Proiect didactic

Data:
Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială Dumbrăveşti
Profesor: Ramona Bercea
Obiect: Limba şi literatura română
Subiect: Caracterizarea personajelor în texte la prima vedere
Tipul lecţiei: mixtă
Competenţe generale:
1). Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare;
2). Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situaţii de
comunicare monologată şi dialogată;
3). Receptarea mesajului scris, din texte literare şi nonliterare, în scopuri diverse;
4). Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite
contexte de realizare, cu scopuri diverse.
Competenţe specifice:
1.5. Aplicarea principiilor ascultării active în manifestarea unui comportament comunicativ
adecvat;
2.1. Construirea unui discurs oral pe o temă dată;
3.1. Dovedirea înţelegerii unui text literar sau nonliterar, pornind de la cerinţe date;
4.1. Redactarea diverselor texte, adaptându-le la situaţia de comunicare concretă.
Obiective operaţionale:
- Să extragă dintr-un text la prima vedere trăsăturile unui personaj;
- Să recunoască mijloacele de caracterizare utilizate într-un text;
- Să compare personaje din diferite texte;
- Să caracterizeze un personaj dintr-un text la prima vedere.
Metode şi procedee didactice: conversaţia, explicaţia, cvintetul, metoda cubului, scaunul
autorului.
Mijloace de învăţământ: fişe de lucru cu diferite texte la prima vedere, manualul clasei a VIII-a.
Scenariul didactic:
1). Moment organizatoric:
Profesorul salută elevii, notează absenţii şi îi roagă pe elevi să se pregătească pentru oră.
2). Reactualizarea cunoştinţelor:
Profesorul ascultă tema pentru acasă şi oferă explicaţiile necesare.
3). Captarea atenţiei:
Profesorul împarte clasa în patru grupe şi cere fiecărei grupe să noteze pe o foaie patru trăsături
ale unui personaj imaginar. Apoi solicită fiecărei grupe să alcătuiască un text scurt în care să
creeze un personaj pe baza trăsăturilor alese anterior, utilizând două mijloace diferite de
portretizare. Reprezentanţii grupelor prezintă textele pe scaunul autorului.
4). Enunţarea temei şi a obiectivelor:
Profesorul enunţă tema lecţiei: „ Caracterizarea personajelor în texte la prima vedere ” şi
obiectivele urmărite.
5). Prezentarea sarcinilor de învăţare şi dirijarea învăţării:
Profesorul împarte celor patru grupe fişe de lucru cu texte la prima vedere în care există diferite
tipuri de personaje. Le înmânează elevilor şi fişe realizate pe baza cubului, cu diferite cerinţe
referitoare la personajele din textele primite.
Grupa I
1). Descrie: personajul din textul dat.
2). Compară: personajul din textul dat cu personajul din fragmentul:
„ Un copil de vreo opt-nouă ani, zdrenţeros şi murdar, cu picioarele goale, îmbrăcat în
haine nepotrivite – un gheroc mare, a cărui talie îi vine până la glezne, în cap un cilindru turtit –
face caraghiozlâcuri. (...) Fumează o ţigară lungă, se strâmbă-ntr-un chip straniu, păcăleşte şi-
njură pe boieri, chemându-i după porecla ştiută. Începe să cânte un cântec ruşinos, jucând
ciamparalele, făcând gesturi şi mişcări neiertate... lumea face un haz nespus...”
( I.L. Caragiale-„ Păcat” )
3). Asociază: alege două trăsături reprezentative ale personajului din textul dat şi motivează
alegerea făcută.
4). Analizează: procedeele de expresivitate artistică din text.
5). Aplică: alege din text două modalităţi de caracterizare a personajului şi motivează alegerea
făcută.
6). Argumentează: pro sau contra comportamentul personajului din textul dat.
Grupa a II-a
1). Descrie: personajul din textul dat.
2). Compară: personajul din textul dat cu personajul din fragmentul:
„ Dacă ţineţi cu orice preţ, poftim – începe jupân Jacques. Mai întâi toţi îşi bat joc de
dumneavoastră cum le vine la gură... Unii spun că tipăriţi pe socoteala dumneavoastră
calendarele unde zilele de post sunt trecute îndoit şi că vă siliţi oamenii să le ţină, că băgaţi în
buzunar ce v-ar costa mâncarea de dulce. Alţii, că de cum se apropie sărbătorile sau când vor să
plece de la dumneavoastră, le căutaţi din senin nod în papură servitorilor – ba că sunt leneşi, ba
că răspund obraznic – ca să nu le plătiţi simbria. Altul povesteşte că aţi dat în judecată pisica
vecinului, fiindcă v-a mâncat ce-a mai rămas dintr-o friptură de berbec. Altul, că aţi fost prins
într-o noapte furând cu mâna dumneavoastră ovăzul cailor, aşă că vizitiul – cel dinaintea mea –
v-a croit straşnic cu reteveiul, iar dumneavoastră nici n-aţi crâcnit. ... Sunteţi râsul şi batjocura
tuturor, nu vă spun decât zgârcitul care-şi mănâncă de sub unghie, scârbosul şi cămătarul. ”
( Molière – „Avarul ” )
3). Asociază: alege două trăsături reprezentative ale personajului din textul dat şi motivează
alegerea făcută.
4). Analizează: procedeele de expresivitate artistică din text.
5). Aplică: alege din text două modalităţi de caracterizare a personajului şi motivează alegerea
făcută.
6). Argumentează: pro sau contra comportamentul personajului din textul dat.

