1)Colecistita acuta este o inflamatie acuta a peretelui vezicular, coexistind in marea majoritate a

cazurilor cu un obstacol in calea fluxului biliar realizind o suferinta mecano-inflamatorie acuta.

Colecistita acuta este o complicatia cea mai frecventa a litiazei biliare. Poate surveni la bolnavi cu trecut
biliar sau poate debuta ca prim simptom al litiazei biliare.

Durerea in hipocondrul drept este cel mai important simptom, ea creste rapid in intensitate si nu
cedeaza la antispasticele uzuale. Grata si varsaturile sunt prezente la peste jumatate din bolnavi.
Varsaturile frecvente arata mobilizarea unui calcul in coledoc sau asocierea unei pancreatite. Febra
constituie un simptom comun in colecistite acute. La batrini febra nu este concordanta cu gravitatea
leziunilor.

Icterul survine doar la un sfert din bolnavii cu colecistita acuta, nu este intens si nu semnifica
intotdeauna existenta unui calcul in calea biliara principala.

Ca examen de laborator cel mai utila in cazul unei litiaze biliare este echografia hepato-bilio-pancreatica,
efectuata in urgenta.

Sub terapie medicala rareori se produce o ameliorare clinica. De cele mai multe ori se instaleaza o faza
stationara de colecistita acuta racita, in care durerile au disparut complet, febra nu s-a normalizat, iar
leucocitoza se mentine usor crescuta. In aceste cazuri trebuie intervenit chirurgical deoarece pot
interveni complicatii grave.

Interventia chirurgicala imediata se impune in cazurile de peritonita generalizata.

Rata mortalitatii in colecistita acuta este de circa 3%, cele mai multe decese fiind inregistrate la virste de
peste 60 de ani sau la diabetici. La virstnici complicatiile secundare cardio-pulmonare contribuie la
cresterea mortalitatii. Sepsisul necontrolat sau abcesele intrahepatice adauga noi factori agravanti la
afectiunea de baza.

Litiaza caii biliare principale este prezenta in 15% din cazuri, cele mai grave fiind insotite de fenomene
colangitice sau de pancreatita acuta.

Patogenie

1
Colecistita acuta reprezinta inflamatia acuta a veziculei biliare determinata in majoritatea cazurilor de
obstructia ductului cistic, rezultind inflamatia acuta a peretilor veziculei. Cauza obstructiei este de obicei
un calcul biliar. Colecistita acuta este una dintre complicatiile majore ale litiazei biliare.

Procesul inflamator incepe cu obstructia ductului cistic sau a ampulei biliare. Mecanismul exact prin care
aceasta este initiata este inca neclar.

Microorganisme sunt evidentiate in 80% din cazuri in stadiul precoce al bolii. Escherichia coli este
principala bacterie descoperita, alte microorganisme sunt coci gram-negativi aerobi, enterococi si unii
anaerobi. Invazia bacteriana nu este considerata ca evenimentul initial, deoarece 20% dintre pacienti nu
prezinta bacterii la examen. Astfel se considera invazia bacteriana eveniment secundar, nu principal.

Factorii care pot initia procesul inflamator includ:

- formarea de mediatori ai inflamatiei: lisolecitina si prostaglandine

- cresterea presiunii intraluminale

- compromiterea aportului de singe

- iritatia chimica a acizilor biliari.

Rezolutia spontana poate apare in 5-7 zile dupa instalarea simptomelor prin eliberarea lumenului biliar.
In majoritatea cazurilor apare fibrozarea peretilor biliari, o caracteristica a colecistitei cronice. In peste
90% dintre specimenele bioptice este prezenta deja colecistita cronica.

Daca ductul cistic ramine blocat, infiltrarea celulara inflamatorie impreuna cu necroza hemoragica
mucoasa si murala determina dezvoltarea colecistitei gangrenoase.

Colecistita acalculozica are o clinica diferita. Aceasta este mai frecventa la barbati, mai ales copii si la
persoane peste 65 de ani. Patogenia nu este bine cunoscuta fiind probabil multifactoriala. Este probabil
ca aceasta sa se dezvolte in conditii de staza biliara, formare de mediatori ai inflamatiei si ischemie
tisulara localizata sau sitemica.

