ORTODONŢIE ŞI ORTOPEDIE DENTO-FACIALĂ

CURS AN IV MEDICINĂ DENTARĂ

SEM. II

S.L. DR DRAGOŞ TOTOLICI

ORTODONŢIE ŞI ORTOPEDIE DENTO-FACIALĂ

STUDIUL:
- CLINIC
- ETIOPATOGENIC
- TERAPEUTIC
AL ANOMALIIOLR DENTO- MAXILARE

ORTODONŢIE ŞI ORTOPEDIE DENTO-FACIALĂ

DISCIPLINA DIN CADRUL MEDICINEI DENTARE CARE SE OCUPĂ CU SUPRAVEGHEREA, GHIDAREA ŞI
CORECTAREA CREŞTERII ŞI DEZVOLTĂRII STRUCTURILOR DENTOFACIALE, INCLUZÂND SITUAŢIILE
CARE NECESITĂ MIŞCĂRI DENTARE SAU CORECŢII ALE RAPOARTELOR PERTURBATE ŞI
MALFORMAŢIILOR ACESTOR STRUCTURI PRIN REGLAREA RELAŢIILOR DINTRE DINŢI ŞI DINTRE ACEŞTIA
ŞI STRUCTURILE OSOASE FACIALE CU AJUTORUL UNOR FORŢE ŞI/SAU STIMULAREA ŞI
REDIRECŢIONAREA FORŢELOR FUNCŢIONALE ÎN CADRUL COMPLEXULUI CRANIO-FACIAL (Proffitt, 1993)

ANOMALIE DENTO-MAXILARĂ (MALOCLUZIE)

TULBURARE DE

CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE

A APARATULUI DENTO-MAXILAR

ISTORIC
FOUCHARD (1728)
FARRAN (1878)
KINGSLEY - Oral Defomities (1880)
E. ANGLE – Clasificarea malocluziilor (1890)
Părintele ortodonţiei moderne
Primele aparate fixe edgewise
Introduce ortodonţia ca disciplină separată

1. FILOGENEZA
- evoluţia vieţii pe pământ
- LINNEE - fixismul
- LAMARK
- DARWIN - evoluţionismul

2. ONTOGENEZA
- evoluţia unei anumite vieţuitoare

1. FILOGENEZA
VERTEBRATE
 MAMIFERE
MAIMUŢE

SIMIENE HOMINIDE

HOMINIDE
AUSTRALOPITHECUS
2 MILIOANE ANI
PITECANTROPUS ERECTUS (HOMO ERECTUS)
500.000 ANI
OMUL DIN NEANDERTHAL
150.000 ANI
HOMO SAPIENS (OMUL DIN CROMAGNON)
40.000 ANI
HOMO FABERE
ACTUAL

AUSTRALOPITHECUS
STAŢIUNE BIPEDĂ OPŢIONAL
CORP ROBUST
PREVALENŢA CRANIULUI VISCERAL FAŢĂ DE CEL NEURAL
NEUROCRANIU MIC
FAŢĂ MARE
ETAJ INFERIOR DEZVOLTAT
POZIŢIE ANTERIOARĂ A CRANIULUI VISCERAL
ASPECT DE BOT

AUSTRALOPITHECUS
FRUNTE ÎNGUSTĂ ŞI TEŞITĂ
NARINELE PRIVESC ÎNAINTE
ARCADE SPRÂNCENOASE FOARTE DEZVOLTATE
BAZA CRANIULUI CU ANGULAŢIE FOARTE MICĂ
LIPSA MENTONULUI (AGENEIOTIC)

PITECANTROPUS ERECTUS
STAŢIUNE BIPEDĂ PERMANENTĂ
ÎNCEPE RECULUL VISCEROCRANIULUI
ARCADE SPRÂNCENOASE MAI REDUSE
FRUNTE MAI ÎNALTĂ ŞI VERTICALIZATĂ
NARINELE PRIVESC UŞOR ÎN JOS
NU ARE BOT DAR EXISTĂ UN BIPROGNATISM FACIAL
AGENEIOTIC

OMUL DIN NEANDERTHAL

RECUL FACIAL PPRONUNŢAT
2
SCHIŢA NASULUI CU NARINELE ORIENTATE ÎN JOS
SE DEZVOLTĂ CUTIA CRANIANĂ
RETRAGEREA FEŢEI SUB BAZA CRANIULUI
FRUNTE VERTICALIZATĂ
ARCADE SPRÂNCENOASE REDUSE
ARCADELE DENTARE DEPLASATE POSTERIOR
SCHIŢĂ A MENTONULUI (MEZOGENEIOTIC)

OMUL DIN CROMAGNON

FRUNTE VERTICALĂ
ORIFICII NARINARE COMPLET ÎN JOS
FĂRĂ BOT
NEUROCRANIU DEZVOLTAT
RECUL FACIAL APROAPE COMPLET
MENTON CONSTITUIT (MEZOGENEIOTIC)
ETAJELE FEŢEI PROPORŢIONALE

EVOLUŢIA ARCADELOR DENTARE

LA AUSTRLOPITHECUS
RAM ASCENDENT DEZVOLTAT
UNGHI MANDIBULAR 105 GRADE
INCIZURA SIGMOIDĂ MICĂ
MUSCULATURA PUTERNICĂ

PE FONDUL RECULULUI FACIAL ARCADELE DENTARE SE DEPLASEAZĂ CĂTRE POSTERIOR:

LUNGIMEA ARCADEI DENTARE:
PRIMATE INFERIOARE - ½ DIN DIAMETRUL ANTERO-POSTERIOR AL CRANIULUI
PRIMATE SUPERIOARE – 1/3 DIN DIAMETRUL ANTERO-POSTERIOR AL CRANIULUI
OM – ¼ DIN DIAMETRUL ANTERO- POSTERIOR AL CRANIULUI

RAPORTUL PALATO- CEREBRAL

ARIA PALATINĂ RAPORTATĂ LA CAPACITATEA CRANIANĂ

PRIMATE SUPERIOARE - 1/10

OM – 1/60

VOLUMUL CRANIULUI CREŞTE DE LA

500 CC LA 2000 CC

REDUCEREA ARCADELOR DENTARE

PRIMATE INFERIOARE – TREI LATURI ALE UNUI PATRULATER
OM - SEMIELIPSĂ
MICŞORAREA PERIMETRULUI ARCADEI
DIASTEMA PRIMATELOR:
3
CANIN- INCISIV LATERAL SUPERIOR
CANIN- PRIM PREMOLAR INFERIOR
SE REDUCE NUMĂRUL DINŢILOR
SE REDUCE MĂRIMEA CANINILOR
LA PRIMATE SUPERIOARE FORMULA DENTARĂ CA LA OM
LA PRIMATE INFERIOARE- NUMĂR DE DINŢI MAI MARE

CARACTERE ATAVICE
DINŢI SUPRANUMERARI
DIASTEMA PRIMATELOR
BIPROALVEOLODENŢIA
CUSPIZI SUPRANUMERARI

TENDINŢELE FILOGENETICE
CREŞTEREA NEUROCRANIULUI
REDUCEREA VISCEROCRANIULUI
MICŞORAREA OASELOR MAXILARE
MICŞORAREA VOLUMULUI DENTAR PRIN REDUCEREA NUMĂRULUI DE DINŢI
MIII,
INCISIVII LATERALI
PREMOLARII SECUNZI

TENDINŢELE FILOGENETICE
DISCREPANŢĂ ÎNTRE REDUCEREA MĂRIMII MAXILARELOR ŞI CEA A DINŢILOR
VOLUMUL OSOS SE REDUCE MAI REPEDE DECÂT CEL DENTAR
REDUCEREA FORŢELOR MUSCULARE
CREŞTE ABILITATEA FUNCŢIONALĂ (FONAŢIA)
REDUCEREA PARODONŢIULUI

REZULTATUL TENDINŢELOR FILOGENETICE

ANOMALII DENTOMAXILARE
(ÎNGHESUIRI DENTARE)
CARII PROXIMALE
REGRESIA PARODONŢIULUI CA:
SISTEMATIZARE
PUTERE DE SUPORT
PRAG DE TOLERANŢĂ

CONSECINŢE PATOLOGICE ALE REDUCERII FILOGENETICE A APARATULUI DENTO-MAXILAR

A. MODIFICĂRI FILOGENETICE DENTARE:
1. NUMĂR:
-SUPRANUMERARI = ATAVIC
- ANODONŢII = PROTEROGENETIC
2. FORMĂ INCISIVI:
- EN PEELE – ANGULAŢIE CORONO-RADICULARĂ
4
- FAŢĂ PALATINĂ SCOBITĂ
- FARĂ CINGULUM
3. FORMĂ MOLARI:
- ECUATOR GINGIVAL (NEANDERTHAL)
- CARII DE COLET
- ACTUAL CARII APROXIMALE
4. POZIŢIE:
- LABIODONT = ATAVIC
- PSALIDODONT = PROTEROGENETIC
- SUPRAOCLUZIE
- OCLUZIE LINGUALIZATĂ
5. ERUPŢIE:
- ÎNTÂRZIATĂ = ATAVIC (la Nenderthal M2 apare înaintea Pm şi C)
- PRECOCE = PROTEROGENETIC

B. PROCES ALVEOLAR:
- REDUCERE SAGITALĂ ASOCIATĂ CU LĂRGIRE (PARABOLĂ SUP., SEMIELIPSĂ INF.)
- IMPLANTARE POSTERIOARĂ A ARCADELOR PE BAZELE OSOASE:
- REDUCEREA BOTULUI
- APARIŢIA MENTONULUI
ÎMPREUNĂ CU MODIFICĂRILE DENTARE PRODUCE:
- CARII APROXIMALE
- ECTOPII, INCLUZII
- ACCIDENTE DE ERUPŢIE LA M3

PROTEROGENETIC:
- MENTON PROEMINENT
- ŞANŢ LABIOMENTONIER ACCENTUAT
- ETAJ INFERIOR SCĂZUT
- OCLUZIE DISTALIZATĂ
- INOCLUZIE SAGITALĂ
- RETROALVEOLOPOZIŢIE
- DIZARMONIE DENTO-ALVEOLARĂ CU ÎNGHESUIRE
ATAVIC:
- PROALVEOLOPOZIŢIE
- DIZARMONIE DENTO-ALVEOLARĂ CU SPAŢIERE
C. BAZE OSOASE MAXILARE:
PROTEROGENETIC
- SCURTARE (anteroposterior)
- LĂRGIRE (transversal)
- IMPLANTARE POSTERIOARĂ PE BAZA CRANIULUI = RETROGNAŢIE SAU MICROGNAŢIE
ATAVIC
- PROGNAŢIA MANDIBULARĂ

5
 CARACTERE PROTEROGENETICE
NEUROCRANIU FOARTE DEZVOLTAT
FAŢĂ MICĂ
NAS MIC
GURĂ MICĂ
REDUCEREA FORMULEI DENTARE
OCHI MARI
MÂINI ŞI DEGETE SUBŢIRI ŞI LUNGI
REDUCEREA ÎNĂLŢIMII

2. ONTOGENEZA
ORGANOGENEZA : 0-3 LUNI – FORMAREA ORGANELOR ŞI APARATELOR
MORFOGENEZA : - CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE
3-9 LUNI (INTRUTERIN)
9 LUNI – ADULT (POSTPARTUM)
MODELAREA – TOATĂ VIAŢA

PATOLOGIA ORGANOGENEZEI: MALFORMAŢIILE CONGENITALE (inclusiv luna a III-a i.u.)