Grupa a III-a
1). Descrie: personajul din textul dat.
2). Compară: personajul din textul dat cu personajul din fragmentul:
„ Pe părintele Trandafir, să-l ţină Dumnezeu! Este om bun; a învăţat multă carte şi cântă
mai frumos decât chiar răposatul tatăl său, Dumnezeu să-l ierte! Şi totdeauna vorbeşte drept şi
cumpănit, ca şi când ar citi din carte. Şi harnic şi grijitor om este părintele Trandafir. Adună din
multe şi face din nimica ceva. Strânge, drege şi culege, ca să aibă pentru sine şi pentru alţii.(...)
Minunat om ar fi părintele Trandafir dacă nu l-ar strica un lucru. Este cam greu la vorbă, cam
aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-făţiş. El nu mai suceşte vorba, ci spune drept în
faţă, dacă i s-a pus ceva pe inimă.”
( Ioan Slavici – „ Popa Tanda ”)
3). Asociază: alege două trăsături reprezentative ale personajului din textul dat şi motivează
alegerea făcută.
4). Analizează: procedeele de expresivitate artistică din text.
5). Aplică: alege din text două modalităţi de caracterizare a personajului şi motivează alegerea
făcută.
6). Argumentează: pro sau contra comportamentul personajului din textul dat.

Grupa a IV-a
1). Descrie: personajul din textul dat.
2). Compară: personajul din textul dat cu personajul din fragmentul:
„ După atâta osteneală, se aşeza la masă şi, fiind cam leneş la stomac, începea prânzul cu
niscaiva duzini de şunci, cu limbi de bou afumate, icre moi, ghiudemuri şi altele asemenea,
înaintemergătoare vinului. În vremea asta, patru dintre slujitori îi cărau întruna-n gură, unul după
altul, muştar cu lopata. Îndată după aceea, gâlgâia o duşcă zdravănă de vin alb, apoi înfuleca,
după anotimp, cărnuri şi fleici, pe pofta inimii şi se oprea din îndopat numai când i se puneau
cârcei la burtă.”
( François Rabelais – „ Gargantua şi Pantagruel ” )
3). Asociază: alege două trăsături reprezentative ale personajului din textul dat şi motivează
alegerea făcută.
4). Analizează: procedeele de expresivitate artistică din text.
5). Aplică: alege din text două modalităţi de caracterizare a personajului şi motivează alegerea
făcută.
6). Argumentează: pro sau contra comportamentul personajului din textul dat.
Profesorul solicită apoi grupelor să realizeze o compunere de 10-15 rânduri, în care să
caracterizeze personajul din textul dat ( identificarea a cel puţin două trăsături ale personajului,
exemplificarea trăsăturilor pe baza textului, numirea a cel puţin două mijloace de caracterizare,
respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie ).
6). Obţinerea performanţei şi asigurarea feedback-ului:
Profesorul le solicită elevilor să alcătuiască un cvintet cu privire la personajul caracterizat:
1. precizează, printr-un substantiv, subiectul;
2. utilizează două adjective pentru a descrie subiectul;
3. scrie trei verbe referitoare la acţiuni proprii subiectului;
4. notează patru cuvinte care să îţi exprime starea afectivă faţă de subiect;
5. redă, într-un singur cuvânt, esenţa subiectului.
7). Evaluarea:
Profesorul face aprecieri asupra modului în care au răspuns elevii, iar cei mai activi primesc
note.
8). Asigurarea retenţiei şi a transferului:
Profesorul comunică tema pentru acasă: o compunere în care elevii să caracterizeze personajul
preferat dintr-un text la alegere.
 Anexa

