“Educaţia este ceea ce rămâne după ce ai

uitat tot ceea ce ai

învăţat în şcoală.” 

Albert Einstein

“Dacă nu putem fi buni, să încercăm să

fim măcar politicoşi.”
N.
Steinhardt
SUMAR
 1. Argument
2. Cadourile pentru onomastică şi
aniversări
3. Cadouri pentru femei
4. Cadouri pentru bărbaţi
5. Cadouri pentru copii
6. Cadouri speciale
7. De ţinut minte!
 A oferi un cadou nu este un gest obligatoriu, ci
decizia celui care o face.
Cadoul nu poate fi nici cerut, nici comandat, nici
sugerat. A şti să oferi
mici daruri, cu discreţie şi tact, este un semn de
nobleţe sufletească.
Modul în care dăm şi primim cadourile se învaţă. În
cele ce urmează veţi
afla răspunsuri la întrebări precum:
 Obicei sau etichetă, obligaţie sau cochetărie?
 Care sunt criteriile de alegere?
 Cui, când şi cum se dăruiesc?
 Ce rol are ambalajul?
 Alegerea cadoului se face în funcţie de natura relaţiilor
interumane
existente între gazdă şi musafir.
În general, nu se recomandă să se facă invitaţii de ziua
onomastică, dar
sărbătoritul are datoria de a sta după-amiaza acasă pentru
a-i primi pe cei
care îşi amintesc să-l felicite.
La aniversarea şefului clasei (pentru elevi) se poate opta
pentru
varianta cadoului colectiv, un simbol din partea grupului de
colegi.
Nu trebuie uitat un mic dar cu ocazia onomasticii
colegilor de clasă cu
care s-au stabilit relaţii mai intime decât cele simple,
protocolare, fără a se
fi ajuns la vizite reciproce.
 Cadoul nu se va dărui în hârtia învelitoare a
magazinului de la care a
fost cumpărat, ci într-un ambalaj special şi
sărbătoresc. Pachetul se
decorează cu funde de mătase viu colorate şi
sofisticat aranjate
sugerând ochiului o imagine cât mai artistică.
Când primeşte cadoul, sărbătoritul are obligaţia de
a mulţumi celor care
l-au felicitat, după care va deschide imediat pachetul
spre admiraţia
generală. Este o lipsă de politeţe primirea darului cu
nepăsare şi neglijarea
lui în faţa musafirilor.
 Cutia cu bomboane reprezintă un dar ideal şi salvator într-o
situaţie
critică. Evident, se aleg produsele de calitate, ambalate în cutii
elegante, cu
un design special şi ornamentate cu funde mari satinate.
Bomboanele
cumpărate la kilogram, într-o pungă banală de hârtie, nu pot deveni
niciodată un cadou.
Indiferent de vârstă , unei femei i se dăruiesc întotdeauna flori,
alese cu
discernământ în funcţie de sezon, culoare, gingăşie şi eveniment.
Frumuseţea şi bogaţia ambalajului buchetului trădează gustul
pentru artă
şi respectul faţă de persoana care primeşte florile.
Bomboanele şi florile constituie un binom fericit pentru a fi
înmânat
unei femei. Pentru persoanele intime se alătură şi un mic dar din
gama
cosmeticelor fine sau o bijuterie de calitate.
 O carte, pentru a fi dăruită, se alege ţinând cont de tematica şi
genul literar
acceptat de persoana căreia îi este adresată. Expeditorul trebuie să
cunoască
conţinutul cărţii pentru a evita gafele şi aluziile la adresa naraţiunii
sau
personajelor.
Cadoul unui bărbat pentru o femeie ar putea fi din zona
veşmintelor
auxiliare (fular, eşarfă, curea, portofel) sau a bijuteriilor delicate,
însă fără
valoare. Bijuteriile din aur sau cu monturi de pietre preţioase sunt
admise numai la ocazii speciale, gen logodnă, căsătorie,
aniversarea nunţii.
O femeie poate oferi alteia, cu care este în relaţii strânse, articole
de
îmbrăcăminte şi accesorii vestimentare, cum ar fi o jachetă, o
eşarfă, o poşetă,
ciorapi de mătase, un parfum, un colier, seturi ale toaletei de lux.
Nu se vor duce niciodată unei femei alimente, dulci sau sărate,