Pacientii care au colecistita emfizematoasa, ischemia peretilor veziculei este urmata de infectie cu
bacterii care produc gaz in lumen, pereti sau ambele. In 30-50 % dintre pacienti este prezent diabetul
mellitus, rata femei:barbati fiind de 5:1. Calculii nu sunt prezenti in 30-50 % din cazuri iar rata de
mortalitate este de 15%.

Exista o predispozitie pentru gangrena si perforatie, dar simptomatologia este usoara si poate induce in
eroare medicul. Colecistita emfizematoasa poate apare dupa chimioembolizare efectuata ca metoda
paliativa pentru carcinomul hepatocelular, dupa embolism ateromatos intr-o aortografie si dupa
hipoperfuzia veziculei biliare in timpul resuscitarii cardio-respiratorii.

Cauze si factori de risc

2
Adesea factori predispozanti cresc riscul pacientilor de a dezvolta staza biliara:

- dietele de infometare

- nutritia parenterala

- analgezicele narcotice

- lipsa mobilizarii dupa interventii chirurgicale.

Hipovolemia si socul predispun la ischemie. Ischemia poate sa apara si in vasculitele vaselor mici si
medii, complicatie a chimioembolizarii hepatice.

Compresiile extrinseci pot juca un rol in determinarea stazei biliare.

La majoritatea pacientilor cu colecistita acalculozica infectia poate apare dupa febra tifoida, infectii cu
Salmonella specii, cu citomegalus virus sau cu Cryptosporidium.

Urmatoarele afectiuni au fost asociate frecvent cu colecistita acalculozica:

- chirurgia abdominala, arsurile severe, gastroenteritele

- trauma severa, nutritia parenterala, ventilatia mecanica

- reactii alergice post-transfuzionale, deshidratarea, analgezia narcotica

- diabetul mellitus, antibioticele, embolizarea arteriala hepatica

- complicatiile post-partum

- insuficienta vasculara si vasculitele

- arteriostenoza, hipertensiunea, SIDA.

Empiemul veziculei biliare poate sa se dezvolte ca o complicatie a colecistitei acute, putind perfora.

Alte cauze mai putin frecvente ale obstruarii ductului cistic pot include:

- septuri, diverticuloza intramurala veziculara

- cistic cudat, anomalii valvulare, malformatii vasculobiliare

- obstructii parazitare, tumorale, inflamatorii.

Semne si simptome

Colecistita acuta debuteaza ferecvent prin dureri in hipocondrul drept care cresc rapid in intensitate, au
evolutie in platou si nu cedeaza la analgezicele obisnuite. Pe masura ce vezicula biliara se destinde

3
durerea iradiaza scapular drept. Durerea iradiata periombilical sau spre hipocondrul sting arata o
participare pancreatica. Tendinta la generalizare insotita de aparare semnifica evolutia spre perforatie.

Febra constituie un simptom comun in colecistita acuta. O curba febrila cu oscilatii de tip septic, insotita
de frison si icter tradeaza existenta unei angiocolite sau instalarea unei complicatii: abces sau necroza
parietala. La batrini febra nu este concordanta cu gravitatea leziunilor.

Frisonul are mare importanta mai ales la virstnici, traducind prezenta unor forme distructive.

Aproximativ 20% dintre pacienti prezinta icter moderat care poate fi determinat de edemul hepatic,
edemul ductal biliar sau prezenta calculilor in caile biliare principale.

Greata si varsaturile sunt prezente la peste jumatate dintre bolnavi. Varsaturile frecvente arata migrarea
unui calcul in coledoc sau asocierea unei pancreatite.

Icterul survine doar la un sfert din pacienti, nu este intens si nu semnifica intotdeauna existenta unui
calcul in caile biliare principale, putind fi determinat de odita, pancreatita cefalica de insotire, calcul
inclavat in cistic sau infundibul ce comprima coledocul.

Examenul fizic deceleaza inh primele 24 de ore durerea spontana sau provocata de manevra Murfy.

Dupa 24 de ore se poate palpa la o treime din cazuri vezicula biliara destinsa si dureroasa ca o
formatiune piriforma, neteda, urmind ficatul in miscarile respiratorii.

In timp distensia veziculara poate fi mascata prin organizarea in hipocondrul drept a unui plastron
subhepatic cu contur sters. Septicitatea din spatiul perivezicular face sa apara semne peritoneale:
aparare musculara si apoi contractura localizata in hipocondrul drept. In cazul aparitiei peritonitei biliare
aceste semne sunt generalizate.