Grupa I

“ Sărmanii oameni! Zicem saltimbanc ca şi când am rosti o vorba grea; şi totuşi ei îşi câştigă
pâinea în mod cinstit, distrându-i pe alţii şi cu câte cazne! Toată ziua aleargă de colo până colo, de
la circ la rulote, doar în maieu pe un frig ca ăsta; mănâncă la repezeală te miri ce, în picioare, între
o reprezentaţie şi alta; uneori, când circul este plin de lume, se porneşte un vânt de smulge toate
foile de cort, stinge şi luminile, şi atunci, adio spectacol!
Bieţii oameni, trebuie să restituie banii şi să muncească toată noaptea ca să ridice circul la loc.
Sunt şi doi băieţi care lucrează acolo; tatăl meu l-a cunoscut pe cel mic, în timp ce traversa
piaţa: este copilul directorului trupei(...)A crescut, cred că o fi împlinit vreo opt ani, este un baiat
frumuşel, cu un chip rotunjor şi brun de mare ştrengar, cu părul în cârlionţi negri care-i ies afară
din pălărioara în formă de con. E îmbrăcat ca o paiaţă, vârât tot într-un fel de sac mare cu mâneci,
alb brodat cu negru şi cu pantofiori de pânză. E un diavol de copil. Toată lumea îl place. Face de
toate. Îl vedem dis-de-dimineaţă, aducând laptele în căsuţa lui de lemn, înfăşurat într-un şal mare,
apoi se duce să ia caii de la grajdul din strada Bertola; îl ţine în braţe pe frăţiorul lui mai mic;
transportă cercuri, capre de suporturi, bare de fier, funii, face curăţenie în rulote, aprinde focul, iar
în clipele de repaus stă mereu lipit de maică-sa.(...)
Într-o seară, ne-am dus şi noi la circ; era frig şi abia dacă erau câţiva oameni; cu toate astea,
micul saltimbanc îşi dădea toată osteneala ca să-i înveselească pe cei de faţă: făcea salturi mortale,
se prindea de coada cailor, mergea cu picioarele în sus, singur singurel şi cânta, mereu surâzător,
cu chipşorul lui frumos şi brun; taică-său, îmbrăcat într-un costum roşu, cu pantaloni albi, cu
cizme înalte şi cu biciul în mână, îl privea continuu, dar era trist.”
( Edmondo de Amicis – “Cuore - inimă de copil”)
saltimbanc – actor de circ cu mimică bufă, care execută exerciţii uşoare de acrobaţie;
cazne – străduinţă, osteneală, trudă;
capră ( in text capre de suporturi) – aparat de gimnastică pentru sărituri;
paiaţă – personaj comic în spectacole de circ, măscărici, clovn, bufon, păpuşă îmbrăcată ca
o paiaţă.
Grupa a II-a