PATOLOGIA MORFOGENEZEI:
ANOMALIILE DENTO- MAXILARE (tulburări ale creşterii şi dezvoltării)

PROCESELE ONTOGENETICE
MULTIPLICAREA
HISTODIFERENŢIEREA
INVAGINAREA
EVAGINAREA
FLECTAREA
COALESCENŢA

MULTIPLICAREA
SEGMENTAŢIE EGALĂ ŞI TOTALĂ PÂNĂ LA 8-9 BLASTOMERE (CELULE IDENTICE)

HISTODIFERENŢIEREA
SEGMENTARE TOTALĂ ŞI INEGALĂ=
- MACROMERE – BUTON EMBRIOBNAR
- MICROMERE - TROFOMERE
ARCUL I – MANDIBULAR:
- INERVAT DE TRIGEMEN (V)
- MAXILARUL
- MANDIBULA
- MUŞCHII MASTICATORI
- PĂRŢI MOI ŞI SCHELETICE ALE AP. D-M
ARCUL II – HIOIDIAN

6
- INERVAT DE FACIAL (VII)
- MUŞCHII MIMICII
- O PARTE DIN HIOID
ARCUL III- TIROIDIAN:
- INERVAT DE GLOSOFARINGIAN (IX)
- RESTUL DE HIOID
- GLANDA TIROIDĂ

DIN M.N.I. SE FORMEAZĂ

LAMA PERPENDICULARĂ A ETMOIDULUI
SEPTUL NAZAL
OSUL INCISIV
TUBERCULUL MEDIAN AL BUZEI SUPERIOARE ŞI FILTRUMUL
PARICIPĂ LA FORMAREA PALATULUI ANTERIOR (PRIMAR)

DIN M.N.E. SE FORMEAZĂ

P. SUPERO-INTERNĂ A ORBITEI
ARIPILE NASULUI
OASELE PROPRII ALE NASULUI
LAMELE LATERALE ALE ETMOIDULUI
OSUL LACRIMAL
PORŢIUNEA EXTERNĂ A MAXILARULUI
PEREŢII LATERALI AI FOSELOR NAZALE

DIN M.Mx. SE FORMEAZĂ

PARTEA PRINCIPALĂ A MAXILARULUI
PALATUL PRIMAR ŞI SECUNDAR
PORŢIUNEA LATERALĂ A BUZEI SUPERIOARE

DIN M.Mb. SE FORMEAZĂ

MANDIBULA
BUZA INFERIOARĂ
O PARTE DIN LIMBĂ

MUSCULATURA
DIN ARCUL I:
TEMPORALUL
MASETERUL
PTERIGOIDIANUL INTERN
PTERIGOIDIANUL EXTERN
MILOHIOIDIANUL
DIN ARCUL II:
DIGASTRICUL

7
STILOHIOIDIANUL
MM. SUPERFICIALĂ ŞI PROFUNDĂ A MIMICII

TULBURĂRI IN ORGANOGENEZĂ
- AGNAŢIA
TOTALĂ SAU PARŢIALĂ
MAXILARĂ SAU MANDIBULARĂ
- ANODONŢII PARŢIALE SAU TOTALE
- DISEMBRIOPLAZII ( 2 MANDIB., 2 MAX.)

LIPSA DE COALESCENŢĂ A MUGURILOR PRODUCE:

COLOBOMA: LIPSA DE UNIRE ÎNTRE MMx ŞI MUGURELE FRONTAL (despicătură de la unghiul intern al ochiului la
narină)
MACROSTOMIA SAU MACROCHEILIA: lipsa de coalescenţă între mmx şi mmb
BUZA DE IEPURE: PARAMEDIANĂ lipsa de unire între MMx şi MNI
GURA DE LUP: CHEILO-GNATO-PALATOSCHIZIS lipsa de coalescenţă între MNI şi MMx şi între cei doi MMX anterior şi
posterior
DESPICĂTURA MEDIANĂ DE MANDIBULĂ

Curs CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA APARATULUI DENTO-MAXILAR

CREŞTEREA
Creşterea unui ţesut sau organ înseamnă trecerea de la o formă, o greutate sau o capacitate mică la una mai mare; ea
se poate realiza prin multiplicarea celulară, prin creşterea dimensiunilor celulare (fibrele musculare) sau creşterea
cantitaţii de lichid interstiţial.

DEZVOLTAREA
Dezvoltarea presupune histodiferenţiere şi maturizare celulară tisulară în vederea integrării în funcţia unui organ sau
aparat.

MODURILE DE CREŞTERE OSOASĂ

Modificările de dimensiune şi formă ale elementelor osoase se efectuează prin mai multe modalităţi:
1. Creştere periostală;
2. Creştere la nivelul suturilor;
3. Creştere la nivelul cartilajelor;
4. Activitatea osteogenetică şi osteotransformatoare a ligamentului alveolo-dentar;
5. Modificări de dimensiune, formă şi raporturi prin acţiuni osteotransformatoare şi modelante (resorbţie şi
apoziţie).

1. Creşterea periostală
Are un rol deosebit în creşterea oaselor de membrană
Mandibula beneficiază în mai mare măsură de creşterea periostală decât maxilarul
După constituirea piesei osoase, activitatea periostală de mărire a osului continuă să se producă până la stadiul adult.
Oasele craniene şi faciale, în timpul vieţii intrauterine, cresc activ pe toată suprafaţa lor

2.Creşterea la nivelul suturilor

Considerate ca adevărate periosturi de conjugare, suturile trec prin mai multe stadii :
8
sincondroză – stadiul cartilaginos
sinfibroză – stadiul fibros, rol deosebit în creşterea osoasă, dirijând procesul osteoformator.
sinartroză - procesul de creştere, de amplitudine foarte redusă, este totuşi posibil
Sinostoză - între cele două piese scheletice s-a creat o punte osoasă.

Tipuri de suturi
Suturi armonice – în care cele două oase vin în contact prin suprafeţe netede (sutura palatină, maxilomalară,
frontomalară)
Suturi dentate – cele două oase au marginile dantelate şi se angrenează unele în altele (suturile dintre oasele bolţii
craniene)

Tipuri de suturi
Suturi scuamoase – cele două suprafeţe osoase, în formă de bizou, se acoperă una pe alta (sutura temporo-parietală)
Sutura de îmbucare – una din marginile osoase este sub formă de creastă, cealaltă sub forma unui şanţ (sutura
vomero-sfenoidală).

Structura suturilor faciale este reprezentată de cinci straturi

câte un strat celular osteogenetic, situat intern (adiacent osului);
un strat fibros (capsula externă);
între cele două capsule externe se găseşte un “strat intermediar” din ţesut conjunctiv.

3. Creşterea la nivelul cartilajelor

Un rol important în creşterea şi dezvoltarea facială se atribuie capsulei nazale şi septului nazal cartilaginos.
Cartilajul primar al mandibulei (segmentul anterior al cartilajului Meckel) are rol mai ales de susţinere, de menţinere a
formei şi o anumită stabilitate în dimensiunile mandibulei.
Capsula nazală cartilaginoasă formează scheletul primordial al părţii superioare a feţei, iar în jurul ei se dezvoltă
oasele:
maxilare,
nazale,
lacrimale,
etmoidul,
vomerul,
oasele palatine.
Rolul capsulei nazale este în creşterea transversală a feţei
Cartilajul septului nazal are un rol deosebit în creşterea verticală şi sagitală a părţii superioare a feţei
Cartilajul condilian este cel mai importan t(celelalte durează foarte puţin).
Partea postero-superioară a acestui cartilaj asigură mărirea îndeosebi verticală a ramurii ascendente.
Prin depuneri de straturi noi osoase, condilul nu poate fi deplasat posterior şi în sus, datorită raporturilor cu planul
articular al temporalului, punct relativ fix, ci se deplasează restul mandibulei în direcţie opusă, adică în jos şi înainte.
Cartilajului condilian i se atribuie un rol mare în reglarea cantităţii şi direcţiei de creştere a mandibulei. Oprirea în
creştere a acestui cartilaj determină o hipodezvoltare mandibulară.
Direcţia de creştere cea mai frecventă este antero-inferioară, dar există şi multe variaţii; uneori este aproape orizontală –
înainte, alteori aproape verticală, foarte rar ar avea un sens şi către posterior.
Aceste variaţii ar juca un rol în producerea unor anomalii dento-maxilare.

4. Activitatea osteogenetică şi osteotransformatoare a ligamentului alveolodentar

Creşterea la nivelul procesului alveolar este evidentă mai ales în înălţime.

9
Erupţia succesivă a dinţilor produce măriri evidente ale feţei în sens vertical.
Procesele alveolare îşi dublează dimensiunile între 5 şi 12 ani şi continuă să crească evident până la 23 ani.
Activitatea ligamentului alveolodentar pare să fie reglată în primul rând de influenţele funcţionale
Sistemul dentar joacă un rol şi în închiderea unghiului mandibulei (de la 160 o până la 115o). Aceste modificări ar fi
paralele cu creşterea în înălţime a arcadei dentare (Diamond).

5. Modificările de dimensiune, formă şi raporturi prin apoziţie şi resorbţie

Procesele de resorbţie şi apoziţie osoasă sunt corelate nu numai între ele, dar şi cu creşterea suturală.
Resorbţia şi apoziţia osoasă intervine în coborârea planşeului cavităţilor nazale (în combinaţie cu creşterea septului).
Expansiunea cavităţilor orbitare este rezultatul asocierii resorbţiei cu creşterea suturală,
Dezvoltarea sinusurilor este rezultatul aceluiaşi proces resorbtiv sub influenţa factorilor funcţionali.

La nivelul marginilor anterioare ale ramurii ascendente, apofizei coronoide şi condilului se produc resorbţii osoase, i
Concomitent şi paralel are loc un proces de apoziţie osoasă pe marginea posterioară a ramurii ascendente, a apofizei
coronoide şi pe faţa posterioară a condilului.
Totul se petrece ca şi cum ramura ascendentă ar fi deplasată succesiv către posterior.
Deoarece condilul are o poziţie determinată de către celelalte elemente ale articulaţiei temporo-mandibulare, el rămâne
pe loc şi ramura orizontală se alungeşte.
Resorbţie se produce pe marginea internă a corpului, iar apoziţie pe cea externă , ducând la creşterea transversală a
mandibulei

Curs OSIFICAREA
SCHELETUL PRIMITIV CONDROCRANIUL PRIMITIV
P. SUPERIOARĂ = BAZA CRANIULUI CU CAPSULA NAZALĂ PRIMITIVĂ
P. INFERIOARĂ = CARTILAJUL LUI MECKEL:
ZONA ANTERIOARĂ = MANDIBULARĂ
ZONA POSTERIOARĂ = OTICĂ

CARTILAJUL LUI MECKEL CARTILAJ PRIMAR

ZONA ANTERIOARĂ = MANDIBULARĂ
NU SE TRANSFORMĂ ÎN OS
ZONA POSTERIOARĂ = OTICĂ
SE TRANSFORMĂ ÎN CIOCAN ŞI NICOVALĂ

OSIFICAREA MANDIBULEI
OSIFICARE MIXTĂ:
ENCONDRALĂ
DE MEMBRANĂ
MANDIBULA ŞI CLAVICULA SE OSIFICĂ PRIMELE ÎN ORGANISMUL UMAN

OSIFICAREA DE MEMBRANĂ A MANDIBULEI

SE INIŢIAZĂ ÎN PLINĂ MASĂ MEZENCHIMALĂ
EXISTĂ 6 CENTRE DE OSIFICARE :
CENTRAL, MIJLOCUL CORPULUI
10
INCISIV
MENTONIER
CORONOIDIAN
CONDILIAN
SPINA SPIX

