experienţei senzoriale în procesul cunoaşterii. Raţionalism - concepţie după care singura sursă a cunoaşterii autentice este raţiunea; încredere în raţiune. Existenţialism - curent filosofic idealist care propagă o concepţie pesimistă asupra existenţei, desprinzând individul de relaţiile social – istorice reale. Fenomenologie - doctrină filosofică idealistă care îşi propune să studieze fenomenele conştiinţei prin prisma orientării şi a conţinutului lor, făcând abstracţie de omul real, de activitatea lui psihică concretă şi de mediul social. Ontologie - ramură a filosofiei care studiază trăsăturile generale ale existenţei, teoria existenţei. Aporie - reprezintă o dificultate de ordin raţional greu sau imposibil de rezolvat. Scolastică - filosofia şi modul de predare în şcolile medievale catolice, caracterizată printr-o metodă dogmatică şi bazate pe subordonarea filosofiei faţă de teologie; mod de gândire formalist, pedant, rupt de viaţă. Stoicism - curent filosofic în Grecia antică, potrivit căruia omul trebuie să se conducă după raţiune, să înfrunte cu fermitate şi curaj vicisitudinile vieţii. Virtute - însuşire morală a omului; însuşire de caracter care urmăreşte în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. Entropie - mărime de stare termică a sistemelor fizice care creşte în cursul oricărei transformări ireversibile a lor şi rămâne constantă în cursul oricărei transformări reversibile. Teoria relativităţii - teorie fizică a interdependenţei între spaţiu, timp şi materia în mişcare, prin care se stabilesccu precizie mai mare decât în fizica clasică, legile generale ale tuturor fenomenelor fizice şi pentru cazurile în care vitezele corpurilor nu sunt neglijabile faţă de viteza de propagare a luminii în vid.