinse în locurile comerciale aglomerate, pieţe, târguri, oboare, Garda
Financiară contribuie în mare măsură la depistarea contribuabililor care comercializează mărfuri
nefiind autorizaţi să întreprindă acte şi fapte de comerţ, sustrăgându-se în acest fel de la plata
impozitelor.
Controalele încrucişate au drept scop depistarea societăţilor comerciale care nu
înregistrează în contabilitate în întregime sau în parte veniturile obţinute din anumite activităţi.
Tot cu această ocazie Garda Financiara descoperă firmele neînregistrate la Registrul Comerţului
sau care sunt societăţi fantomă, cu sedii fictive sau de mult abandonate.
Sunt deasemenea depistate puncte de lucru neînregistrate de societăţi la organele fiscale.
 4.2 PROCEDURA DE CONSTATARE A FAPTELOR ŞI DE
VALORIFICARE A CONSTATĂRILOR

55controlul numai în baza unui ordin primit pe cale

Comisarii Gărzii Financiare pot efectua
ierarhică, iar dacă deţin date sau indicii că agenţii economici încalcă legislaţia în vigoare au
obligaţia să raporteze de îndată şi să acţioneze potrivit ordinului primit.
Este consemnat atât în lucrări de specialitate, cât şi în chiar textul regulamentului, că,
menţionează art.27 "rezultatul controlului şi măsurile luate se consemnează în documente de
control, iar evenimentele deosebite se raportează imediat şefului ierarhic’’.
Capitolul V al regulamentului este dedicat în întregime procedurii de constatare a
faptelor şi de contestare a actelor. În acest capitol este prevăzut că procesul verbal de constatare
şi sancţionare a contravenţiilor se întocmeşte şi pentru sancţionarea abaterilor de natură fiscală şi
pentru fapte de altă natură.
Valorificarea constatărilor şi a măsurilor dispuse în actele de control, constau în întocmirea unei
Note de prezentare a proceselor-verbale privind abaterile de la normele fiscale, vamale, valutare,
comunicarea unor copii ale actelor de control la organul fiscal, transmiterea la organul de
executare silită a titlurilor executării întocmite, precum şi transmiterea actelor intermediare la
organele de urmărire penală în cazul constatării unor fapte ce îmbracă caracterul inracţiunilor,
comunicarea răspunsurilor către petenţi sau către alte organe care au sesizat Garda Financiară.
În ceea ce priveşte bunurile confiscate şi ridicate efectiv de comisari, acestea se predau cel
târziu a doua zi persoanei desemnate prin decizie de către comisarul şef de secţie sau comisarul
general, şi însărcinată cu depozitarea şi evidenţa confiscărilor.
Bunurile vor fi numerotate în ordine cronologică şi înregistrate într-un registru.
Bunurile confiscate de la un contravenient vor constitui loturi distincte care să poată fi
identificate în orice moment. Acest lucru se va realiza prin etichetarea corespunzătoare a
loturilor, eticheta ce va cuprinde denumirea agentului economic, denumirea şi marca produsului,
data şi nr. documentului prin care s-a confiscat, data expirării produsului, respectiv perioada de
garanţie.
Valorificarea bunurilor confiscate, pentru care există titlu executoriu definitiv, se va face,
potrivit dispoziţiilor legale, de către o persoană desemnată de comisarul şef secţie, respectiv
comisarul general, cu valorificarea bunurilor confiscate, persoana care poate face parte şi din
comisia de evaluare şi valorificare care funcţionează la D.G.F.P.C.F.S. Această persoană are şi
obligaţia de a face punctajul şi de a asigura raportarea sumelor încasate din valorificare.
Echipa de comisari care a confiscat bunuri şi le-a predat în gestiunea secţiei are obligaţia de a
comunica, de îndată, titlul executoriu definitiv, atât la D.G.F.P.C.F.S. cât şi persoanei desemnate
cu valorificarea. 56

În cazul aplicării măsurii confiscării când bunurile nu pot fi ridicate din motive obiective se va
întomi contract de custodie, între conducerea secţiei şi conducerea agentului economic.
Predarea efectivă în custodie, de către echipa de comisari, a bunurilor confiscate se face prin
sigilarea acestora în incinta agentului economic şi încheierea unui proces verbal de sigilare şi
respectiv completarea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor la rubrica
corespunzătoare. Aceste cazuri vor fi evidenţiate corespunzător şi urmărite în vederea
valorificării corespunzătoare şi în termen a bunurilor confiscate.
Când contravenientul nu acceptă depozitarea în incinta în care există bunurile confiscate se va
face menţiune despre acesta în actul de control şi se va asigura paza bunurilor până la ridicarea
acestora. Dacă contravenientul nu desfăşoară activităţi curente în incinta în care există bunurile
confiscate, se va sigila întreaga incintă, luându-se măsuri de ridicare în zilele imediat următoare.
În cazul sumelor de bani confiscate dar neridicate efectiv de comisari, măsura va fi urmărită
de echipa de control şi transmisă spre executare organului de executare silită în situaţia în care nu
se încasează în termenul stabilit prin actul de control.
 4.3 PROCEDURA DE CONTESTARE A ACTELOR ŞI DE SOLUŢIONARE A
CONTESTAŢIILOR
57

Căile de atac împotriva măsurilor dispuse prin actele de control întocmite de Garda Financiară
pot fi adresate: instanţelor administrative şi instanţelor judecătoreşti.
Căile de atac la instanţele administrative sunt: obiecţiunile, contestaţia şi plângerea.
a) Obiecţiunile înregistrate la Garda Financiară se analizează şi soluţionează conform legii,
având în vedere probele şi motivele prezentate de petent, pe de o parte, respectiv a actului
de control şi a notei cu punctul de vedere întocmit de divizia de control implicată, pe de
altă parte, prin Hotărâre. Punctul de vedere al diviziei de control este redat în Nota, care:
- este un document intern
- circulă între diviziile de control şi divizia (compartiment) juridică
- reprezintă punctul de vedere al organului de control faţă de obiecţiunile, contestaţiile şi
plângerile formulate;
- va fi însoţită de inventarul documentelor produse în timpul controlului – în copie –
pentru susţinerea cauzelor în justiţie;
- va fi semnată de echipa de control şi şeful diviziei respective.
Dosarul va cuprinde pe lângă actul de control şi probele ce susţin constatările. Obligatoriu, va fi
întocmită ‘’Întâmpinarea’’ prin care se critică, punct cu punct, argumentele şi motivele
petentului-contravenient.
Hotărârea:
- este un act administrativ jurisdicţional;
- este pronunţată şi semnată de şeful organului care a întocmit procesul.verbal atacat;
- se comunică în termen de 15 zile de la declararea căii de atac prin poştă cu scrisoare de
confirmare.
Adresa de comunicare a Hotărârii către petent:
- este un act procedural de luare la cunoştinţă a petentului de hotărârea pronunţată de şeful
organului care a întocmit procesul-verbal atacat;
- este însoţită de Hotărârea pronunţată în cazul respectiv;
- se comunică prin poştă cu confirmare de primire.
b) Contestaţia formulată împotriva Hotărârii se înaintează către Serviciul de soluţionare a
contestaţiilor din cadrul D.G.F.P.C.F.S. judeţeană, împreună cu dosarul obiecţiunilor în
original, Hotărârea în original şi Referatul cu propuneri de soluţionare.
Adresa de comunicare către D.G.F.P.C.F.S.:
- constituie formularul prin care se transmite dosarul obiecţiunilor împreună cu
58
contestaţia formulată;
- dosarul obiecţiunilor este constituit din actele produse în timpul controlului şi care
susţine cauza – în original.
Referatul cu propuneri cuprinde punctul de vedere al organului de control şi al diviziei
(compartimentul juridic) faţă de motivele invocate în contestaţiile formulate:
c) Plângerea contravenţională neaferentă măsurilor fiscale se analizează de către
compartimentul juridic. Aceasta, după ce în prealabil, a solicitat şi primit de la divizia de
control ce a întocmit procesul atacat, punctul de vedere, constituie dosarul pentru
judecătoria competentă să o soluţioneze.
Pe parcursul derulării procesului la instanţa de judecată, se vor formula Note scrise şi
Concluzii care se vor depune la dosarul cauzei. Soluţionarea plângerii se realizează prin
emiterea sentinţei civile, care are caracter executoriu.
Sentinţa judecătorească se înregistrează la Garda Financiară şi se transmite de către
divizia (compartiment) juridică, echipei de control, spre a fi executată.
La primirea sentinţei în original, echipa de control o va înainta spre executare organului
competent.
În cazul în care soluţia instanţei nu este satisfăcătoare, se poate formula recurs ce se va
introduce la instanţa de fond, solicitând totodată motivaţia reţinută de instanţă, pentru a
sta la baza argumentaţiei cu care se atacă soluţia recurată. În paralel, se va solicita
suspendarea executării sentinţei recurate.
Hotărârea instanţei de recurs este definitivă şi trebuie pusă în aplicare.
 STUDII DE CAZ