OSIFICAREA ENCONDRALĂ A MANDIBULEI

PRIN OSIFICAREA CARTILAJELOR SECUNDARE
APAR 3 INSULE CARTILAGINOASE:
CONDILIAN
CORONOIDIAN
ANGULAR
CARTILAJUL CONDILIAN RĂMÂNE PRINCIPALUL FACTOR DE CREŞTERE AL MANDIBUEI DUPĂ NAŞTERE (17 ANI
LA FETE, 21 ANI LA BĂIEŢI)

OSIFICAREA MAXILARULUI OSIFICARE DE MEMBRANĂ

INIŢIAL 5-6 CENTRE DE OSIFICARE
RĂMÎN 2 DOUĂ:
PREMAXILAR SUB FORAMENUL NAZAL, ÎN REGIUNEA INCISIVĂ
POSTMAXILAR, INFRAORBITAL
SE DEZVOLTĂ ÎN SUPRAFAŢĂ ŞI PROFUNZIME

OASE CONDRALE
SFENOID:
CORP
ARIPI MICI
P. MEDIALĂ A ARIPILOR MARI
BAZA OCCIPITALULUI
MEZETMOID
CORNETUL INFERIOR
PARTE DIN MANDIBULĂ

OASE DESMALE
MAXILAR
PARTE DIN MANDIBULĂ
MALAR
NAZAL
LACRIMAL
FRONTAL
PARIETAL
SCUAMA OCCIPITALULUI
SCUAMA TEMPORALULUI
APOFIZELE PPTERIGOIDE
P. EXTERNĂ A ARIPILOR MARI SFENOIDALE

11
 Curs REGLAREA CREŞTERII ŞI DEZVOLTĂRII
FACTORI
1. EREDITARI
2. ENDOCRINI
3. ALIMENTARI
4. FUNC ŢIONALI

FACTORI EREDITARI
ANOMALII CROMOZOMIALE
DE NUMĂR
CRESCUT - TRISOMIE, TETRASOMIE
SCĂZUT - MONOSOMIE
DE CONFORMAŢIE ŞI STRUCTURĂ
DELEŢIA
DUPLICAŢIA
TRANSLOCAŢIA
INVERSIUNEA

TRANSMISIA
DOMINANT – INFORMAŢIA DE PE O GENĂ POATE TRANSMITE SINGURĂ UN CARACTER
RECESIV – INFORMAŢIA SE TRANSMITE NUMAI DACĂ SE UNEŞTE CU CEA DE PE O GENĂ A CROMOZOMULUI
PERECHE

TRANSMISIA AUTOZOMALĂ DOMINANTĂ

APARE ÎN FIECARE GENERAŢIE
SE TRANSMITE LA JUMĂTATE DIN COPII
NU DEPINDE DE SEX
RUDELE NEAFECTATE NU AU COPII AFECTAŢI

TRANSMISIA AUTOZOMALĂ RECESIVĂ

CARACTERISTICILE APAR NUMAI LA COLATERALI, NU ŞI LA PĂRINŢI
APARE LA UN SFERT DIN COLATERALII PURTĂTORI
INDEPENDENTĂ DE SEX
PĂRINŢII POT FI CONSANGVINI

TRANSMISIA DOMINIANTĂ PE CR. SEXUALI

BĂRBAŢII AFECTAŢI TRANSMIT CARACTERUL LA FIICE DACĂ INFORMAŢIA E PE CR. X
FEMEILE AFECTATE HETEROZIGOT TRANSMIT CARACTERISTICILE LA JUMĂTATE DIN COPII DE FIECARE SEX
BĂRBAŢII NU TRANSMIT BĂIEŢILOR LOR

TRANSMISIA RECESIVĂ PE CR. SEXUALI

NU SE TRANSMITE DE LA TATĂ LA FIU
UN BĂRBAT TRECE CARACTERUL PRIN INTERMEDIUL FIICELOR LA JUMĂTATE DIN FII ACESTORA
ÎN SPECIAL LA BĂRBAŢI

12
 PATOLOGIE CU DETERMINISM GENETIC
REZISTENŢA LA CARIE
PARODONTOPATIA
JUVENILĂ DE TIP DISTROFIC
FAMILIALĂ
PRIN LIPSA CATALAZEI (ACATALAZIE)
RECESIV – S. PAPILLON- LEFEVRE: DISCHERATOZA PALMO-PLANTARĂ
DLMP – DOMINANT ŞI RECESIV

ANOMALII DENTO-MAXILARE CU DETERMINISM GENETIC

UNELE ANODONŢII
OCLUZIA ADÎNCĂ ACOPERITĂ
DIASTEMA VERA
PROGNAŢIA MANDIBULARĂ

CARACTERE TRANSMISE EREDITAR

FORMA ŞI VOLUMUL DINŢILOR
FORMA ŞI MĂRIMEA MAXILARELOR
CRONOLOGIA ERUPŢIEI DENTARE
BOLTA PALATINĂ (RUGILE)
FORMA CONDILULUI

DISGENEZII AUTOZOMALE TRISOMIA 21 MALADIA LANGDON -DOWN

DEFICIT PSIHIC
FACIES MONGOLOID
HIPERTELORISM
RETROGNAŢIE MAXILARĂ
BOLTĂ OGIVALĂ
MACROGLOSIE CU PROALVEOLODENŢIE INFERIOARĂ
OCLUZIE INVERSĂ FRONTALĂ
ANODONŢII, MODIFICĂRI DE FORMĂ ŞI VOLUM DENTAR, DE ERUPŢIE
CARII ŞI PARODONTOPATII PRIN LIPSĂ DE IGIENĂ

TRISOMIA 18 SINDROM EDWARD

DEFICIT SOMATO-PSIHIC (HIPOTROFIE)
RETROGNAŢIE MANDIBULARĂ CU RAM ASCENDENT SCURT

TRISOMIA 13-15 SINDROM PATAU

DEFICIT PSIHIC
HIPOTROFIE STATURALĂ
FRUNTE TEŞITĂ
MALFORMAŢII OCULARE ŞI NAZALE
FRECVENT DESPICĂTURI PARŢIALE SAU TOTALE MAXILARE

13
SINDROM TREACHER COLLINS FRANCESCHETTI=DISOSTOZA MANDIBULO-FACIALĂ (S. DE ARC I BRANHIAL)
OPRIRE ÎN CREŞTEREA PRIMIULUI ARC BRANHIAL
OBLICITATE ANTIMONGOLOIDĂ
HIPOPLAZIA OASELOR MALARE
HIPOPLAZIA MANDIBULEI (PROFIL DE PASĂRE)
MACROSTOMIE CA URMARE A DISPROPORŢIEI DINTRE MAXILARUL NORMAL ŞI RETROGNAŢIA MANDIBULARĂ
SINDROM FRANCESCHETTI=DISOSTOZA MANDIBULO-FACIALĂ (S. DE ARC I BRANHIAL)

MALFORMAŢII ALE URECHII EXTERNE ŞI INTERNE PÂNĂ LA ABSENŢA PAVILIONULUI ŞI SURDITATE ASOCIATĂ
CU VERTIJ MALPOZIŢII DENTARE

SINDROMUL DE ARC I ŞI II BRANHIAL (S. FRANCESCHETTI UNILATERAL)

TULBURĂRILE OSULUI MALAR ŞI ALE MANDIBULEI SUNT PE O SINGURĂ PARTE

SE CONSIDERĂ CĂ ESTE DATORATĂ UNEI NECROZE VASCULARE PE ACEA PARTE
PSIHIC NORMALI SAU CHIAR BINE DOTAŢI

SINDROMUL PIERRE- ROBIN

MICRO-RETROGNAŢIE MANDIBULARĂ
DESPICĂTURI PALATINE
GLOSOPTOZĂ CU TULBURĂRI RESPIRATORII (IMPUNE INTERVENŢII CHIRURGICALE PRECOCE)

DISGENEZII GONADALE S. TURNER

XO
AFECTEAZĂ SEXUL FEMININ
HIPOTROFIE STATURALĂ
INFANTILISM SEXUAL
ANOMALII CONGENITALE

DISGENEZII GONADALE S. TURNER

FANTĂ ANTIMONGOLOIDĂ
COMISURĂ DESCENDENTĂ (FACIES TRIST)
PTERYGIUM COLLI – GÂT SCURT, PALMAT
UNGHI SFENOIDAL MĂRIT CU RETROGNAŢIE BIMAXILARĂ
OCLUZIE DISTALIZATĂ
PARODONTOPATIE CRONICĂ
ANOMALII DENTARE DE FORMĂ ŞI POZIŢIE, RĂDĂCINI BIFIDE, CUSPIZI SUPRANUMERARI

S. KLINEFELTER
XXY
AFECTEAZĂ SEXUL MASCULIN
ASPERMIE
GINECOMASTIE
EUNUCOIDISM GONADOTROFIC
MALFORMAŢII OSOASE DATE DE PREDOMINENŢA CREŞTERII ENCONDRALE
MALFORMAŢII VISCERALE
14
 S. KLINEFELTER
PROGNATISM MANDIBULAR ACCENTUAT PRIN CREŞTEREA RAMURII ASCENDENTE
MALFORMAŢII VISCERALE

FACTORII ENDOCRINI

HIPOFI ZA
DIRECT PRIN INTERMEDIUL STH
INDIRECT PRIN GONADOTROPI LA PUBERTATE
ACŢIONEAZĂ ASUPRA CARTILAJULUI CONDILIAN
EFECTUL DEPINDE DE:
CANTITATEA DE HORMONI
CAPACITATEA DE ŢESUTURILOR DE A-L UTILIZA (RECEPTIVITATE)
STH INDUCE SECREŢIA LOCALĂ A UNOR MEDIATORI (SOMATOMEDINE)
TULBURĂRI:
CREŞTEREA TITRULUI
SCĂDEREA TITRULUI DE HORMONI

HIPERSECREŢIA STH
PÂNA LA 6 ANI – GIGANTISM HIPOFIZAR
PĂSTREAZĂ PROPORŢIILE
SPAŢIERI DENTARE
LA ADOLESCENŢĂ – ACROMEGALIE JUVENILĂ:
HIPERDEZVOLTAREA EXTREMITĂŢILOR
ERUPŢIE PRECOCE
MACROGLOSIE CU SPAŢIERI DENTARE
PROGNAŢIE MANDIBULALRĂ

HIPERSECREŢIA STH
LA ADULT – ACROMEGALIE
PROGNAŢIE MANDIBULARĂ
CREŞTEREA SINUSURILOR
DEZVOLTAREA ARCADELOR SPRÂNCENOASE OSOASE
MACROGLOSIE CU OCLUZIE INVERSĂ TOTALĂ ŞI SPAŢIERI INFERIOR
HIPERCEMENTOZĂ

HIPOSECREŢIA STH
PÂNĂ LA 6 ANI – NANISM HIPOFIZAR S. LORRAIN-LEVY :
ARMONIC
MAXILARE MICI
ÎNGHESUIRI DENTARE
OPRIRI ÎN DEZVOLTAREA RADICULARĂ (TAURODONŢIE)
DINŢII TEMPORARI PERSISTĂ MAI MULT
INCLUZII DENTARE
ERUPŢII ÎNTÂRZIATE
INTELECTUAL NORMAL
15
 HIPOSECREŢIA STH
ÎNTRE 6 ŞI 16 ANI – PROGERIE, SINDR. HUTCHINSON-GILFORD :
EXTREMITĂŢI MICI
MAXILARE MICI CU ÎNGHESUIRI DENTARE
OPRIRI ÎN DEZVOLTAREA RADICULARĂ (TAURODONŢIE)
DINŢII TEMPORARI PERSISTĂ MAI MULT
INCLUZII DENTARE
ERUPŢII ÎNTÂRZIATE
SENESCENŢA PRECCE A PIELII ŞI PĂRULUI