La majoritatea pacientilor tabloul clinic se amelioreaza in 24 de ore dupa spitalizare. Febra persistenta,
durerea si leucocitoza, frisoanele si sensibilitatea severa generala pot indica complicatii cum ar fi
formarea unui abces sau perforatia.

Dezvoltarea empiemului poate conduce la septicitate sistemica si este predictiva pentru perforatia
veziculei biliare.

Colecistita acuta acalculozica este dificil de diagnosticat clinic. Apare de obicei la copii, peste 50% si la
pacientii in stare critica care au suferit dupa traume severe, arsuri sau chirurgie. Frecvent acesti pacienti
nu prezinta durere. Icterul, febra, varsaturile, sensibilitatea abdominala, leucocitoza si
hiperbilirubinemia sunt inalt sugestive.

Diagnostic

Studii de laborator

4
Datele de laborator sunt nespecifice pentru colecistita acuta dar sunt utile in diagnosticul diferential si
aprecierea complicatiei.

Acestea cuprind:

- leucocitoza intre 8.000-14.000 GA/mmc in formele necomplicate

- cresterea leucocitozei peste 20. 000 GA/mmc semnifica dezvoltarea unei complicatii

- lipaza, amilaza, calcemia, amilazuria permite recunoasterea unei pancreatite asociate

- cresterea bilirubinemiei peste 5mg% si a FA arata un obstacol coledocian

- testele hepatice functionale sunt normale, cu exceptia amilazelor putin crescute

- testele de inflamatie sunt pozitive

- hemocultura poate fi pozitiva si indica un proces angiocolitic.

Studii imagistice

Radiografia abdominala pe gol arata umbra marita a veziculei destinse, prezenta calculilor radioopaci,
aerobilie - fistula bilio-digestiva, gaze in peretele vezicular - colecistita acuta emfizematoasa. De
asemenea ajuta la excluderea unui ulcer peforat cu pneumoperitoneu evocator.

Echografia hepato-bilio-pancreatica efectuata in urgenta este foarte utila si fiabila, evidentind litiaza,
apreciaza dimensiunile veziculei biliare, modificarile parietale (perete ingrosat, lizereu hipodens sau
dublu contur), prezenta abceselor juxtaveziculare, dilatarea cailor biliare si identifica leziunile asociate.

Tomografia axiala computerizata ofera acelasi tip de date si de aceiasi fidelitate. Ca alternativa de
explorare se poate face o proba de excretie a radionuclidului care arata o vezicula destinsa.

Diagnosticul diferential se face intre formele clinice ale colecistitei acute si cu alte afectiuni cu tablou
clinic asemanator.

Formele clinice ale colecistitei acute cuprind:

Dupa etiologie: litiazice si nelitiazice (hidatica, post-operatorii, prin obstructia arterei cistice, prin
obstacolextrinsec de vecinatate.

Dupa morfologie: catarala si forme distructive: gangrenoasa, purulenta si perforata.

5
Dupa tabloul clinic: forme tipice si atipice: ocluzive, icterice, angiocolitice.

Dupa evolutie se descriu: forme acute, supraacute si subacute.

Formele supraacute care au ca substrat leziuni severe care apar de la debut, atit distructive parietale cit
si septice intra- si extraveziculare cu evolutie grava impunind interventia chirurgicala:

- gangrenoasa supraacuta sau necrozanta precoce

- perforata cu peritonita biliara hiperseptica, manifestata prin bradicardie, oligurie, semne peritoneale si
semne de soc septic

- cu peritonita biliara fara perforatie.

Forme subacute reprezentate de cazurile tratate mult timp cu antibiotice, evoluind spre piocolicistita
scleroretractila, cu sau fara abcese periveziculare, cu fistule biliare, pediculita scleroasa sau cu plastron,
lemnos, torpid.

Dupa momentul evolutiv: forme simple si complicate.

Diagnosticul diferential cu alte afectiuni se face cu: pancreatita acuta primara, ulcerul perforat,
apendicita acuta subhepatica, pielonefrita acuta, hidronefroza, infarct de miocard, pneumonia bazala
dreapta.