ROMÂNIA
MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
59
GARDA FINANCIARĂ BRAŞOV

PROCES VERBAL
- încheiat astăzi 23.09.2002 în BRAŞOV

Subsemnaţii S.C. şi I.S., comisari în cadrul Gărzii Financiare Secţia BRAŞOV în baza
Legii nr. 30/1991 şi a legitimaţiilor de control nr. 0001 şi 0002 am efectuat un control inopinat şi
prin sondaj la S.C. AbcdE S.A. cu sediul în BRAŞOV str. Noua Generaţie nr. 354654,
înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J08/156451/1997, cod fiscal R111324567.
În timpul controlului societatea a fost reprezentată de d-na MM domiciliată în Bucureşti str.
Calea Victoriei nr. 1004, bl. 2010, sc. A, ap. 212, legitimată cu BI seria B nr. 244397 eliberată de
Poliţia Municipiului Bucureşti, în calitate de director economic.
Controlul s-a desfăşurat la sediul S.C. AbcdE S.A. cu sediul în BRAŞOV str. Noua Generaţie nr.
354654.
Societatea are deschis următorul cont bancar:
Banca Comercială Română – sucursala Braşov: 251551.1-2.1/ROL.
Controlul a avut ca obiectiv verificarea modului în care sunt evidenţiate în contabilitate livrările
de mărfuri pe baza de avize de expediţie şi a cuprins activitatea desfăşurată de societate în
perioada ianuarie 2000 şi până la momentul controlului.
S.C. AbcdE S.A. are ca obiect principal de activitate producţia şi comercializarea de scule cu
preponderenţă pentru industria uşoară.
Din controlul inopinat efectuat prin sondaj, conform tematicii de mai sus şi asupra documentelor
puse la dispoziţie de societate a rezultat că în perioada menţionată S.C. AbcdE S.A. a furnizat la
mai multe societăţi din ţară scule, întocmind în acest sens avize de expediţie în care se stipulează
printre altele că mărfurile livrate se află în custodie la societatea beneficiară.
 De altfel acest lucru este stipulat şi în contractele cadru încheiate între S.C. AbcdE S.A. şi
beneficiari, unde la Cap. B pct. 3 se menţionează că ,,produsele primite pe bază de aviz, în regim
de custodie, să fie vândute în termen de 30 de zile’’.
Această stipulare din contractul cadru încheiat cu beneficiarii contravine art. 68 pct. (1) din
HG nr. 598/2002 pentru aplicarea Legii nr.60345/2002 privind TVA, unde se menţionează că
mărfurile livrate pe baza de aviz de expediţie trebuie facturate în termen de 3 zile de la livrarea
efectivă a acestora, obligaţie prevăzută de altfel şi în actul normativ premergător, respectiv la art.
25 lit. B pct. 11.7 alin. 2 din HG nr. 401/2000 de aplicare a OUG nr. 17/2000 privind TVA.
Din verificările efectuate a rezultat că în aceste avize de expediţie sunt trecute şi valoarea
unor servicii prestate, care constau în reascuţirea unor scule aşchietoare, reprelucrări, replacări,
taxe de urgenţă, etc., fapt care arată că nu este vorba numai de livrare de mărfuri în custodie ci că
se facturează cu întârzieri inclusiv serviciile efectuate în scopul de a nu înregistra veniturile la
momentul livrării mărfurilor şi de a amâna înregistrarea acestora până la momentul încasării.
Cu ocazia controlului s-au identificat adrese întocmite de beneficiari ce conţineau
denumirea mărfurilor vândute pentru ca S.C. AbcdE S.A. să le factureze.
Acest lucru demonstrează că prevederile din contractele încheiate între S.C. AbcdE S.A. şi
diverşi beneficiari cât şi menţiunile din avizele de expediţie că marfa se află în custodie, erau pur
formale întrucât beneficiarii după ce primeau marfa pe bază de aviz de expediţie nu o păstrau în
custodie ci o vindeau.
Din verificările efectuate de către organul de control la unul dintre beneficiari, respectiv
S.C. CLAUS IMPEX S.R.L. a rezultat că la momentul controlului aceasta nu avea mărfuri în
stoc, marfa fiind comercializată iar ca document de provenienţă pentru aceasta erau avizele de
expediţie ale S.C. AbcdE S.A., care încă nu erau facturate.
Deci ca atare, S.C. CLAUS IMPEX S.R.L. nu avea în gestiune nici o custodie a S.C. AbcdE
S.A., mărfurile fiind vândute de aceasta, urmând ca S.C. CLAUS IMPEX S.R.L. să prezinte
situaţia vânzărilor către S.C. AbcdE S.A.şi aceasta să emită factura.
Din verificarea în contabilitate s-au identificat următoarele societăţi care întocmeau adrese prin
care comunicau cantitatea de marfă vândută pentru a fi facturată:
S.C. MARIS S.R.L., S.C. ALEXIA S.R.L., S.C. MIRDA S.R.L., S.C. MILEN S.R.L.,
S.C. CRIS S.R.L.
Prin această procedură S.C. AbcdE S.A. a evidenţiat veniturile încasate cu întârzieri în medie de
o lună – în consecintă şi TVA-ul datorat fiind evidenţiat şi virat bugetului de stat cu aceeaşi
întârziere.
Neevidenţierea veniturilor a avut acelaşi efect şi asupra virării impozitului pe profit.
În tabelul 1 la prezentul proces verbal s-au calculat majorările de întârziere pentru impozitul pe
profit aferent veniturilor nefacturate în termen, rezultând ca S.C. AbcdE S.A. datorează la
momentul controlului majorări de întârziere în sumă de 391.391.548 lei.

