Psaltire

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Psaltirea Carolingiană (facsimil)

Folio 15b a Psaltirii de la Utrecht ilustrează Psalmul 27

O psaltire este un volum care conține Cartea Psalmilor, de multe ori împreună cu alte texte cu
specific religios, precum calendarul liturgic și litania sfinților. Până la tipărirea cărții orelor în
perioada medievală târzie, psaltirile erau principalele cărți religioase deținute de laicii bogați și au
fost frecvent folosite de copiii care învățau să citească. Multe psaltiri erau bogat decorate și
conțineau unele dintre cele mai impresionante exemple de artă ilustrativă medievală.

Termenul românesc „psaltire” provine din cuvântul psalterium din latina ecleziastică, care este pur
și simplu numele sub care este cunoscută Cartea Psalmilor (în latina laică, el este termenul ce
desemnează un instrument cu coarde, din grecescul ψαλτήριον psalterion). Cartea Psalmilor
cuprinde cea mai mare parte a Liturghiei Orelor a Bisericii Romano-Catolice. Alte cărți asociate
cu psaltirea au fost Lecționarul, Antifonarul, Responsorialul și Imnariul. [1]

Cuprins

 1Creștinismul apusean
 2Creștinismul răsăritean
 3Psaltiri renumite
o 3.1Manuscrise
 3.1.1Medievale timpurii
  3.1.2Medievale
 3.1.3Medievale târzii
 3.1.4Moderne timpurii / tudoriene
o 3.2Ediții tipărite
 3.2.1Incunabule
 3.2.2Ediții moderne timpurii
 3.2.3Ediții moderne
 4Note
 5Lectură suplimentară

Creștinismul apusean[modificare | modificare sursă]

Exemplare separate de psaltiri, diferite de copiile psalmilor incluse în edițiile complete ale
Vechiului Testament, au fost alcătuite mai întâi în Occidentul latin: în secolul al VI-lea în Irlanda și
în jurul anului 700 în Francia.

Psaltirea de la Utrecht intens ilustrată este unul dintre cele mai importante manuscrise
carolingiene care s-a păstrat până în epoca modernă și a exercitat o influență majoră asupra
dezvoltării ulterioare a artei anglo-saxone. [2] În Evul Mediu psaltirile au fost printre cele mai
populare tipuri de manuscrise cu anluminuri, alături de evangheliare, preluând treptat rolul de
principal manuscris bogat ilustrat. Începând de la sfârșitul secolului al XI-lea psaltirile au devenit
deosebit de răspândite - psalmii erau recitați de membrii clerului în diferite momente ale liturghiei,
deci psaltirile erau cărți liturgice semnificative în principalele biserici.

Au existat diferite scheme pentru aranjarea psalmilor în grupuri. Pe lângă cei 150 de psalmi,
psaltirile medievale conțineau de multe ori un calendar bisericesc, o litanie a sfinților, canticele
din Vechiul și Noul Testament și alte texte cu rol religios. Selecția sfinților menționați în calendar
și litanii a variat foarte mult și poate da adesea indicii cu privire la proprietarul original al
manuscrisului, deoarece mănăstirile și patron individuali îi alegeau pe acei sfinți care aveau o
semnificație aparte pentru ei.

Multe psaltiri erau bogat decorate cu miniaturi pe întreaga pagină, precum și cu inițiale decorate.
Din inițialele cel mai important este, în mod normal, așa-numitul „Beatus initial”, bazat pe litera „B”
din cuvintele Beatus vir... („Binecuvântat este bărbatul...”) de la începutul Psalmului 1. Acesta
avea, de obicei, cea mai elaborată decorație dintr-o psaltire cu anluminări, ocupând adesea o
pagină întreagă pentru prima literă sau primele două cuvinte. Literele lărgite sau anluminările pe
o pagină întreagă erau folosite, de asemenea, pentru a marca începuturile celor trei secțiuni
majore ale psalmilor sau diverse lecturi zilnice și îi ajutau pe cititori să ajungă mai repede la
partea relevantă a textului (cărți medievale nu aveau aproape niciodată paginile numerotate).
Multe psaltiri, în special ce datează începând din secolul al XII-lea, includeau un ciclu prefațator
bogat decorat – o serie de anluminări pe pagini întregi ce precedau psalmii, ilustrând de obicei
povestea patimilor sau narațiuni din Vechiul Testament. Astfel de imagini contribuiau la creșterea
statutului cărții și ajutau, de asemenea, la obținerea unei stări de contemplare în practicarea
devoțiunilor personale.

Psaltirea este, de asemenea, parte a Ceaslovului sau a breviarului, folosit în celebrarea Liturghiei
Orelor în lumea creștină răsăriteană și, respectiv, apuseană.

Creștinismul răsăritean[modificare | modificare sursă]

Psaltirea Mudil, cea mai veche psaltire completă în limba coptă (Muzeul Coptic, Egipt, Cairo creștin).

Psaltirile fără anluminări scrise în limba coptă includ unele dintre cele mai vechi codexuri (cărți
legate) păstrate; cea mai veche psaltire coptă precede cea mai veche psaltire apuseană
(irlandeză) cu mai mult de un secol. Psaltirea Mudil, cea mai veche psaltire coptă completă,
datează din secolul al V-lea. Ea a fost descoperită în cimitirul copt Al-Mudil dintr-un mic oraș de
lângă Beni Suef, Egipt. Codexul se afla deschis în mormântul unei tinere fete, care-și odihnea
capul pe el.[3] Cercetătorul John Gee a susținut că aceasta reprezintă o continuare culturală a
tradiției egiptene antice de a pune Cartea Morților în morminte și sarcofage.[4]

Psaltirea Pahlavi este un fragment dintr-o traducere persană a unei versiuni siriace a Cărții
Psalmilor, datată din secolul al VI-lea sau al VII-lea. În creștinismul răsăritean (Biserica
Ortodoxă și în epoca modernă și Biserica Greco-Catolică), Cartea Psalmilor era împărțită pentru
scopuri liturgice în 20 de catisme sau secțiuni, pentru citirea la Vecernie și Utrenie. Fiecare
catismă este împărțită în trei stări, de la stasis, a ședea, pentru că fiecare stare se termină cu
Slavă Tatălui..., la care toată lumea se ridică. Citirea catismelor este programată astfel încât toată
psaltirea se citește în curs de o săptămână (în timpul Postului Mare ea este citită de două ori într-
o săptămână). În Săptămâna Luminată (Săptămâna Paștelui) nu se citește din Psalmi. Psaltirile
ortodoxe conțin, de obicei, cantice biblice care sunt citite la canonul Utreniei în timpul Postului
Mare.

Tradiția ortodoxă încetățenită a înmormântării creștine includea citirea psalmilor în timpul

prohodului din biserică, unde persoana decedată rămânea în noaptea de dinaintea înmormântării
(o copiere a prohodului din Vinerea Mare). Unele psaltiri ortodoxe conțin, de asemenea, rugăciuni
speciale pentru cei adormiți în acest scop. În timp ce întreaga tradiție funerară este tot mai puțin
respectată în practică, psaltirea este încă folosită uneori în timpul priveghiului