Tratament

Aspectul clinic general si local al colecistitei acute este suficient de alarmant pentru a motiva internarea
in spital. Momentul chirurgical se alege in functie de forma anatomoclinica a fiecarui caz.

Interventia chirurgicala se impune in cazurile de:

- diagnostic incert

- peritonita generalizata

- colecistita acuta gangrenoasa

- colecistopancreatitele acute

- angiocolitele icterouremigene

6
- in toate formele supraacute.

Operatia precoce sub 72 de ore este de electie in toate formele acute de colecistita.

Rareori interventia se face dupa temporizare. De necesitate se face tardiv la bolnavii tarati, virstnici.

Explorarea colangiografica a coledocului se impune in urmatoarele situatii:

- icter sau subicter cu cresterea bilirubinei peste 5 mg%

- depistarea palpatorie a calculilor in calea biliara principala

- diametrul coledocului mai mare de 1 cm

- prezenta unui proces de pancreatita cefalica

- existenta microlitiazei veziculare cu cistic larg

- dubiu asupra existentei unei fistule bilio-biliare sau bilio-digestive.

Cind litiaza caii biliare este sigura sau nu poate fi exclusa se impune coledocotomie longitudinala in
potiunea supraduodenala a coledocului. Se controleaza instrumentar calea biliara principala, se practica
eventuala ablatie a calculilor, spalindu-se cu ser fiziologic in jet si se cerceteaza permeabilitatea odiana.

Coledocotomia se poate termina cu drenaj biliar extern pe tub Kehr sau cu o

coledocoduodenoanastomoza sau coledocojejunostomie, cind leziunile sunt ireversibile si calibrul
coledocian este important.

Colecistectomia laparoscopica in litiaza veziculara necomplicata a devenit solutia cea mai la indemina.

Tratamentul suportiv include administrare de fluide intravenoase, analgezia cu AINS: ketorolac sau
opioide. Nu se administreaza nimic oral si se instaureaza sondajul nasogastric daca pacientul prezinta
varsaturi sau ileus.

Antibioticele parenterale sunt initiate pentru a trata posibilele infectii. Spectrul antibacterian cuprinde
bacteriile gram-negative enterice: ceftriaxona, metronidazol, piperacilin tazobactam sau ticarcilin
clavulanat.

Evolutie si complicatii

Sub terapie antibiotica rar se produce o ameliorare clinica, de cele mai multe ori se instaleaza o faza
stationara de colecistita acuta racita.

7
Evolutia nefavorabila se refera la pacientii care fac complicatii.

Peritonitele biliare care pot fi generalizate sau localizate, cel mai frecvent se inregistreaza o peritonita
localizata cu aparitia la citeva zile a unui plastron ce dedubleaza peretele, ca un blindaj, sensibil uniform
la palpare si mat la percutie.

Sub terapie medicamentoasa poate evolua spre resorbtie lenta, incompleta sau spre abcedare, cind
starea generala se inrautateste, durerea creste, febra este de tip septic, creste leucocitoza si apare
ramolirea locala a plastronului.

O alta complicatie este angiocolita, care poate avea forme grave ca cea icterouremigena.

Pancreatita acuta edematoasa si mai rar necroticahemoragica, in special cefalica, trebuie suspectata
cind la semnele veziculare se adauga un sindrom epigastric dureros, stare de soc, varsaturi si semne
biologice de difuziune a enzimelor pancreatice.

Abcesele hepatice se produc prin propagarea infectiei de la patul vezicular la parenchimul hepatic.

Coledocitele stenozante se dezvolta prin propagarea leziunilor pediculare la nivelul pediculului vezicular.

Mortalitatea este de 5-10%, decesul survenind mai ales la pacientii peste 60 de ani.

2) A. Colecistita cronică nelitiazică

Colecistita cronică nelitiazică are mai multe denumiri printre care: colecistopatie cronică, diskinezie
veziculară, colecistoză, cisticită.

Reprezintă un grup de afecţiuni ale veziculei biliare cu o etiologie vastă şi simptomatologie variată, de
obicei necaracteristică.

Este necesară diferenţierea acesteia de tulburările funcţionale ale veziculei biliare ce se instalează
consecutiv unei mese copioase, bogate în lipide, a unor tulburări hormonale sau a unor afecţiuni neuro-
psihice.