HIPOSECREŢIA STH
DUPĂ 16 ANI
SINDR. SIMONDS, CAŞEXIA PITUITARĂ
PIELE USCATĂ, CU PLIURI, USCATĂ
SUSCEPTIBIL LA PARODONTOPATII
ERUPŢIE ÎNTÂRZIATĂ
PERSISTENŢA TEMPORARILOR
INCLUZII DENTARE
PROCESE ALVEOLARE DEMINERALIZATE

TIROIDA
PRIN H. TIROXINĂ
INFLUENŢEAZĂ CREŞTEREA
REGLEAZĂ METABOLISMUL BAZAL
ACŢIUNE ASUPRA CARTILAJELOR EPIFIZO- DIAFIZARE
INFLUENŢEAZĂ DENTIŢIA

HIPERTIROIDIA
PRECOCE 0-6 ANI:
CREŞTE M.B.
SCĂDERE ÎN GREUTATE
VĂRSTĂ BIOLOGICĂ PRECOCE
OSIFICAREA PRECOCE A CARTILAJELOR
ERUPŢIE PRECOCE (LA 5 ANI ARE VÂRSTA OSOASĂ DE 12 ANI)

HIPERTIROIDIA
ÎNTRE 6-16 ANI, SINDR. BASEDOW-GRAVES:
PUBERTATE PRECOCE
EXOFTALMIE
TAHICARDIE
NERVOZITATE
ANXIETATE
CARII EXPLOZIVE
ERUPŢIE ACCELERATĂ

16
 HIPERTIROIDIA
LA ADULT:
NERVOZITATE
EXOFTALMIE
OSTEOSCLEROZA SPONGIOASEI MAXILARELOR ŞI RESORBŢIA PATOLOGICĂ A OSULUI ALVEOLAR CU
FENOMENE PARODONTALE GRAVE

HIPOTIROIDIA
MUCOASĂ BUCALĂ USCATĂ
HIPOSIALIE
PIELE USCATĂ
PĂR ASPRU
MODIFICĂRILE DEPIND DE VÂRSTA LA CARE SE INSTALEAZĂ
INFLUENŢEAZĂ DEZVOLTAREA SISTEMULUI NERVOS

HIPOTIROIDIA
ÎNAINTE DE 2,5 ANI = IDIOŢIA
ÎNTRE 2,5 ANI ŞI 6 ANI = CRETINISMUL
LIPSA PROPORŢIILOR
ÎNTÂRZIERE SCHELETALĂ ENCONDRALĂ ŞI DESMALĂ
IMBIBIŢIA PĂRŢILOR MOI
SCUND, GRAS, TRĂSĂTURI ASPRE, PĂR RAR, NAS TURTIT
MACROGLOSIE CU VESTIBULARIZAREA DINŢILOR BIMAXILAR
ERUPŢIE ÎNTÂRZIATĂ CU RĂDĂCINI INCOMPLET FORMATE

HIPOTIROIDIA
ÎNTRE 6-16 ANI = MIXEDEMUL JUVENIL SAU PITICISM TIROIDIAN
NEPROPORŢIONAL
SCUND, NAS ÎNFUNDAT
MAXILARE MICI
ASPECT DE LUNĂ PLINĂ
MACROGLOSIE CU VESTIBULARIZARE
IMPRESIUNI DENTARE PE MARGINE

MIXEDEMUL JUVENIL
OCLUZIE DESCHISĂ
DEZVOLOTARE TRANSVERSALĂ EXCESIVĂ A ARCADELOR
DEZVOLTARE REDUSĂ ÎN ÎNĂLŢIME A ARCADELOR DENTARE
ERUPŢIE ÎNTĂRZIATĂ MULT (LA 20 ANI VÂRSTĂ DENTARĂ DE 7 ANI
MUCOASĂ GINGIVALĂ TURGESCENTĂ ŞI IMBIBATĂ, PARODNTOPATIE PRECOCE
REZISTENŢI LA CARIE

HIPOTIROIDIA
LA ADULT: MIXEDEM PROPRIU-ZIS
PIELE EDEMAŢIATĂ
17
MUCOASĂ GINGIVALĂ IMBIBATĂ
ATROFIA CRESTELOR ALVEOLARE

GONADELE
MASCULIN = TESTOSTERON
FEMININ = FOLICULINA ŞI PROGESTERON
INFLUENŢEAZĂ::
DURATA DE CREŞTERE SCHELETICĂ
MATURIZAREA ORGANELOR SEXUALE
DEZVOLTAREA CARACTERELOR SEXUALE SECUNDARE

HIPERGONADISMUL
H. ANDROGENI
PUBERTATE PRECOCE
ERUPŢIE PRECOCE, CREŞTERE RAPIDĂ
APARIŢIA PRECOCE A CARACTERELOR SECUNDARE SEXUALE
H. ESTROGENI - FOLICULINA
HIPERPLAZIA GINGIVALĂ
CONGESTIA MUCOASEI BUCALE
HEMORAGII GINGIVALE
LEZIUNI HERPETIFORME
PARODONTOPATII

HIPERGONADISMUL
H. ESTROGENI - PROGESTERON:
GINGIVITA DE SARCINĂ
HIPERPLAZIE GINGIVALĂ
IMBIBAREA MUCOASEI BUCALE CU EDEM GINGIVAL
MOBILITATE DENTARĂ
SÂNGERĂRI SPONTANE GONGIVALE
DECALCIFIERE ALVEOLARĂ

HIPOGONADISMUL
PREPUBERTAR - H. ANDROGENI:
GIGANTISM EUNUCOID
CREŞTEREA MEMBRELOR SUPERIOARE ŞI INFERIOARE, DEGETE ALUNGITE
MAXILARE MARI
SINUSURI MARI
HIPERLEPTOPROSOP
ERUPŢIE ÎNTÂRZIATĂ
FACIES INFANTIL
FĂRĂ CARACTERE SEXUALE SECUNDARE

HIPOGONADISMUL
POSTPUBERTAR – H. ANDROGENI:

18
OBEZITATE
REGRESIUNEA CARACTERELOR SECUNDARE SEXUALE

PARATIROIDELE
PARATHORMONUL
CALCITONINA
ROL ÎN ECHILIBRUL FOSFOCALCIC SANGVIN
MENŢIN CALCIUL ÎN SÂNGE ÎN RAPORT CU OASELE
ELIMINĂ CALCIUL PRIN URINĂ ŞI FECALE

HIPOPARATIROIDIA
HIPOCALCEMIE <5mg
CRE Ş TEREA F O SFATEMIEI
SPASME, CONVULSII, TETANIE PARATIREOPRIVĂ
TULBURĂRI ÎN CALCIFICAREA SMALŢULUI, DENTINEI = HIPOPLAZII PĂNA LA 4 ANI
DEPUNERI DE CALCIU ÎN PULPĂ

HIPERPARATIROIDIASINDROM RECKLINGHAUSEN
HIPERCALCEMIE >20mg
MOBILIZAREA CALCIULUI DIN EPIFIZE, DIPLOIA, ARCADE ALVEOLARE ŞI OASE MAXILARE
DEMINERALIZARE DENTARĂ
OASE DEFORMABILE, RUPERI PATOLOGICE
LA RX ŞTERGEREA DESENULU TRABECULAR, CU OCHIURI MARI
MAXILARE MODELABILE
NU ESTE MODIFICATĂ CREŞTEREA ŞI ERUPŢIA DENTARĂ

FACTORII ALIMENTARI

FACTORII ALIMENTARI
DIETĂ (COMPOZIŢIE)
MOD DE PREZENTARE
DEPRINDERI FUNCŢIONALE
BENEFICIUL NUTRITIV DEPINDE DE:
APORT
ABSORBŢIE
METABOLISM

DIETA
PROTEINE
LIPIDE
GLUCIDE
APĂ
SĂRURI MINERALE
VITAMINE

19
 PROTEINELE
ROL PLASTIC
REALIZEAZĂ MATRICEA ORGANICĂ PENTRU SCHELET ŞI DINŢI
SE COMBINĂ CU GLUCIDELE ŞI LIPIDELE
ALCĂTUITE DIN AMINOACIZI (10 ESENŢIALI)
SUPORT PENTRU VITAMINE, ENZIME, ANTICORPI

LIPSA PROTEINELOR
ÎNTÂRZIERI ÎN CREŞTERE
ÎNTÂRZIERI ŞI DEFECTE ÎN CONSTITIUREA MATRICEI ORGANICE:
HIPOPLAZII
DISPLAZII
EDEM DE FOAME
SENESCENŢĂ PRECOCE
SCADE REZISTENŢA LA INFECŢII

LIPIDELE
SE STOCHEAZĂ ÎN FICAT ŞI ŢESUT ADIPOS
DECLANŞEAZĂ ENERGII MARI
SE METABOLIZEAZĂ ÎN FICAT ŞI MUŞCHI
MEDIU DE SOLUBILITATE ŞI ACTIVITATE PENTRU VITAMINA A,D,E,K CU ROL ÎN:
CREŞTERE
CALCIFICARE
HEMOSTAZĂ
FERTILITATE
PENTRU SNC FOSFOLIPIDELE

GLUCIDELE
PRINCIPALUL ELEMENT ENERGETIC
ROL ÎN ETIOPATOGENIA CARIEI

DIETA TREBUIE SĂ FIE ECHILIBRATĂ

OLIGOELEMENTELE
CALCIUL:
SENSIBILITATEA NERVOASĂ
CONTRACŢIA MUSCULARĂ
INTEGRITATEA CELULEI
COAGULARE
SE COMBINĂ CU PROTEINELE
SE LEAGĂ DE VITAMINA D
K, Na – ECHILIBRUL DE MEMBRANĂ

ENZIMELE
20
BIOCATALIZATORI SPECIFICI FIECĂREI REACŢII BIOCHIMICE
AU O BAZĂ PROTEICĂ ŞI O COMPONENTĂ NEPROTEICĂ - COENZIMA
DECLANŞEAZĂ REACŢIA DAR NU SE CONSUMĂ
ÎN SALIVĂ SUNT PESTE 30 DE ENZIME IDENTIFICATE
ACATALAZIA PRODUCE PARODONTOPATII

VITAMINELE
SUPORTUL ORGANIC AL COENZIMELOR
LIPO ŞI HIDROSOLUBILE
REGLEAZĂ METABOLISMUL SĂRURILOR
VIT A ŞI C (SCORBUT):
EPITELIUL
ERUPŢIA DENTARĂ
MUCOASA GINGIVALĂ
VIT D - RAHITISM

FACTORII FUNCŢIONALI
ACŢIONEAZĂ PRIN ELIBERAREA UNOR FORŢE ÎN TIMPUL FUNCŢIILOR PROPRII ALE Ap.D.M. CARACTERIZATE
PRIN:
INTENSITATE
DURATĂ
MOD DE APLICARE
MOMENT
LOC

Curs FUNCŢIILE Ap.D.M.