61 mărfuri livrate pe bază de aviz de expediţie şi

La data controlului S.C. AbcdE S.A. avea
nefacturate în valoare de 1.125.370.361 lei pentru care datorează un impozit pe profit în sumă de
293.856.311 lei şi un TVA în sumă de 213.820.369 lei.
În tabelul 2 la prezentul proces verbal s-au calculat majorările de întârziere aferente TVA-ului
nevirat la bugetul statului în termenele stabilite de lege în sumă de 326.119.473 lei.
Facem menţiunea că la calculul majorărilor de întârziere s-a ţinut cont de cotele de majorare
aferente fiecărei perioade de calcul.
Pentru nefacturarea la termen a mărfurilor livrate S.C. AbcdE S.A. a fost sancţionată
contravenţional conform art. 35 pct. 2 lit. B din Legea nr. 82/1991 republicată în 2002 iar pentru
calculul eronat al TVA-ului şi al impozitului pe profit societatea a fost sancţionată conform art.
17 lit. C din Legea nr. 87/1994.
Pentru ambele contravenţii s-a întocmit procesul verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor seria A nr. 4755346/23.09.2002.
Tabelele 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul proces verbal.
Măsuri stabilite:
1) Suma de 293.856.311 lei reprezentând diferenţa de impozit pe profit aferent veniturilor
nefacturate în termen se va vira în contul 20.01.01 deschis la Trezoreria Municipiului
BRAŞOV.
2) Suma de 391.391.548 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a
acestui impozit pe profit se va vira în contul 20.01.01 deschis la Trezoreria Municipiului
BRAŞOV.
3) Suma de 213.820.369 lei reprezentând diferenţa de TVA aferentă veniturilor nefacturate
în termen se va vira în contul 20.13.01 deschis la Trezoreria Municipiului BRAŞOV.
4) Suma de 326.119.473 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a
acestui TVA se va vira în contul 20.13.01 deschis la Trezoreria Municipiului BRAŞOV.
Nu au fost ridicate documente, înscrisuri sau valori şi nu sunt obiecţiuni cu privire la modul de
efectuare a controlului.
Împotriva prezentului proces verbal se poate face contestaţie în termen de 15 zile de la luarea
la cunoştinţă a prezentului verbal şi se va depune la sediul Gărzii Financiare din BRAŞOV str.
Principală nr. 100.
 Prezentul proces verbal a fost întocmit în trei exemplare din care un exemplar înregistrat sub
62
nr. _100_/23.09.2002 a fost lăsat persoanei juridice controlate iar două exemplare au fost luate de
comisarii Gărzii Financiare BRAŞOV.

Garda Financiară BRAŞOV S.C. AbcdE S.A.

Com. S.C. M.M.
Com. I.S. -director economic-

63
 Tabelul 1
SITUAŢIA IMPOZITULUI PE PROFIT AFERENT VENITURILOR NEFACTURATE ÎN TERMEN DE S.C. AbcdE S.A. PE
PERIOADA IANUARIE 2000 – AUGUST 2002 ŞI A MAJORĂRILOR DE ÎNTÂRZIERE LA 23.09.2002

LUNA/AN PROFIT/ PROFIT IMPOZIT IMPOZIT SUMA DIFERENŢA TERMEN NR. ZILE INT. MAJORĂRI
PIERDERE IMPOZABIL AFERENT VIRAT NEFACTU- DE IMPOZIT DE PLATĂ DE
RATĂ PE PROFIT ÎNTÂRZIERE
TRIM. I 2000 95578386 127496767 31874192 31874192 665202301 166300575 25/04/2000 90*0,30% 44901155
TRIM. II2000 103530089 137982627 34496727 34496727 948977872 237244468 25/07/2000 6*0,30%+86*0,15% 34874937
TRIM. III 2000 85687352 114248376 28561023 28561023 907291946 226822987 25/10/2000 92*0,15% 31301572
TRIM. IV 2000 593530467 -6367502 0 0 1319037652 329759413 25/01/2001 90*0,15% 44517521
TRIM. I 2001 989522537 36877310 9219327 9219327 1159411927 289852982 25/04/2001 91*0,15% 39564932
TRIM. II 2001 28938915 97785078 2446270 2446270 1919943401 479985850 25/07/2001 92*0,15% 66238047
64

TRIM. III 2001 1110326570 38184875 9546219 9546219 1683347399 420836850 25/10/2001 4*0,15%+90*0,10% 40400338
TRIM. IV 2001 - -68614692 0 0 1605276690 3844165500 25/01/2002 87*0,10% 33422398
1975888347
TRIM. I 2002 211756689 294840098 73710024 73710024 1783159458 445789865 25/04/2002 91*0,10% 40566878
TRIM. II 2002 -60568147 2882095 720525 720525 1175425242 293856311 25/07/2002 60*0,10% 17631379
TOTAL - - 190574307 190574307 - 293856311 - - 393419157
GENERAL

Garda Financiară BRAŞOV S.C. AbcdE S.A.

COMISAR S.C M.M.
COMISAR I.S. – director economic –

Tabelul 2
SITUAŢIA TVA-ULUI AFERENT VENITURILOR NEFACTURATE ÎN TERMEN DE S.C. AbcdE S.A. PE PERIOADA
IANUAIRE 2000 – AUGUST 2002 ŞI A MAJORĂRILOR DE ÎNTÂRZIERE LA 23.09.2002
Nr. crt. LUNA/AN SUMA TVA TERMEN TVA VIRAT NR. ZILE MAJORĂRI DE
 NEFACTURATĂ AFERENT DE PLATĂ INTÂRZIERE ÎNTÂRZIERE
1 IANUARIE/2000 660005562 125401057 25/02/2000 125401057 30*0,30% 11286095
2 FEBRUARIE/2000 650164940 123531339 27/03/2000 123531339 31*0,30% 11488415
3 MARTIE/2000 665202301 126388437 25/04/2000 126388437 29*0,30% 10995794
4 APRILIE/2000 640427155 121681159 25/05/2000 121681159 31*0,30% 11316348
5 MAI/2000 887313992 168589658 26/06/2000 168589658 32*0,30% 16184607
6 IUNIE/2000 948977872 180305796 26/07/2000 180305796 6*0,30%+25*0,15% 10006972
7 IULIE/2000 932841449 177239875 25/08/2000 177239875 31*0,15% 8241654
65

8 AUGUST/2000 968777765 184067775 25/09/2000 184067775 30*0,15% 8283050

9 SEPTEMBRIE/2000 907291946 172385470 25/10/2000 172385470 31*0,15% 8015924
10 OCTOMBRIE/2000 1026634573 195060569 25/11/2000 195060569 32*0,15% 9362907
11 NOIEMBRIE/2000 1142698617 217112737 27/12/2000 217112737 29*0,15% 9444404
12 DECEMBRIE/2000 1319037652 250617154 25/01/2001 250617154 32*0,15% 12029623
13 IANUARIE/2001 1177314352 223689727 26/02/2001 223689727 28*0,15% 9394969
14 FEBRUARIE/2001 1032466067 196168553 26/03/2001 196168553 30*0,15% 8827585
15 MARTIE/2001 1159411927 220288266 25/04/2001 220288266 30*0,15% 9912972
16 APRILIE/2001 1306888509 248308817 25/05/2001 248308817 31*0,15% 11546360
17 MAI/2001 1656486621 314732458 25/06/2001 314732458 32*0,15% 15107158
18 IUNIE/2001 1919943401 364789246 27/07/2001 364789246 29*0,15% 15868332

Tabelul 2 (continuare)

19 IULIE/2001 1177377973 223701815 25/08/2001 223701815 31*0,15% 10402134

20 AUGUST/2001 1596993830 303428828 25/09/2001 303428828 30*0,15% 13654297
21 SEPTEMBRIE/2001 1683347399 319836006 25/10/2001 319836006 4*0,15%+28*0,10% 10874424
22 OCTOMBRIE/2001 2269103954 4311297551 26/11/2001 431129751 29*0,10% 12502763
23 NOIEMBRIE/2001 1822082405 346195657 25/12/2001 346195657 31*0,10% 10732065
24 DECEMBRIE/2001 1605276690 305002571 25/01/2002 305002571 31*0,10% 9455080
25 IANUARIE/2002 1180972578 224384790 25/02/2002 224384790 28*0,10% 6282774
 26 FEBRUARIE/2002 1564807264 297313380 25/03/2002 297313380 31*0,10% 9216715
66

27 MARTIE/2002 1783159458 338800297 25/04/2002 338800297 31*0,10% 10502809

28 APRILIE/2002 1565314682 297409790 25/05/2002 297409790 31*0,10% 9219703
29 MAI/2002 1180636268 224320891 25/06/2002 224320891 31*0,10% 6953948
30 IUNIE/2002 1175425242 223330796 26/07/2002 223330796 31*0,10% 6923255
31 IULIE/2002 1249729561 237448617 25/08/2002 237448617 31*0,10% 7360907
32 AUGUST/2002 1125370361 213820369 25/09/2002 213820369 6*0,10%+23*0,07% 4725430
TOTAL GENERAL - - - 213820369 - 326119473

Garda Financiară BRAŞOV S.C. AbcdE S.A.