Etiologie

Frecvenţa colecistitei cronice nelitiazice este de 8,5-25%, iar etiologia este foarte variată, putând fi
împărţită în cauze directe şi indirecte.

Cauzele directe sunt reprezentate de:

- Anomalii neuro-hormonale ce afectează secundar motilitatea veziculei biliare (atonie sau hiperkinezie);

- Malformaţii congenitale;

8
- Perturbarea echilibrului dintre componentele bilei, cu depunere de colesterol la nivelul mucoasei şi
formarea de achene ce vor fi eliminate concomitent cu bila, determinând durere la nivelul hipocondrului
drept;

- Puseuri inflamatorii repetate;

- Refluxul pancreatic;

- Refluxul duodeno-pancreatic;

- Cauze genetice.

Cauzele indirecte sunt reprezentate de:

- Refluxul gastro-esofagian;

- Hepatita cronică evolutivă;

- Ulcerul gastric şi duodenal;

- Apendicita cronică;

- Salpingita;

- Chisturi ovariene;

- Fibrom uterin.

Colecistitele cronice nelitiazice se pot clasifica astfel:

- Colesterolozele ce apar datorită depunerii la nivelul peretelui vezicular de depozite de esteri de

colesterol; acestea pot fi difuze (vezicula fragă), localizate, segmentare (infundibulare), polipul
colesterolic şi vezicula calcară (de porţelan);

- Polipozele reprezentate de papilom şi adenom;

- Diverticulozele ce pot fi congenitale sau dobândite: colecistita glandulară proliferativă, adenomul

fundului vezicular.

Tablou clinic

Tabloul clinic se caracterizează prin trei elemente esenţiale:

- Suferinţă clinică de lungă durată manifestată prin durere la nivelul hipocondrului drept ce nu cedează
la tratament medicamentos;

9
- Absenţa calculilor de la nivelul veziculei biliare;

- Leziuni variate precum hiperplazie, inflamaţie cronică.

Simptomatologia este variată şi necaracteristică putând fi reprezentată de:

- Jenă la nivelul hipocondrului drept;

- Colică biliară;

- Durerea e însoţită de cefalee, greţuri, meteorism abdominal;

- Gust amar, în special dimineaţa;

- Intoleranţă la alimente bogate în lipide;

- Constipaţie alternantă cu diaree;

- Uneori durerea poate fi cu caracter de colică biliară, cu iradiere la nivelul epigastrului şi la nivelul
umărului drept;

- Scăderea în greutatate poate fi întâlnită;

- Icterul poate fi prezent, dar are caracter pasager;

- Iritabilitate, anxietate, nevroze;

- Alergii cutanate;

- Pot fi prezente şi pusee febrile de scurtă durată.

Există trei forme clinice şi anume: forma dureroasă, forma migrenoasă şi forma icterică.

Forma dureroasă se caracterizează prin prezenţa durerii la nivelul hipocondrului drept, de obicei
postprandial tardiv, ce nu cedează la tratamentul medicamentos.

Forma migrenoasă este de obicei prezentă la femeile tinere cu dezechilibre hormonale.

Forma icterică apare datorită apariţiei spasmelor la nivelul sfincterului Oddi.

Diagnostic

La examenul clinic obiectiv, examinatorul poate identifica:

10
- Durere la nivelul hipocondrului drept;

- Manevra Murphy pozitivă;

- Durere la palpare, localizată în epigastru;

- Uneori poate fi palpată vezicula biliară;

- La palpare poate fi identificată o împăstare a zonei colecisto-pancreatice;

- Blumberg pozitiv.

La femei este obligatoriu şi realizarea unui examen ginecologic.

Paraclinic

Stabilirea diagnosticului este direct dependent de realizarea examenelor paraclinice deoarece

simptomatologia nespecifică nu poate orienta diagnosticul.

Examenele de sânge vor identifica leucocitoză, accelerarea VSH-ului (în cazul infecţiei),
hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, pot fi identificate şi valori crescute ale bilirubinei şi amilazei la
formele ce se complică cu icter şi pancreatite acute recurente.

Tubajul duodenal poate identifica modificări ale dinamicii şi prezenţa cristalelor de colesterol, putându-
se totodată realiza şi bilicultura. Această tehnică însă nu se mai foloseşte de rutină, fiind înlocuită de
metode imagistice cu rezultate mult mai rapide.