RESPIRAŢIA
MASTICAŢIA
DEGLUTIŢIA
FONAŢIA
FIZIONOMIA
TOATE INTEGRATE PRIN FACTORUL MUSCULAR

RESPIRAŢIA
PERTURBAREA RESPIRAŢIEI POATE PRODUCE An.D.M. PRIN:
MECANISME DIRECTE ASUPRA Ap.D.M
MECANISME INDIRECTE (HIPOXIE)
PERTURBAREA RESPIRAŢIEI SE POATE ÎNSOŢI DE PERTURBĂRI ALE ALTOR FUNCŢII: DEGLUTIŢIE,
FONATORIE, MASTICATORIE

PASAJUL NAZO- FARINGIAN

REGLEAZĂ PARAMETRII AERULUI INSPIRAT:
CANTITATE
SCHIMBAREA DIRECŢIEI
PURIFICARE
21
UMECTARE
ÎNCĂLZIRE
R.O. INFLUENŢEAZĂ DIFERIT DEZVOLTAREA Ap.DM. ÎN FUNCŢIE DE:
MOMENTUL INSTALĂRII R.O.
DURATA R.O.
OBSTRUCŢIA TOTALĂ SAU PARŢIALĂ
TERENUL PREDISPOZANT (ELASTOPAT)

OBSTRUCŢIA CĂILOR RESPIRATORII SUPERIOARE:

VEGETAŢII ADENOIDE
DEVIAŢIE DE SEPT
RINITE CRONICE
CHISTURI
TUMORI

MODIFICĂRI INDUSE DE R.O.

BOLTA PALATINĂ ADÎNCĂ PRIN ÎNGUSTAREA FOSELOR NAZALE
FENOMENUL DE TIRAJ SCOATE AERUL DIN FOSELE NAZALE ŞI SINUSURILE MAXILARE, TURTINDU-L
GURA ÎNTREDESCHISĂ FACE CA MUSCULATURA OBRAJILOR SĂ APESE PE MAXILARE DIN LATERAL,
COMPRIMÂNDU-L
HIPOTONIA ORBICULARULUI BUZEI PRODUCE PRODENŢIE

MODIFICĂRI INDUSE DE R.O.

AERUL PRODUCE MODIFICĂRI ÎN TROFICITATEA GINGIVALĂ = GINGIVITE
LIPSA DE AUTOMENŢINERE DATĂ DE USCAREA DINŢILOR FRONTALI DUCE LA APARIŢIA CARIILOR
APAR TULBURĂRI ÎN MASTICAŢIE ŞI DEGLUTIŢIE
SE FORMEAZĂ UN CERC VICIOS CARE MICŞOREAZĂ FOSELE NAZALE TULBURÂND TROFICITATEA MUCOASEI,
ÎNGROŞÂNDU-SE. APAR VEGETAŢII ADENOIDE ŞI RINITE CRONICE

RESPIRAŢIA ORALĂ PRODUCE

COMPRESIUNE DE MAXILAR
BOLTĂ ADÎNCĂ
ARCADĂ SUPERIOARĂ ÎNGUSTATĂ
PRODENŢIE CU OCLUZIE ADÎNCĂ ÎN ACOPERIŞ
RETROGNAŢIE MANDIBULARĂ FUNCŢIONALĂ
POZIŢIE RETRASĂ A LIMBII
CLASA A II-A SCHELETICĂ

RESPIRAŢIA ORALĂ PRODUCE

OCLUZIE DESCHISĂ
BOLTĂ ADÎNCĂ, OGIVALĂ
ARCADĂ MAXILARĂ ÎNGUSTATĂ
DEGLUTIŢIE INFANTILĂ
INOCLUZIE VERTICALĂ FRONTALĂ
22
TULBURĂRI FONETICE

RESPIRAŢIA ORALĂ PRODUCE

FACIES ADENOIDIAN
FAŢĂ ALUNGITĂ
POMEŢI ŞTERŞI
TEGUMENTE PALE
ŞANŢ LABIO-GENIAN ŞTERS
NARINE ÎNGUSTE, ATONE (GUDIN POZITIV)
BUZE USCATE, RAGADE COMISURALE
INCOMPETENŢĂ LABIALĂ
BUZĂ SUPERIOARĂ SCURTATĂ, HIPOTONĂ
ŞANŢ LABIOMENTONIER ACCENTUAT
PROFIL CONVEX PRIN RETROPOZIŢIE MANDIBULARĂ
TREAPTĂ LABIALĂ ACCENTUATĂ (PROCHEILIE SUP ŞI RETROCHEILIE INF.)
ANXIETATE, MEDIOCRU INTELECTUAL

DEGLUTIŢIA
ÎNTRE 600 ŞI 1600 DEGLUTIŢII ÎN 24 ORE
1/3 ÎN TIMPUL MESELOR
2/3 ÎN AFARA MESELOR
50 ÎN TIMPUL SOMNULUI
FACTOR FUNCŢIONAL FOARTE IMPORTANT PENTRU DEZVOLATAREA Ap. D.M.

DEGLUTIŢIA ARE 4 TIMPI

BUCAL
FARINGIAN
ESOFAGIAN
CARDIAL
ESTE CORELATĂ CU MASTICAŢIA, RESPIRAŢIA ŞI FONAŢIA

TIMPUL BUCAL
1- 1,1 SEC.
PRECEDAT DE INSPIRAŢIA DEGLUTIŢIEI
URMAT DE INHIBIŢIA RESPIRAŢIEI PE DURATA TIMPULUI BUCAL ŞI FARINGIAN

DEGLUTIŢIA INFANTILĂ
NORMALĂ ÎNTRE 0 ŞI 6 LUNI
LIMBA ESTE INTERPUSĂ ÎNTRE ARCADELE ADENTATE PENTRU ETANŞEIZAREA CAVITĂŢII BUCALE

STADIUL TRANZIŢIONAL
ÎNTRE 6 LUNI ŞI 3 ANI
ODATĂ CU APARIŢIA DINŢILOR LIMBA ESTE OBLIGATĂ SĂ SE POZIŢIONEZE RETROINCIZAL

23
CAPACITATEA LIMBII DE ADAPTARE ESTE DATĂ DE DEZVOLTAREA SISTEMULUI NERVOS, CA ŞI PENTRU
FONAŢIE

STADIUL TRANZIŢIONAL
DACĂ DEZVOLTAREA S.N. NU ESTE CONCORDANTĂ CU CEA A Ap. D.M. LIMBA RĂMÂNE LA COMPORTAMENTUL
SUGARULUI

TESTE FONATORII ŞI DE DEGLUTITŢIE PENTRU STABILIREA DEZVOLTĂRII S.N.

DEGLUTIŢIA ADULTĂ
VÎRFUL LIMBII ESTE ÎN CONTACT CU FAŢA PALATINĂ A INCISIVILOR SUPERIORI ŞI CU PARTEA ANTERIOARĂ A
PALATULUI
BUZELE APROPIATE
CONTACT INTERARCADIC LA SFÂRŞITUL TIMPULUI BUCAL
PALATUL MOALE SE RIDICĂ SEPARÂND CALEA AERIANĂ DE CEA DIGESTIVĂ

DEGLUTIŢIA ADULTĂ
LIMBA SE DESPRINDE DE PALATUL DUR CREÂND O CAVITATE – SPATIUL ECKERT-MOBIUS
APARE O PRESIUNE NEGATIVĂ CE TRAGE DE PALAT ÎN JOS DETERMINÎND DEZVOLAREA NORMALĂ A
ACESTUIA
POZIŢIA LIMBII ÎN REPAOS ŞI DINAMICĂ INFLUENŢEAZĂ CONFORMAŢIA Ap.D.M.

DEGLUTIŢIA INFANTILĂ POATE APĂREA

CA OBICEI VICIOS
DATORITĂ TULBURĂRILO RINO-FARINGIENE
ADAPTARE LA ANUMITE ANOMALII DENTO- MAXILARE
PRIN PIERDEREA ÎN ACELAŞI TIMP A FRONTALILOR DE LAPTE

TIPURI DE DEGLUTIŢIE INFANTILĂ

CU ARCADE DEPĂRTATE ŞI IMPINGEREA LIMBII ÎNAINTE – PRODUCE VESTIBULARIZAREA FRONTALILOR
CU ARCADE ÎN CONTACT POSTERIOR ŞI CU ÎMPINGEREA LIMBII ÎNAINTE:
OCLUZIE DESCHISĂ DACĂ TONUSUL BUZEI ESTE NORMAL
PRODENŢIE ŞI OCLUZIE DESCHISĂ ÎN HIPOTONIA BUZEI SUPERIOARE

TIPURI DE DEGLUTIŢIE INFANTILĂ

CU ARCADE DEPĂRTATE ŞI INTERPUNEREA LIMBII ÎN ZONELE LATERALE – SUPRAOCLUZIE FRONTALĂ CU
DIMINUAREA ETAJULUI INFERIOR (OCLUZIE ADÂNCĂ)
CU POZIŢIA LIMBII ÎN ARCADA MANDIBULARĂ – VESTIBULARIZAREA FRONTALILOR INFERIORI CU OCLUZIE
INVERSĂ FRONTALĂ

FONAŢIA
VIBRAŢIA CORZILOR VOCALE ( LA EMITERA VOCALELOR) DATORITĂ PRESIUNII SUBGLOTICE
PRIN CONTRACŢIA MM. PROPRII ŞI ADIACENTE
N. RECURENT – VITEZE DIFERITE ALE INFLUXULUI NERVOS
DREPTUL 40 CM
STÂNGUL 30 CM

24
TUBUL FONATOR:
DE LA LARINGE PRIN PAVILIONUL FARINGO-BUCAL PÂNĂ LA BUZE
INTERVINE ÎN FORMAREA ŞI CONTURAREA CONSOANELOR

TULBURĂRI FONATORII
VIZIBILE – CU INTERPOZIŢII
AUDIBILE – DISLALII (SIGMATISM, ROTACISM)
AFECTAREA REZONATORULUI NAZAL – RINOLALII:
DESCHISE – NAZONEAZĂ ŞI ALTE FONEME
ÎNCHISE – NU NAZONEAZĂ FONEME CE TREBUIE NAZONATE
POT INFLUENŢA Ap.D.M. – INTERPOZIŢII
An.D.M. PRODUC TULBURĂRI FONATORII

OBICEIURILE VICIOASE

Sunt acele deprinderi spontane care practicate cu anumită intensitate, ritm şi frecvenţă pe o durată lungă de timp pot
determina apariţia sau agravarea unor anomalii dento-maxilare

PARAMETRII OBICEIURIOR VICIOASE

Durata – creşte gravitatea tulburărilor
Intensitatea – “pasiunea” cu care este exercitat
Ritmul – permanent sau ocazional
Mod de practicare
Reactivitatea organismului - “terenul”
Vârsta la care se practică – pâna la 3-4 ani nu au efect nociv; perturbările se autocorectează

OBICEIURI VICIOASE

DOUĂ CATEGORII
OBICEIURI VICIOASE PROPRIU-ZISE
ATITUDINI POSTURALE

OBICEIURI VICIOASE PROPRIU-ZISE

INTERPOZIŢIILE
AUTOTROPE (din interiorul cavităţii bucale):
Limba (deglutiţie infantilă)
Obrajii
Buzele
HETEROTROPE (din exteriorul cavităţii bucale):
Degete: police, index şi medius
Diferite obiecte: gulerul pijamalei, colţul pernei, creion
RESPIRAŢIA ORALĂ

ATITUDINI POSTURALE
ÎN TIMPUL SOMNULUI

25
Dormitul cu capul în hiperextensie – determină poziţionarea posterioară a mandibulei
Dormitul cu capul în hiperflexie – determină propulsia mandibulei
Sprijinirea capului în pumn – determină asimetrie facială

ÎN TIMPUL ZILEI
Posturi greşite în timpul lecţiilor şi la şcoală

DEGLUTIŢIA INFANTILĂ
Interpunerea limbii între arcadele dentare în timpul deglutiţiei.
Este deglutiţia normală a sugarului înaintea erupţiei incisivilor de lapte.
Începând cu vârsta de doi ani, deglutiţia devine de tip adult, vârful fiind plasat în treimea anterioară a palatului.
Produce ocluzie deschisă prin inhibarea erupţiei dinţilor între care se interpune.