COMISAR S.C M.M.
COMISAR I.S. – director economic -
ROMÂNIA
MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
GARDA FINANCIARĂ BRAŞOV

PROCES VERBAL
- încheiat astăzi 13.01.2003 în BRAŞOV

Subsemnaţii S.C. şi I.S., comisari în cadrul Gărzii Financiare Secţia BRAŞOV în baza Legii nr.
30/1991 şi a legitimaţiilor de control nr. 0001 şi 0002 am efectuat un control inopinat şi prin
sondaj la S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L. cu sediul în BRAŞOV str. Ştefan cel Mare nr.
1027, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J09/922546/1998, cod fiscal R
11084355.
În timpul controlului societatea a fost reprezentată de M.R. domiciliat în Braşov str. Vlad Ţepeş
nr. 13, bl. 13, sc. A, ap. 13, legitimat cu legitimaţie provizorie seria H nr. 015757502 eliberată de
Poliţia Municipiului Braşov la 21.03.2001, în calitate de director .
Societatea are deschis contul nr. 2555411.1-16140.1/ROL la Banca Comercială Română –
sucursala Braşov.
Controlul s-a desfăşurat la sediul societăţii S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L. str. Ştefan cel
Mare nr. 1027.
Controlul a avut ca obiectiv verificarea autenticităţii documentelor cu regim special care au stat la
baza aprovizionărilor cu mărfuri, precum şi reflectarea datelor înscrise în aceste documente în
contabilitatea firmei pentru perioada decembrie 2000 şi până la momentul controlului.
Din controlul inopinat efectuat prin sondaj, conform tematicii de mai sus şi asupra documentelor
puse la dispoziţie de societate, au rezultat următorele:
S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L. are ca obiect principal de activitate comerţ cu aparatura
electrică.
În perioada decembrie 2000 – aprilie 2002 S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L. s-a
aprovizionat pe baza de facturi fiscale cu aparatură electrică de la diverse societăţi din Bucureşti.
Verificând provenienţa facturilor fiscale care au stat la baza aprovizionărilor din Bucureşti a
rezultat că acestea nu sunt concorde cu realitatea în sensul că ori nu aparţin în totalitate
furnizorilor înscrişi în ele, ori au numere care nu figurează în plaja de înscriere şi numerotare

67
alocată de CN Imprimeria Naţională S.A. spre distribuire către S.C. RTC HOLDING S.A.
Bucureşti – firma care este distribuitor autorizat de documente cu regim special în Municipiul
Bucureşti.
Totalul acestor facturi se ridică la suma de 1.285.433.270 lei, suma care a fost achitată numai
în numerar având la bază ca documente justificative chitanţe. Astfel, aşa cum rezultă din anexa
nr. 4, denumită ,,Situaţia intrărilor fictive la S.C. XYZ S.R.L.’’ 8 facturi fiscale neconcorde cu
realitatea care au stat la baza aprovizionărilor cu mărfuri au fost achitate în numerar cu un nr. de
46 chitanţe.
Deasemenea, din verificarea acestor chitanţe a rezultat ca nici acestea nu sunt concorde cu
realitatea, neaparţinând furnizorilor înscrişi pe chitanţe, ori numerele şi seriile înscrise în ele nu
apar în plaja de înscriere şi numerotare alocată spre distribuire.
1) În ceea ce priveşte impozitul pe profit rezultă că prin înregistrarea în contabilitate a
acestor facturi fictive S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L. a cuprins pe cheltuielile de
aprovizionare cu marfă sume pe care nu poate dovedi că le-a achitat în realitate.
Deasemenea conform Legii nr. 82/1991 republicată, agentul economic avea obligaţia de a
înregistra în contabilitate operaţiuni care au la bază documente justificative prin care să se
poată face dovada efectuării operaţiunii. Totodată conform art. 9 din Cap. II din Legea nr.
414/2002 nu sunt deductibile de la calculul profitului impozitabil ’’cheltuielile înregistrate
în contabilitate care nu au la bază un document justificativ [...] prin care să se facă dovada
efectuării operaţiunii’’.
Astfel, prin această operaţie – înregistrarea pe cheltuieli a unor sume justificative cu
documente fiscale fictive – s-a diminuat în mod artificial profitul societăţii şi implicit
impozitul pe profit datorat bugetului de stat.
Pentru perioada decembrie 2000 – septembrie 2001 s-a procedat la recalcularea profitului
impozabil prin eliminarea acelor cheltuieli cu aprovizionarea de mărfuri a căror
provenienţă nu poate fi dovedită cu documente legale.
Calculul diferenţei de profit stabilită de organul de control şi implicit a impozitului pe
profit datorat este prezentat în tabelul 3 la prezentul proces-verbal. Conform acestui tabel
organul de control a stabilit că pentru această perioadă societatea datorează profit
impozabil în sumă de 151.631.224 lei, pentru neplata căruia în termnele stabilite de lege
calculându-se majorări de întârziere în sumă de 100.203.655.

68
 2) Începând cu luna septembrie 2001 societatea se încadrează în prevederile OG nr. 24/2001
cu o cifră de afaceri sub 100.000 EURO devenind, începând cu această dată plătitor de
impozit pe venit, aplicându-se o cotă de 1,5 % asupra veniturilor obţinute de societate.
Astfel pentru perioada septembrie 2001 – septembrie 2002 s-a procedat la stabilirea
impozitului pe venit datorat de societate iar în tabelul 4 la prezentul proces-verbal este
redat calculul acestuia de unde rezultă că societatea datorează un impozit pe venit în sumă
de 10.994.581 lei pentru neplata căruia în termenele stabilite de lege s-au calculat
majorări de întârziere în sumă de 1.898.283 lei.
3) Prin înregistrarea în contabilitate a facturilor fiscale menţionate mai sus, la care se adaugă
faptul că mărfurile nu au fost achitate cu chitanţe de provenienţă legală, S.C. XYZ
EXPORT IMPORT S.R.L. s-a înscris incorect în contabilitate cu un TVA deductibil în
suma de 205.237.243 lei pe care nu poate să demonstreze că l-a plătit furnizorilor
diminuând în acest fel TVA-ul de plată datorat bugetului de stat.
Având în vedere faptul că facturile de mai sus nu exprimă realitatea şi nu s-au efectuat
operaţiunile înscrise, conform art. 18 pct. 10.6 din H.G. 401/2000 pentru aprobarea Normelor de
aplicare a O.U.G. nr. 17/2000 privind TVA, agentul economic verificat nu avea dreptul de a
deduce TVA din documente care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 25 lit. B din H.G.
401/2000, obligaţie preluată şi în art. 29 lit. B (a) din Legea 345/2002 privind TVA.
Ca atare, s-a procedat la recalcularea TVA-ului datorat de societate, neluându-se în calcul TVA-ul
deductibil înscris în aceste facturi fictive.
Din calculul prezentat în tabelul 5 la prezentul proces-verbal rezultă că TVA-ul datorat către
bugetul de stat în perioada iulie 1999 – iulie 2002 a fost diminuat cu TVA-ul înscris în facturile
fictive, respectiv cu suma de 205.237.243 lei.
Prin regularizarea TVA-ului de plată datorat de societate cu diferenţa de TVA stabilită de
organul de control rezultă că la momentul controlului societatea are un TVA de plată în sumă de
291.436.446 lei ( din care 86.199.203 lei – TVA de plată evidenţiat de societate şi 205.237.243 lei
– diferenţa de TVA stabilită de organul de control) pentru neplata căruia la termen s-au calculat
majorări de întârziere în sumă de 100.399.307 lei.
Calculul TVA-ului precum şi a majorărilor de întârziere este prezentat în tabelul nr. 5 la
prezentul proces-verbal. Facem menţiunea ca la calculul majorărilor de întârziere s-a ţinut cont de
cotele de majorare aferente fiecărei perioade de calcul.