Echografia abdominală poate identifica modificări structurale precum septuri, polipi şi îngroşarea
mucoasei veziculei biliare cu stază şi hipertonie.

Dezavantajul acesteia este faptul că nu furnizează informaţii cu privire la tulburările funcţionale.

Radiografia abdominală pe gol poate identifica o veziculă de porţelan sau calculi radioopaci.

Hepatocolangiografia cu Tc99m-HIDA poate identifica tulburările de kinetică veziculară.

Colecistocolangiografia furnizează informaţii cu privire la modificările anatomice, dar şi a tulburărilor

funcţionale.

ERCP şi CT pot fi utilizate în anumite situaţii.

Diagnosticul pozitiv

Se stabileşte cu dificultate. Pacientul tipic este femeie de vârstă medie ce prezintă dureri la nivelul
epigastrului sau a hipocondrului drept consecutiv ingestiei de alimente, cu evoluţie îndelungată, şi care
la examenul echografic nu prezintă calculi. Diagnosticul pozitiv se pune prin intermediul anamnezei,
examenului paraclinic şi a examenului histopatologic postoperator.

11
Diagnosticul diferenţial se face cu:

- Colecistita cronică litiazică;

- Litiaza coledociană;

- Cancerul de cap de pancreas la debut;

- Chistul hidatic hepatic;

- Cancerul veziculei biliare;

- Gastrite;

- Duodenite;

- Refluxul gastro-esofagian;

- Pancreatite cronice;

- Apendicite;

- Colite;

- Litiază renală dreaptă.

Evoluţie şi prognostic

Evoluţia este cronică pe decursul mai multor ani, putând evolua cu acutizări repetate şi dureroase.

Prognosticul este unul bun, favorabil atât pe timpul evoluţiei bolii, cât şi postoperator.

Complicaţiile sunt reprezentate de:

- Hidropsul vezicular;

- Icterul mecanic;

- Pancreatita acută;

- Malignizări;

- Piocolecistite.

Tratament

12
Tratamentul poate fi împărţit în:

- tratament farmacologic: tratament igieno-dietetic, tratament simptomatic;

- tratament chirurgical.

Tratamentul farmacologic

Constă în administrarea timp de 5-6 luni an tratamentului igieno-dietetic şi simptomatic.

Tratamentul igieno-dietetic presupune evitarea alimentelor ce determină contractura veziculei biliare

precum grăsimile, sosurile, mirodeniile, semipreparatele, afumătura şi respectarea celor trei mese
principale şi a celor două gustări. Mesele trebuie să fie în cantitate mică.

Tratamentul simptomatic se administrează pentru ameliorarea durerilor şi constă în administrarea

anlgeticelor şi antispasticelor.

Pentru staza veziculară se administrează colecistokinetice dimineaţa şi după fiecare masă principală.

Pentru migrenă şi cefalee se administrează Metoclopramid cu analgetice.

Pentru diskinezia biliară hiperkinetică se poate administra procaină.

Uneori este necesară continuarea tratamentului medical şi postoperator.

Tratamentul chirurgical presupune colecistectomia

Această intervenţie se va realiza numai după ce au fost excluse alte cauze ce ar putea determina aceeiaşi
simptomatologie.

Indicaţiile colecistectomiei sunt:

- Suferinţă biliară îndelungată, persistentă ce nu este ameliorată de tratamentul simptomatic;

- Eliminarea altor patologii cu simptomatologie asemănătoare;

- Complicaţii precum angiocolită, hidrops vezicular, pancreatită acută, colecistită acută.

Contraindicaţiile sunt reprezentate de prezenţa altor afecţiuni ce pot induce manifestările biliare.

B. Colecistita cronică litiazică

13
Patologia biliară cea mai frecventă este reprezentată de litiaza veziculară, aceasta fiind mai des întâlnită
la sexul feminin, după vârsta de 40 de ani. Apare la aproximativ 20% din populaţie, anual realizându-se
cam 20-25 de milioane de colecistectomii.

Etiologie

Etiologia colecistitei cronice litiazice a fost îndelung studiată şi este bine cunoscută în momentul de faţă.

Există o îmbinare între un deficit metabolic ce permite precipitarea unor compuşi din bilă şi o modificare
a raportului dintre diferite componente. De asemenea există şi alte cauze mecanice ce determină
incapacitatea veziculei biliare de a se contracta.

