Remuşcarea - Jorge Luis Borges

Am comis cel mai grav dintre păcatele

Pe care le poate comite un om. N-am fost
Fericit. Fie ca gheţarii uitării
Să mă târâie şi să mă piardă, necruţători.
Părinţii m-au zămislit pentru jocul
Riscant şi frumos al vieţii,
Pentru pământ, apă, aer, foc.
I-am înşelat. N-am fost fericit. Împlinită nu le-a fost
Speranţa cea tinerească. Mi-am dăruit mintea
Îndărătniciei simetrice
A artei, care ţese fleacuri.
Ei mi-au lăsat moştenire curajul. N-am fost curajos.
Nu mă părăseşte. Stă întotdeauna lângă mine
Această umbră de a fi fost nefericit.

Singuratate,nu te-am voit – George Bacovia

Cumplit
E golul singuratatii!
Sunt ucisul ei...
Singuratatea?
Povara tacerilor
Sfasiate de suspine...

Singuratate
Ochiul tau
Priveste inghetat
In ochiul gandului
Neimpartasit...

Singuratate
Nu te-am voit!
Viata-haina-
M-a daruit tie
Tu m-ai cerut
Vietii
Prizonierul tau
Singuratate

Oamenii
Cum i-am iubit
Dar ei
Nu m-au voit

Din singuratatea
Vietii
 In singuratatea
Mortii si nimeni
Nu intelege
Acest adanc

Poeti evitati
Singuratatea
Intre oameni
E viata...

Motto – geo bogza

Totul mă chinuia atunci, faptul că aveam zece degete

în loc de o sută, sau mai bine unul singur, putând
să se prefacă în fulger,
că trebuia să calc pe pământ în loc să zbor, sau mai bine
să mă aflu într-o mie de locuri deodată,

totul mă chinuia atunci, dragostea dintre bărbat şi femeie,

pe care eu aş fi vrut-o altfel, suprapământească,
o întâmplare fantastică, la care să ia parte oceanele, şi
nebuloasele, cu toată întinderea şi profunzimea lor,

deznădăjduit eram şi plin de o cruntă revoltă împotriva

mizerei condiţii umane,
visând mereu flăcări mari, apocaliptice, care să prefacă
în scrum sărmanele noastre fiinţe nedesăvârşite şi
vulnerabile,
tânăr neîmblânzit, haotic, revoltat mai întâi de destinul
biologic al lumii.