69
Anexa nr. 4 şi tabelele 3, 4 şi 5 fac parte integrantă din prezentul proces verbal.
Măsuri stabilite:
1) Suma de 151.631.224 lei reprezentând diferenţa de impozit pe profit stabilită de organul
de control ca urmare a înregistrării unor cheltuieli care au la bază facturi fictive se va vira
în contul 20.01.01 deschis la Trezoreria Municipiului Braşov.
2) Suma de 100.203.655 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a
acestui impozit pe profit se va vira în contul 20.01.01 deschis la Trezoreria Municipiului
Braşov.
3) Suma de 10.994.581 lei reprezentând impozitul pe venit datorat de societate se va vira în
contul 20.17.01.28 deschis la Trezoreria Municipiului Braşov.
4) Suma de 1.898.283 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a
impozitului pe venit datorat de societate se va vira în contul 20.17.01.28 deschis la
Trezoreria Municipiului Braşov.
5) Suma de 86.199.204 lei reprezentând TVA-ul de plată evidenţiat de societate se va vira în
contul 20.13.01 deschis la Trezoreria Municipiului Braşov.
6) Suma de 205.237.243 lei reprezentând diferenţa de TVA de plată stabilită de organul de
control prin prezentul proces verbal se va vira în contul 20.13.01 deschis la Trezoreria
Municipiului Braşov.
7) Suma de 100.399.307 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a
acestui TVA se va vira în contul 20.13.01 deschis la Trezoreria Municipiului Braşov.
Nu au fost ridicate documente, înscrisuri sau valori şi nu sunt obiecţiuni cu privire la modul de
efectuare a controlului.
Impotriva prezentului proces verbal se poate face contestaţie în termen de 15 zile de la luarea la
cunoştinţă a prezentului proces verbal şi se va depune la sediul Gărzii Financiare din Braşov str.
Principală nr. 100.
Prezentul proces verbal a fost întocmit în trei exemplare din care un exemplar înregistrat sub nr.
101/13.01.2003 a fost lăsat persoanei juridice controlate iar două exemplare au fost luate de
comisarii Gărzii Financiare Braşov.

Garda Financiară BRAŞOV S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L.

COMISAR S.C M.R.
COMISAR I.S. – director -

70
 Tabelul 3
SITUAŢIA IMPOZITULUI PE PROFIT RECALCULAT DE ORGANUL DE CONTROL PRIN REGULARIZAREA CU CHELTUIELILE DIN FACTURILE FICTIVE
ÎNREGISTRATE ÎN CONTABILITATE S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L. PRECUM ŞI A MAJORĂRILOR DE ÎNTÂRZIERE LA 13.01.2003

Nr. Luna/An Profit Diferenţa de Pofit Profit Impozit pe Impozit Rest de plată Termen de Nr. zile întârziere Majorări de
evidenţiat profit impozabil impozabil profit virat plată întârziere
de firmă stabilită de recalculat cumulat
organul de
control
1 TRIM. IV - 0 -13,241,758 -13,241,758 0 0 0 - 0 0
1999 13,241,758
2 TRIM. I -4,487,583 0 -4,487,583 -17,729,341 0 0 0 - 0 0
2000
3 TRIM. II - 0 -21,561,567 - 0 0 0 - 0 0
2000 21,561,567 39,290,908
4 TRIM. III -4,536,454 0 -4,536,454 -43,827,362 0 0 0 - 0 0
71

2000
5 TRIM. IV - 352,941,176 341,882,406 298,055,044 74,513,761 0 25/01/01 221*0,15% 895,282
2000 11,058,770
- - - - - - 71,813,061 25/01/01 277*0,15%+306* 58,599,458
0,10%+135*0,07%
6 TRIM. I 0 0 0 0 0 0 0 - 0 0
2001
7 TRIM. II 10,802,800 234,021,850 244,824,650 542,879,694 61,206,163 0 61,206,163 27/07/01 94*0,15%+306* 33,143,137
2001 0,10%+135*0,07%
8 TRIM. III 0 74,448,000 74,448,000 617,327,694 18,612,000 0 18,612,000 25/10/01 4*0,15%+306* 7,565,778
2001 0,10%+135*0,07%
 TOTAL - 661,411,026 617,327,694 617,327,694 154,331,924 2,700,700 151,631,224 - - 100,203,655
GENERAL 44,083,332 Tabelul 4
SITUAŢIA IMPOZITULUI PE VENIT LA S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L. PRECUM ŞI A MAJORĂRILOR DE
Garda Financiară BRAŞOV
ÎNTÂRZIERE LA 13.01.2003 S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L.
COMISAR S.C M.R.
Nr. Luna/An Venit evidenţiat COMISAR
ImpozitI.S.
pe Impozit Data virării Rest de Termen de -
– director Nr. zile întârziere Majorări de
de firmă venit virat impozitului plată plată întârziere
1 TRIM III 73,826,790 1,107,402 1,107,402 05/04/2002 0 25/10/2001 4*0,15%+158*0,10% 181,614
2001
2 TRIM IV 303,701,934 4,555,529 4,555,529 05/04/2002 0 25/01/2002 70*0,10% 318,887
2001
3 TRIM I 2002 301,123,067 4,516,846 4,516,846 30/07/2002 0 25/04/2002 96*0,10% 433,617
4 TRIM II 324,333,037 4,864,996 267,218 30/07/2002 0 25/07/2002 5*0,10% 1,336
72

2002
- - - - - 4,597,778 25/07/2002 37*0,10%+135*0,07% 604,608
5 TRIM III 426,453,527 6,396,803 0 - 6,396,803 25/10/2002 80*0,07% 358,221
2002
TOTAL 1,429,438,385 21,441,576 10,446,995 - 10,994,581 - - 1,898,283
GENERAL

Garda Financiară BRAŞOV S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L.

COMISAR S.C M.R.
COMISAR I.S. – director -

Tabelul 5
 SITUAŢIA TVA-ULUI RECALCULAT DE ORGANUL DE CONTROL LA S.C. XYZ EXPORT IMPORT PRECUM ŞI A MAJORĂRILOR DE ÎNTÂRZIERE LA 13.01.2003

Nr. Luna/An TVA evidenţiat de Diferenţa TVA TVA achitat TVA rest de Termen de Nr. zile Majorări de
firmă stabilită de plată plată întârziere întârziere
- cu minus de organul de
recuperat control
- cu plus de plată
1 Dec. 1999 -16,089,335 0 0 -16,089,335 25/01/2000 0 0
2 Ian. 2000 -328,065 0 0 -16,417,400 25/02/2000 0 0
3 Feb. 2000 -237,808 0 0 -16,655,208 27/03/2000 0 0
4 Mar. 2000 -1,713,252 0 0 -18,368,460 25/04/2000 0 0
5 Apr. 2000 -444,616 0 0 -18,813,076 25/05/2000 0 0
6 Mai 2000 0 0 0 -18,813,076 26/06/2000 0 0
7 Iun. 2000 -69,349,461 0 0 -88,162,537 25/07/2000 0 0
8 Iul. 2000 2,708,515 0 0 -85,454,022 25/08/2000 0 0
73