DEGLUTIŢIA INFANTILĂ
Poate fi:
Primară:
prin păstrarea stereotipului din perioada de sugar
Secundară:
Datorită unei ocluzii deschise de altă etiologie: rahitism , sugerea degetului
În timpul înlocuirii dinţilor de lapte cu cei permanenţi

DEGLUTIŢIA INFANTILĂ
După sediu poate fi:
Frontală – produce ocluzie deschisă frontală, de obicei simetrică
- se asociază cu prodenţie dacă există şi o hipotonie a orbicularului buzelor

Laterală – produce ocluzie deschisă unilaterală sau bilaterală

REEDUCAREA DEGLUTIŢIEI
PRIN EXERCIŢII:
Pentru dobândirea unui nou reflex, corect
Indicaţia de a înghiţi cu vârful limbii aplicat pe palat
Se explică în oglindă unde trebuie să plaseze limba
Exerciţiul se face zilnic de câteva ori, după un orar prestabilit

REEDUCAREA DEGLUTIŢIEI
CU APARATE ORTODONTICE

Aplicarea unei plăci palatine cu o bilă de acrilat situată anterior

Scut lingual aplicat la o placă palatină
Scut lingual aplicat la o placă vestibulară
Scut lingual cu ţepi
Arc palatinal cu bilă anterioară

SUGEREA POLICELUI
26
Perturbă echilibrul funcţional neuro-muscular
Este foarte frecvent la copiii taraţi psihic, care recurg la sugerea mâinii, piciorului, cearceafului, păturii etc.
Se consideră a fi o formă de manifestare a nou-născutului şi copilului mic, fiind acceptată de majoritatea autorilor drept un
act normal până la vârsta de 4-5 ani, dând o preocupare şi implicit o strare de calm.

MANIFESTĂRI INTRAORALE
Dacă se realizează numai prin interpunere produce anomalii verticale:
ocluzie deschisă de obicei asimetrică
Dacă se asociază şi cu succiune produce şi anomalii sagitale:
prodenţie superioară,
retrodenţie inferioară
retrognaţie mandibulară
endalveolodenţie
overjet marcat

DECONDIŢIONAREA
Cea mai simplă metodă: discuţia “serioasă” directă cu copilul
Metoda recompensei zilnice pentru a nu mai practica obiceiul vicios
Înfăşurarea degetului cu tifon sau leucoplast
Un tub de carton în jurul cotului
Placa vestibulară
Placă palatină cu scut lingual
Arc palatin cu scut lingual
Aparatul serveşte ca aducere aminte nu ca metodă de pedepsire.

RESPIRAŢIA ORALĂ
Considerată obicei vicios numai în situaţia în care căile aeriene superioare sunt permeabile
Este dată de:
Vegetaţii adenoide
Deviaţii de sept
Rinite cronice
Privează maxilarul de unul dintre cei mai importanţi stimuli de creştere, ducând la compresiune de maxilar

MODIFICĂRI FACIALE
FACIES ADENOIDIAN
Faţă alungită
Tegumente palide
Narine înguste
Şanţuri labio-geniene şterse
Gura întredeschisă
Buza superioară scurtă, hipotonă
Buze uscate
Se observă incisivii superiori în prodenţie sau înghesuiţi
Buza inferioară stă înapoia incisivilor superiori
Menton retras

27
 FACIES ADENOIDIAN

MODIFICĂRI INTRAORALE
COMPRESIUNE DE MAXILAR:
Arcada maxilară îngustă, în formă de “V”, omega
Proalveolodenţie superioară, cu sau fără spaţieri
Arcadă mandibulară in formă de trapez
Ocluzie distalizată
Inocluzie sagitală
Ocluzie adâncă “în acoperiş”
Bolta palatină adâncă, ogivală

DECONDIŢIONAREA
PLĂCUŢA VESTIBULARĂ
Poate fi prefabricată sau se confecţionează în laborator
Se întinde până la faţa mezială a molarilor de 6 ani
Ocupă fundurile de sac vestibulare
Ia contact cu incisivii superiori şi inferiori
Este la distanţă de dinţii laterali
Anterior prezintă un inel plasat în dreptul fantei labiale
La început prezintă orificii anterioare pentru facilitarea respiraţiei
Orificiile se astupă treptat

ACŢIUNE
Decondiţionarea respiraţiei orale
Decondiţionarea interpoziţiei degetului şi buzei inferioare
Reeducarea funcţională a orbicularlor hipotoni ai buzelor
Retrudarea frontalilor
Modifică echilibrul muscular vestibulo-oral în favoarea limbii, permiţând reluarea dezvoltării transversale a maxilarului

PLĂCUŢA VESTIBULO- ORALĂ

Prezintă o prelungire orală în contact cu faţa linguală a incisivilor inferiori
Pe lângă acţiunea celei vestibulare, produce:
propulsia mandibulei
Retrudarea incisivilor superiori
Protrudarea incisivilor inferiori
Decondiţionarea deglutiţiei infantile pprin ataşarea unui dispozitiv cu bilă.

PLĂCUŢA VESTIBULARĂ INFERIOARĂ

Se întinde de la fundul de sac inferior la treimea incizală a incisivilor inferiori
Este la distanţă de dinţi
Se opune hiperactivităţii muşchilor mentonieri ce determină:
plasarea buzei inferioare în spatele incisivilor superiori
retrudarea incisivilor inferiori
Permite vestibularizarea incisivilor inferiori

28
 TIPURI CONSTITUŢIONALE

TIPUL CONSTITUŢIONAL
SUMA UNOR TRĂSĂTURI SOMATICE, FUNCŢIONALE, PSIHICE ŞI DE PERSONALITATE
SE CONSIDERĂ CĂ ACESTE CARACTERE PREDISPUN SUBIECTUL LA O ANUMITĂ PATOGENITATE

TIPUL CONSTITUŢIONAL
ARMONIC – RAPORT H/G NORMAL:
HIPOSOM
NORMOSOM
HIPERSOM
DIZARMONIC – RAPORT H/G ANORMAL:
PRIN SURPLUS
PONDERAL
STATURAL
PRIN DEFICIT
PONDERAL
STATURAL

TIP CONSTITUŢUONAL

LONGILIN=LEPTOSOM=ECTO MORF
MEDIU=MUSCULAR ATLETIC=MEZOMORF
BREVILIN=PICNIC=ENDOMO RF

DUPĂ CONFORMAŢIA CRANIULUI

INDEXUL CRANIAN (MARTIN ŞI SALLER, 1957):
I=DIAMETRUL TRANSVERSAL MAXIM/
DIAMETRUL SAGITAL MAXIM

DUPĂ CONFORMAŢIA CRANIULUI

DOLICOCEFAL – PREDOMINĂ DIAMETRUL ANTERO-POSTERIOR,
I SUB 76
MEZOCEFAL – PROPORŢIONAL, I=76-81
BRAHICEFAL – PREDOMINĂ DIAMETRUL TRANSVERSAL,
I=81-85,4
HIPERBRAHICEFAL,
I PESTE 85,5

DUPĂ FORMA FEŢEI

INDEXUL FACIAL (MARTIN ŞI SALLER, 1957):

I=N-Gn/DBZ

DUPĂ FORMA FEŢEI

HIPERLEPTOPROSOP: I PESTE 93
LEPTOPROSOP: FAŢĂ ÎNGUSTĂ, I=88-93
29
MEZOPROSOP: ECHILIBRAT, I=84-88
EURIPROSOP: FAŢĂ LATĂ, I=79-84
HIPEREURIPROSOP: I SUB 79

DUPĂ FORMA FEŢEI

CEREBRAL: TRAPEZ CU BAZA SUS
RESPIRATOR: ROTUND- OVAL
MUSCULAR: DREPTUNGHI- PĂTRAT
DIGESTIV:TRAPEZ CU BAZA JOS

TIP ANTROPOLOGIC (REGIONAL)

NORDIC: LEPTOPROSOP, DOLICOCEFAL, OCHI ALBAŞTRI, BLOND-ROŞCAT
DINARIC: FAŢĂ ÎNALTĂ, LEPTOPROSOP TRIUNGHIULARĂ, BĂRBIE ÎNALTĂ, PĂR CASTANIU DREPT

TIP ANTROPOLOGIC (REGIONAL)

ALPIN: FAŢĂ ROTUNJITĂ, BRAHICEFAL, FĂRĂ ANOMALII
MEDITERANID: FAŢĂ ÎNGUSTĂ, DOLICOCEFAL, BRUNET, CREŢ
OSTEUROPID: FAŢĂ LATĂ, NAS BORCĂNAT, BRAHICEFAL, SCUND

TIP BIOCHIMIC (MINERALIZARE)

CARBOCALCIC = BREVILIN
TALIE MEDIE
OASE SCURTE
MUSCULAR, PUTERNIC
ECHILIBRAT PSIHIC, VOLUNTAR
BRAHICEFAL
DINŢI ALBI
An.D.M. REDUSE
PREDISPUS LA OCLUZIE ADÎNCĂ ACOPERITĂ
REZISTENT LA FORŢE ORTODONTICE
REZULTATE STABILE

TIP BIOCHIMIC (MINERALIZARE)

FOSFOCALCIC = LONGILIN
SLAB
LEPTOPROSOP
DOLICOCEFAL
NERVOS, IMAGINATIV-EMOTIV
DINŢI GĂLBUI
BOLTĂ ÎNALTĂ
ARCADE ALUNGITE ŞI ÎNGUSTATE
FRECVENTE An.D.M.
OCLUZIE DISTALIZATĂ

TIP BIOCHIMIC (MINERALIZARE)

30
FLUOCALCIC = MEDIU
TALIE VARIABILĂ
AGIL, SUPLU, NEDECIS
MRFOLOGIE CRANIANĂ ŞI FACIALĂ VARIABILĂ
ORICE FORMĂ DE ARCADĂ
DINŢI GRI

TIPUL CONSTITUŢIONAL ELASTOPAT

LEPTOPROSOP
ADENOIDIAN
CIFOZĂ TORACICĂ
LORDOZĂ CERVICALĂ
HIPERLAXITATE LIGAMENTARĂ
PREDISPOZIŢIE LA An.D.M. – CLASA A II-A ANGLE, COMPRESIUNE DE MAXILAR CU PRODENŢIE

Curs ETAPELE DEZVOLTĂRII NORMALE ALE ARCADELOR DENTARE ŞI A OCLUZIEI

Dezvoltarea aparatului dento-maxilar este influenţată atât de procesele de creştere ale oaselor maxilare şi de dezvoltarea
dinţilor, cât şi de solicitările funcţionale ce apar în timpul masticaţiei, deglutiţiei, fonaţiei şi mimicii.

Caracteristici ale arcadei de lapte (după Korkhaus):

forma semicirculară a arcadei superioare;
dinţii sunt aşezaţi fără înghesuire, fără compresie;
feţele ocluzale ale molarilor sunt orizontale, iar axele lor sunt verticale şi radiografia sagitală arată că ei se găsesc într-o
poziţie verticală, perpendiculară pe planul palatinal.
După De Coster, planul de ocluzie este paralel cu planul palatinal.