“ Oh! Ce fericire pe Hagiul când rămase singur stăpân în prăvălie! În prima zi l-

apucară căldurile.Obrajii îi ardeau; capul i se încinsese; ochii îl usturau. La ceas,
la ceas, ieşea din prăvălie s-o privească pe dinafară. Îi da târcoale. Îi cerceta
încăperile şi zidurile cu d-amănuntul. Se ridica în vârful picioarelor, ca să-şi
arunce privirile până peste acoperişul ei. Prăvălia?... Era copilaşul rumen şi
frumos. El? Părintele fericit că are pe cine mângâia. Prăvălia? Femeia
fermecătoare. El? Nebunul care-i da în genunchi, cu ochii închişi şi cu inima
speriată.
I s-a izbândit visul, singurul vis pe lume! A rămas singur. Ale lui sunt
sculurile, jurubiţele şi ghemurile de găitane; ale lui războaiele, rodanele şi
maldările de lână; numai el singur deschide tejgheaua; numai el singur tocmeşte,
face preţul şi primeşte, numai în mâna lui, banii frumoşi şi rotunzi.
În prima seară, zăvorând uşile şi obloanele, ochii îi jucară în toate părţile,
mustrând pe ucenici la fitece mişcare.
- Încet, încet, încetinel, că uşile nu sunt de fier!
- Ia seama, trândavule, să nu spargi geamurile, că nu sunt de fier!
- Nu trânti obloanele, ponivosule, că nu sunt de fier!
- Încet, încet cu lacătele, mototolule, că nu sunt…şi dacă sunt?... au
broască, au meşteşug, costă parale!
De zece ori se întoarse din drum ca să mai privească o dată, încă o dată
prăvălia. La urmă o privi lung, îi surâse. I se umplură ochii de lacrimi şi plecă,
mormăind:
- Mititica… tristă şi ea… cu obloanele în jos, cu uşa închisă… ca un om
care a închis ochii! Se crapă de ziuă?... Face ochii mari, cât geamurile ei , şi parcă
vorbeşte, momind pe trecători să intre, să-i dea o bună ziuă şi să-i târguiască câte
ceva… Linguşitoarea… “
(Barbu Delavrancea-“ Hagi-Tudose “)

- jurubiţe = sculuri de fire textile;

- găitane = şireturi din fire de lână, de mătase, cusute ca ornament pe îmbrăcăminte;

- rodan = sucală;

- ponivos = care nu vede bine, care suferă de miopie.

Grupa a III-a

„Cine-a întâlnit vrodată în calea sa un popă, îmbrăcat cu straie sărăcuţe, scurt la stat,
smolit la faţă, cu capul pleş, mergând cu pas rar, încet şi gânditor, răspunzând îndesat "sluga
dumitale" cui nu-l trecea cu vederea, căscând cu zgomot când nu-şi găsea omul cu care să stea de
vorbă, făcând lungi popasuri prin aleile ascunse ale grădinilor publice din Iaşi, câte cu o carte în
mână, tresărind la cântecul păserelelor şi oprindu-se cu mirare lângă moşinoaiele de furnici, pe
care le numea el "republici înţelepte", dezmerdând iarba şi florile câmpului, icoane ale vieţii
omeneşti, pe care le uda câte c-o lacrimă fierbinte din ochii săi şi apoi, cuprins de foame şi
obosit de osteneală şi gândire, îşi lua cătinel drumul spre gazdă, unde-l aştepta sărăcia cu masa
întinsă. Acesta era părintele Isaia Duhu, născut în satul Cogeasca-Veche din judeţul Iaşi. Patru
păreţi străini, afumaţi şi îmbrăcaţi cu rogojini; teancuri de traftoloage greceşti, latineşti,
bulgăreşti, franţuzeşti, ruseşti şi româneşti, pline de painjeni şi aruncate în neregulă prin cele
unghere, un lighean de lut cu ibric pentru spălat, în mijlocul odăiei, apărie pe jos, gunoiu şi
gândaci fojgăind în toate părţile, o pâne uscată pe masă şi un motan ghemuit după sobă era toată
averea sfinţiei-sale. Mare de inimă, iar de gură şi mai mare, părintele Duhu nu se învrednicise de
o viaţă mai bună; dar se vede că nici poftea el una aşa, de vreme ce nu-şi astâmpăra gura cătră
mai-marii săi, măcar să-l fi picat cu lumânarea.
( Ion Creangă- „ Popa Duhu ” )
Grupa a IV-a