9 Aug. 2000 1,272,801 0 0 -84,181,221 25/09/2000 0 0

10 Sep. 2000 -1,814,484 0 0 -85,995,705 25/10/2000 0 0
11 Oct. 2000 8,219,643 0 0 -77,776,062 25/11/2000 0 0
12 Nov. 2000 6,294,241 0 0 -71,481,821 27/12/2000 0 0
13 Dec. 2000 -2,618,232 67,058,823 0 -7,041,230 25/01/2001 0 0
14 Ian. 2001 16,198,426 0 0 9,157,196 26/02/2001 28*0,15% 384,602
15 Feb. 2001 14,291,790 0 0 23,448,986 26/03/2001 30*0,15% 1,055,204
16 Mar. 2001 13,439,499 0 0 36,888,485 25/04/2001 30*0,15% 1,659,982
17 Apr. 2001 -20,414,868 38,950,000 0 55,423,617 25/05/2001 31*0,15% 2,577,198
Tabelul 5 (continuare)
18 Mar 2001 25,778,936 0 7,658,556 73,543,997 25/06/2001 32*0,15% 3,530,112
19 Iun. 2001 1,747,839 5,514,150 0 80,805,980 27/07/2001 29*0,15% 3,515,060
20 Iul. 2001 18,373,749 0 0 99,179,735 25/08/2001 31*0,15% 4,611,858
21 Aug. 2001 4,833,369 14,145,120 0 118,158,224 25/09/2001 30*0,15% 5,317,120
22 Sept. 2001 -16,947,478 24,914,700 0 126,125,446 25/10/2001 4*0,15% 756,753
0 0 0 126,125,446 25/10/2001 28*0,10% 3,531,512
23 Oct. 2001 16,586,942 0 0 142,712,388 26/11/2001 29*0,10% 4,138,659
24 Nov. 2001 8,142,534 0 472,130 150,382,792 25/12/2001 31*0,10% 4,661,867
25 Dec. 2001 -8,608,421 15,200,000 0 156,974,371 25/01/2002 31*0,10% 4,866,206
26 Ian. 2002 9,411,154 0 0 166,385,525 25/02/2002 28*0,10% 4,658,795
27 Feb. 2002 13,074,659 0 0 179,460,184 25/03/2002 31*0,10% 5,563,266
 28 Mar. 2002 -19,338,247 0 802,733 159,319,204 25/04/2002 32*0,10% 5,098,215
29 Apr. 2002 3,773,505 39,454,450 0 202,547,159 27/05/2002 29*0,10% 5,873,868
74

30 Mai 2002 16,259,549 0 0 218,806,708 25/06/2002 30*0,10% 6,564,201

31 Iun. 2002 -1,760,244 0 13,769,466 203,276,998 25/07/2002 32*0,10% 6,504,864
32 Iul. 2002 27,775,064 0 0 231,052,062 26/08/2002 5*0,10% 1,155,260
0 0 0 231,052,062 26/08/2002 25*0,07% 4,043,411
33 Aug. 2002 12,598,339 0 0 243,650,401 25/09/2002 30*0,07% 5,116,658
34 Sept. 2002 14,262,014 0 0 257,912,415 25/10/2002 31*0,07% 5,596,699
35 Oct. 2002 15,508,153 0 0 273,420,568 25/11/2002 30*0,07% 5,741,832
36 Nov. 2002 18,015,878 0 0 291,436,446 25/12/2002 19*0,07% 3,876,105
TOTAL 108,902,088 205,237,243 22,702,885 291,436,446 - - 100,399,307
GENERAL

Garda Financiară BRAŞOV S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L.

COMISAR S.C M.R.
COMISAR I.S. – director -
 CONCLUZII

Cu precădere în combaterea evaziunii fiscale, Garda financiară are rolul vârfului de lance,
surprinzând prin mijloace specifice contribuabilii care se abat flagrant de la lege.
Controlul financiar nu se limitează însă în a constata rezultatele negative, abaterile sau
lipsurile, ci el se consideră încheiat atunci când se elimină deficienţele constatate, luându-se o
serie de măsuri, îmbunătăţirea activităţii în dorinţa de a ajunge la rezultate performante.
Cu referire specială la combaterea evaziunii fiscale de către Garda financiara, considerăm
că se impune modificarea mai multor legi care se referă în principal la sistemul de evidenţă
existent la ora actuală în România, precum şi reconsiderarea unor articole din Legea 87/1994,
privind combaterea evaziunii fiscale.
Comisarii Gărzii financiare au întâlnit foarte des în practică situaţii în care deşi o societate
nu îşi plăteşte în luna curentă impozitul pe salarii, totuşi, potrivit Legii contabilităţii,
L. nr.82/1991, acesta se introduce pe cheltuieli, diminuându-se în acest fel impozitul pe
profit. În baza prevederilor aceleiaşi legi este permisă introducerea pe cheltuieli a costului
mărfii chiar dacă acesta nu a fost achitat către furnizori. Sunt întrunite elementele constitutive
ale infracţiunii de evaziune fiscală pentru înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor ce nu au
la bază operaţiuni reale. Această practică, deşi legală, creează mari anomalii în relaţiile dintre
agenţii economici, pe de o parte, şi în relaţiile dintre aceştia şi bugetul de stat pe de altă parte.
Garda financiară a constatat că această formă de evaziune fiscală a devenit unul dintre
mijloacele prin care agenţii economici se sustrag, de cele mai multe ori cu rea-credinţă, dar
sub pavăza legii, de la plata impozitului pe profit. S-ar impune deci revenirea asupra acestor
reglementări, astfel încât comisarii Gărzii financiare să nu se mai confrunte cu situaţii când
deşi aveau convingerea că agentul economic se foloseşte cu rea credinţă de prevederile legii,
totuşi să se afle în imposibilitatea legală de a sancţiona fapta datorită neincriminării ei de către
legiuitor.
De necesitate majoră este şi modificarea legislaţiei în sensul reconsiderării poziţiei statului
faţă de majorările de întârziere. Statul, prin acceptarea ca agenţii economici să plătească
majorări de întârziere pentru neplata la timp a impozitelor şi a taxelor, de fapt acceptă
neachitarea la timp a acestora.
Neachitarea taxelor şi impozitelor în termenele prevăzute de lege ar trebui tratată ca
evaziune fiscală şi sancţionată ca atare în caz de constatare de către Garda financiara.
Consider că prin poziţia sa statul nu numai că încurajează agenţii economici la nesupunere
75
faţă de lege, dar contracarează practic activitatea desfăşurată de Garda financiara, iar în cele
din urmă provoacă dezechilibre ale bugetului de stat. De altfel, majorările de întârziere sunt
acceptate şi de legislaţiile altor state, dar într-un termen de maxim 30 de zile ce constituie şi
un avertisment pentru agentul economic, care la expirarea acestui termen intră în sfera
evaziunii fiscale. Din practica Gărzii financiare se desprinde un adevăr şocant poate pentru cei
avizaţi, evidenţiindu-se importanţa acordată de către Stat combaterii evaziunii fiscale. Astfel,
este interesant de observat că din anul 1994 până în prezent cuantumul amenzilor
contravenţionale pentru evaziune fiscală nu s-a modificat, ajungându-se în situaţia ca acestea
să fie cele mai mici amenzi din legislaţia economică ce reglementează abateri legislative.
L.87/1994 nu sancţionează neţinerea contabilităţii nici ca infracţiune, dar nici ca şi
contravenţie, lăsând la aprecierea organelor de control poziţia de luat faţă de această faptă. Pe
de o parte că acest lucru este inadmisibil, iar pe de alta, aplicarea art.9 din L.87/1994, privind
refuzul contabilului de a prezenta organelor de control actele de evidenţă contabilă nu se
întrevede a avea finalitate. Prin refuz contribuabilul câştigă timp să întocmească evidenţa şi
motivaţia adecvată pentru refuz, dispărând în marea majoritate a cazurilor elementele
incriminatoare ale multor procedee sancţionate de lege.
Personal consider ca o posibilă şi binevenită modificare şi aplicarea unui nou sistem al
fondurilor de salarii. Mai exact, propun aplicarea unei salarizări din fonduri extrabugetare.
Astfel, cuantumul tuturor sancţiunilor aplicate de organele de control financiar ar trebui
majorat, iar o cotă parte din încasări ar putea reveni organelor de control ce au aplicat
sancţiunile, în scopul plăţii salariilor sau pentru acordarea de sporuri şi prime.
Cel puţin teoretic rezultatul ar trebui să constea într-o dinamizare a activităţii de control,
în scăderea numărului de abateri de la lege, sub presiunea coercitivă a unor amenzi sporite şi
în cele din urmă în creşterea bugetului Statului fie prin plata la timp a taxelor şi impozitelor,
fie prin încasarea amenzilor foarte ridicate şi prin diminuarea fondului de salarii acordat
organelor de control. Fenomenul infracţional este consecinţa presiunii exercitate de Stat prin
impozite şi taxe asupra agentului economic. Ca mijloc de combatere a evoluţiei acestui
fenomen ar trebui diminuate taxele şi impozitele, dar sporit cuantumul amenzilor şi al
majorărilor de întârziere. Realist privind însă aspectul dezbătut, acest mijloc de combatere a
fenomenului infracţional în domeniul fiscalităţii va rămâne pentru mult timp unul pur teoretic.
Cu toate lipsurile imputabile actualei legislaţii, prin operativitatea acţiunilor, diversitatea
mijloacelor de acţiune, fermitatea în luarea măsurilor, Garda financiară se înscrie în efortul
conjugat al Ministerului Finanţelor Publice, contribuind la evitarea "alterării" mediului
economic şi social.
76
 77
Dir. generală a bugetului de stat