produse de
toaletă intimă şi animale, oricât de blânde ar fi.
 Unui bărbat i se poate da oricând o sticlă de băutură
excepţională,
ideea fiind la fel de strălucită şi salvatoare ca şi florile pentru
femei.
Cravată, curea, vestă, mănuşi, borsetă, fular, portofel
reprezintă
câteva exemple pentru un cadou dăruit de o femeie bărbatului cu
care se
află într-un relativ grad de intimitate.
În cazul fumătorilor, alegerea cadoului gravitează în jurul
produselor
specifice acestei îndeletniciri: brichete, tabachere, portţigarete,
scrumiere,
chiar pipe.
La selectarea unui dar, soţia trebuie să ţină seama de faptul că
având
un buget comun sacrificiul pentru soţ se răsfrânge asupra
familiei, deci
criteriul abordat este de afecţiune şi nu de etichetă.
 Iubitorilor de pictură, sculptură, muzică sau artă fotografică li se
pot
înmâna articole adiacente hobby-urilor: albume de artă, ustensile
pentru
desen, casete şi discuri , unelte de sculptat, instrumente foto.
Asemănător se
practică şi în cazul admiratorilor de jocuri sportive, pescuit sau
vânătoare.
Un clasic cadou pentru un bărbat rămâne cartea, de la banalul
roman
poliţist până la pretenţiosul catalog de artă. Cumpărarea cărţilor nu
se face
la întâmplare, ci în funcţie de preocupările şi interesele persoanei
căreia îi
sunt destinate. Totdeauna se alege o singură carte, eventual în mai
multe
volume şi în nici un caz cărţi dispersate, de variate genuri literare.
Articole de papetărie, servicii de birou ori seturi de pahare de
cristal
sunt exemplele unui cadou colectiv din partea subalternilor pentru
şeful lor.
 La naşterea unui copil, rudele apropiate oferă mamei lucruri
de
îmbrăcăminte necesare bebeluşului, iar celelalte persoane din
anturajul
familiei pot opta pentru o plapumă de mătase, seturi de jucării,
tacâmuri de
argint destinate copiilor, însă în nici un caz articole de uz direct
şi simplu.
Dulciurile frumos ambalate şi viu colorate, în special cutiile de
bomboane îi încântă totdeauna pe cei mici.
Copiilor li se pregătesc numai cărţi pentru vârsta lor, deoarece
ideea că
vor creşte şi le sunt utile îi dezămageşte profund la primirea
cadoului.
Spre deosebire de adulţi, pachetul copiilor poate conţine mai
multe cărţi,
fără nici o legătură între ele: de colorat, poveşti, benzi desenate,
povestiri
istorice, rebusuri şi jocuri distractive. Cartea trebuie să conţină
şi o
dedicaţie pe prima pagină, iar preţul ei nu se şterge.
 Jucăriile reprezintă darul ideal pentru copii.
Ele se aleg în funcţie de
vârstă, aptitudini, preocupări, aspect exterior
şi adesea cu scop educativ,
cum este cazul echipamentelor sportive.
Articolele de îmbrăcaminte se dăruiesc
numai în familie, ele nefiind o
bucurie pentru copii, mai degrabă pentru
părinţi.
 Luna martie are un statut special, atât pentru femei/mame care
aşteaptă un gest frumos, cât şi pentru bărbaţi/copii cărora li se
acordă
şansa de a deveni vedete. Pentru ziua de 1 martie se pregătesc
mărţişoare,
neînsoţite de flori, în special pentru colegele de clasă/birou ,
prietene, cadre
didactice. Minusculul obiect legat cu şnur alb-roşu reprezintă un
simbol,
de aceea alegerea lui se face cu mult discernământ, în funcţie de
model,
design şi destinatar. Gestul de a dărui mărţişorul prin prinderea în
piept
cu acul este ridicol şi depăşit; un plic simplu salvează
neîndemânarea.
Pentru ca doamna educatoare/învăţătoare/profesoară să îşi
amitească cu
drag de la cine a primit mărţişorul , este bine ca cel care dăruieşte
acest
simbol al primăverii să-şi scrie numele pe cartonaş. Doamnele nu vor