“… Mai merge el cât merge şi, când la poalele unui codru, numai iaca ce vede o
dihanie de om, care se pârpâlea pe lângă un foc de douăzeci şi patru de stânjeni de lemne şi tot
atunci striga , cât îi lua gura, că moare de frig. Şi-apoi, afară de aceasta, omul acela era ceva de
speriat; avea nişte urechi clăpăuge şi nişte buzoaie groase şi dăbălăzate. Şi când sulfa cu dânsele,
cea deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea dedesubt atârna în jos, de-i
acoperea pântecele. Şi, ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de-o
palmă. Nu era chip să te apropii de dânsul, că aşa tremura de tare, de parcă-l zghihuia dracul. Şi
dac-ar fi tremurat numai el, ce ţi-ar fi fost? Dar toată suflarea şi făptura de primprejur îi ţineau
hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele ţipau, vreascurile
ţiuiau şi chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iară veveriţele, găvozdite una peste alta în
scorburi de copaci, suflau în unghii şi plângeau în pumni, blestemându-şi ceasul în care s-au
născut. Mă rog, foc de ger era: ce să vă spun mai mult! Harap-Alb, numai o ţâră cât a stat de s-a
uitat, a făcut ţurţuri la gură şi, neputându-şi stăpâni râsul, zise cu mirare:

- Multe mai vede omul acesta cât trăieşte! Măi tartorule, nu mânca haram şi spune
drept, tu eşti Gerilă? Aşa-i că taci?... Tu trebuie să fii, pentru că şi focul îngheaţă lângă tine, de
arzuliu ce eşti.

- Râzi tu, Harap-Alb, zise atunci Gerilă tremurând, dar, unde mergi, fără mine n-ai
să poţi face nimica.

- Hai şi tu cu mine, dacă vrei, zise Harap-Alb; de-abia te-i mai încălzi mergând la
drum, căci nu e bine când stai locului.”

( Ion Creangă- “ Povestea lui Harap-Alb “)

- găvozdite = îngrămădite, înghesuite;