Dir. generala a trezoreriei de stat

Dir. generală a datoriei publice

Revista fin.,
Dir. generală a finantelor

credit si cont
institutiilor publice

Presedinte
Dir. generala a fin. apararii

com. exterior

Secretar de stat
nationale si ordinii publice

stat si datoriei publice

de garantii si credite de
Dir. generala de expertizare a inv. Comitetul interministerial

Departamentul bugetului de
fin. de la bugetul de stat

Dir. generala a impozitelor

directe
Dir. generala a impozitelor
indirecte
Dir. de evaluare si urmarire a
veniturilor bugetare

Dir. generala a vamilor

statului

Garda financiara
Secretar de stat

vamale
Dir. regionale
Dir. generala a controlului
Departamentul veniturilor

financiar de stat

Dir. geen. a contabilitatii si

sinteza bilanturilor

Dir. gen. a regiilor autonome si

participantilor
MINISTERUL
FINANTELOR

Dir. generala a regimului valutar

Bucuresti
Dir. gen. a relatiilor fin. cu
organisme internationale

Agentia nationala pentru titluri

stat din judete si munic.

Dir. generale, fin. publice
si controlului financiar de
Secretar de stat

de valoare
participantilor statului

Oficiul de supraveghere a activ.

financiar, contabilitatii si
Departamentul controlului

de asig. si reasig.

Dir. gen. de sinteza, metodologie

si prognoza preturilor

Dir. gen. de negocierea preturilor

Dir. de protectia concurentei

Inspectia generala pentru

activitatea interna
Cabinet medical

Dir. gen. organizare, resurse

umane si servicii generale

Directia juridica si contencios

Consilieri

concurenţei

Dir. gen. de studii economico-

Secretar de stat

financiare si informatica
a preţurilor şi protecţie a

Dir. presa, relatii cu publicul,

Departamentul de evoluţie

Centrul de
tehnologia

protocol si administrativ
informatiei

Dir. generală de soluţionare a

contestaţiilor
Anexa 1 Structura organizatorică a Ministerului Finanţelor conform H.G. nr. 788/1992
 DIRECŢIA GENERALĂ A BUGETULUI DE
STAT 78
DIRECŢIA GENERALĂ A
FINANŢELORINSTITUŢIILOR PUBLICE ŞI
DREPTURI SALARIALE
DIRECŢIA GENERALĂ A TREZORERIEI

DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR

TREZORERIEI
BUGETULUI ŞI
APĂRĂRII NAŢIONALE, ORDINII

DEPARTAMENTUL
PUBLICE ŞI SIGURANŢEI NAŢIONALE
DIRECŢIA GENERALĂ EVALUAREA
FINANŢĂRII ACTIVITĂŢILOR
ECONOMICE
DIRECŢIA GENERALĂ LEGISLAŢIE
IMPOZITE DIRECTE

DIRECŢIA GENERALĂ LEGISLAŢIE

IMPOZITE INDIRECTE
DIRECŢIA GENERALĂ LEGISLAŢIE
CONTABILĂ

DEPARTAMENTUL
POLITICILOR FISCALE
DIRECŢIA GENERALĂ ACORDURI
FISCALE INTERNAŢIONALE

DIRECŢIA GENERALĂ A CONTROLULUI

SECRETAR GENERAL

GARDA FINANCIARĂ

INSPECŢIA GENERALĂ PENTRU

ACTIVITATE INTERNĂ

FINANCIAR
CONTROLULUI
INSPECŢIA GENERALĂ DE

DEPARTAMENTUL
SOLUŢIONARE A PLÂNGERILOR

ADMINISTRAREA MONOPOLULUI DE
MINISTRU

STAT ŞI A BUNURILOR PROPRIETATEA

STATULUI

DIRECŢIA GENERALĂ PROGRAME ŞI

ACORDURI INVESTIŢII PUBLICE ŞI
ACHIZIŢII PUBLICE
STATULUI,

OFICIUL DE SUPRAVEGHERE A
ADMINISTRĂRII
DEPARTAMENTUL
PARTICIPANŢILOR

ACTIVITĂŢII DE ASIGURARE ŞI
REASIGURARE
MONOPOLULUI DE STAT

DIRECŢIA GENERALĂ A RELAŢIILOR

FINANCIARE CU ORGANISME
INTERNAŢIONALE
CONSILIERI

DIRECŢIA GENERALĂ A DATORIEI

PUBLICE
RELAŢIILOR

ORGANISME

DIRECŢIA GENERALĂ ACORDURI

FINANCIARE CU
DEPARTAMENTUL

INTERNAŢIONALE

GUVERNAMENTALE ŞI INTEGRARE
DATORIEI PUBLICE ŞI

EUROPEANĂ

DIRECŢIA GENERALĂ DE ANALIZĂ

MACROECONOMICă FINANCIARĂ ŞI
PREVIZIUNE

DIRECŢIA GENERALĂ DE TEHNOLOGIA

INFORMAŢIEI FINANCIARE
ANALIZĂ

DIRECŢIA DE PREGĂTIRE ŞI
SISTEMULUI

PERFECŢIONARE A PERSONALULUI
DEPARTAMENTUL

INFORMATIZAREA

FINANŢELOR PUBLICE ŞI VAMAL

MACROECONOMICĂ ŞI

DIRECŢIA GENERALĂ METODOLOGIA

PROCESULUI DECLARAŢIILOR ŞI
GESTIONAREA DOSARELOR FISCALE
FINANCIAR

DIRECŢIA DE EVALUARE A
ADMINISTRATIV

VENITURILOR PUBLICE
DIRECŢIA GENERALA

PUBLICUL ŞI PROTOCOL

DIRECŢIA GENERALĂ DE COLECTARE A

VENITURILOR STATULUI ŞI DE
DIRECŢIA PRESĂ, RELAŢII CU
DIRECŢIA GENERALA JURIDICĂ

DIRECŢIA ECONOMICĂ, SOCIAL-

APLICARE A EXECUTĂRII SILITE

DIRECŢIA GENERALĂ A VĂMILOR
ORGANIZARE, RESURSE UMANE ŞI

VENITURILOR
ADMINISTRĂRII
DEPARTAMENTUL

DIRECŢIA ASISTENŢĂ PENTRU

CONTRIBUABILI
Anexa 2 Structura organizatorică a Ministerului Finanţelor conform H.G. nr. 447/1997
 79
Direcţia generală de sinteză a politicilor bugetare

Direcţia generală de programare bugetară sectorală

şi securitate socială

Direcţia reglementarea achiziţiilor publice şi

STAT
prioritizarea investiţiilor publice

SECRETAR DE
Direcţia contabilităţii publice

Direcţia generală a trezoreriei statului

Direcţia generală a fondului naţional de preaderare

CUVÂNT

CONSILIER

CORPUL DE
DIPLOMATIC

CONTROL AL
MINISTRULUI
PURTĂTOR DE
Direcţia generală de armonizare legislativă şi