Caracteristicile arcadei permanente:

forma de semielipsă sau de parabolă;
dinţii se sprijină unii pe alţii prin intermediul punctelor de contact pe toată întinderea arcadei;
axele dinţilor sunt diferite, făcând unghiuri variabile dar determinate cu planul de ocluzie, planul bazo-maxilar, respectiv
mandibular, planul Frankfurt.

DENTIŢIA TEMPORARĂ
În număr de 20, dinţii temporari diferă funcţional şi morfologic de cei permanenţi, având o evoluţie proprie.
Erupţia dinţilor temporari, este un fenomen de seriaţie; din 6 în 6 luni, erupe câte o grupă de dinţi; cei de pe arcada
inferioară preced cu puţin pe omologii lor superiori, cu o inversare mai frecventă la nivelul incisivilor laterali, unde cei
superiori pot să preceadă incisivii inferiori.
Ordinea grupelor este: incisiv central, incisiv lateral, molar I, canin, molar II.

Odată cu erupţia molarilor I temporari are loc PRIMA ÎNĂLŢARE FIZIOLOGICĂ A OCLUZIEI, stabilindu-se relaţia
verticală între mandibulă şi maxilar în zona anterioară, care se va mări cu fiecare unitate masticatorie adăugată.
Odată cu prima înălţare a ocluziei mandibula se stabilizează într-o poziţie mai anterioară, factorul funcţional fiind suptul la
sân.

31
Astfel are loc PRIMA MEZIALIZARE FIZIOLOGICĂ A MANDIBULEI
La o evoluţie normală, arcadele descriu o formă de semicerc al cărui diametru, după Bogue – la arcada superioară – este
egal cu distanţa ce uneşte mijlocul feţelor vestibulare ale molarilor II temporari drept şi stâng, iar la arcada inferioară,
uneşte partea distală a feţelor vestibulare ale molarilor II inferiori.
Iniţial, feţele distale ale molarilor II superiori şi inferiori se găsesc una în prelungirea celeilalte, privite din norma laterală -
PLAN POSTLACTEAL ÎN LINIE (TREAPTĂ) DREAPTĂ.
Ulterior, raporturile se pot modifica printr-o deplasare înainte a părţii inferioare, iar feţele distale ale molarilor numai sunt
în prelungire, ci fac o treaptă mezială - PLAN POSTLACTEAL ÎN TREAPTĂ MEZIALĂ.
Existenţa a două variante normale de raport ocluzal se datoreşte morfologiei diferite pe care o poate avea molarul II
inferior, ce poate prezenta fie patru cuspizi şi o dimensiune mezio-distală asemănătoare cu molarul II temporar superior
(plan postlacteal în treaptă mezială), fie cinci cuspizi şi o dimensiune mezio-distală mai mare, morfologic asemănătoare
molarului I inferior definitiv (plan postlacteal în linie dreaptă).

Variantele patologice sunt:

dacă mezializarea este mai mare de 2mm sau se asociază cu unul sau mai multe repere mezializate la canin şi /sau
incisivi, raportul de ocluzie este considerat patologic şi se numeşte “PLAN POSTLACTEAL ÎN TREAPTĂ MEZIALIZATĂ”.
plasarea mai distală a reperului inferior este şi ea patologică şi se numeşte “PLAN POSTLACTEAL ÎN TREAPTĂ
DISTALIZATĂ”.

EVOLUŢIA OCLUZIEI DENTARE ESTE LEGATĂ DE UNELE EVENIMENTE IMPORTANTE:

a)Diastemele fiziologice;

b)Apariţia abraziunii fiziologice;

c)Resorbţia radiculară, urmată de căderea dinţilor.

DIASTEMIZAREA FIZIOLOGICĂ
Între 4-6 ani apar în zona frontală a arcadelor spaţieri între dinţii frontali superiori şi inferiori, care indică o pregătire a
proceselor alveolare pentru erupţia incisivilor permanenţi, şi au dimensiuni mezio-distale mai mari decât cei temporari.
Între incisivii laterali şi caninii superiori, cât şi între caninii şi molarii I inferiori, se întâlnesc, de obicei, treme ceva mai mari,
denumite “diastemele primatelor”.

ABRAZIUNEA
Uzura dentară este considerată un fenomen natural atât pentru dinţii temporari cât şi pentru cei permanenţi, când ea se
face în anumite perioade ale morfogenezei aparatului dento-maxilar şi în anumite limite.
Ea se produce datorită:
acţiunii mecanice a alimentelor şi depinde direct de consistenţa lor, deci pe partea activă;
acţiunii de contact cuspidiene, pe partea de balans;
mişcărilor de control (contactelor în afara actului masticator);
în timpul deglutiţiei, când între arcadele dentare se produce o frecare.

CLASIFICAREA ABRAZIUNII DUPĂ BROCA:

stadiul I: uzura smalţului;
stadiul II: se observă mici insule izolate de dentină;
stadiul III: insulele de dentină încep să conflueze;
stadiul IV: unirea insulelor s-a terminat, relieful ocluzal a dispărut.
La dinţii temporari, procesul se produce relativ rapid şi este legat de o fragilitate mai crescută a acestor dinţi în ultima lor
perioadă de existenţă pe arcadă.

32
Clinic se traduce prin tocirea cuspizilor la nivelul molarilor şi apariţia unor faţete la locul de contact al caninilor,
observându-se modificări corespunzătoare stadiilor I până la II în regiunea molară şi de la I până la III la canini.
Abraziunea poate apărea şi pe feţele de contact dintre incisivi.
Datorită abraziunii fiziologice se produce o dezangrenare relativă a arcadelor şi mandibula glisează mult mai liber
ESTE O ETAPĂ NORMALĂ ÎN EVOLUŢIA APARATULUI DENTO-MAXILAR.

RESORBŢIA RADICULARĂ
Resorbţiile radiculare preced erupţia dinţilor permanenţi. În migrarea vestibulară dinţii permanenţi resorb progresiv
suprafaţa longitudinală a rădăcinii dinţilor frontali temporari şi ajung să se situeze vestibular de ei.
Dacă procesul de resorbţie nu are loc, datorită unor factori locali sau generali, rădăcina dinţilor temporari devine un
obstacol în migrarea dintelui permanent, care va apărea în malpoziţie sau va rămâne inclus.

DENTIŢIA MIXTĂ
Vârsta de 6 ani semnifică începerea perioadei dentiţiei mixte.
Aceasta poate fi şi ea împărţită în două subetape:
perioada dentiţiei mixte timpurii;
perioada dentiţiei mixte tardivă.
În timpul erupţiei molarilor de 6 ani şi a incisivilor, ocluzia copilului se sprijină la nivelul grupurilor de dinţi temporari
alcătuite din canini, molarul I şi II.
Din această cauză, aceste zone se numesc zonele de sprijin ale ocluziei sau zonele Korkhaus.

Odată cu erupţia şi stabilizarea tripodului incisivo-molar are loc cea de-a DOUA ÎNĂLŢARE FIZIOLOGICĂ A OCLUZIEI.

Erupţia molarilor de 6 ani este însoţită şi de A DOUA MEZIALIZARE FIZIOLOGICĂ A MANDIBULEI.

Zona de sprijin Korkhaus mai are ca scop păstrarea spaţiului necesar pentru erupţia dinţilor succesionali (canini şi
premolari).
Atunci când integritatea zonei de sprijin nu este păstrată, datorită nerezolvării corecte a proceselor carioase aproximale
sau a extracţiilor precoce fără aplicarea unor menţinătoare de spaţiu, molarul de 6 ani va avea posibilitatea de a se
mezializa, micşorând astfel spaţiu de pe arcadă necesar erupţiei dinţilor succesionali.
Astfel, va apărea o lipsă de spaţiu pentru dintele care se va permuta ultimul în această zonă (în general caninul superior
şi premolarul II inferior).
Relaţia ocluzală în care erup molarul de 6 ani distal de dinţii temporari este determinată de raportul dintre feţele distale
ale molarilor II temporari.
Astfel, molarii de 6 ani se vor întâlni în relaţia ocluzală neutrală dacă planul postlacteal a fost în treaptă mezială sau în
relaţie cuspid pe cuspid (distalizată) dacă planul postlacteal a fost în linie dreaptă.

Normalizarea relaţiei distalizate se poate explica prin mai multe mecanisme:

1. Unul dintre mecanisme ar fi puseul eruptiv al molarilor permanenţi, care mezializează molarii temporari închizând
diastemele primatelor.
2. Alt mecanism explică mezializarea molarului I inferior până la o relaţie ocluzală normală prin existenţa „leeway-space” ,
obţinut din permutarea molarului II temporar cu o dimensiune mezio-distală mai mare decât a premolarului succesional
Un factor favorizant ar fi şi drumul de erupţie uşor către distal al molarilor I permanenţi superiori.
La îndreptarea lor, ce are loc în ultima fază eruptivă , cuspizii palatinali ghidează articularea ocluzală într-o relaţie
normală.
3. Mezializarea fiziologică a mandibulei
Etapa dentiţiei mixte se încheie odată cu permutarea ultimilor dinţi temporari. Următorii dinţi care apar pe arcade sunt
molarii II definitivi, la aproximativ 12 ani distal de molarii I permanenţi. În această perioadă are loc şi CEA DE-A TREIA
ÎNĂLŢARE FIZIOLOGICĂ A OCLUZIEI.
Dacă toţi cei patru molari de minte erup şi ajung în planul de ocluzie, poate fi descrisă uneori şi o A PATRA ÎNĂLŢARE DE
OCLUZIE.

MENŢINĂTOARELE DE SPAŢIU

33
 Sunt dispozitive destinate prevenirii unor deplasări dentare anormale, care pot succeda distrucţiilor coronare şi în
special pierderilor altor dinţi.
 Utilizarea menţinătoarelor de spaţiu a aparut relativ târziu. Primele menţionări aparţin lui Angle (1900), care le-a
dat şi denumirea (space retainer); dar preocupări susţinute se constată după 1930 (începând cu Willett,Villain,
Strange, De Coster), în scopul combaterii într-o măsură mai mică sau mai mare consecinţele pierderii precoce a
dinţilor temporari (în primul rând a celor din zona de sprijin).
 În mare masură şi astăzi menţinătoarele de spaţiu sunt corelate tot cu pierderea precoce a dinţilor de lapte, deşi
există împrejurări în care problema lor se pune, în perioada de creştere, şi în cazul pierderii unor dinţi
permanenţi, ca dispozitive tranzitorii (pierderea dinţilor permanenţi este totdeauna precoce).

Un menţinător de spaţiu aplicat în perioada de creştere trebuie să îndeplinească urmatoarele condiţii:

 să refacă cât mai mult posibil integritatea morfofuncţională a

 arcadei;
 să împiedice migrarea orizontală a dinţilor ce marginesc
 breşe şi migrarea verticală a antagoniştilor;
 să nu jeneze dezvoltarea arcadelor;
 să nu irite parodonţiul marginal al dinţilor existenţi;
 să favorizeze erupţia dinţilor succesionali de la nivelul bresei;
 să fie cât mai comod pentru bolnav,
 să permită exercitarea funcţiilor şi în special restabilirea eficienţei masticatoare.