- haram = de pomană.
Grupa I
1). Descrie: personajul din textul dat.
2). Compară: personajul din textul dat cu personajul din fragmentul:
„ Un copil de vreo opt-nouă ani, zdrenţeros şi murdar, cu picioarele goale, îmbrăcat în
haine nepotrivite – un gheroc mare, a cărui talie îi vine până la glezne, în cap un cilindru turtit –
face caraghiozlâcuri. (...) Fumează o ţigară lungă, se strâmbă-ntr-un chip straniu, păcăleşte şi-
njură pe boieri, chemându-i după porecla ştiută. Începe să cânte un cântec ruşinos, jucând
ciamparalele, făcând gesturi şi mişcări neiertate... lumea face un haz nespus...”
( I.L. Caragiale-„ Păcat” )
3). Asociază: alege două trăsături reprezentative ale personajului din textul dat şi motivează
alegerea făcută.
4). Analizează: procedeele de expresivitate artistică din text
5). Aplică: alege din text două modalităţi de caracterizare a personajului şi motivează alegerea
făcută.
6). Argumentează: pro sau contra comportamentul personajului din textul dat.
Grupa a II-a
1). Descrie: personajul din textul dat.
2). Compară: personajul din textul dat cu personajul din fragmentul:
„ Dacă ţineţi cu orice preţ, poftim – începe jupân Jacques. Mai întâi toţi îşi bat joc de
dumneavoastră cum le vine la gură... Unii spun că tipăriţi pe socoteala dumneavoastră
calendarele unde zilele de post sunt trecute îndoit şi că vă siliţi oamenii să le ţină, că băgaţi în
buzunar ce v-ar costa mâncarea de dulce. Alţii, că de cum se apropie sărbătorile sau când vor să
plece de la dumneavoastră, le căutaţi din senin nod în papură servitorilor – ba că sunt leneşi, ba
că răspund obraznic – ca să nu le plătiţi simbria. Altul povesteşte că aţi dat în judecată pisica
vecinului, fiindcă v-a mâncat ce-a mai rămas dintr-o friptură de berbec. Altul, că aţi fost prins
într-o noapte furând cu mâna dumneavoastră ovăzul cailor, aşă că vizitiul – cel dinaintea mea –
v-a croit straşnic cu reteveiul, iar dumneavoastră nici n-aţi crâcnit. ... Sunteţi râsul şi batjocura
tuturor, nu vă spun decât zgârcitul care-şi mănâncă de sub unghie, scârbosul şi cămătarul. ”
( Molière – „Avarul ” )
3). Asociază: alege două trăsături reprezentative ale personajului din textul dat şi motivează
alegerea făcută.
4). Analizează: procedeele de expresivitate artistică din text
5). Aplică: alege din text două modalităţi de caracterizare a personajului şi motivează alegerea
făcută.
6). Argumentează: pro sau contra comportamentul personajului din textul dat.
Grupa a III-a
1). Descrie: personajul din textul dat.
2). Compară: personajul din textul dat cu personajul din fragmentul:
„ Pe părintele Trandafir, să-l ţină Dumnezeu! Este om bun; a învăţat multă carte şi cântă
mai frumos decât chiar răposatul tatăl său, Dumnezeu să-l ierte! Şi totdeauna vorbeştedrept şi
cumpănit, ca şi când ar citi din carte. Şi harnic şi grijitor om este părintele Trandafir. Adună din
multe şi face din nimica ceva. Strânge, drege şi culege, ca să aibă pentru sine şi pentru alţii.(...)
Minunat om ar fi părintele Trandafir dacă nu l-ar strica un lucru. Este cam greu la vorbă, cam
aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-făţiş. El nu mai suceşte vorba, ci spune drept în
faţă, dacă i s-a pus ceva pe inimă.”
( Ioan Slavici – „ Popa Tanda ”)

3). Asociază: alege două trăsături reprezentative ale personajului din textul dat şi motivează
alegerea făcută.
4). Analizează: procedeele de expresivitate artistică din text
5). Aplică: alege din text două modalităţi de caracterizare a personajului şi motivează alegerea
făcută.
6). Argumentează: pro sau contra comportamentul personajului din textul dat.
Grupa a IV-a
1). Descrie: personajul din textul dat.
2). Compară: personajul din textul dat cu personajul din fragmentul:
„ După atâta osteneală, se aşeza la masă şi, fiind cam leneş la stomac, începea prânzul cu
niscaiva duzini de şunci, cu limbi de bou afumate, icre moi, ghiudemuri şi altele asemenea,
înaintemergătoare vinului. În vremea asta, patru dintre slujitori îi cărau întruna-n gură, unul după
altul, muştar cu lopata. Îndată după aceea, gâlgâia o duşcă zdravănă de vin alb, apoi înfuleca,
după anotimp, cărnuri şi fleici, pe pofta inimii şi se oprea din îndopat numai când i se puneau
cârcei la burtă.”
( François Rabelais – „ Gargantua şi Pantagruel ” )
3). Asociază: alege două trăsături reprezentative ale personajului din textul dat şi motivează
alegerea făcută.
4). Analizează: procedeele de expresivitate artistică din text
5). Aplică: alege din text două modalităţi de caracterizare a personajului şi motivează alegerea
făcută.
6). Argumentează: pro sau contra comportamentul personajului din textul dat.
Cvintet:
1. precizează, printr-un substantiv, subiectul;
2. utilizează două adjective pentru a descrie subiectul;
3. scrie trei verbe referitoare la acţiuni proprii subiectului;
4. notează patru cuvinte care să îţi exprime starea afectivă faţă de subiect;
5. redă, într-un singur cuvânt, esenţa subiectului.