STAT
integrare europeană
Direcţia generală a finanţelor publice externe

SECRETAR DE
Direcţia generală de politică şi legislaţie fiscală

Direcţia generală de administrare a veniturilor

CABINETUL
MINISTRULUI

publice şi a monopolurilor
Direcţia generală de îndrumare şi control fiscal STAT

Direcţia generală de proceduri fiscale

SECRETAR DE

Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor

MINISTRU

Direcţia de control financiar preventiv

Direcţia generală de administrare a activelor

JURIDICĂ
DIRECŢIA

statului
GENERALĂ

UNITATEA DE

TREZORERIEI

STAT

Garda financiară
COLEGIUL

MANAGEMENT A
MINISTERULUI

Direcţia generală de control şi audit intern

SECRETAR DE

Direcţia de relaţii publice şi comunicare

Direcţia pentru relaţia cu Parlamentul

Direcţia pentru relaţia cu sindicatele şi patronatul

Direcţia de reglementări contabile

RELAŢIA CU
STAT PENTRU
SECRETAR DE

PARLAMENTUL

Direcţia generală a politicilor şi resurselor umane

Direcţia de buget şi contabilitate internă

Direcţia generală a tehnologiei informaţiei

Direcţia generală a serviciilor administrative,

patrimoniu şi arhivare
GENERAL
SECRETAR

Oficiul de plăţi şi contractare Phare

Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi

reasigurare
Anexa 3 Structura organizatorică a Ministerului Finanţelor Publice conform H.G. nr. 18/2001
 SITUAŢIA INTRĂRILOR FICTIVE LA S.C. XYZ EXPORT IMPORT S.R.L. Anexa 4

Nr. Luna/An Factura fiscală Cod Furnizor Valoare TVA Total factură Chitanţa Cod Valoare
tipo tipo
1 10/12/2000 BACH 4241697 87 S.C. DANI-COM 352,941,176 67,058,823 420,000,000 BALM 8063402 68 30,000,000
BALM 8063404 68 30,000,000
IMPEX S.R.L.
BALM 8063405 68 30,000,000
BALM 8063406 68 30,000,000
BALM 8063407 68 30,000,000
BALM 8063408 68 30,000,000
BALM 8063409 68 30,000,000
BALM 8063410 68 30,000,000
BALM 8063411 68 30,000,000
BALM 8063412 68 30,000,000
BALM 8063414 68 30,000,000
BALM 8063415 68 30,000,000
BALM 8063416 68 30,000,000
BALM 8063417 68 30,000,000
TOTAL DECEMBRIE 2000 352,941,176 67,058,823 420,000,000 - - 420,000,000
2 05/04/2001 BACJ 5893763 99 S.C. DELTA 205,000,000 38,950,000 243,950,000 BALP 1998354 2 20,000,000
BALP 1998365 2 20,000,000
COMIMPEX S.R.L.
BALP 1998362 2 20,000,000
BALP 1998369 2 20,000,000
BALP 1998373 2 20,000,000
80

BALP 1998376 2 23,950,000

BALP 1998377 2 30,000,000
BALP 1998396 2 20,000,000
BALP 1998387 2 30,000,000
BALP 1998381 2 40,000,000
- - 243,950,000
TOTAL APRILIE 2001 205,000,000 38,950,000 243,950,000 BALO 6630011 76 20,000,000
3 23/06/2001 BACK 7199610 99 S.C. ROLEX IMPORT 29,021,850 5,514,150 34,536,000 BALO 6630011 76 14,536,000
EXPORT S.R.L.
TOTAL IUNIE 2001 29,021,850 5,514,150 34,536,000 - Anexa
- 4 (continuare)
34,536,000
81
4 18/08/2001 BAJU 4910675 69 S.C. PRACTIC 74,448,000 14,145,120 88,593,120 BABA 7750505 52 30,000,000
BABA 7750510 52 30,000,000
COMPROD IMPEX
BABA 7750501 52 28,593,120
S.R.L.
TOTAL AUGUST 2001 74,448,000 14,145,120 88,593,120 - - 88,593,120
5 05/09/2001 BAJU 4910687 69 S.C. PRACTIC 131,130,000 24,914,700 156,044,700 BABA 7750518 52 25,000,000
BABA 7750523 52 25,000,000
COMPROD IMPEX
BABA 7750530 52 25,000,000
S.R.L. BABA 7750538 52 25,000,000
BABA 7750535 52 25,000,000
BABA 7750541 52 25,000,000
BABA 7750513 52 6,044,700
TOTAL SEPTEMBRIE 2001 131,130,000 24,914,700 156,044,700 - - 156,044,700
6 01/12/2001 BACL 6419279 76 S.C. GENIAL S.R.L. 80,000,000 15,200,000 95,200,000 BALQ 8244789 12 25,000,000
BALQ 8244789 12 25,000,000
BALQ 8244789 12 25,000,000
BALQ 8244789 12 20,200,000
TOTAL DECEMBRIE 2001 80,000,000 15,200,000 95,200,000 - - 95,200,000
7 17/04/2002 BACN 0549654 45 S.C. CONTRANS 175,000,000 33,250,000 208,250,000 BALS 3164411 49 30,000,000
BALS 3164413 49 30,000,000
IMPEX 2001 S.R.L.
BALS 3164414 49 30,000,000
BALS 3164404 49 30,000,000
BALS 3164406 49 30,000,000
BALS 3164408 49 30,000,000
8 04/04/2002 BACN 0549656 45 S.C. CONTRANS 32,655,000 6,204,450 38,859,450 - - 0
IMPEX 2001 S.R.L.
TOTAL APRILIE 2002 207,655,000 39,454,450 247,109,450 - - 180,000,000
TOTAL GENERAL 1,080,196,026 205,237,243 1,285,433,270 - - 1,218,323,820
 BIBLIOGRAFIE
1. Bălan E. - Drept financiar, Editura "All Beck", Bucureşti, 1999
2. Cantemir Dimitrie - Descriptio Moldaviae, Editura Orizont", Bucureşti, 1976
3. Condor I. - Drept financiar, Regia Autonomă "Monitorul Oficial",Bucureşti, 1994
4. Drossu Şaguna Dan - Drept financiar şi fiscal, Bucureşti, 1998
- Drept financiar şi fiscal, Editura "Deşteaptă-te Române’’ SRL,
Bucureşti, 1992
5. Gliga Ioan - Drept financiar, Bucureşti, 1998
6. Onişor V. - Tratat de drept administrativ român, Cluj, 1923.
7. Petică Roman Doina - Drept financiar public,Casa de Presă şi Editură "Tribuna", 2000
8. Tribuna economică nr.6/1997
9. Legea 30/1991 - privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a
Gărzii Financiare, M.O. 64/27 martie 1991
10. Legea 94/1992 - privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, M.O.
224/9 septembrie 1992
11. Legea 87/1994 - privind combaterea evaziunii fiscale
12. Legea 72/1996 - privind finanţele publice, M.O. 152/ 17 iulie 1996
13. H.G. 757/1992 - pentru aprobarea procedurilor de colaborare a OPC
14. H.G. 788/1992 - privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei şi
Finanţelor, M.O. 336/29 decembrie 1992
15. H.G. 447/1997 - privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, M.O.
197/18 august 1997
16. H.G. 18/2001 - privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice,
M.O. 12/10 ianuarie 2001
17. H.G. 166/2001 - pentru transformarea OPC în Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor, M.O. 32/18 ianuarie 2001
18. O.G. 70/1997 - privind controlul fiscal, M.O. 227/18 august 1997
19. O.G. 119/1999 - privind auditul intern şi controlul financiar, M.O. 430/1999
20. Ordinul 1079 - pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a

Gărzii Financiare, M.O. 299/24 noiembrie 1992

21. Ordinul 817 - pentru aprobarea Regulamentului de funcţionare şi organizare
a Gărzii Financiare, M.O. 159/22 aprilie 1998