 MENŢINĂTOARE DE SPAŢIU ASOCIATE LA ALTE APARATE ORTODONTICE

 când bolnavul prezintă şi An.D.M. a căror corectare este necesară.
 cel mai bine se pretează plăcile ortodontice, cărora li se prelungeşte baza pe creasta edentată cu un val de
acrilat adaptat în ocluzie sau pe şa se aplică dinţi artificiali.
 cu menţinătoare de spaţiu din val acrilic pot fi prevăzute şi aparatele mobile integral funcţionale.
 Aplicarea unor dinţi artificiali este justificată mai ales când breşa este situată în regiunea incisivă.

 Menţinătoarele de spaţiu aplicate pe aparate mobile se opun atât migrărilor orizontale, cât şi celor verticale ale
dinţilor limitrofi breşei; transmit forţe verticale la nivelul crestei, grăbind erupţia dinţilor succesionali; nu blochează
mişcările fiziologice ale dinţilor vecini.

 Aparatele fixe se pretează mai puţin la aplicarea de menţinătoare de spaţiu.

 Când sunt utilizate gutiere ca elemente de agregare, ele pot îngloba şi breşa de edentaţie (gutiere - punţi),
împiedicând astfel atât migrările orizontale, cât şi pe cele verticale. Acest tip de menţinătoare este utilizat în
masticaţie.

 MENŢINĂTOARE DE SPAŢIU INDEPENDENTE

 2.1. menţinătoare de spaţiu fixate pe dinţi la ambele extremităţi;
 2.2. menţinătoare fixate numai la o singură extremitate (impropiu denumite semifixe)
 2.3. menţinătoare mobile
o MENŢINĂTOARE DE SPAŢIU FIXATE LA AMBELE EXTREMITĂŢI
 Se caracterizează prin existenţa unor elemente de agregare (mai ales inele ortodontice, mai rar coroane de
inveliş sau incrustaţii) cimentate pe ambii dinţi care marginesc breşa (distal şi mezial).
 Cele două elemente de agregare sunt solidarizate rigid fie prin două sârme groase aşezate una vestibular şi alta
oral, fie printr-o sârmă sau chiar prin corp de punte provizoriu, având intermediari (în acest caz se preferă
cimentarea de coroane).
 Pentru aceste menţinătoare de spaţiu, fixate la ambele extremităţi, există multe rezerve şi ele sunt puţin utilizate.
 Majoritatea autorilor le contraindică, deoarece împiedică creşterea arcadei dentare în sectorul respectiv.
 Pentru coroane există rezerve privind adaptarea lor pe dinţii neşlefuiţi.

Menţinătoare fixe bilateral cimentate pe molarii de 6 ani:

34
 Arcul lingual
 Arcul transpalatinal (arc Goshgarian)
 Arcul palatin
 Menţinător Nance

o MENŢINĂTOARE DE SPAŢIU FIXATE NUMAI LA O EXTREMITATE

 Toate tipurile încadrate aici au ca element comun fixarea lor numai pe unul din dinţii ce marginesc breşa (de
obicei dintele distal) prin inel ortodontic sau coroană.
 Ideea care stă la baza construcţiei acestor aparate urmareşte:
 realizarea unor dispozitive fixe, pentru care să existe certitudinea că vor fi purtate;
 să nu împiedice creşterea arcadei dentare;

Pentru a asigura rapoarte intime sagitale şi eventual un sprijin vertical, s-au preconizat mai multe soluţii:

 când partea intermediară este sub formă de ansă, capetele sârmei sunt sudate pe faţa vestibulară şi respectiv
orală a inelului, iar mijlocul ansei este modelat fidel după conturul dintelui situat mezial de breşe.
 Dacă este aşezată deasupra ecuatorului, ansa serveşte şi pentru sprijin vertical, dacă eventual stabileşte şi
contact cu antagoniştii. Cu timpul însă, dintele se înclină şi ansa alunecă spre colet;

Când dintele ce limitează mezial breşa prezintă o carie distală s-a folosit şi următorul sistem:

 partea intermediară a fost conformată la extremitatea mezială sub forma unei sârme drepte rigide care pătrunde
în cavitatea carioasă. Ea a fost acoperită fie cu un lac ce se distruge usor, fie cu un strat subţire de ceară. În
cavitate se face obturaţie de amalgam. Se realizează astfel un fel de culisă.
 menţinătorul are sprijin parodontal la ambele extremităţi, dar eventualul proces de creştere a arcadei nu este
jenat, deoarece menţinătorul poate ieşi parţial din obturaţia de amalgam;
 o altă modalitate constă din aplicarea unei coroane sau inel pe dintele distal, cu intermediari de forma dintelui
absent şi extremitate turnată sub forma unui corset care să-i asigure un sprijin parodontal pe dintele mezial, dar
care să-i dea voie acestuia să poată migra mezial (opus breşei). Acest menţinător de spaţiu împiedică toate
migrările.
 Confecţionarea sa este însă laborioasă şi efectele secundare asupra dintelui mezial sunt posibile şi aici.
o MENŢINĂTOARE DE SPAŢIU MOBILE
 Se caracterizează prin existenţa unor dinţi de înlocuire sau a unor valuri ocluzale la nivelul breşelor de edentaţie
care sunt susţinute şi unite (daca sunt mai multe breşe) printr-o bază.
 Chiar când există o singură breşă de edentaţie şi se folosesc menţinătoare mobile, recomandăm ca baza să se
întindă de-a lungul arcadei.
 Menţinătoarele reduse, în genul protezei de retenţie tip Kemeny, prezintă riscul de a provoca resorbţii
parodontale uneori ireversibile ale dinţilor vecini.
 La arcada superioară, baza va fi răscroită cât mai mult distal, pentru ca purtarea aparatului să fie comodă, să
poată fi utilizat şi în timpul meselor.
 Vor fi evitate croşetele care au o acţiune corectivă asupra dinţilor.
 Neavând elemente de acţiune, de multe ori este suficientă ancorarea prin croşete simple.
 Aşezarea lor trebuie făcută astfel încât uneori să fie posibile şlefuiri de dirijare a dinţilor permanenţi care-şi vor
face erupţia.

 Menţinătoarele de spaţiu mobile permit – într-o singură construcţie prevenirea migrărilor de la nivelul mai multor
breşe situate pe aceeaşi arcadă; nu jenează dezvoltarea arcadei.
 În schimb sunt mai incomode şi nu există certitudinea că sunt purtate suficient.
35
  Pentru a le face mai agreabile pentru bolnav se pot folosi menţinătoare de spaţiu mobile scheletate, în care şeile
laterale sunt unite printr-o bară.
 Uneori este posibil ca aceste menţinătoare să aibă stabilitate mai ales la arcada inferioară datorită raporturilor pe
care şeile şi dinţii de înlocuire le au cu restul arcadei, fără a fi necesară aplicarea de croşete.
 Când au fost prevăzute şi cu croşete ele au fost dispuse astfel încât să nu jeneze procesul de erupţie a dinţilor
succesionali.
o MENŢINĂTOARE FRONTALE FIXE FIZIONOMICE
 Pe lângă tulburările fizionomice severe şi uneori fonatorii, edentaţia frontală poate sta la originea unor deformări
secundare ale arcadei superioare, iar migrarea dinţilor vecini duce la micşorarea spaţiului de edentaţie şi
construcţia protetică ulterioară va fi deficitară din punct de vedere fizionomic.

La copii, în funcţie de tabloul clinic general al An.D.M. se va opta pentru una din următoarele două căi terapeutice:

 Deplasarea restului dinţilor pentru a închide breşa. Pe aceşti dinţi se pot aplica ulterior coroane de înveliş
fizionomice care să le dea dimensiunea şi forma dinţilor pe care-i înlocuiesc (de exemplu un incisiv lateral
deplasat lângă linia mediană va primi forma şi dimensiunea unui incisiv central)
 Menţinerea dimensiunii spaţiului de edentaţie în vederea aplicarii ulterioare a unei punţi frontale sau a unor
implanturi unidentare.
 Menţinătoare mobile pe care sunt aşezaţi dinţi de înlocuire din acrilat. Aceste plăci nu totdeauna asigură
păstrarea integrală a spaţiului şi sunt incomode datorită dimensiunilor pe care le au. Satisfăcătoare din punct de
vedere fizionomic, ele creează însă tulburări fonatorii.
 Menţinătoare de spaţiu fixe fizionomice, care interesează numai sectorul respectiv de arcadă. Ele se compun din
inele răscroite mult vestibular şi cimentate pe dinţii care mărginesc breşa, precum şi intermediari fizionomici.
 Astfel de menţinătoare de spaţiu pot fi aplicate şi la adulti, ca soluţii de urgenţă (provizoriu după fracturi coronare
sau extracţii ale incisivilor).

CLASIFICAREA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE

Dupa Angle (ŞCOALA AMERICANĂ) exista trei clase de An. D-M.:

Clasa I Angle, este atunci cand cuspidul meziovestibular al molarului de sase ani superior articuleaza cu sanţul mezial de
pe fata vestibulara a molarului de sase ani inferior.
Clasa a II-a Angle: cand relatia la molarii de sase ani este distalizată bilateral.
În aceasta situatie, exista doua diviziuni:
diviziunea 1: când exista prodenţie superioară (ocluzie în acoperiş)
diviziunea 2 : când există retrodenţie superioară (ocluzie acoperită)
Când distalizarea este unilaterală se foloseşte termenul de subdiviziune.
Clasa a III-a Angle: cand exista relatii mezializate la molarii de sase ani.
Aceasta clasificare nu poate specifica complexitatea anomaliei, si pe de alta parte, molarul de sase ani superior nu este
fix in cursul dezvoltarii SDM.

CLASIFICAREA ŞCOLII GERMANE

Autorii germani au observat ca anumite semne clinice sunt mult mai frecvente si le-au grupat in sindroame:
1. Sindromul de compresie de maxilar: cand exista o arcada dento-alveolara ingusta. Exista doua forme clinice:
cu prodentie
cu inghesuire
2. Sindromul de ocluzie adanca acoperita
3. Sindromul de ocluzie deschisa:
A. Prin interpoziţie
B. Dismetabolică
4. Sindromul de prognatie mandibulară:

36
A. Prognatia mandibulara anatomica cu macrognatie
B. Pseudoprognatia mandibulara:
retrognatie maxilara
relatii intermaxilare anormale:
- ocluzie inversa frontala prin conducere condiliana
- ocluzie inversa frontala prin conducere cuspidiana
înclinaţia anormală a dinţilor:
- olcuzie inversa frontala
- relatii inverse la unul sau doi dinti.
5. Sindromul de dinti mari maxilar mic (dizarmonia dento-alveolară cu înghesuire)
6. Anomalii dentare izolate:
de numar :
- dinti supranumerari
- anodontia
de marime :
- microdentia
- macrodentia
de eruptie :
- incluzi
- reincluzia
de pozitie :
- rotatia
- transpozitia
- diastema
- ectopia

CLASIFICAREA SCHELETALĂ
A. ANOMALII NON-SCHELETALE
B. ANOMALII SCHELETALE perturbări ale mărimii şi/sau poziţiei maxilarelor

ANOMALII SCHELETALE

I. SAGITAL

CLASA I: raport maxilo-mandibular normal

CLASA A II-A:

Prognaţie maxilară

Retrognaţie mandibulară

Ambele

CLASA A III-A:

Retrognaţie maxilară

Prognaţie mandibulară

Ambele

II. VERTICAL
37
Ocluzie adâncă scheletică

Ocluzie deschisă scheletică

III. TRANSVERSAL

Compresiune de maxilar

Sindrom Brodie

Laterognaţie şi/sau laterodeviaţie mandibulară

38