dărui
mărţişoare bărbaţilor, dar o fată tânără poate oferi un mărţişor unei
doamne la care ţine în mod deosebit.Soţul, fraţii şi părinţii pot ataşa
şnurului bicolor o bijuterie oricât de costisitoare.
1Marti
e
 Sărbatoarea de 8 Martie le face
beneficiare tot pe femei, cărora li
se
pregătesc florile sezonului
(frezii,
ghioceii, lalele), eventual
bomboane.
Aceste daruri sunt adresate
numai
persoanelor întâlnite în ziua cu
pricina.
 Cadourile prilejuite de sărbatorile Crăciunului şi ale Sf.Paşte
amintesc
semnificaţia acestor zile, atât prin conţinutul lor specific, cât
şi prin
conţinutul special ales : imprimeuri cu Moş Crăciun, brăduţi,
iepuraşi,
arabescuri de ouă, inimioare.
Cadourile de căsătorie sunt exclusiv obiecte necesare
căminului ce se
întemeiază. Cele mai intime persoane pot alege vase de
bucătărie, prosoape,
seturi de pat, mobilier auxiliar, iar ceilalţi invitaţi articole ca:
servicii de
masă, de toaletă, lampadare, bibelouri, tacâmuri, albume
fotografice. În
nici un caz nu se oferă bunuri folositoare numai unuia dintre
soţi.
 La un eveniment, precum absolvirea gimnaziului, liceului,
facultăţii,
primirea unei distincţii, sărbătorirea unui doctorat, ieşirea la
pensie
constituie tot atâtea prilejuri de a oferi un dar. De pe cărţi,
discuri, albume
nu se va şterge preţul, însă de pe obiecte este obligatoriu.
Un om politicos, când merge într-o vizită, nu va intra în
casele cu copii
fără o surpriză mică pentru aceştia: fructe, ciocolată,
bomboane, jucării.
Când suntem invitaţi la masă sau la o petrecere, chiar dacă nu
se
sărbătoreşte ceva anume, vom sosi cu flori sau cu o băutură.
Nu vom
aduce fursecuri sau prăjituri din comerţ într-o casă în care
gospodina este
renumită pentru talentul cu care le prepară ea însăşi.
 Atunci când primim un cadou, trebuie mai întâi să spunem
“mulţumesc”,
zâmbind şi uitându-ne în ochii celui de la care l-am primit şi apoi la
dar.
Un cadou valorează cât două dacă este oferit la timp, adică exact în
ziua
în care are loc evenimentul .
Este foarte important să oferim cadouri frumos împachetate.
Nu avem dreptul să refuzăm un cadou. Chiar dacă nu ne place, un
cadou
este un cadou şi a-l refuza înseamna să-l jigneşti pe cel care ţi l-a
oferit.
Dacă un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemulţumirea. Orice
om are
preferinţele sale şi dacă nu i le cunoaştem, ne abţinem.
Cel care primeşte un dar îl va deschide în faţa musafirului şi nu-i va
strica bucuria protestând că e prea scump, că nu trebuia etc. Va
mulţumi, se
va bucura şi chiar va reveni cu comentarii agreabile de câteva ori în
aceeaşi
seara.
 Orice cadou trebuie însoţit de o floare. Nu se oferă
şi nu se ţin în casă
flori artificiale, oricât de bine le-ar imita pe cele
naturale.
Florile se oferă , de obicei, fără ambalajul în care le-
am cumpărat, chiar
dacă este “foarte frumos”. Ambalajul poate rămâne
doar când a fost
special gândit ca să pună în evidenţă un anumit
aranjament floral.
Înmânăm florile cu cozile în jos.
Florile pe care le primim le aşezăm imediat într-un
vas cu apă.
Nu se duc flori bărbaţilor decât dacă sunt la spital.
 Bibliografie:
1. Armaş, N., ABC-ul comportării civilizate,
Editura Ceres, Bucureşti, 1990
2. Marinescu, A., Codul bunelor maniere
astăzi, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006
3. Munteanu, D., Politeţe şi bună cuviinţă,
Editura Ramida, Bucureşti, 1992
4.Senning, Cindy Post Ed.D., Codul Emily Post
al bunelor maniere pentru copii, Editura
Corint Junior, Bucureşti, 2005
SFÂRŞIT