Creşterea cantităţii de colesterol din bilă nu se asociază obligatoriu cu scăderea concentraţiei de

aminoacizi şi lecitină şi formarea de nuclei colesterinici puri.

Cel mai frecvent calculii sunt de etiologie mixtă şi apar datorită unor situaţii favorizante precum staza şi
infecţia.

Tablou clinic

Simptomatologia colecistitei cronice litiazice variază în funcţie de etapele bolii.

Există mai multe etape în evoluţia bolii şi anume:

- Faza tulburărilor dispeptice - pacientul prezintă diferite simptome dispetice, necaracteristice pentru
colecistita litiazică precum: greaţă, disconfort postprandial, meteorism abdominal, flatulenţă, cefalee,
astenie, constipaţie. Această etapă se poate desfăşura pe parcursul mai multor ani.

- Faza durerilor paroxistice sau colica biliară - cel mai des o colecistită cronică litiazică este identificată în
cadrul unei crize de colică biliară = contractură tetaniformă a musculaturii netede a veziculei biliare
determinată de obicei de o infecţie sau de un calcul.

Durerea este severă, cu exagerbări, cu localizare la nivelul hipocondrului drept şi iradiere la nivelul
epigastrului şi a umărului drept la care se asociază greţuri şi vărsături. Este prezentă şi agitaţia psiho-
motorie.

- Faza complicaţiilor - în această etapă tratamentul este reprezentat de rezecţia chirurgicală a

colecistului.

Diagnostic

14
Diagnosticul pozitiv

Se pune prin intermediul echografiei. Prezenţa calculilor la nivelul colecistului este identificată cu mare
precizie de această metodă.

Simptomatologia nu este specifică aşa că nu poate fi utilizată pentru stabilirea diagnosticului de

certitudine.

Echografia:

- poate fi realizată chiar la bolnavii icterici spre deosebire de vechea colecistografie care era
contraindicată în această situaţie.

- poate fi realizată în toate situaţiile în care colangiografia este contraindicată: peritonită biliară,
insuficienţă hepatică, pancreatită acută, colecistită acută, intoleranţă la compuşi iodaţi.

Colecistocolangiografia este indicată momentan doar pentru studiul colecistopatiilor echografic

nelitiazice.

Scintigrama hepato-biliară şi computer tomografia nu se realizează de rutină pentru explorarea

colecistitei cronice litiazice.

În cadrul unei colecistite cronice litiazice se poate suprapune un episod acut de colecistită = urgenţă
chirurgicală.

Se caracterizează prin apariţia după 2-3 zile de la o masă copioasă, de obicei la sexul feminin, a unei
colici biliare prelungite, eventual febrile. Pacienta este de obicei supraponderală. La acestea se adaugă
intoleranţă alimentară cu vărsături bilio-gastrice episodice.

Diagnosticul diferenţial se face cu:

a. Pentru durerea de la nivelul hipocondrului drept:

- Pneumonia bazală dreaptă;

- Colica ureterală dreaptă;

- Ulcer perforat.

b. Pentru durerea de la nivelul omoplatului drept cu:

- Periatrita scapulo-humerală;

- Cardiopatia ischemică.

c. Pentru durerea în bară cu pancreatita.

15
De obicei o colecistită cronică evoluează aseptic, însă odată cu trecerea anilor pot apare o serie de
complicaţii precum:

- suprainfectarea mediului vezicular;

- migrarea unui calcul ce poate ajunge la nivelul zonei infundibulare, în calea biliară principală sau chiar
la nivelul ampulei hepato-pancreatice;

- fistulizare şi perforare;

- degenerare neoplazică- aproximativ 85-90% din neoplasmele colecistului apar consecutiv unei
colecistopatii cronice.

Tratament

Colecistita cronică litiazică datorită complicaţiilor severe ce pot surveni în evoluţia ei necesită rezolvare
chirurgicală, mai ales pentru formele asimptomatice. Ȋn acestă manieră se realizează profilaxia
complicaţiilor septice, mecanice şi degenerative neoplazice.

Colecistectomia este o metodă radical-curativă ce îndepărtează colecistul şi poate fi realizată pe cale

clasică sau pe cale laparoscopică.

16